06 decembrie 2016

Va fi sau nu va fi Câmpina reprezentată în Parlamentul României?!

Virgil Guran și Monica Clinciu, singurii câmpineni cu șanse de a ajunge în Parlamentul României, îşi propun proiecte îndrăzneţe pentru Câmpina şi Prahova


Câmpina, marginalizată de Ploiești?
De la începuturile sale, Parlamentul postdecembrist al României a avut, aproape în fiecare legislatură, reprezentanți din Câmpina. În primele patru legislaturi, aceștia din urmă au fost foarte puțini, și nu toți aleși în cadrul unor alegeri parlamentare, de către electoratul prezent la urne. Mai exact, în primele patru legislaturi au fost aleși prin vot popular, adică în mod direct, trei câmpineni, dar în urma vacantării unor locuri, au fost propulsați în legislativul suprem al țării încă doi concetățeni ai noștri. 
Concret, în cadrul circumscripției electorale Prahova, câmpineni aleși parlamentari în mod direct sau indirect au fost după cum urmează: 1990-1992, deputatul Gheorghe Palade (FSN); 1994-1996, senatorul Traian Mocuța (PD), care a ajuns la jumătatea mandatului în Senat, după ce s-a vacantat un loc ocupat de un senator pedelist; 1996-2000, deputatul Victor Barbăroșie (PNL); 2000-2004, deputatul Victor Bercăroiu (PSD); august-decembrie 2004, deputatul Tănase Satnoianu (PRM), care a ajuns deputat în ultimele luni ale mandatului, în urma vacantării unui loc cuvenit partidului său. În următoarea legislatură, 2004-2008, nu a mai ajuns niciun câmpinean în Parlament. În perioada 2008 – 2016, timp de două mandate, votul pe liste de partid a fost înlocuit cu votul uninominal (în fiecare colegiu electoral partidele au avut câte un reprezentant). În fiecare dintre ultimele două legislaturi amintite mai devreme, Parlamentul României a avut câte doi reprezentanți câmpineni: în mandatul 2008-2012, senatorul Georgică Severin (a fost ales pe listele PD, dar a trecut în 2010 la PSD), și deputatul Florin Anghel (PD); în mandatul 2012-2016, senatorul Georgică Severin (PSD) și deputatul Virgil Guran (PNL). 
După cum se poate lesne observa, conducerile filialelor județene ale partidelor importante au decis adesea să pună pe locuri eligibile (în candidaturi pe liste sau în cele uninominale), politicieni ploieșteni, cei câmpineni ajungând destul de greu candidați cu șanse mari de accedere în Parlamentul României. Cu o asemenea atitudine, s-ar putea spune că municipiul nostru a fost marginalizat. Desigur, un câmpinean parlamentar este, potrivit legii, parlamentar de Prahova, nu de Câmpina. El nu poate face legi pentru Câmpina sau pentru o categorie de câmpineni, fiindcă legea este impersonală și impune norme în raporturi juridice generale, valabile în întreaga țară. Dar parlamentarul câmpinean poate face un lobby susținut pentru o lege care nu doar că ar putea ajuta județul nostru mai mult decât pe celelalte, dar chiar ar putea avantaja orașul nostru mai mult decât pe celelalte orașe prahovene. 
Aceste circumstanțe favorabile Câmpinei ar putea să se întâmple, desigur, numai în urma unui concurs de împrejurări. De asemenea, el, parlamentarul câmpinean, poate face interpelări care să grăbească realizarea unei autostrăzi ce trece prin imediata vecinătate a orașului nostru, poate lua cuvântul în Parlament pentru a prezenta o realitate a orașului nostru etc. Nici la alegerile actuale, când s-a revenit la votul pe liste, situația câmpinenilor de pe listele electorale ale partidelor nu s-a schimbat. Cu o singură excepție: cea de pe listele electorale liberale. PSD Prahova nu și-a dorit niciun candidat câmpinean pe liste. PMP Prahova are doi câmpineni pe locuri absolut neeligibile (deci fără nicio șansă de a ajunge în Parlament). Singurul partid care a ținut cont de faptul că orașul nostru este al doilea municipiu prahovean a fost PNL, conducerea filialei județene liberale alegând pe locurile 2 și 3, pe lista pentru Senat, doi câmpineni: Virgil Guran și, respectiv, Monica Clinciu. Le-am pus amândurora câteva întrebări, într-un interviu în oglindă, ca să vedem ce îi mână în lupta electorală și de ce ar merita votul nostru.  


Virgil Guran

Sunteți pe locul 2 pe listele PNL Prahova pentru Senat. Un loc absolut eligibil, lucru care v-ar face să ajungeți pentru a doua oară parlamentar, de data aceasta, în Camera Superioară a Parlamentului României. Cum considerați faptul că filialele prahovene ale celorlalte partide nu au niciun câmpinean pe primele trei locuri, pe listele cu candidați? Poate fi considerată această atitudine o desconsiderare a Câmpinei venită din partea liderilor politici de la Ploiești?
V.G.: Eu cred că celelalte partide și-au pus oameni trimiși de la centru sau politicieni din Ploiești, deoarece conducerile lor cred că, în acest mod, își vor optimiza rezultatele, bazându-se pe notorietatea națională sau județeană a unor candidați. În trecut, și la PNL era același obicei: doar la Ploiești se decideau ocupanții locurilor eligibile, atunci când aceștia nu erau trimiși de la București. Spre deosebire de celelate partide, noi am schimbat, de ceva timp, modul de gândire. Vrem să avem reprezentanți pe fiecare zonă a județului, pentru că, în felul acesta, legătura cu oamenii, cu electoratul, este mult mai strânsă. Una este să locuiești acolo, să te intereseze în mod direct zona respectivă, și alta este să vii doar la alegeri sau să stai o jumătate de oră prin zonă cu prilejul depunerii unei coroane de flori de Ziua Eroilor, sau cu ocazia mai știu eu cărui eveniment de importanță locală sau națională. 
Care credeți că ar trebui să fie calitățile unui bun parlamentar (în afara de aceea de a fi prezent la serviciu)?
V.G.: Să fie prezent mereu la ședințele din plenul Parlamentului sau la cele ale comisiilor din care face parte, acest lucru cred că este o obligație de serviciu a parlamentarului respectiv. Chiar dacă uneori calitățile se pot confunda cu obligațiile din fișa postului, eu cred că, una peste alta, un parlamentar bun ar trebui, în primul rând, să înțeleagă foarte bine legislația și modul de elaborare a unei legi. Apoi, să aibă tăria de a lua poziție împotriva unor proiecte care ar dezavantaja bunul mers al țării, chiar dacă sunt alte mari interese externe care doresc impunerea acelor proiecte. De asemenea, un parlamentar trebuie să cunoască problemele reale ale societății și să facă în așa fel, încât prin proiectele de legislație propuse să rezolve aceste probleme. Pe de altă parte, un bun parlamentar trebuie să aibă o legătură apropiată cu toți primarii din circumscripția sa electorală, pentru a putea sprijini, în limitele legii, rezolvarea problemelor pe care le întâmpină comunitățile locale.  
În actuala conjunctură geopolitică internațională – cu o Rusie belicoasă la granițe și un președinte american recent ales, Donald Trump, care pare a dori prietenia lui Vladimir Putin – ce politică externă ar trebui să promoveze România? 
V.G.: Aceeași politică pe care a promovat-o România în ultimii ani: de parteneriate solide și de strânse colaborări atât cu NATO, cât și cu Uniunea Europeană. De fapt, viitorul României nu poate fi decât alături de democrațiile occidentale. Asta nu înseamnă că trebuie să avem relații conflictuale cu Rusia, ci dimpotrivă, relații de bună vecinătate. Iar din punct de vedere economic, trebuie să exploatăm potențialul vastei piețe rusești. 
România nu stă rău la capitolul macroeconomic, se dezvoltă întruna, de ani de zile, într-un ritm apreciabil. Cu toate acestea, nivelul de trai al românilor este tot scăzut. Cum vedeți ieșirea din această situație, astfel încât oamenii simpli să o ducă mai bine?
V.G.: Avem, de mai mulți ani, o creștere economică pe care mulți economiști o consideră importantă, dar nu trebuie să uităm că această creștere a început de la un nivel economic foarte scăzut pe care l-a avut România. Singura soluție pentru atingerea unui nivel de trai ridicat o reprezintă dezvoltarea economică, în special cea industrială. Ceea ce spune conducerea națională a PSD, că vom avea bunăstare și vor curge lapte și miere prin țară după 2017, prin împărțirea bugetului național la toată lumea, este o mare utopie. Sunt convins că fără dezvoltare economică nu vor fi bani pentru niciun domeniu al vieții sociale din România.
Dacă veți ajunge senator, ce proiecte vă propuneți să promovați în Parlament pentru Câmpina și pentru județul nostru? 
V.G.: Un parlamentar nu poate să promoveze legi pentru o localitate sau zonă. În schimb, el poate milita pentru promovarea unui buget național astfel construit, încât să permită realizarea unor mari proiecte de infrastructură, iar de această modernizare a infrastructurii naționale să beneficieze și județul său. Mă gândesc aici la realizarea autostrăzii Comarnic-Brașov, pe care fostul premier PSD, Victor Ponta însuși, a promis solemn că o va termina în acest an, iar în caz contrar, nu va mai candida la alegerile parlamentare din 2016. Tronsonul de autostradă respectiv nici măcar nu a fost început, dar Ponta a uitat ce a mințit și este azi primul pe listele cu candidați PSD la Gorj. L-a secondat servil în clamarea realizării acestei autostrăzi Dan Șova, ministrul și prietenul său care, din fruntea așa-zisului Minister al Marilor Proiecte, promitea cu multa îngîmfare, dar și cu dispreț față de electorat: „Mă mut cu cortul pe autostradă, pe Comarnic, și tot o termin!”. Dacă va ajunge la putere, PNL va face această autostradă, dar nu numai atât. Voi susține construirea variantelor ocolitoare de la Comarnic și Bușteni, proiecte care vor descongestiona circulația rutieră și vor dezvolta turismul. De asemenea, o să propun finanțarea, acolo unde este cazul, a primăriilor prahovene pentru rezolvarea problemelor de infrastructură în mediul rural, dar și pentru modernizarea infrastructurii de utilități (rețele de apă-canal, de gaze etc). Pentru mandatul viitor, PNL își propune promovarea unui proiect grandios și generos, de realizare și modernizare a dispensarelor medicale în toate comunele României, dar nu numai. Partidul nostru urmărește să materializeze un întreg program pentru ridicarea standardelor de viață în mediul rural prin înființarea de școli, grădinițe și case de cultură, ori prin reabilitarea celor deja existente. 

Monica Clinciu

Sunteți pe locul 3 pe listele PNL Prahova pentru Senat. Un loc cu destule șanse de a fi eligibil, lucru care v-ar face să ajungeți prima câmpineancă senator. Cum considerați faptul că filialele prahovene ale celorlalte partide nu au niciun câmpinean pe primele trei locuri, pe listele cu candidați? Poate fi considerată această atitudine o desconsiderare a Câmpinei venită din partea liderilor politici de la Ploiești?
M.C.: Ce fac alte partide este strict problema lor. Pentru mine contează ce face Partidul Național Liberal, al cărui membru sunt. Iar pentru PNL, Câmpina este foarte importantă. Este cel de-al doilea municipiu al județului, este un simbol de istorie și cultură pentru această zonă, este o localitate cu foarte mulți oameni de dreapta, așa cum, de altfel, sunt multe dintre localitățile vecine. De aceea, pentru PNL a fost un lucru firesc să aibă pe lista de candidați pentru alegerile parlamentare, pe locuri eligibile, persoane din Câmpina. Această zonă a noastră trebuie să aibă reprezentanți în Parlamentul României în primul rând pentru că merită, dar și pentru că are acest drept. Suntem doi candidați din Câmpina pe lista PNL pentru Senat și amândoi suntem oameni care iubim și respectăm mult aceste locuri. 
Care credeți că ar trebui să fie calitățile unui bun parlamentar (în afara de cea de a fi prezent la serviciu)?
M.C.: Din punctul meu de vedere, să fii prezent la serviciu nu este o calitate, ci o obligație. Esti alesul cetățenilor și asta implică seriozitate, dar și o mare responsabilitate față de cei pe care îi reprezinți, cei care te-au ales și care, să o spunem clar, te plătesc. Mulți uită acest lucru și cred că acesta este chiar unul dintre motivele pentru care Parlamentul suferă la capitolul imagine. Este esențial să nu uiți de unde ai plecat. Chiar dacă ai candidat pe lista unui partid, în Parlament te-au trimis oamenii, alegătorii, iar ei au așteptări mari de la tine. Vedeți dvs., în Parlament se fac legi și mi se pare esențial să știi ce votezi, iar apoi să vii în teritoriu și să le explici oamenilor. Mi-ar fi foarte ușor să spun acum că mă duc în Parlament să fac legi pentru Câmpina și să aduc o grămadă de bani la Câmpina, dar asta ar fi o minciună. Eu mi-aș dori să devin parlamentar pentru a schimba unele legi care conțin multe erori, din punctul meu de vedere, dar și pentru a iniția ori susține proiecte legislative corecte, în sprijinul oamenilor. Vă dau doar două exemple: eliminarea impozitului pentru toate categoriile de pensii și majorarea alocațiilor copiilor la 200 lei prin acordarea acelor tichete sociale pentru rechizite și îmbrăcăminte. Sunt două măsuri din programul PNL pe care le consider foarte importante și pe care le susțin din tot sufletul. 
În actuala conjunctură geopolitică internațională – cu o Rusie belicoasă la granițe și un președinte american recent ales, Donald Trump, care pare a dori prietenia lui Vladimir Putin – ce politică externă ar trebui să promoveze România?
M.C.: Eu nu sunt un specialist în politică externă. Dar vă pot spune cu certitudine că drumul României trebuie să fie spre vest, nu spre est. Am intrat de mai mulți ani pe un drum european, e adevărat, un drum greu, dar sigur și, mai ales, un drum care ne oferă siguranță; siguranță în consolidarea statului de drept, siguranță în dezvoltarea economică durabilă a României. Facem parte din NATO de 12 ani și nu putem merge decât înainte, alături de partenerii noștri euro-atlantici. De nouă ani facem parte din Uniunea Europeană și nu putem merge decât înainte, alături de celelalte state ale celei mai importante uniuni economice din lume, integrați în această mare familie europeană. Cum foarte bine spune și sloganul electoral al partidului nostru: România, înainte! Nu trebuie să ne temem de Europa și nu trebuie sub nicio formă să facem jocul Moscovei, pentru că asta ar însemna pași înapoi, mulți pași înapoi. 
România nu stă rău la capitolul macroeconomic, se dezvoltă întruna, de ani de zile, într-un ritm apreciabil. Cu toate acestea, nivelul de trai al românilor este tot scăzut. Cum vedeți ieșirea din această situație, astfel încât oamenii simpli să o ducă mai bine?
M.C.: Aici cred că trebuie făcută dreptate pentru fiecare categorie în parte. Trebuie să reparăm mai întâi unele lucruri, iar apoi să venim cu măsuri în plus. Le-aș enumera pe cele mai importante: eliminarea impozitului pe pensii; o grila de salarizare unitară pentru bugetari; sprijinirea familiei; o relaxare fiscală prin reducerea contribuțiilor la stat, astfel încât toate acestea cumulate (somaj, sanătate, pensii) să nu depășească 16%; acordarea unor facilități firmelor care angajează șomeri sau persoane sub 25 de ani și peste 55 de ani, acestea fiind categoriile cele mai vulnerabile; acordarea unor facilități firmelor care introduc și susțin programul  “after school” pentru copiii angajaților; încurajarea firmelor care încheie parteneriate cu școlile profesionale și chiar cu facultățile, în sensul în care elevii și studenții fac practică la aceste firme, iar după absolvire sunt angajați. Sunt multe măsuri care pot fi luate și nu sunt complicate, sunt chiar normale și foarte utile. Cred că le putem numi generic investiția în oameni. 
Dacă veți ajunge senator, ce proiecte vă propuneți să promovați în Parlament pentru Câmpina și pentru județul nostru? 
În Parlament nu pot fi propuse proiecte pentru o localitate sau un județ. În Parlament se adoptă legi valabile pentru toată țara. Proiecte concrete pentru o localitate sau un județ trebuie să facă primăriile și Consiliul Județean. Și mă refer în special la cele de infrastructură, capitol foarte sensibil la noi. Da, un parlamentar poate face lobby sau chiar presiune la un minister sau altul în privința un proiect legat de o anumită localitate. Poate avea intervenții, interpelări în plenul Camerei Deputaților sau al Senatului pe anumite probleme punctuale. Dar noi trebuie să fim sinceri și să le spunem oamenilor adevărul. Chiar dacă mi-aș dori să fac un proiect pentru construirea unei noi grădinițe, să zicem, la Câmpina, sau a unui azil de bătrâni în Prahova, nu pot face asta, fiindcă problema este atribuția autorităților locale sau județene, după caz. Dar eu pot iniția un proiect de lege prin care, de exemplu, să fie majorate alocațiile copiilor prin introducerea acelui voucher social despre care vă vorbeam mai devreme. Sau un proiect privind construirea unor noi săli de judecată pentru descongestionarea instanțelor, sau un proiect referitor la revizuirea legislației privind vânzarea terenurilor agricole, având în vedere că, după cum știm cu toții, peste 30% din terenul agricol din România a fost vândut către străini. (A.B.)

Editorial. FIDELITATE

În mod ciudat, moartea lui Fidel Castro a devenit o oglindă destul de fidelă a mizeriei lumii politice de azi, de la noi și de aiurea, a mărginirii și orbirii liderilor ei. De la Obama la Junker, de la Trudeau la dna. Mogherini sau dna. Sègolène Royal, fosta soție a lui Hollande, ca să nu mai vorbim de Putin sau Kim Jong-Un, tovarăși de doctrină, toți s-au grăbit să-l elogieze deșănțat pe liderul cubanez. La mai bine de un sfert de secol de la căderea Zidului Berlinului, post-comunismul „revoluționar” ne-a învins, acolo unde comunismul „pur și dur” a eșuat. Ideologiile actuale de stînga, de la corectitudinea politică la cele apăsat ecologiste sau de gen, s-au diseminat și sunt biruitoare. La noi, un Claude Karnooh, profesor universitar și acerb militant comunist, sau alte tribune on line de extremă stîngă au elogiat transformările revoluționare ale Americii Latine. 
Am avut în această săptămînă o acută senzație de colaps în timp, în anii 50. Retorica luptei revoluționare, anti-americanismul atroce și bineînțeles anti-capitalismul s-au manifestat aproape cu aceleași cuvinte ca acum 70 de ani. Lipsea doar Brucan. Incredibilă încremenire a timpului! În limbaj de congres al partidului, dl. Karnoouh, de exemplu, recunoaște eufemistic că „în numele revoluției s-au comis și excese”. Ce nu spune domnia sa, este că „excesele” astea înseamnă zeci de mii de morți și mii de ani de pușcărie politică. Sunt aproape cuvintele lui Ceaușescu… 


Incredibilă incapacitatea oamenilor ăstora de a inventa măcar un set nou de argumente și un limbaj nou în a-și susține cauza. Un alt comentator, mult mai tînăr și, se vede, foarte up to date cu bibliografia științelor sociale, e convins că regimul Ceaușescu „nu a fost un regim opresiv”, pe motiv că nu se mai arestau oamenii ca în anii 50. Atunci ce să mai zici de un biet profesor de istorie dintr-un orășel mizerabil al țării, care cere nici mai mult nici mai puțin decît să se ridice acolo o statuie a unui ministru ceaușist care a încurajat industrializarea zonei? Noi, cei care spunem simplu că El lider maximo a fost unul din marii criminali ai istoriei nu avem nicio șansă în fața acestui cor pe foarte multe voci. Iar în campania electorală de la noi, stînga, care a jefuit și distrus țara un sfert de secol, vine ca o cîștigătoare sigură.
Stupefiant este că nici măcar nu se mai feresc, avem un partid care cere pe față amnistierea tuturor jefuitorilor, președintele Senatului critică în mod constant deciziile Justiției, se discută la nesfîrșit și absurd dacă condamnații penal trebuiau invitați de Ziua Națională etc. Fărădelegea e ridicată la rang de politică națională. Cum vedem, nu se aplică diagnosticul comod: „la noi ca la nimenea”. Dimpotrivă, la noi e cam ca peste tot, doar că mai aproape de piele. Bătăliile se dau pe cele mai neașteptate terenuri. De exemplu, acum, pe cel al definirii familiei. 
Liderii lumii n-au avut curaj să spună că Fidel a fost

Anul tragediilor pentru câmpineanul Gabriel Tatu! După moartea mamei, casa i-a fost înghițită de flăcări în noaptea de Sfântul Andrei

Să nu-ți dea Dumnezeu cât poți duce! Este o vorbă care pe mulți dintre noi ne sperie doar când o auzim. Din nefericire, pentru unii este o realitate. Una cruntă pe care o trăiește în prezent și câmpineanul Gabriel Tatu, în vârstă de 25 ani, și bunica lui, ajunsă la 84 de ani. Unul aflat la început de drum, altul la asfințit… Un drum care îi pune la grele încercări, după ce, în noaptea de Sfântul Andrei (29 spre 30 noiembrie), casa le-a ars ca o torță. 


Au reușit să se salveze doar pe ei doi și câteva lucruri aflate în camera lui Gabriel. Lucruri care sunt îmbibate de apă și fum și care este puțin posibil să mai aibă vreo utilitate în viitor. O scânteie de la soba din camera bunicii lui Gabriel avea să declanșeze vâlvătaia. Norocul a fost că, în momentul în care a izbucnit focul, tânărul nu dormea. Era în camera lui, iar fumul înțepător care i-a pătruns pe sub ușă i-a dat alarma că este ceva în neregulă. A reușit s-o scoată, cu greu, pe bătrână din casă și să sune la 112. Până la venirea pompierilor, focul s-a extins cu repeziciune spre nivelul superior al casei și acoperiș, mistuind tot. 


„Au intervenit cu greu. Nu știu ce s-a întâmplat. Poate mi s-a părut mie, că timpul capătă alte dimensiuni în astfel de situații. Din păcate, din casă doar o cameră a fost, oarecum, salvată. Cea a mea. Dar nici acolo nu se mai poate locui, ținând cont că toți pereții de rezistență au fost prinși de flăcări. Casa era bătrânească, avea foarte mult lemn. Abia reușisem să renovez două camere, investiție terminată în septembrie. În urma incendiului a fost distrusă cam 90%“, ne-a mărturisit Gabi. 
A reușit să salveze actele. Și asta dintr-o pură întâmplare. De obicei erau ținute în camera bătrânei, însă

Povestea motivaţională a unui campion din centrul de plasament de la Secaria

Viața l-a pus la pământ, oferindu-i o copilărie care prevedea viitorul unui om distrus, dar pentru el a existat o singură opțiune: cea a victoriei! Campionul poveștii noastre este Cristian Zamfir, un adolescent, în vârstă de 16 ani, pe care l-am întâlnit la Centrul de tip familial din Secăria. 


Născut la Drajna, într-o familie care în loc de dragoste și educație i-a oferit doar neajunsuri, amintiri care încă-i sunt o rană deschisă și care l-a privat de dreptul la școală, Cristi avea să ajungă la vârsta de 11 ani la casa de băieți din Secăria. A murit și a renăscut, în același timp. Despărțirea de familia biologică, așa cum era ea, n-avea cum să nu-și pună amprenta asupra sufletului său. Însă, noul mediu i-a deschis lui Cristi o altă viziune despre copilărie, despre armonie, despre… viață. 
A făcut cunoștință cu școala, iar ceea ce alții învață în opt ani, el a asimilat în numai patru. A dat examenul de admitere la liceu odată cu cei din generația lui, iar acum este elev, în clasa a X-a, la Colegiul Tehnic „Constantin Istrati“ din Câmpina, la profil sportiv, specializarea rugby. Spre clasa cu profil vocațional a mers la îndrumarea profesorului de sport din Secăria, care i-a văzut potențialul fizic, completat de seriozitate și multă muncă. Și pentru că a prins „gustul“ victoriei, Cristi marchează, acum, eseu după eseu atât pe teren, cât și în activitatea didactică. La echipa de rugby „Lupii Cornu“, unde este legitimat, tânărul este titular și, totodată, căpitanul echipei, iar la școală este șeful clasei și se luptă și pentru podiumul la învățătură, fiind devansat doar de un coleg. 
După cele două ore zilnice de antrenament, urmate de pregătirea pentru școală, Cristi nu irosește niciun moment din timpul său liber. Până la vârsta de 11 ani a pierdut prea multe. Nu mai vrea și nu-și mai permite acest lucru.Îi place să citească, iar Limba și literatura română este materia preferată. 
Nu-l îngrijorează faptul că se apropie de vârsta majoratului, un stres pe care-l au mulți dintre copiii din casele de plasament care la 18 ani se văd nevoiți să plece din astfel de centre dacă nu mai sunt încadrați într-o formă de învățământ. El știe că poate și-și dorește să continue studiile. Un exemplu de ambiție, de forță fizică și psihică, de seriozitate, dar și de optimism…Atitudinea unui adevărat campion!
Cu toate acestea, lui Cristi îi lipsește susținerea financiară. Banii de cheltuială lunari pe care-i asigură statul pentru fiecare copil din centrele de plasament sunt puţini, numai 28 lei/lună.

De ce Moș Crăciun nu mai există pentru Izabela, o elevă de nota 10, din Plopu?

- Ce-ți dorești să-ți aducă Moș Crăciun? 
- Nimic…
- Cum nimic? Toți copiii îl așteaptă pe Moș Crăciun și-și doresc să le aducă daruri
- Sănătate (după ce-i suflă bunica), iar, în rest,…chiar nu-mi doresc nimic!
- De ce?
- Pentru că Moș Crăciun nu există! 
Cum să nu existe Moș Crăciun?! Și, mai ales, cum să nu existe atunci când ai numai zece ani și calificative de „Foarte Bine“ la școală? Cum să refuzi să crezi în cel mai iubit personaj al copilăriei? Dar, mai ales, cum să-ți pui bariere dorințelor, dreptului de a visa? Cum să omori copilul din tine la doar zece ani, atât cât are Izabela Oproiu, din comuna Plopu?! Parte din răspunsuri le-am primit tot de la ea! Nu m-au mulțumit și nici nu le-am înțeles. Și, poate, nici nu voi vrea să înțeleg vreodată dorința unor adulți de a-și maturiza copiii înainte de vreme, de a le spune că „nu se poate, nu există“, de a-i determina să rupă scrisorile adresate Moșului, de a le induce încă de la vârste fragede starea de frustrare…


O altfel de poveste 
În căutarea unor elevi foarte buni la învățătură, dar cu posibilități materiale precare, cărora să le oferim calculatoarele puse „la bătaie“ în cadrul concursului „Pentru Tine!”, am aflat de existența Izabelei Oproiu, din satul Nisipoasa, comuna Plopu. Fotografiile cu calificativele de „Foarte Bine“ pe linie, dar și recomandările cadrului didactic Aura Necula ne-au determinat să dezvoltăm un pic „cazul“ Izabelei.

Ziua Națională, sărbătorită cu bucurie şi la Câmpina

1 Decembrie, Ziua Națională a României, a venit la Câmpina cu vreme însorită. Chiar dacă a fost un soare cu dinți, care nu a bătut prea tare peste oraș, atmosfera locului s-a încălzit rapid de la inimile numeroșilor participanți la acest eveniment, pe care l-au trăit cu o vizibilă emoție. Ceremonialul s-a desfășurat după tipicul obișnuit: momente artistice, intonarea Imnului României, alocuțiuni ale autorităților locale, slujbă de pomenire, depunere de coroane de către delegațiile prezente, defilarea detașamentelor MAI de la final. S-a început, așadar, cu un program artistic susținut de Ansamblul Folcloric ”Brădulețul” de la Colegiul Tehnic Forestier și s-a continuat cu interpretarea fără cusur a Imnului Național de către o elevă a Colegiului Național ”Nicolae Grigorescu”. 


În ultimii ani, micii școlari au fost prezenți într-un număr tot mai mare, ceea ce este un lucru foarte bun, ba chiar l-am putea numi moralizator, pentru că nu strică deloc să inoculezi copiilor, din fragedă pruncie, sentimentul patriotic. Și de 1 Decembrie 2016, pe platoul de lângă statuia Soldatului, au venit mulți copii, însoțiți de dascăli sau părinți. În continuare, edilul orașului, Horia Tiseanu, a rostit o scurtă cuvântare în care a subliniat importanța momentului Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, care ar trebui să fie un exemplu pentru românii de azi, în special pentru tinerele generații. A urmat un ceremonial religios oficiat de un sobor de preoți condus de părintele protopop Grigore Melnic. 


Festivitățile au continuat apoi cu depunerea de coroane de flori de către delegațiile adunate în această zi de mare sărbătoare, delegații care au reprezentat cabinetele parlamentare ale celor doi parlamentari câmpineni, încă în funcție (senatorul Georgică Severin și deputatul Virgil Guran), Consiliul Local și Primăria Câmpina, Poliția Municipală (Națională), Poliția Locală, Școala de Poliție ”Vasile Lascăr”, Detașamentul de Jandarmi Câmpina, Detașamentul de Pompieri, asociațiile cadrelor militare în retragere și rezervă din MApN și MAI, partidele politice locale, Spitalul Municipal și Spitalul Voila, liceele și școlile câmpinene, Școala Sanitară Postliceală ”Louis Pasteur”; și lista ar putea continua. 


Au depus coroane de flori nu doar reprezentanți ai unor instituții publice, ci și delegații ai unor societăți comerciale câmpinene. Delegațiile au fost mai numeroase decât în alți ani, dovada acestui fapt fiind mulțimea de coroane și jerbe depuse în jurul Monumentului Eroilor Câmpineni (cum a fost denumită inițial statuia realizată în bronz, pe la 1925, de artistul plastic Gheorghe Tudor). Tot ca un element inedit au fost și sutele de baloane lansate de copii la începutul manifestărilor. La final, defilarea pe Bulevardul Carol I a detașamentelor de polițiști, pompieri și jandarmi a reprezentat sfârșitul care încununează opera, finalul unui eveniment frumos ca sărbătoarea unei națiuni, ca ziua unei țări al cărei popor își trage seva istoriei din rădăcini milenare. Nu numai că orașul nostru a bifat cum se cuvine Ziua Națională, dar este demn de amintit faptul că municipiul Câmpina a fost reprezentat și la București, la parada militară desfășurată cu prilejul sărbătorii naționale a României. Acolo, în Capitală, un detașament al Școlii de Agenți de Poliție din Câmpina (format din elevi și cadre militare), a defilat, de Ziua Națională, pe sub Arcul de Trimf, în aplauzele mulțimii prezente și ale conducerii țării. (A.B.)

Măria Sa DOSARUL!

La mijlocul secolului trecut, România era o ţară care pierduse războiul, fiind ocupată de armata sovietică şi condusă de minusculul Partid Comunist, la rândul său dirijat de la Moscova. În acea perioadă, pentru a-şi consolida puterea, Partidul Muncitoresc Român (aşa cum numea atunci Partidul Comunist) folosea metodele bolşevice, aşa-zisa dictatură a proletariatului exercitată prin Securitate, Miliţie şi Procuratură. Un rol deosebit în acest sistem l-a avut serviciul de cadre, cadristul fiind un personaj mai de temut chiar decât securistul şi miliţianul. 
În romanul „Dragostea şi Revoluţia”, scris între 1981 – 1989, cu toate vederile lui de stânga, Dinu Săraru face o analiză severă a regimului comunist din ţara noastră: „El intrase în politică atunci când dosarele contau mai mult decât omul şi el niciodată nu ştiuse ce înseamnă să-ţi faci o autobiogafie care nu se mai termina, pentru că mereu ţi se înapoia să o completezi şi mereu eşti întrebat despre un văr, despre un unchi, despre o mătuşă, despre «perioada dintre» şi «dintre» şi când tata, sau mama, sau un frate era şi unde era şi aşa mai departe... Şi mulţi oameni cinstiţi şi voitori de bine ai Revoluţiei sfârşeau prin a-şi urî tatăl şi mama şi fratele, şi sora şi prin a-i denunţa chiar şi pentru fapte imaginare, pentru a se dovedi astfel, mai curaţi şi a putea să declare că nimic nu-i ţine pe ei legaţi de trecutul negru”. Despre Dinu Săraru se ştie că a avut şi în timpul regimului comunist şi după 1990 funcţii importante. Aşa se explică cum fiica sa, ce fusese repartizată la un liceu din Câmpina ca profesoară de istorie, a obţinut cu mare uşurinţă, după câteva luni, un transfer în capitală.


Politica de cadre s-a exercitat cu multă duritate în timpul lui Gheorghiu Dej, dar şi în timpul lui Nicolae Ceauşescu. În decembrie 1989 nu a fost o explozie, ci mai degrabă o implozie a anchilozatului sistem stalinist praticat în ultima perioadă de Ceauşescu. În noiembrie 1989, când a apărut romanul „Dragostea şi revoluţia”, România se afla în plin blocaj din cauza instaurării dictaturii unice a Dosarului. Politica dosarului nu mai ţinea cont de realitate; la angajarea sau promovarea oamenilor, personalitatea dispărea pentru a-i lua locul hârtiile. Într-un articol publicat de Ion Cristoiu în septembrie 2004, am găsit o confirmare a acestui fapt. „Treptat – treptat, pe măsura înaintării în cultul personalităţii, mai ales a ascensiunii Elenei Ceauşescu, responsabilă cu Cadrele, criteriile au devenit tot mai rigide (...), iar puterea Dosarului tot mai înspăimântătoare”. 
Privind în urmă, îmi vin în minte diverse amintiri care confirmă cele relatate anterior. Eram elev în clasele primare când s-au înfiinţat primele organizaţii de pionieri. Învăţătoarea ne-a distribuit nişte chestionare cu multe întrebări complicate, între care una se referea la categoria socială a părinţilor. Nu ştiam ce să scriu şi învăţătoarea, care îl cunoştea pe tata, funcţionar la Schela Câmpina, m-a îndrumat să completez:

LANSĂRI DE CARTE LA BIBLIOTECA MUNICIPALĂ „DR. C.I. ISTRATI“

Consiliul Local Câmpina, Biblioteca Municipala Câmpina și Societatea Scriitorilor Câmpineni vă invită vineri, 9 decembrie, de la ora 13.30, la o dublă lansare de carte, eveniment ocazionat de împlinirea a 140 de ani de la naşterea Hortensiei Papadat- Bengescu. 


Cu acest prilej, criticul literar Constantin Trandafir prezintă recentul său volum dedicat autoarei: „HORTENSIA PAPADAT-BENGESCU ŞI LITERATURA EUROPEANĂ“.
În cadrul aceluiași eveniment, Diana Trandafir va lansa volumul de versuri „Fiica lui Abel“.

„Colecţia Câmpina – patrimoniu cultural” s-a îmbogăţit cu un nou volum de excepţie

Zilele trecute a văzut lumina tiparului un nou volum-document memorialistic semnat de Alin Daniel Ciupală, o lucrare a cărei postfaţă este semnată de publicistul Florin Frăţilă, cel ce a dat viaţă proiectului „Colecţia Câmpina – patrimoniu cultural”, în calitatea sa de preşedinte al Comisiei de cultură a Consiliului Local. Postfaţa, pe care o publicăm integral mai jos, ne explică în linii mari valoarea, dar şi motivul acestui efort colectiv de tezaurizare a portretului societăţii câmpinene din perioada epocii moderne şi până în prezent.


„Odată cu apariția volumului doi „Câmpina file de cronică”, semnat de istoricul Alin Daniel Ciupală, se poate spune că am mai făcut un pas important spre întregirea a ceea ce îmi place să cred că este cel mai important proiect memorialistic câmpinean post-decembrist și anume «Colecția Câmpina Patrimoniu Cultural». Inițiată cu patru ani în urmă, cu gândul de a nu lăsa pradă uitării aspecte importante legate de identitatea locului în care ne-am născut și trăim,

Vizita în judeţul Prahova a lui Fidel Castro, o dezamăgire pentru Ceauşescu

În ultimul deceniu al guvernării sale, atins de o megalomanie paranoidă întreţinută şi de exacerbatul cult al personalităţii, care îl transformase într-un erou naţional asemenea vechilor voievozi, Ceauşescu se considera un om politic de valoare planetară. Nu putea să concureze cu liderii marilor puteri de atunci, dar încerca să se impună în ceea ce se numea pe vremuri „comunitatea ţărilor nealiniate”. Voia să fie la fel de marcant sau dacă nu chiar mai important decât Tito şi Fidel Castro, care aveau o poziţie importantă în această mişcare. În acest sens, a făcut nenumărate vizite pe aproape tot mapamondul, dar a şi primit vizita unor oaspeţi importanţi precum Leonid Brejnev, premierul chinez Zhou Enlai, Fidel Castro - eroul revoluţiei cubaneze, precum şi a unor oameni de stat americani.
Cuprins de acest avânt pentru recunoaştere, Nicolae Ceauşescu voia să-i demonstreze lui Castro, care provenea dintr-o familie bogată şi făcuse studii de drept în universităţi americane, că el este mai veritabil revoluţionar, astfel că i-a organizat o vizită pe Valea Prahovei, care avea ca obiectiv Muzeul Doftana. Cu trei zile înainte vizitei se făcuseră pregătiri intense: s-au asfaltat străzile care duceau din Câmpina spre muzeu, 


29 noiembrie 2016

De la 1 martie 2017, Bazinul de Înot Didactic va trece în administrarea CS Câmpina

La ultima ședință a Consiliului Local Câmpina, aleșii câmpinenilor au aprobat proiectul de hotărâre privind darea Bazinului de Înot Didactic în administrarea Clubului Sportiv Câmpina. Acest lucru se va face de la 1 martie 2017, iar până atunci, bazinul va funcționa cu același administrator: Gercom Business SRL Ploiești. Proiectul a fost inițiat de membrii Comisiei de sănătate, cultură, învăţământ, culte şi tineret, sport şi turism a legislativului municipal, dar inițiatorul lui principal, cel care s-a zbătut cel mai mult pentru reușita proiectului, a fost Florin Frățilă, președintele comisiei. 


La administrator nou, metode noi
Promovarea proiectului de hotărâre se impunea cu prioritate ca urmare a faptului că, recent, contractul de asociere pentru administrarea Bazinului de Înot Didactic a fost prelungit pentru o perioadă de încă patru luni, iar această ultimă prelungire permisă de lege va expira la 1 martie 2017. Viitorul administrator era cunoscut, deoarece, în urma dezbaterilor pe această temă purtate de conducerea municipalității și a clubului, fusese luată decizia ca această bază sportivă să fie administrată de către Clubul Sportiv Câmpina. Conform unei analize comunicate membrilor comisiei de specialitate de către conducerea clubului sportiv, în condițiile actuale, încasările lunare s-ar cifra în jurul sumei de 30.000 lei și ar compensa, în parte, cheltuielile ce se efectuează cu întreținerea și funcționarea bazei sportive. Cu ocazia discuțiilor purtate pentru stabilirea modalității de administrare a bazinului, conducerea clubului sportiv s-a angajat ca, odată cu preluarea obiectivului, să întreprindă demersurile necesare pentru instalarea unor sisteme de contorizare, supraveghere video și emitere electronică a documentelor de acces. La administrator nou, metode noi.

O inaugurare cu cântec și cu multe amânări
Inaugurarea bazinul de înot didactic de la Câmpina, a cărui realizare a costat 1,2 milioane de euro (investiția s-a derulat printr-un program guvernamental), a avut loc la finele lunii mai 2011, dar darea lui în folosință s-a făcut mult mai târziu, în iulie 2011. 


A fost primul bazin de înot din seria celor finanţate de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, prin Compania Naţională de Investiţii. Construit într-un an de zile cu fonduri guvernamentale de 4,8 milioane lei, el fost destinat, în principal, elevilor câmpineni de la toate unitățile de învățământ. Panglica tricoloră a fost tăiată la inaugurare de către ministrul Elena Udrea şi primarul Horia Tiseanu, iar evenimentul a fost în centrul atenţiei presei centrale, deoarece în spatele celor doi au stat premierul de atunci al României, Emil Boc, şi Roberta Anastase, la acea vreme președintele Camerei Deputaților. Inaugurarea oficială  a fost făcută cu mare întârziere, din cauza programului încărcat al ministresei, data inaugurării schimbându-se de câteva ori. Baza sportivă include şi două terenuri asfaltate pentru tenis de câmp.  

Un administrator nemulțumit după trei luni
De la deschiderea sa, din iulie 2011, până în prezent, bazinul de înot a fost administrat de societatea Gercom Business SRL, câștigătoarea licitației de atribuire a gestionării bazei sportive. Contractul încheiat de administrația locală cu Gercom Business a fost valabil până la 30 iunie 2016, ulterior el fiind de două ori prelungit, prin acte adiționale, prin prelungiri de câte patru luni fiecare.  Curios este faptul că administratorul bazinului și-a exprimatunele  nemulțumiri după numai trei luni de zile de la începerea activității, perioadă la finele căreia a trimis o solicitare Primăriei Câmpina: „Activitatea la bazinul de înot didactic şi la terenurile de tenis asigură venituri modeste care abia acoperă cheltuielile lunare cu utilităţile, salariile, consumabilele, materialele de curăţenie şi lucrările de întreţinere şi reparaţie. Acest lucru este determinat de gratuitatea asigurată de luni până vineri inclusiv, între orele 09.00 – 15.00, elevilor câmpineni, conform contractului de asociere aprobat de către Consiliul Local. Urmare a celor menţionate, vă solicităm scutirea de impozit pentru baza sportivă cuprinzând bazinul de înot, terenurile de tenis şi parcarea”. Solicitarea a surprins pe mulți, întrucât, conform înțelegerilor contractuale inițiale, administraţia locală trebuia să suporte din bugetul municipiului 80% din cheltuielile cu utilităţile, ceea ce reprezenta o povară importantă pentru municipalitate. 


CSC va fi un administrator mai bun
Bazinul a fost dat în folosință în 2011, după multe amânări, dar nu toate cauzate de programul încărcat al ministrului Dezvoltării de atunci, Elena Udrea. Legislația acelor vremuri nu permitea angajarea la Primărie, pe noi posturi înființate, a persoanelor care ar fi putut administra baza sportivă din partea municipalității. De aceea, s-a luat decizia de a fi dat în administrare unei societăți comerciale. A fost aleasă firma Gercom Business din Ploiești, care a câștigat licitația organizată în acest sens de Primărie. Nu știm pe ce criterii a ales conducerea Primăriei firma respectivă, dar aceasta s-a dovedit a nu fi un administrator foarte bun. Să fim bine înțeleși, bazinul de înot nu este neîngrijit, dar oricine îl cercetează cu mai multă atenție poate să vadă că baza sportivă a fost întreținută, dar nu foarte bine. Uneori, în sala bazinului erau temperature ridicate, de nesuportat. Toate acestea lasă loc presupunerii că, pe viitor, clubul sportiv al municipiului nostru se va dovedi un administrator mai bun decât Gercom - o firmă din Ploiești care nu avea afinități cu acest oraș. 
Este ceea ce susține și Florin Frățilă, președintele Comisiei de cultură, educație, sport și tineret din cadrul miniparlamentului câmpinean. „Sunt convins că CSC va fi un administrator mai bun decât Gercom SRL Ploiești. Și ar fi chiar mare păcat să nu fie așa, mai ales după câte eforturi s-au făcut în promovarea viitorului administrator. Din iulie 2016, imediat după ce a expirat contractul inițial, eu tot insist pe lângă toate oficialitățile competente să demarăm procedurile prin care putem da baza sportivă în administrarea Clubului Sportiv Câmpina. Lucrurile s-au tot tergiversat, din mai multe motive, pe care le pot doar bănui, în sensul că nimeni nu voia să ia taurul de coarne, astfel că, pentru funcționarea în continuare a bazinului, am fost nevoiți să prelungim de două ori contractul cu firma Gercom. Pentru că legea nu mai permite o nouă prelungire, Comisia pe care o conduc a demarat consultări cu toți factorii de răspundere pentru rezolvarea problemei. Noi am găsit din start două posibilități: ori să facem un nou caiet de sarcini, să-l punem pe SEAP și să găsim un alt administrator, ori să-l dăm în administrare CSC, aflat în subordinea Consiliului Local, după cum se știe. Am inițiat convorbiri cu toate comisiile de specialitate din legislativ și cu reprezentanții Primăriei, iar, la ultima ședință lărgită, am solicitat toate cheltuielile cu administrarea bazinului care s-au făcut până acum. După ce s-au analizat cu atenție toate datele, s-a decis în unanimitate la acea ședință (la care au participat primarul, viceprimarul și alți membri din conducerea Primăriei), că nu mai este oportună administrarea bazinului de înot printr-o firmă privată, luându-se hotărârea ca acesta să fie administrat de CSC, care este al municipalității. Apoi am elaborat proiectul de hotărâre, aprobat de consilierii municipali tot cu unanimitate de voturi. Argumentul nostru principal pentru darea bazinului în administrare CSC este faptul că, în opinia noastră, orice firmă privată, cu atât mai mult una din afara orașului, nu își va da toată silința pentru a face o treaba cât mai bună. Din discuțiile cu cei de la bazin, am înțeles că încasările bazei sportive ar fi suficiente pentru buna ei funcționare, fără a mai fi nevoie de subvențiile importante primite de la bugetul local. Primăria a finanțat anual cu aproximativ două miliarde de lei vechi funcționarea bazinului, banii fiind necesari pentru acoperirea cheltuielilor cu utilitățile (apă, încălzire, curent electric). Noi considerăm că încasările din activitatea bazinului, dacă ar fi gestionate mai bine, ar putea să acopere toate cheltuielile de întreținere. Darea în administrare către CSC începând cu 1 martie 2017, hotărâtă de Consiliul Local, este primul pas pentru stabilirea unei bune funcționări a bazinului. În a doua etapă, noi va trebui să găsim personalul necesar acestei bune funcționări. În acest sens, am încercat să adaptăm organigrama CSC la viitoarele condiții, nu prin înființarea de posturi noi, ci prin modificarea nomenclaturii unora existente déjà. Astfel, câteva posturi de antrenori ai clubului au fost altfel botezate, devenind posturi de casieri, îngrijitori, persoane fără de care bazinul nu ar putea funcționa. Cu antrenorii secţiilor existente la CSC s-au încheiat contracte de prestări servicii, antrenorii respectivi reprezentând PFA-uri (persoane fizice autorizate), tocmai pentru a fi obligați să obțină performanțe cu elevii înscriși, în caz contrar, contractele respective armând a fi reziliate. Sub nicio formă, activitatea CSC ca administrator al bazinului nu va exclude activitatea cluburilor private care funcționează în present, acestea putând funcționa în continuare. Îi vom ajuta să-și desfășoare activitatea corespunzător, dar în niște limite legale prevăzute de noul Regulament de Organizare și Funcționare. Iar aceste prevederi vor fi probabil ușor diferite de cele precedente. Luna viitoare, tot ca o a doua etapă în derularea procedurilor pentru continuarea activității bazinului sub un nou administrator,  vom reface ROF al bazinului. În noul ROF se va menționa foarte clar cine are voie să folosească bazinul, cât trebuie să plătească etc. Vechiul ROF trebuie partial refăcut și pentru că în activitatea bazinului din ultimii ani s-au produs câteva disfuncționalități. Au fost mai multe sesizări de la cetățeni, în acest sens. Nu este foarte clar stipulată ordinea în care trebuie să intre elevii orașului în acest bazin (că, până la urmă, nu trebuie să uităm că el este cu scop didactic), nu există  o ordine foarte clară privind folosirea bazei sportive de către cluburile private, la ce ore să vină, cât timp și pe ce culoare să stea, cât trebuie să plătească fiecare etc. Nu avem un program clar pentru cetățenii care vor să vină să înoate seara în bazin. Acum, baza sportivă se închide la ora 20.00. Noi vrem să prelungim ora închiderii, s-o stabilim la ora 23.00, astfel încât bazinul să poată fi folosit mai multe ore, contra cost, la sfârșitul zilei. În acest fel, încasările vor fi mai mari. Programul de funcționare va fi, începând cu anul viitor, de la ora 7.00 până la ora 23.00. Noile modificări ale actualului ROF le vom băga spre a fi aprobate de consilierii municipali în ultima ședință a acestui an, cea din decembrie, pentru ca, începând cu 1 ianuarie 2017, să fie foarte clar pe ce se va baza noul administrator în viitoarea sa activitate“. (A.B.)

Editorial. EU MUT O ZI ALBĂ, EL MUTĂ O ZI NEAGRĂ…

... sau despre o luptă oarbă

Titlul e un vers din Marin Sorescu și l-am ales pentru că mi se pare a prinde foarte bine controversa ivită în urma unei măsuri bizare (cel puțin din punctul meu de vedere) a Ministerului Învățămîntului (îi zic așa ca să înțeleagă toată lumea). A ieșit la iveală o notă a unei tele-conferințe de prin septembrie, în care se atrăgea atenția, de către doamna inspectoare de resort din minister, să nu se mai organizeze la grădinițe serbări, inclusiv Serbările de Moș Crăciun! Acum, pentru a fi corect, facsimilul apărut on line pare a fi o notă a unui inspector județean care transmite „mai jos” indicațiile venite de la centru. Și poate fi chiar un simptom de tipul „mai catolic decît papa”, în sensul că sublinierile din final pot aparține funcționarului în discuție. Nu are prea mare importanță, în fond. Ideea textului e suficientă. Răspunsul pe care l-a dat ministerul, confuz și lipsit de obiect, negînd în aparență că a spus ceea ce a spus, mă face să cred că, în teleconferința buclucașă, d-na inspectoare a precizat cu tărie despre ce e vorba și subordonatul hiper-conștiincios al domniei sale a dat în vileag tărășenia. Deci ni-l interzic și pe Moș Crăciun! 


Au făcut-o de ceva vreme corecții politic din Occident, hopa și Chirițoaiele valahe să „modernizeze” învățămîntul nostru, înapoiat pentru că are icoane pe pereți și cîntă în jurul bradului! Îmi pare rău că, în plină campanie electorală, interesantă, pasionantă, plină de programe debordînd de imaginație și de soluții și de candidați inteligenți și carismatici, în care nu-ți vine să te mai desprinzi de televizor urmărind înfierbîntate dezbateri, eu sunt nevoit să aduc în discuție din nou anostele chestiuni ale învățămîntului… Mă înnegurează însă prejudecata, mentalitatea, ascunsă în spatele acestei notițe birocratice. După ce societatea civilă a reacționat impecabil întru apărarea familiei tradiționale, „progresiștii” de tocmeală au făcut următoarea mutare, inventînd un nou motiv de conflict acolo unde nu era niciunul. Observați că ei nu pot trăi, nu pot ieși în față, decît creînd falii, motive de vrajbă, inventînd noi și noi minorități pe care apoi, cică, le conciliază în numele „toleranței”! Iată, acum avem un nou motiv de harță internă acolo unde, pînă acum cîteva zile, nu era niciunul. 
Asta este strategia noii lupte de clasă! Nu cad în capcana de a

Până pe 15 decembrie 2016, vor fi amenajate primele locuri de veci în noul cimitir public al Câmpinei

În Câmpina ultimilor ani, a apărut problema locurilor de veci. Pe lîngă cea a locurilor de muncă, marea problemă economico-socială din aproape toate localitățile României. Municipiul nostru are două cimitire publice mari: cel mai vechi, pe strada Bobâlna, iar celălalt, amenajat pe la începutul anilor 2000, pe strada Serg. erou Bogdan Vasile de la marginea cartierului Câmpinița. Ambele sunt administrate fără probleme de compania Floricon Salub, care răspunde de îngrijirea şi paza cimitirelor, având şi obligaţia întreţinerii în bună stare a împrejmuirilor, căilor de acces, spaţiilor verzi, instalaţiilor de alimentare cu apă și de energie electrică. În plus față de cimitirele publice, mai sunt două cimitire de parohie, în cartierele Slobozia și Voila. E curios, totuși, cum cimitirul de pe Bobâlna, deși a fost dat în folosință în perioada interbelică, a reușit să acopere cererea de locuri de veci vreme de peste o jumătate de veac, pe când cimitirul de pe Câmpinița, mai mic, e drept, s-a umplut în mai puțin de două decenii. Prin anul 2014, consilierii municipali, presați de  spectrul crizei locurilor de veci, care se prefigura încă de pe atunci, au decis amenajarea unui nou cimitir public, în cartierul Slobozia, la capătul străzii Izvoarelor. Mai exact, pe câmpul pe care odinioară se desfășurau periodic târguri de animale. 


În ianuarie 2015, primarul Horia Tiseanu a venit în plenul Consiliului Local cu un proiect privind aprobarea indicatorilor tehnico-economici pentru realizarea Cimitirului Lumina, pe strada Izvoarelor, pe un teren de 25.512 mp. Era proiectul unui adevărat cimitir de lux, care ar fi costat aproape un milion de euro (4,16 milioane lei fără TVA), și ar fi oferit nu mai puțin de 4.575 parcele de înhumare,  fiecare mormânt putând primi 2-3 sicrie, în funcție de adâncime. Amenajările cimitirului erau și ele de excepție: 4.635 metri pătrați de alei interioare, capelă, trei corpuri administrative și două sensuri giratorii (adică tot atâtea câte existau în oraș). Înaintea ședinței cu pricina, la presiunea mass-media și a reacțiilor indignate ale cetățenilor care nu vedeau utilitatea acestui cimitir grandios, primarul a recunoscut că suma de un milion de euro pentru un cimitir este mult prea mare pentru bugetul Câmpinei, drept pentru care și-a retras proiectul. După ce au fost refăcute studiul de fezabilitate și documentația tehnică, în martie 2015, edilul-șef a revenit cu un nou proiect legat de Cimitirul Lumina. De data aceasta, cimitirul era mult mai rezonabil. Și ca dimensiuni, și din punct de vedere al costurilor de construție.  Noile costuri cu amenajarea sa se ridicau la suma de 1,88 milioane lei cu tot cu TVA. Consiliul Local a aprobat acest proiect, iar apoi au fost demarate procedurile de achiziție publică. Ulterior, la începutul acestui an, în urma modificării caietului de sarcini (cerință impusă de lege pentru clarificarea unor aspecte de construcție), din indicatorii tehnico-economici aprobați de Consiliul Local Câmpina a rezultat o valoare totală a investiției ceva mai mare decât precedenta, în cuantum de 2.664.140 lei fără TVA. În urma licitației, valoarea realizării obiectivului a scăzut cu aproape un milion de lei. De altfel, așa se întâmplă la toate licitațiile, de vreme ce criteriul principal de câștigare este oferirea prețului cel mai mic. La licitația pentru construirea Cimitirului „Lumina“ au fost depuse opt oferte, licitația fiind câștigată de o firmă din Ploiești care a oferit prețul cel mai mic: 1.484.309 lei fără TVA. În luna august 2016, au început lucrările de construcție. Viceprimarul Adrian Pițigoi a supravegheat îndeaproape desfășurarea lor, declarând unui ziar local că primele locuri de veci din noul cimitir vor fi gata la jumătatea lunii viitoare. (A.B.)

Dan Ştefan Chiţu, maestru emerit al sportului: „Pista de motocros de pe Muscel a găzduit competiţii de nivel european, iar Câmpina era recunoscută la nivel internaţional“

Dan Ştefan Chiţu s-a născut la Breaza. A absolvit Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport în cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. Din anul 1991 este patron al societăţii Carpatin, care deţine Hotelul „Muntenia”. Este vicepreşedinte al PSD Câmpina, iar din anul 2002 poartă titlul cetăţean de onoare al municipiului Câmpina. 
Numele lui Dan Chiţu este legat de lumea sportului, în care s-a făcut remarcat atât pe plan naţional cât şi internaţional, devenind campion la motocros şi bob şi obţinând titlul de maestru emerit al sportului. Pe plan local, timp de 15 ani a fost patronul echipei de fotbal Poiana Câmpina. 


- Care este parcursul d-voastră sportiv, d-le Chiţu?
- Am început sportul de performanţă la Poiana Câmpina în anul 1962. Doi ani mai târziu, în 1964, m-am transferat la Clubul Sportiv al Armatei , Steaua Bucureşti, unde am activat până în anul 1975, când am revenit la Câmpina, unde am continuat ca sportiv şi antrenor al secţiei moto. Din punct de vedere sportiv sunt maestru emerit al sportului la motociclism, maestru al sportului la bob, unde am avut numeroase satisfacţii, am fost cel mai bun sportiv al anului, la moto, în anii 1971,1972 şi 1973, ani în care am câştigat şi Cupa Prieteniei, la care participau cei mai buni sportivi din Europa, Asia – China şi Mongolia, iar din America Centrală - Cuba. În perioada 1982-1989 am fost antrenorul echipei naţionale de motocros a României, cu care am participat la numeroase competiţii internaţionale. 
- Ce v-a determinat să vă îndreptaţi atenţia către motocros?
- Am cochetat la începuturi cu fotbalul, ciclismul şi motocrosul. M-am oprit la motocros, unde cred că aveam calităţile necesare pentru a reuşi, dovadă că am şi reuşit performanţe deosebite, care mi-au adus mari satisfacţii. Apoi, odată cu transferul la Steaua, s-au deschis noi oportunităţi şi au venit cele mai mari performanţe, atât la individual, cât şi cu echipa de club şi, mai ales, cu echipa naţională.
- Multe medalii, cupe şi diplome stau mărturie a valorii dvs. ca sportiv. Care sunt cele mai importante premii pe care le-aţi câştigat?
- Ar trebui să mă gândesc bine, să fiu sigur că nu uit de niciunul dintre titlurile importante câştigate. Am 7 titluri de campion naţional, 5 titluri de campion balcanic (două la individual şi trei cu echipa), am fost prezent la Cupa Mondială în perioada 1970-1972, câştigând Marele Premiu al Spaniei de la Barcelona, din 1970, o mare performanţă a motocrosului est-european la momentul respectiv. De asemenea, am câştigat două ediţii ale Cupei Prietenia, în anii 1971 şi 1973, o competiţie extrem de puternică la nivel european.


- Cupa Prietenia se desfăşura la Câmpina pe traseul de pe Muscel şi era un mare eveniment sportiv internaţional. Ce sentimente vă încearcă rememorând acele momente?
- Competiţiile îmi aduceau bucurie, dar şi mari emoţii, iar satisfacţia de a câştiga în faţa propriilor suporteri o competiţie extrem de puternică era una foarte mare. Pista de motocros de pe Muscel a găzduit competiţii de nivel european, iar  Câmpina era recunoscută la nivel internaţional. La Cupa Prietenia, timp de două zile, veneau peste 50.000 de spectatori, poate chiar şi mai mulţi. Este mare păcat că acea pistă, recunoscută în toată Europa a fost desfiinţată, nu ştiu din ce considerente. Câmpina şi câmpinenii ar merita o pistă de motocros măcar de interes naţional! Veneau oameni din toată ţara, chiar şi din străinătate, veneau cu câte două zile înainte, dormeau în corturi, era o nebunie frumoasă, o mare sărbătoare a motocrosului, a sportului, a Câmpinei.


- Aţi practicat şi bobul, tot un sport de viteză. Când aţi început şi care a fost parcursul dvs.?
- De prin anul 1972, dar mai serios de prin 1975, am început să practic şi bobul, ca pilot, fiind foarte bun prieten cu Ion Panţuru, medaliat cu bronz în proba de bob 2 persoane la Jocurile Olimpice de la Grenoble, din anul 1968, omul care s-a stins anul trecut şi de care m-a legat o mare prietenie. Am fost campion naţional la bob 2 persoane şi vicecampion naţional la bob 4 persoane. De asemenea, o mare performanţă în bob a fost câştigarea competiţiei internaţionale Trofeul „Carpaţi”, la Sinaia, în 1978, atunci când împreună cu prietenul meu, Gheorghe Lixandru, un decatlonist de mare valoare şi un om deosebit, l-am învins pe germanul Lemberg, cel care la următoarea ediţie a Jocurilor Olimpice de iarnă avea să câştige titlul de campion olimpic.

„Am avut dreptate atunci când am afirmat că în viitorii 20 de ani Câmpina nu va mai avea o echipă de fotbal în eşalonul doi 

- Aţi fost patronul echipei de fotbal Poiana Câmpina, FC Dinamo Poiana Campina şi ulterior FC Municipal Câmpina. Când aţi luat hotărârea să patronaţi o echipă de fotbal?
- Din anul 1991 am preluat echipa de fotbal Poiana Câmpina, părăsită de toată lumea după 1989, care activa la acel moment în Divizia C. Am finanţat această echipă până în august 2008, în această perioadă activând 15 ani în Divizia B. Din anul 1994 am fost ales membru în Comitetul Executiv al FRF, unde am activat până în octombrie 2008. 

Martie 2008. FCM Poiana Câmpina - Concordia Chiajna
- Ce satisfacţii şi ce dezamăgiri aţi cunoscut în perioada în care aţi condus echipa de fotbal fanion a Câmpinei?
- Ca patron al echipei Poiana Câmpina am avut nenumărate satisfacţii. De la faptul că am preluat echipa într-un moment foarte greu, la multe victorii extrem de importante, la promovarea în Divizia B, dar poate cea mai mare satisfacţie a fost aceea că am putut duce timp de 17 ani renumele unei echipe iubită de câmpineni. Sigur, cea mai mare dezamăgire am trăit-o în august 2008, atunci când în ciuda tuturor asigurărilor primite, nu s-a mai concretizat finanţarea promisă cu 32 % din totalul cheltuielilor anuale. La momentul respectiv, am oferit echipa cu titlu gratuit oricărui potenţial investitor, pentru că eu să susţin financiar echipa, de unul singur, nu mai puteam. Nu a fost nimeni interesat! Singura condiţie pe care o pusesem era ca echipa să fie menţinută în Divizia B minimum 10 ani, nu 15 cât am ţinut-o eu în acest eşalon. A fost o mare greşeală din partea autorităţilor de atunci, dovadă fiind faptul că de atunci sportul câmpinean a intrat într-un picaj ce pare ireversibil. Se pare că, din păcate, am avut dreptate atunci când am afirmat că în viitorii 20 de ani Câmpina nu va mai avea o echipă de fotbal în eşalonul doi (divizia B).
- Ce părere aveţi despre ce se întâmplă acum în sportul câmpinean?
- Din păcate, activitatea sportivă la nivelul Câmpinei este slabă şi foarte slabă. Sunt două excepţii notabile – Nicolae Pavel, la atletism, care reuşeşte să mai găsească resurse pentru a aduce copii către sport şi să obţină o serie de performanţe remarcabile, mai ales având în vedere condiţiile în care se pregătesc şi Cătălin Duţă, la motocros, singurul care reuşeşte să mai menţină tradiţia acestui sport în Câmpina, dar căruia, sunt convins, îi este extrem de greu, deoarece, în primul rând, nu are unde să se antreneze, dar cu toate acestea obţine clasări pe podium an de an în campionatul naţional, ceea ce nu este deloc puţin lucru.
Andreea Ştefan

Memorialul „Luca Henegar” la atletism, ediţia 2016

Sâmbătă, 26 noiembrie, începând cu ora 9.00, Consiliul Local Câmpina, Casa Tineretului şi Clubul Sportiv Şcolar „C-tin Istrati” au organizat la sala de sport de la căminele Petrol o nouă ediţie a Memorialului „Luca Henegar” la atletism, competiţie sportivă devenită tradiţională în ultimii ani. Întrecerile desfăşurate în memoriafostului mare profesor şi antrenor de atletism au fost onorate de elevii Colegiului Tehnic „C. Istrati” şi de cei ai Colegiului Naţional „N. Grigorescu”, în ciuda faptului că organizatorii au lansat invitaţii către toate şcolile câmpinene şi din localităţile limitrofe. 


Competiţia finanţată (cu diplome şi premii) de administraţia locală s-a desfăşurat după un program împărţit în trei probe: săritura în lungime, viteză şi aruncarea greutăţii, pe categorii de vârstă cuprinse între 8 şi 13 ani, atât la fete, cât şi la băieţi. 


Buna dispoziţie pentru mişcare a tinerilor sporitivi, rezultatele notabile şi premiile oferite de organizatori au întregit tabloul unei manifestări frumoase în memoria unui om de exepţie al sportului câmpinean, dascăl al multor generaţii, cel care a fost Luca Henegar.


La festivitatea de premiere au participat prof. Nicolae Pavel şi prof. Mihaela Marin – din partea CSS „C-tin Istrati“, consilierul local Florin Frăţilă din partea Comisie de sport a Consiliului Local, prof. Adrian Stoican – preşedintele CS Câmpina, Gabriel Budileanu din partea Casei Tineretului şi nu în cele din urmă, ca un exemplu viu al performanţei sportive, campioana naţională de juniori şi tineret la aruncarea suliţei, Ioana Plăvan, legitimată la CSS „C. Istrati“.

Câştigătorii concursului de creaţie literară au fost premiaţi

„Este o mare bucurie să mai vezi tineri, în zilele noastre, aplecaţi spre literatură” – declara scriitorul Florin Dochia imediat după încheierea jurizării Consursului de creaţie literară adresat elevilor câmpineni, organizat de Consiliul Local prin Comisia de cultură, Biblioteca Municipală „Dr. C.I. Istrati” şi Societatea Scriitorilor Prahoveni. Aflat la prima sa ediţie, concursul face parte din seria de manifestări culturale ale Bibliotecii, aprobate de Consiliul Local şi a avut ca obiectiv stimularea interesului pentru literatură, în sprijinul formării şi dezvoltării personalităţii elevilor. 


Joi, 24 noiembrie, începând cu ora 13.00, Biblioteca Municipală a organizat festivitatea de premiere a concursului la care au participat tinerii premiaţi şi profesorii lor, părinţi, scriitori şi reprezentanţi ai administraţiei locale. Premiile la secţiunile „Poezie”, „Proză scurtă”, „Eseu” şi „Comentariu literar”, constând în diplome şi cărţi, au fost acordate de Florin Frăţilă, preşedintele Comisiei de cultură a Consiliului Local şi de scriitorii Florin Dochia, Iulian Moreanu şi Ştefan Al. Saşa.

Familii de italieni stabilite pe vremuri la Câmpina

În prima jumătate a secolului XX, din Italia s-a emigrat masiv. Filmele neorealiste din decada anilor 50, adevărate capodopere rămase în istoria cinematografiei, ilustrează drama emigranţilor ce se îndreptau în special spre cele două Americi. Mai puţin cunoscută este emigraţia italiană îndreptată spre tânăra Românie de atunci, ţară bogată, care le oferea multe posibilităţi. În Câmpina au venit pietrari, mozaicari, sculptori de monumente funerare în marmură şi granit şi foarte buni constructori. Într-o statistică alcătuită de Biroul Populaţiei al Primăriei câmpinene, la data de 2 iunie 1924 se arată că după germani, care erau în număr de 264, după cehoslovaci care însumau 200 de persoane, a treia comunitate de străini, din cele 21 de etnii atrase de industria petrolieră în oraşul nostru, era constituită de italieni, comunitate ce număra 133 de membri. 
Cea mai importantă familie de italieni stabilită în oraşul nostru a fost aceea a marelui constructor arhitect Luigi Lezza, care îşi construise o somptuoasă vilă pe strada B.P. Hasdeu nr. 45. Într-o carte poştală care a circulat în acea perioadă apare familia Lezza în faţa casei (vezi foto). 


Luigi Lezza a avut o familie numeroasă, fii şi fiice, nepoţi şi strănepoţi, care timp de trei generaţii şi-au trăit viaţa în oraşul nostru. Luigi Lezza, asociat cu constructori italieni importanţi precum Galli d’Angelo şi Piedemonte, a fost cel care a ridicat cele cinci coşuri ale Rafinăriei, construcţii monumentale, înalte de aproximativ 30 de metri, care aveau la înălţime montate catarge pe care, la diferite evenimente, se ridica steagul tricolor. De remarat că aceste impunătoare coşuri pentru evacuarea fumului produs la prelucrarea păcurei au fost atât de solid construite, încât nici la cutremurul din 1940, nici la bombardamentele care au distrus o mare parte din Rafinărie, n-au avut nicio avarie. 


Familia lui Luigi Lezza se compunea din fiii săi: Giuseppe (inginer), Jacomo (desenator), Bruno, Dante, Nini şi din fiicele: Severina (soprană), Matilda (căsătorită Ionescu, soprană), Elvira (căsătorită Giurgiu), Lucia, Aida. Din căsătoria fetelor au rezultat familii mixte italo-române. Aida s-a căsătorit cu un distins domn, foarte bun specialist în schelele de petrol, dl. Săndulache. Acesta se trăgea dintr-o familie înstărită, dar pentru că în perioada interbelică purtase cămaşa verde a mişcării legionare, a fost mult timp persecutat şi marginalizat să lucreze pe un post obscur de tehnician la Schela Băicoi. Dl. Săndulache moştenise de la familia sa vechiul imobil în care a funcţionat Vama Câmpinei. Clădirea, cu beciuri mari şi anexe, se afla la jumătatea străzii numită pe vremuri Toma Stelian, în prezent Parcul Trandafirilor din zona notariatelor. Avea o grădină mare, care se mărginea cu şcoala de pe strada Goleşti şi cu cârciuma lui Odor, care pe vremuri făcuse parte tot din anexele Vămii. În copilărie, locuind în vecinătate, am cunoscut cele câteva familii sărace care mai ocupau câteva odăiţe din fosta vamă. Dl. Săndulache şi soţia sa Aida au avut un fiu, Mircea, inginer, decedat de curând şi o fiică, numită tot Aida, personaj marcant în viaţa câmpineană din anii 50 – 60 – o mare înotătoare, campioană naţională la concursurile de nataţie pentru copii (50 m crawl), ulterior antrenoare, absolventă a Institutului de Cultură şi Educaţie Fizică (ICEF). Frumoasă, distinsă şi inabordabilă, respingând cu politeţe asalturile admiratorilor, era vedeta Ştrandului nr. 2. S-a îndrăgostit de Samir, un monitor de schi din Predeal şi s-au căsătorit. Împreună cu părinţii a emigrat în Italia, dar urmare unei căsnicii nefericite, a făcut o depresie şi a sfârşit tragic, punându-şi capăt vieţii.
Inginerul Giuseppe a avut doi copii: Gina şi Odo, care au plecat de asemenea în Italia.  Fratele lui, Nini, căsătorit cu Maria, avea o casă frumoasă pe strada Cuza. A avut trei fii: Riki, Renzzi şi Tenzzi, care au apucat să plece în Italia în anii 50, cu câteva săptămâni înainte ca tatăl lor să fie arestat şi implicat într-un proces înscenat celor cu funcţii de conducere în întreprinderile capitaliste, acuzaţi de ruinarea economiei naţionale.

Alte familii de italieni

CĂLĂTOR PRIN LUME. Thailanda – ţara oamenilor liberi

Bine v-am regăsit, dragi cititori ai acestei rubrici, după o pauză destul de lungă în care nu v-am uitat şi m-am preocupat să adun material pentru articolele viitoare, cu gândul la noi călătorii. Astăzi vă invit să mă însoţiţi în călătoria către o zonă mai îndepărtată, în Asia de sud-est, într-o ţară cu o istorie milenară, mai puţin cunoscută de noi: Thailanda.
Ne îmbarcăm pentru început la bordul unui Airbus 320, cu destinaţia Doha (capitala Quatar-ului), urmând ca de aici, după o ecală de câteva ore, să ne continuăm drumul, timp de şase ore, spre Bangkok, capitala Thailandei, unde vom ajunge după aproape 18 ore, timp suficient să trecem în revistă...


Câteva repere thailandeze
Acest stat, care împreună cu Malaysia a fost numit Tigrul Asiei datorită boom-ului său economic, se află în Asia de sud-est, ocupând o suprafaţă de 511.115 km2 şi având o populaţie de peste 65 de milioane de locuitori. Este înconjurat de fosta Birmanie, astăzi Myanmar, Laos, Cambodgia, Oceanul Pacific (Golful Thailandei), Malaysia şi Oceanul Indian (Marea Andaman). Numele ţării provine din două cuvinte:

Maternitatea SanConfind Poiana Câmpina – arta de a moși

La Secția Obstetrică-ginecologie din Spitalul SanConfind Poiana Câmpina puteți naște mult mai ușor, în condiții de totală siguranță. Secția are două săli de naștere pe cale naturală și o sală pentru operații modernă, cu suprapresiune și sisteme performante de sterilizare. Tot în această unitate se rezolvă chirurgical o patologie oncologică diversă și complexă, cu depistarea și vindecarea cancerelor genitale incipiente. Toate aparatele, echipamentele și dispozitivele medicale sunt de ultimă generație, fiind realizate de producători mondiali de renume. Grație unor dotări de excepție și unui personal medical foarte bine pregătit și profund dedicat, serviciile sanitare oferite de această secție sunt la cele mai înalte standarde de calitate. 


Maternitatea SanConfind își începe activitatea la începutul lunii viitoare, iar înainte de darea ei în funcțiune, toate spațiile și încăperile sale au fost sfințite în cadrul unui ceremonial religios săvârșit de un sobor de preoți. (P)

25 noiembrie 2016

Singuri pe lume! Povara copilăriei a șase suflete pentru care „familia“ are un alt înțeles

Copilăria, cea mai frumoasă perioadă a vieții. Una fără griji, în care jocul, bucuria prieteniei, a cadourilor de Sărbători, protecția familiei și școala sunt principalele preocupări. Așa ar trebui să fie. Însă, din nefericire, nu pentru toți micuții lucrurile stau la fel.
Este și cazul a șase copii, aflați în plasament la unul dintre centrele de tip familial al Asociației „Iubiți copiii“, din Câmpina. Povestea lor este povestea a mii de suflete care pentru părinții ce le-au dat viață au fost fie niște „greșeli“, fie niște corvoade, fie niște martori ai lipsurilor de toate naturile, dar, mai ales, ai dragostei părintești.
Caractere diferite, așa cum i-am descoperit pe „copiii“ soților Bucur, asistenții maternali cărora le-au fost încredințați Narcis, Denis, Maria, Florin, Marian și Alex, cei șase au în comun o durere pe care și-au încătușat-o, pe care nu vor s-o exprime cu voce tare, nu vor s-o viseze, lăsând doar ochii să le vorbească și, în unele situații, și modul de a fi, de a se comporta în societate, de a da sau nu atenție anumitor lucruri. E o durere care-i macină și pe care o vor purta o viață. O durere pentru care, pe post de pansament, și-au creat o mască, una a copilului care și-a înțeles soarta și s-a resemnat în fața ei. 


Sufletele…nimănui
Însă, în ciuda sufletului zdrobit, a multitudinii de „da’ de ce“ –uri pe care cu siguranță le au, chiar dacă nu le adresează cu voce tare, copiii aceștia n-au uitat să iubească. Iar toate sentimentele și le exprimă față de cei pe care-i consideră părinții lor, celor care le spun MAMĂ și TATĂ: Nicoleta și Ciprian Bucur. Nu există zi în care cei doi să nu fie luați în brațe și să nu audă „te iubesc, mami!“, „te iubesc, tati!“. Iar, la rândul lor, soții Bucur le oferă micuților tot ceea ce au, tot ceea ce pot. Cel puțin, până la vârsta de 18 ani, când acești copii, considerați „ai statului“, devin ai nimănui. Dacă nu sunt încadrați într-o formă de învățământ, asistenții maternali sunt obligați să-și ia mâna de pe ei, lăsându-i în voia sorții. Trauma copilăriei, alinată într-o formă sau alta în aceste centre, este redeschisă și accentuată de abandonul total de care au parte odată cu majoratul. La 18 ani, statul îi consideră apți de a se descurca și integra în societate. În realitate, mulți dintre ei, fără spijin, fără adăpost, fără o calificare, cu boli diverse, devin cauze pierdute.

Trei perechi de frați, șase caractere diferite!
Narcis are 15 ani și deja a început să se gândească la momentul în care majoratul va fi cea mai cumplită zi din viața lui. Una mai grea decât momentul în care împreună cu fratele lui, Denis (13 ani), au ajuns într-un centru de plasament. 


Spre deosebire de fratele lui, care are un comportament mai aparte, marcat de puseuri de violență, agitație, Narcis este o fire introvertită. Refulează prin sport și desen…unul în alb și negru, unul din care nu lipsește tristețea. 


Nu vrea să povestească despre familia naturală. Spune că-i este bine în mediul pe care-l are acum, de unde nu-i lipsește nimic. Dar, asemenea celorlalți „frați“, are anumite limite în a visa, în a-și dori. Nu vrea să sufere sperând în van. Nici Moșului nu-i cere prea multe. De fapt, nu-i cere nimic… Dar, cine știe, poate niște creioane speciale, niște seturi de culori, planșe și câteva lecții pentru perfecționarea tehnicilor l-ar face să-și revizuiască un pic atitudinea față de ceea ce înseamnă magia Crăciunului și existența unui Moș care are menirea de a-i face fericiți pe toți copiii. Și, poate, pasiunea sa, care acum îi este și balsam pentru suflet, i se va transforma într-o sursă de câștig, în viitor.
Pe Denis nu l-am găsit acasă. Din cauza comportamentului care tulbura atmosfera din centru, acesta urmează cursurile Școlii Speciale de la Voila și vine doar în week-end, „acasă“, pe Muscel, așa cum e știută de câmpineni zona unde sunt cele două case de tip familial ale Asociației „Iubiți copiii“. Sportul face minuni, fiind totodată și un mod de eliberare de toate gândurile și energiile negative. Sportul, cum este cel de contact, făcut într-un mediu organizat, îi poate deschide lui Denis o nouă viziune asupra controlului violenței și-i poate retușa comportamentul. Dar psihologii și antrenorii care modelează caractere prin sport pot găsi o soluție și pentru acest copil. Cu siguranță, judecarea și marginalizarea lui nu trebuie luate în calcul!
Maria este singura fată dintre cei șase copii aflați în grija soților Bucur. Am găsit-o plimbându-se cu rolele prin casă. Abia așteaptă să vină zilele frumoase să alerge în voie pe-afară. Momentan, tocește rolele prin casă și nu absentează, pentru niciun motiv, de la cursurile de dans. 


Are 11 ani și este o „avalanșă“ de tandrețe. Nu există zi în care să n-o ia pe „mami“ în brațe, să nu-i amintească faptul c-o iubește enorm. Din păcate, are o formă de retard care o împiedică să se dezvolte intelectual asemenea copiilor de vârsta ei. Nicoleta Bucur speră ca împreună cu terapiile pe care le urmează cu un logoped s-o ajute să învețe tainele cititului. Momentan, nu distinge sunetele… Știe însă să măsoare distanța Câmpina – Ploiești, acolo unde mai merge în vizită la familia lărgită, dar și împreună cu „tati“ Ciprian, la cumpărături. Sunt distanțe diferite pentru Maria. Surprinzător, drumul este văzut lung atunci când trebuie să meargă în vizită la cei care îi sunt membrii familiei în acte, dar scurt și plăcut atunci când își însotește „tatăl“ la cumpărături sau alte treburi. Ne-a mărturisit că-i place iarna, mai ales că este născută în acest anotimp. Dar fiecare aniversare vine cu întrebarea „câți ani mai pot rămâne aici, cu voi?“. De la Moș Crăciun își dorește o pernuță cu „Soy Luna“, una pe care să adoarmă cu gândul că viața îi va aduce momente frumoase.
Tot aici l-am întâlnit și pe fratele ei, Florin, care va împlini 10 ani. Se recomandă „Foin“ pentru că, momentan, atât poate. O fire energică, extrem de schimbătoare, dar care oferă cu generozitate zâmbete și, mai ales, dragoste. N-are timp prea mult să stea de vorbă cu oaspeții, pentru că mai are de „meșterit“ câteva jucării. În privința cerințelor adresate Moșului, scrisoarea a fost scurtă și la obiect: o mașină cu telecomandă. 


În ceea ce privește ultima pereche de frați, Marian (6 ani) și Alex (4 ani), am întâlnit caractere antitetice.
Cei mai triști ochi ai unui copil pe care i-am întâlnit vreodată sunt cei ai luiMarian. Ochi care vorbesc mai mult decât ceea ce poate el să-ți povestească despre ceea ce a văzut în familia naturală, de unde a fost luat în plasament de urgență împreună cu fratele lui, dar mai ales despre ceea ce simte. Anul trecut, când cei doi au ajuns în casa de pe Muscel, Marian n-a vorbit și n-a mâncat o zi întreagă. Ușor,ușor a început să se adapteze noului mediu. Însă ochii îi trădează durerea care îl va chinui multă vreme. Ca toți copiii, și el îl așteaptă pe Moș Crăciun, iar în preferințe se numără un robot cu telecomandă sau o barcă cu motor.


Total opus îi este fratele mai mic, Alex, un „ghem“ de energie și veselie. Are doar patru anișori, iar pentru el, faptul că lumea i s-a schimbat la o vârstă la care memoria nu înregistrează prea multe din ceea ce se întâmplă în jur,i-a fost de ajutor. Este foarte prietenos și nu va ezita să-ți explice într-un limbaj stâlcit și foarte haios toate mecanismele jucăriilor. Abia îl așteaptă pe Moșu’ cu o „masină de vitesă“, cu iaurturi cu fructe și tort.

Dumnezeu lucrează și prin mâna lor
Cât despre asistenții maternali Nicoleta și Ciprian Bucur, ei fac parte din categoria acelor oameni prin mâna cărora Dumnezeu lucrează. Au ajuns să aibă această viață după ce s-au hotărât să înfieze un copil. În anul 2000, au reușit să adopte o fetiță care atunci avea aproape șase luni și care, acum, este liceană. Din 2005, Nicoleta Bucur a hotărât să se dedice cu totul sufletelor nevinovate și să vină la Asociația „Iubiți Copiii“, iar pasul i-a fost urmat în 2008 și de către soțul său, Ciprian. De atunci, au fost mamă și tată pentru 14 copii. Unii au fost înfiați, alții au fost reintegrați în familiile biologice, iar dintre aceștia îi mai au acum pe cei șase. Nu se plâng de nimic, nu cer nimic, dar se bucură, totodată, când există persoane care le deschid ușa și le oferă micuților mici atenții. Își doresc sănătate, răbdare și înțelepciune pentru a-i îngriji, educa și a-i ajuta pe acești copii să se salveze. 

Noi le putem aduce un strop de bucurie, ajutându-l pe Moș în îndeplinirea dorințelor. Pe lângă jucării, le putem oferi rechizite, dulciuri și hăinuțe. Cei interesați, îl pot contacta pe Cristi Minculescu, coordonatorul Grupului „Pentru Tine“, la numărul de telefon – 0726.279.537 sau pot lăsa mesaje pe pagina de facebook a grupului, care este una publică. 

Text: Liliana Maxim Minculescu
Foto: Cristi Minculescu