24 februarie 2015

Sub semnul lui Vlad Ţepeş

Deputatul Virgil Guran a părăsit liberalismul şi vrea să înfiinţeze Partidul România Unită

În ultimele 12 luni, permutările pe scena politică la nivel central şi local  au adus schimbări esenţiale atât în structura puterii, cât şi în mentalul colectiv al societăţii. Dacă la sfârşitul lui 2013, USL funcţiona cu motoarele în plin, trei luni mai târziu, în primăvara lui 2014, proiectul social-liberal se făcea ţăndări sub presiunile politicianiste ale liderilor săi Victor Ponta şi Crin Antonescu.
Odată cu prăbuşirea USL au urmat noi alianţe (USD, ACL), legea migraţiei politice ce a permis modificarea raportului de forţe în structurile puterii şi o luptă acerbă pentru veleităţi, atât între foştii camarazi, cât şi între adversarii de până mai ieri.
Pe fondul acestui război de gherilă ce n-a ţinut seama de voinţa electoratului, au apărut şi încă mai apar noi formaţiuni politice formate din grupuri răzleţe de adepţi ce par să nu se mai regăsească în vechile tovărăşii liberale ori social-democrate. 


Ultimul exemplu este proiectul “Partidul România Unită”, iniţiat de deputatul Bogdan Diaconu (fost PSD-ist), la care au aderat zilele trecute şi doi parlamentari de Prahova, Virgil Guran şi Paul Dumbrăvanu (foşti PNL-işti şi ulterior liberal-reformatori). Cei trei politicieni vor să pună bazele unui nou partid, cu doctrină naţional-democrată, a cărui siglă este imaginea lui Vlad Ţepeş, ce se va înscrie în cursa electorală din 2016. “În ce mă priveşte sunt parlamentar de doi ani şi m-am luptat în tot acest timp să promovez legi care să-i ajute pe oameni. Din păcate nu am avut cu cine face treabă, pentru că orice iniţiativă este blocată imediat de ceilalţi. Toate partidele vechi sunt conduse de un grup restrâns de oameni, iar ceilalţi parlamentari sunt doar o maşină de vot. Nu mă regăsesc în acest sistem şi tocmai de aceea am aderat la acest nou în îndrăzneţ proiect politic” - a declarat Virgil Guran.
La rândul său, într-o recentă declaraţie de presă, deputatul Bogdan Diaconu a declarat: “La baza Partidului România Unită stă doctrina naţional-democrată, curent iniţiat  şi dezvoltat în perioada antebelică şi interbelică de savantul Nicolae Iorga. Partidul România Unită îşi asumă această doctrină într-o variantă modernă, adaptată provocărilor din timpurile noastre. Apărarea teritoriului naţional şi reunificarea cu Basarabia sunt principii constituante. Nu vrem să le impunem românilor nimic, ei sunt cei în măsură să decidă şi să aleagă pentru ei îşişi. Partidul România Unită este doar ascultătorul smerit şi atent al românilor şi purtătorul lor de mesaj”.

Editorial. HORA STACCATO

Da, lucrurile se desfășoară atît de repede încît, ca într-un număr de scamatorie, nu avem timp să înțelegem mișcările. E o lume în care avem din ce în ce mai multă mișcare și din ce în ce mai puțin sens. Pentru că înțelegerea a ceea ce se întîmplă presupune să te oprești un moment. Ceea ce este imposibil, pentru că lume aleargă și nu avem timp. Ce-i cu „filosofemele” astea? Pur și simplu încerc să-mi explic de ce nu folosește la nimic să citești presa sau să urmărești tele showurile politice. Ele nu fac decît să rostogolească roata mai repede spre prăpastie. Prinsă la jumătate între impotența occidentală care proclamă toleranța și practică închistarea și expansionismul militar și pravoslavnic al Rusiei, România nu are altă șansă decît apărarea identității. E ultima redută. Vă bucurați că a plecat Chevronul? Să urmăriți în lunile viitoare cine vine în loc și dacă va mai fi cel mai mic clămpănit de protest. În ciuda încruntaților care aclamă zicala „la noi ca la nimenea”, România este o paradoxală insulă de normalitate care purcede direct tocmai din înapoierea ei. Noi am trimis în parlamentul european analfabeți, dar nu extremiști declarați sau curve, precum evoluate țări vestice. La noi niciun politician nu și-ar permite să declare public la sinuciderea în celulă a unui deținut țigan că statul a făcut astfel o economie. Dar noi suntem acuzați că nu-i integrăm. Noi nu expunem un cuplu de țigani într-o galerie „de artă”, dar suntem acuzați de fascism. Nu la televiziunile noastre de scîrnă s-au putut vedea documentare în care țiganii (= românii?) sunt prezentați ca suboameni. Suntem printre puținele țări care nu au avut totuși la conducerea decizională extremiști…Unii vecini au și acum, nu mai vorbesc de comuniștii și fasciștii prezenți în atîtea guverne care ne dau lecții de cultură democratică. La noi nu sunt împușcați evrei în magazine sau în sinagogi. În general, există la noi multă prostie, corupție și hoție, dar și multă liniște, nu terorism. Valorile „tari” morale se păstrează aici în conservatoarea noastră înapoiere, nu în așa zisele drepturi ale omului care anulează în fond drepturile străinului. În cutare țară „evoluată” nu se mai scriu pe certificatul de naștere infamantele cuvinte „mamă” și „tată” ci „corectele” părintele 1 și părintele 2. Cu controverse cine trebuie să fie 1 și cine 2. De aceea iubesc România. Cutare firmă care în țara ei central europeană n-ar dărîma un cuib de vrabie de spaima ecologiștilor, la noi în țară defrișează fără grijă mii de hectare, speculînd rapacitatea autorităților noastre, dar și orbirea voită a respectivelor organizații care nu văd decît maltratarea cîinilor vagabonzi, pentru că asta le convine. Țiriac n-ar putea vîna în Germania nici măcar o turturică amărîtă, dară-mi-te zeci de mistreți, noi suntem numai buni de primit lecții de capitalism. 


Trăim vremuri rapide. Chiar hărțile Europei se schimbă  pe genunchi, chestie la care noi românii avem o durere istorică. Precum au și polonezii, și cehii, și bulgarii și sîrbii. Fiecare reacționează în acest context cu spaima istorică în suflet. Noi mai avem așa ceva? În secolul XXI, Radio România Actualități nu poate comunica – spre justa supărare a dlui. Basarabescu – direct cu Chișinăul, încît redactorul se întreabă, pe bună dreptate, cine sabotează transmisia. Ghici, ghicitoarea mea… În acest vîrtej din care cam toți ieșim amețiți, nu l-am uitat pe dl. Ponta, în ultimele săptămîni ale regnului său. Un ministru din excepționala sa galerie declară că, dacă nu ar fi FMI și UE, România ar fi avut ritmul de creștere al Chinei sau Rusiei. Ca să vedem încotro ne duce vîntul. Cine ne vor fi viitorii dușmani și cine viitorii „prieteni”. S-au uitat repede și chestia cu votul diasporei și cea cu imunitatea parlamentarilor, și reducerea taxelor și confiscarea lărgită a averilor și revizuirea Constituției și noile legi electorală și a partidelor și multe alte promisiuni. Situația României este pe muchie de cuțit, sub conducerea unei clase politice declasate complet. Nu am uitat nici de plagiatul omului de la cabinetul lui Năstase. Dl. Președinte pune un accent admirabil pe reconstruirea unui învățămînt cinstit și competitiv. Descoperirea plagiatului șefului de guvern, și al tuturor celor care l-au acoperit, ar fi un  pas bun pentru această dorită curățenie. Nu aveți impresia că, de cîteva luni, ne cam ia amețeala? Cred că o să ne doară și capul…
Christian CRĂCIUN

Târgul Mierii, a X-a ediţie, un succes

Sfârşitul săptămânii trecute a fost unul dulce pentru câmpineni şi pentru toţi cei care au vizitat Târgul Mierii, aflat la cea de-a X-a ediţie. La evenimentul desfăşurat, ca de obicei, la Casa Tineretului, deschiderea a fost oficiată de către primarul Horia Tiseanu, alături de care s-au aflat Octavian Bellu, coordonatorul lotului olimpic de gimnastică (invitat de onoare) şi preşedintele Asociaţiei Apicole Valea Prahovei, Mihail Petru Apostolescu. 


Nici de la această ediţie nu au lipsit concursurile: „Cel mai dulce cuplu”; „Cel mai bun degustător de miere”; „Concurs de fotografii pe teme apicole”; „Concurs de prăjituri cu miere”; „Cel mai bun mâncător de miere”, la care numeroşii participanţii au fost răsplătiţi cu produse apicole. 
Voia bună a fost asigurată de Ansamblul Folcloric „Ghiocelul” al Casei de Cultură „Geo Bogza”, în timp ce elevi ai Şcolii Sanitare “Louis Pasteur” au măsurat gratuit tensiunea arterială tuturor celor care au solicitat. Târgul a reunit peste 100 de comercianţi veniţi din toată ţara, ale căror standuri au fost amplasate atât afară, cât şi în incinta Casei Tineretului. Dacă în prima zi numărul vizitatorilor nu a fost mare, iar cumpărătorii s-au lăsat aşteptaţi, zilele de sâmbătă şi duminică s-au ridicat la nivelul aşteptărilor, vremea bună contribuind decisiv la reuşita evenimentului.
Andreea Ştefan

Irinel Dumitraşcu: “Satisfacţiile nu se măsoară în bani, ci în mulţumire sufletească”

Irinel Dumitraşcu este o femeie pe cât de puternică, pe atât de sensibilă şi de generoasă, un spirit viu care pune pasiune în tot ceea ce face. Şi nu sunt puţine şi nici neînsemnate acţiunile pe care le întreprinde şi în care a reuşit să angreneze mulţi oameni care, ca şi ea, încearcă să determine societatea câmpineană să treacă graniţele cotidianului, să evite rutina, să zâmbească mai des, să iubească mai mult, să trăiască frumos şi sănătos. Pentru Irinel Dumitraşcu această reţetă funcţionează şi nu încetează s-o dovedească în fiecare zi.



- Ce v-a determinat să contribuiţi la starea de bine a câmpinenilor şi ce fel de activităţi desfăşuraţi?
- Dragostea faţă de oameni a fost principalul motiv pentru care am dorit să mă implic în viaţa comunităţii câmpinene. Activităţile în care m-am implicat sunt, în general, de natură sportivă, fără însă a le ocoli pe cele de natură culturală sau socială. Practic, obiectivele Asociaţiei Pro Câmpina, al cărei preşedinte sunt, au legătură cu toate aceste domenii. 
- Cum a luat fiinţă Asociaţia Pro Câmpina?
- Pro Câmpina a luat naştere din dorinţa de a fi pentru şi nu împotrivă. Am crescut într-o epocă în care dizidenţa era o modalitate de a ieşi din cotidianul cenuşiu. Am rămas cu acest obicei, dar odată cu trecerea anilor m-am înclinat către o doctrină care înseamnă că a alege democraţia ca stil de viaţă implică să fii tolerant cu părerile celor din jur. Pot să spun că dragostea pentru sport m-a determinat să scot în evidenţă valoarea unui subsistem al sportului şi anume activităţile de timp liber. Încă din 2012 am început organizarea unor evenimente care au venit în întâmpinarea nevoilor câmpinenilor de a face sport. Am derulat şi derulăm în continuare proiecte în parteneriat cu ACS Contratimp, sponsorizaţi fiind de către Tinmar Ind SA, precum şi parteneriate cu Primăria şi Consiliul Local Câmpina. 
- Sunteţi totodată şi fondatoarea Clubului Femina. Ce reprezintă el pentru dumneavostră?
- Odată cu înfiinţarea Asociaţiei Pro Câmpina s-a constituit şi Clubul Femina, care este o grupare compusă din femei dornice de socializare, active şi darnice, care se întrunesc o dată pe lună pentru a organiza evenimente mondene, cultural-sportive sau de caritate. Club Femina este un fenomen al cărui cuvânt de ordine este prietenie. În cadrul întâlnirilor noastre am învăţat să construim proiecte care au finalitate. Ne dorim se ni se alăture toate femeile ale căror principii de viaţă se pliază pe obiectivele noastre şi care doresc să se exprime într-un cadru larg, în funcţie de pasiunile şi hobby-urile lor.
- Având în vedere că tot ceea ce faceţi în cadrul asociaţiei se bazează pe voluntariat, cât de greu este să organizezi şi să coordonezi acest  tip de acţiuni?
- Nu este uşor deloc, dar în ceea ce mă priveşte este o plăcere, deoarece, la final, satisfacţiile nu se măsoară în bani, ci în mulţumire sufletească. Şi aici fac o paranteză… Chiar din primele zile ale lui martie, anul trecut, au început să curgă întrebări pe pagina web a Asociaţiei Pro Câmpina, despre cum şi când urmează să se desfăşoare “Vacanţa pe biciclete”, acesta fiind unul dintre concursurile cuprinse în programul nostru “Activităţi de timp liber. Metode alternative de educaţie.” 
- Aşadar feedback-ul este pozitiv…
- Copiii, dar mai ales părinţii, se interesează când şi cum derulăm noi activităţi. Oamenii îşi doresc să facă mişcare.  “Crosul toamnei”, “Marşul bicicliştilor” sunt evenimente care au adunat sute de oameni, care nu au venit pentru premii special, ci pentru bucuria de a face sport. Pot spune că am organizat, în premieră la Câmpina, un duatlon, cu sprijinul Federaţiei de Triatlon, care nu a însemnat numai un concurs, ci şi o educaţie, mulţi copii neştiind ce înseamnă un duatlon.
- La momentul actual aveţi vreun proiect în derulare?
- Pentru luna martie am propus spre aprobare şi s-a concretizat  proiectul intitulat “Prin sport alături de oameni”.
- La ce se referă acest proiect?
- Este vorba despre trei evenimente pe care le organizăm cu susţinerea Primăriei şi a Consiliul Local Câmpina. Primul se numeşte “8 martie altfel” şi este o invitaţie pe care Clubul Femina o lansează femeilor şi care se va desfăşura după următorul program: la ora 11.00 va avea loc deschiderea, în centrul municipiului, la Parcul Soldat, unde împreuna cu oficialităţile din Primărie vom oferi flori şi felicitări doamnelor şi domnişoarelor. De la 11.15 până la 11.45 mers pe bicicletă – turul oraşului (Muscel – Căminul Petrol). De la 11.45 la 12.15 – 30 de minute de alergare pe pista terenului sintetic. De la 12.30 la 13.30 – înot la Bazinul Didactic. Închiderea evenimentului va avea loc la ora 14.00, însă vom continua cu voia bună la Pizzeria Bella Italia. Este a doua provocare pe care o lansăm doamnelor din Câmpina şi nu numai, de a petrece o duminică, de data aceasta Ziua Femeii, prin sport. Prima a fost cea din noiembrie 2014, care a constat într-o oră de înot la bazin.
- Ce ne puteţi spune despre cel de-al doilea eveniment?
- Cea de-a doua colaborare din luna martie, în zilele de 14 şi 15, se referă la participarea ca şi invitaţi, dar şi pentru prima oară în calitate de parteneri, a Primăriei şi Consiliului Local, la concursul “Masters Câmpina 2015”, memorial “Fridirich Schwing”, fost antrenor de înot la Galaţi. Acesta a fost antrenorul unui sportiv de performanţă, actualul antrenor de la Contratimp, Octavian Postolache. A fost cunoscut în lumea înotului românesc şi apreciat, dovada fiind şi participarea numeroasă la această competiţie a foştilor înotători de mare performanţă. Printre invitaţii din acest an şi participanţii la probele din concurs se află Carmen Bunaciu, Anca Pătrăşcoiu, Tamara Costache, Carmen Herea, Camelia Potec, Laurenţiu Nicolescu – directorul DJTS Prahova, fost înotător, Remus Miron - UltraSwim Challenge 2014. Concursul se află la cea de-a treia ediţie şi este împărţit în două reuniuni: sâmbătă de la ora 14.00 şi duminică de la ora 10.00. Această competiţie este destinată adulţilor peste 25 de ani care înoată, taxa de participare fiind de 40 lei. Vor fi participanţi din toată ţara, de la cluburi sportive de Masters, ocazie cu care promovăm şi turismul sportiv în Câmpina. 
- Există potenţial pentru dezvoltarea acestuia pe plan local?
- Viaţa sportivă este împărţită în sport de masă, sport de performanţă şi sport şcolar. Din punctul meu de vedere, Câmpina are potenţial pentru dezvoltarea turismului sportiv, dar asta implică organizarea mult mai multor activităţi legate de acest domeniu.
- Al treilea eveniment al lunii martie la ce se referă?
- Al treilea eveniment este un concurs dedicat celor mici - “Special Olympics” şi se adresează copiilor cu sindromul Down. Acesta va avea loc pe 7 martie, începând cu ora 10.00. Pentru această competiţie Primăria ne sprijină prin asigurarea bazei materiale, respectiv bazinul de înot şi terenul de sport multifuncţional, în aer liber sau în sală, în funcţie de vreme. Organizarea competiţiei, din punct de vedere tehnic, aparţine organizaţiei “Special Olympics”, Pro Câmpina participând cu voluntari. Timp de aproape şase ore se vor desfăşura probe sportive în paralel, la bazin şi la sala de sport. Vor veni copii din toată ţara şi este un eveniment în premieră la Câmpina şi un motiv de mândrie pentru noi să facem parte din comitetul de organizare.
Andreea Ştefan

Simfonie de cuvinte şi culori la Casa de Cultură „Geo Bogza”

Sâmbătă, 21 februarie, Casa de Cultură „Geo Bogza” a fost gazda a două evenimente dedicate îmbogăţirii sufletului şi minţii: o dublă lansare de carte şi un atelier de pictură pe haine.

Mai întâi a fost cuvântul... 

Într-o atmosferă specifică unui act de cultură  şi pe un fond muzical cu rol de susţinere contemplatoare, scriitorii Iulian Moreanu şi Florin Dochia au oferit universului literar alte două cărţi, în prezenţa unui public spectator fidel, devorator de lectură.
Prima carte lansată a fost cea a lui Iulian Moreanu, acesta fiind pseudonimul prozatorului şi profesorului Gheorghe Ciocodeică. Despre romanul „Năvala norilor”  a vorbit Christian Crăciun, el însuşi scriitor şi profesor. În opinia sa, cartea este „un fel de bucurie genuină inocentă a receptării realităţii. Este un roman tradiţional, social şi psihologic, un roman care se citeşte cu mare plăcere”, este exact şi are un ritm care vine din cultul cuvântului.” 


Năvala norilor este primul meu roman, motiv pentru care îl şi iubesc foarte mult. El are un punct de plecare într-un alt roman, scris prin 1983, depus la concursul de manuscrise al Editurii Eminescu, dar care evident că nu putea apărea atunci. De altfel, el preia o parte din începutul acelui roman. Este, aşa cum cel mai bine a observat Florin Dochia, un roman al „inevitabilului triumf al eşecului sentimental”. Deşi are şi inserţii cu referiri la social, politic, până la urmă îl consider un roman de dragoste. O dragoste pentru două femei – una himerică, imposibilă, chiar interzisă, pentru o elevă şi o alta sigură, cu perspective maritale certe, dar sacrificată pentru prima. Pare absurd, nu? Şi totuşi… Finalul romanului l-am lăsat deschis, dându-i şansa cititorului să se simtă un fel de coautor al său, aşa cum am procedat şi în majoritatea textelor din cărţile de proză scurtă. Şi da, va avea şi o continuare, din care deja am scris vreo 50 de pagini. Bineînţeles că nu vă pot divulga amănunte, dar vă asigur că va fi ceva deosebit” – ne-a declarat autorul Iulian Moreanu.


„Ferestre spre curtea interioară” a fost cea de-a doua carte lansată. O carte pe care acelaşi Christian Crăciun a catalogat-o drept „o frumoasă definiţie a poeziei”. Volumul cuprinde poezii de dragoste prin care scriitorul Florin Dochia transmite direct emoţii şi trăiri în versuri cutremurător de profunde. Este un volum de poezii ce poate fi citit în doi.
„Florin Dochia este unul dintre acei poeţi pentru care frumuseţea versului e mai presus de alinierea la mode literare, pentru că gustul lui estetic îl îndrumă sigur către construcţiile poetice care să evite marca timpului” – Radu Voinescu.
La întâlnirea prilejuită de lansarea cărţilor au participat numeroşi oameni de cultură, precum şi consilierii locali Florin Frăţilă şi Marian Dulă.

... apoi a fost culoarea

Dorinţa de a exprima frumosul prin graţia unor tuşe de pensulă a fost motorul unui deosebit atelier de pictură pe materiale textile organizat de Clubul Femina în colaborare cu Uniunea Artiştilor Plastici, sucursala Câmpina. Provocate să-şi exploreze valenţele artistice în cadrul unei întâlniri al cărei moto a fost „Noi reinventăm moda”, membrele clubului şi nu numai s-au întrecut în a-şi transforma şi personaliza articolele sau accesoriile vestimentare în piese unicat. Bluze, tricouri, rochii, fuste, eşarfe, pantaloni, genţi şi încălţăminte au fost retuşate sau pur şi simplu înfrumuseţate, paleta cromatică făcând dovada elanului şi plăcerii cu care s-a lucrat mai bine de două ore.  




Cele aproximativ 40 de invitate au dat frâu liber imaginaţiei sub atenta îndrumare a preşedintelui UAP Câmpina, Amalia Suruceanu şi a artistei plastice Cristina Popescu, care le-au oferit idei şi sfaturi, făcându-le complice în explorarea tainelor picturii.


„Membrele UAP și Club Femina, cât și invitatele lor, au putut participa la această fantastică experiență artistică alături de copiii sau nepoții lor, care au avut la dispoziție materiale didactice pentru pictat și desenat, într-un spațiu amenajat special pentru ei. Suntem la prima colaborare cu UAP și avem încredere că cele două organizații își vor mai reuni forțele în vederea realizării altor proiecte comune. Librăria Diverta a dăruit copiilor prezenți creioane și blocuri de hârtie pentru desenat. Noi am mai organizat în 2013, cu mare succes, două sesiuni de pictură pe haine alături de pictorița Ana Maria Ilica. Mulţumim UAP Câmpina, Librăriei Diverta şi gazdei noastre, Casa de Cultură «Geo Bogza», pentru implicarea într-o acţiune care s-a dovedit extrem de constructivă din punct de vedere social” - ne-a declarat Iuliana Dupu, secretarul Asociaţiei Pro Câmpina.
Andreea Ştefan 

Istoria unui monument aflat în prag de dărâmare

Publicam într-o ediţie anterioară un material referitor la Monumentul Eroilor situat în comuna Telega, care avea ca punct de plecare un articol apărut în nr. 8/ octombrie 2014 al revistei Prahova Eroică - de cultură istorică, educaţie patriotică şi de cinstire a eroilor neamului, semnat de dl. Gheorghe Bîlgă, profesor la Colegiul “Spiru Haret” din Ploieşti.  
Dl. Gheorghe Bîlgă este telegean şi un mare iubitor de istorie. Pentru documentarea articolului a mers inclusiv la Arhivele Naţionale, de unde a obţinut o fotografie-document foarte rară, în care se poate vedea monumentul aşa cum a fost el construit iniţial, cu bustul Regelui Ferdinand I pe postament. 

Monumentul Eroilor din Telega (1937).
A. N. I. C., inv. 819, Fond Departamentul Artelor, dosar 70/1937, f. 65
Cu încuviinţarea dumnealui, publicăm integral articolul, pentru o completă şi corectă informare a cititorilor cu privire la Monumentul Eroilor situat în comuna Telega, care are, aşa cum veţi vedea, o istorie extrem de interesantă. Deşi nu apare pe lista monumentelor aflate în patrimoniul cultural naţional al României, pentru aceast proiect al sculptorului Ion C. Dimitriu-Bârlad, realizat în anul 1932, suma cheltuită a fost de 300.000 lei, transformându-l astfel într-unul dintre cele mai valoroase monumente din judeţul Prahova. Cu toate acestea, potrivit declaraţiilor făcute chiar de dl. Gheorghe Ilie, primarul comunei Telega, el va fi dărâmat şi reconstruit sub o altă formă. 



MONUMENTUL EROILOR DIN TELEGA

AMPLASARE ŞI DESCRIERE
Ridicat în centrul localităţii, vecin la Răsărit cu apa Sărată, la Apus cu şoseaua comunală Telega-Mislea, la Miază-Noapte şi Miază-zi cu proprietăţile comunei  Telega 1, Monumentul Eroilor din Primul Război Mondial este creaţia sculptorului Ion C. Dimitriu-Bârlad. Acesta are un soclu de plan pătrat, din beton, în trei trepte, pe care se înalţă un obelisc, înalt de 1,80 m, în uşoară retragere spre vârf. Obeliscul se termină cu un postament, evazat, pe care sunt fixate trofee militare din bronz: o puşcă încrucişată cu o sabie şi casca militară.

Monumentul Eroilor din Telega (2015).
Monumentul Eroilor din Telega
Pe faţada monumentului, sub inscripţia Eroilor din Telega (0,64/0,12 m), este montat un basorelief din bronz (trapez cu înălţimea 1,37 m, latura mare 0,79 m, latura mică 0,64 m), care redă o scenă alegorică: un soldat căzut în genunchi, aplecat spre spate, cu capul susţinut de mâna dreaptă a unui înger care stă în picioare. Cu mâna stângă, îngerul cuprinde o ramură de laur şi un drapel, a cărui hampă sprijinită pe pământ, îi trece de-a lungul trupului, iar în vârful hampei se vede ceva ce ar putea fi un vultur. În fundal, spre partea de sus a plăcii, este reprezentat un ţăran care ară pământul cu un plug tras de boi. Pe părţile laterale, sub coroane de lauri (diametrul 0,26 m), au fost prinse plăci din bronz (1,15/ 0,60 m), pe care se află numele a 178 de martiri telegeni căzuţi în Războiul pentru întregirea neamului.
Pe placa din dreapta sunt înscrişi: Anghel D.N., Anghel P.D., Apostol G.I., Badea V.G., Badea N., Bejenaru V.G., Bejenaru V., Baicu P.C., Bălţatu ST.G., Bărbieru S.S., Bărbieru M., Băcioiu B.I., Barbu M.N., Bâlgă T.I., Bâlgă V.P., Bâlgă T.C., Brebeanu I.G., Brebeanu I.I., Brebeanu G.I., Brezeanu D.S., Brezeanu D.M., Bria V.G., Boldojar A.G., Boldojar N.S., Boldojar P.C., Boldojar P.A., Boldojar S.A., Boldojar S.G., Boldojar A., Boşilcă R.G., Burduşel N.I., Boldojar N.N., Bucătaru M.M., Bengea I., Cantaragiu A.G., Cazan C.I., Cazan P.N., Cârciu C.G., Crăciun N.L., Cărăuşu I.N., Căpăţină Z.M., Carzol L.C., Carzol L.F., Ciută G.I., Ciută T.F., Ciută C.I., Ciută M.P., Ciută I.M., Ciută M., Cimpoiaşu N.E., Cimpoiaşu G.S., Cimpoiaşu N.I., Ciucu S.I., Cârstian G., Cristian I.D., Cristian C.N., Copilu M.I., Covrig I., Corbu G.V., Corneanu I.C., Chiru N.C., Chiru S.D., Chiriac G.N., Deliu C., Dascălu S.I., Dascălu S.N., Dascălu S.L., Dascălu V.M., Dănescu L.S., Dănescu L.N., Dumitraşcu C.F., Dumitraşcu V.D., Dumitraşcu S.N., Dumitraşcu P.A., Dumitrache G.G., Dumitrache P.G., Dumitrache G., Dărmănescu I., Dragu A.I., Duţu E.A., Dumitrică G.I., Dumitrică N.C., Dimache P.G., Drăguşiu C.A., Dărândău M.D., Filip G.G., Ghiorghiu N.T., Ghizdăvăţ N.G., Ghizdăvăţ A.A., Grecu D.D.
Pe placa din stânga sunt menţionaţi: Grigorescu C.P., Gurbet A.I., Gurbet I., Goia M.A., Goşu D.I., Hodoiu I.C., Ilie D.G., Ilioaie I.N., Ioniţă M., Lamba G.M., Lamba P.I., Lamba G.S., Lepădatu I.SC., Ludvig M., Ludvig M.H., Marton S., Mazâlu N.M., Mazâlu N.G., Meşteroia N.G., Măcelaru V.A., Milea G.I., Milea M.I., Milea G.G., Milea A.A., Mincu N.G., Mincu D.I., Mincu G.N., Moldoveanu I.I., Moldoveanu M.N., Moldoveanu M.A., Moldoveanu N.S., Moldoveanu I.A., Mihalache G.C., Mihalache I., Mitucă M.G., Moisescu I.N., Muscalu C.I., Năstase G., Neagoe C.G., Neagu S.M., Nichifor D.G., Niţu D.V., Olteanu P.G., Olteanu D.AP., Pascu G.A., Panaitache M.C., Petrişor A.M., Petrişor P.A., Păcureţu D.C., Potlog R.T., Postolache I.M., Postolache I.G., Postolache R.C., Postolache G.C., Postolache R.C., Popescu N.S., Pripoae I.I., Piţigoi I.M., Popa N., Rândaşu G.V., Rott S., Răducanu G.R., Şerbănescu C.I., Samandritu N.I., Samandritu N.N., Şărbănescu C.N., Ştefan A.N., Stroe G., Şoldan M.N., Stanchi D.I., Stoian G., Stoian A.M., Stoian F.M., Stoian C.C., Stoian P.I.P., Tudose S.N., Tuchel G.I., Tudose I.N., Tudose T.S., Topor I.G., Urleţeanu G.G., Ungureanu T.G., Ungureanu N.G., Uncheaşu G.T., Văraru S.I., Văraru T.V., Vintilă G.I., Vasilache C.A.
În urma analizei acestor nume şi a onomasticii locale, am optat, la poziţia 1, pentru forma Anghel, în loc de Anchel, iar la poziţia 167 pentru forma Tuchel, nu Ţuchel, cum apare pe placă. Pentru definitivarea listei am comparat aceste date cu cele din lucrarea Telega în felurite ipostaze, realizată de Ilie Cristian 2

ISTORICUL MONUMENTULUI
Fişa analitică de inventariere a lucrărilor de artă plastică monumentală de for public, fişa nr. 3, elaborată de Direcţia Judeţeană Prahova pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional, precizează că monumentul a fost realizat de comunitatea locală  în anul 1926 3. Probabil criza economică a fost resimţită şi la nivelul autorităţilor locale, “Monumentul Eroilor, semnul aducător aminte de jertfa făcută de fraţii noştri, rămaşi pe câmpul de onoare, pentru întregirea neamului”, fiind nefinalizat şi „lăsat în uitare, spre ruşinea noastră, a urmaşilor lor". 4 
În anul 1937, după 3 ani şi mai bine de când primarul liberal Ioniţă Mărăcine găspodărea comuna Telega, a fost publicată o broşură electorală, Dare de seamă de situaţia comunei Telega până la venirea şi după venirea Partidului «Naţional Liberal», în care la pagina 4, acolo unde sunt menţionate realizările din mandatul respectiv, se arată: “a fost terminat şi inaugurat monumentul Eroilor Telegeni din centrul comunei”. 
Această datare este susţinută şi de alte surse. Astfel, într-un Memoriu privitor la averea imobilă a comunei Telega, 1939, nepaginat, la poziţia 28, se arată: “Teren situat în centrul satului Telega pe care se află construit Monumentul Eroilor, construit în anul 1933-1934, construcţie de piatră şi bronz, răspunderea întreţinerii având-o autoritatea comunală”. Procesul-verbal nr. 3245, din 5 iulie 1939, alcătuit în urma instrucţiunilor Ministerului Inventarului Avuţiilor Publice, privitor la inventarierea patrimoniului public, prezintă: “construcţia monumentului fiind compusă dintr-un postament de piatră cioplită cu un bust de bronz reprezentând pe Regele Ferdinand I şi care se evaluează după preţul de cost din 1933-1934 la suma de lei 273 352”. 5

Monumentul Eroilor din Telega (1937)
A. N. I. C., inv. 819, Fond Departamentul Artelor, dosar 70/1937, f. 65.  La ordinul ministrului Cultelor şi Artelor, nr. 172.594 din 1936, Prefectura Prahova a înaintat un Tablou, de monumente aflate în localităţile din jud. Prahova. Din această evidenţă reiese că Monumentul Eroilor din Telega a fost ridicat în anul 1932, iar suma cheltuită a fost de 300 000 lei. 6 Cu acest prilej, a fost trimisă la Bucureşti şi o poză a monumentului, cu bustul regelui Ferdinand, înainte de a fi mutilat de comunişti. Acesta era unul dintre cele mai frumoase monumente din zonă, valoarea sa fiind sporită şi de faima artistului supranumit «sculptorul ostaşilor». 
O analiză comparativă a sumelor cheltuite pentru ridicarea unor monumente, înscrise în tabloul realizat de prefectură în 1936, arată că doar câteva au depăşit, ca valoare, pe cel din Telega: 1.138.550 lei - Caporal Muşat din Buşteni, 500.000 lei - Monumentul Eroilor 1916-1918 din Buştenari, 400.000 lei - Troiţa în amintirea aviatorului Aurel Vlaicu de la Băneşti şi 400.000 lei -  Monumentul Eroilor 1916-1918 din Proviţa de Sus. Toate celelalte au costat de la câteva mii, la zeci de mii, în majoritate sub 100.000 de lei. Se poate observa valoarea mare a celor două monumente din Telega şi Buştenari, localităţi prospere datorită extracţiei ţiţeiului.
Urgia comunistă s-a abătut şi asupra Monumentului Eroilor din Telega, doar pentru că deasupra se afla bustul Regelui Ferdinand, numit de naţiunea română „Întregitorul”. Eroii telegeni căzuţi pentru realizarea României Mari au luptat sub conducerea acestuia şi tocmai această alăturare reprezenta mândria comunităţii locale. Era în perioada anilor ’50, când bustul, legat cu lanţuri groase trase de cai, a fost dat jos de pe soclu. Potrivit unor informaţii, demolarea s-ar fi petrecut în timpul primarului Mihai Drăguşin.7 Numai că mandatul acestuia a fost în anul 1957 8, iar Constantin Foidaş (primar al comunei Telega în perioada 1969-1989), revenit de la studiile făcute la Braşov, afirmă că, în anul 1953, bustul nu mai exista. Primari în acea perioadă au fost: Ştefan Anastasescu (1945-1951) şi Alexandru Goran (1952-1956).9 
Personal, cred că această faptă, greu de înţeles în logica normalităţii, s-a petrecut până în anul 1956, când a fost elaborată Lista monumentelor de cultură de pe teritoriul R.P.R., operaţiune ce presupunea o oarecare atenţie acordată monumentelor. Bustul a fost dus în spatele fostei primării din Telega şi a rămas acolo un timp, după care a dispărut fără urmă. Au circulat mai multe zvonuri cu privire la soarta acestuia: că a fost aruncat în W.C.-ul din curtea Primăriei, într-unul dintre lacurile sărate din zonă sau că a fost dus la o topitorie şi făcut bani.10 Cert este că această lucrare a dispărut pentru totdeauna.
Monumentul a rămas mutilat până în anul 1977. Atunci a existat o efervescenţă pentru ceea ce înseamnă grija faţă de aceste altare ale jerfei, din două motive: prăbuşirea sau avarierea lor din cauza cutremurului şi împlinirea a 100 de ani de la Independenţa de Stat a României. Aşa a apărut iniţiativa fruntaşilor comunei 11, de a pune ceva în locul bustului de bronz al lui Ferdinand. Pentru a se inspira, au mers în localităţile vecine şi au fotografiat fiecare monument al eroilor 12. După ce am refăcut traseul urmat de membrii comisiei în urmă cu 37 de ani, am descoperit monumentul care a servit drept model. Este cel din localitatea Urleta, care are deasupra numelor eroilor, în plan vertical, însemne militare (puşca, sabia şi casca). Poza a ajuns la sculptorul Constantin Vlad 13 din Câmpina care, în atelierul aflat în vechea capelă Hernea, a executat mulajele. Turnarea în bronz s-a făcut la Uzina „Neptun” Câmpina. Fiecare însemn militar a fost realizat separat, asamblarea lor făcându-se la Telega. Pe aceeaşi placă din oţel, pe care se afla bustul Regelui Ferdinand, au fost sudate elemente de prindere. Pe alte monumente prahovene, aceste simboluri au casca deasupra. La Telega s-a optat pentru aşezarea ei sub încrucişarea puştii şi a sabiei. A existat o acţiune festivă, legată de noua înfăţişare şi de momentul centenarului independenţei, la care au participat elevi, cetăţeni ai comunei şi autorităţile locale.14
În 1926, când s-a stabilit amplasamentul pentru monument, i s-a atribuit acestuia un loc central în comuna Telega. Terenul avea o suprafaţă de 281 m.p, un dreptunghi cu laturile de 22 x 13 m, monumentul fiiind amplasat la jumătatea laturii mari, aproape de “şoseaua comunală Telega Mislea. Proprietăţile comunei, aflate la nord şi sud de Grădina pe care se află construit monumentul Eroilor din Telega, erau Cârciuma şi brutăria Alex. Selman, pr«oprietatea» comunei Telega lipită, la nord, şi Băcănia L. Iordănescu pr«oprietatea» comunei Telega. Lipită, la sud”.15 
În anii ’60 a fost construit Căminul Cultural Telega pe latura nordică a acestui teren şi zidul clădirii a ajuns la o distanţă foarte mică de monument. Din păcate, prin ridicarea acestui edificiu în imediata apropiere a monumentului, acesta este în prezent sufocat de noua construcţie. Parcă ar fi surghiunit sub straşina care fereşte de precipitaţii doar o parte a lui, zidul căminului cultural punându-l într-o situaţie de umilinţă.
Pentru o reparaţie morală, faţă de acest simbol al jerfei telegenilor, sunt necesare două lucruri: în primul rând înlocuirea kitsch-ului de deasupra, cu un bust al Regelui Ferdinand. Pe cât posibil, artistul să fie cât mai bine cotat, aşa cum au procedat înaintaşii. În al doilea rând, trebuie rezolvată situaţia amplasamentului. Fie mutat câţiva metri mai spre sud, cel mai bine ar fi la jumătatea terenului rămas, fie căutat un alt loc, dar la fel de central şi reprezentativ. O reamplasare, după o prealabilă fixare a bustului Regelui Ferdinand deasupra, va putea să-i confere valenţele pe care le merită. Măcar prin aceste fapte mărunte să arătăm recunoştinţa noastră faţă de cei ce au lăsat acasă tot ce aveau mai scump, copii, părinţi, fraţi, surori, jertfindu-se pentru credinţa într-o naţiune puternică.
Poate fi luată în calcul şi o placă suplimentară cu eroii telegeni care nu şi-au găsit locul pe acest monument, din motive necunoscute. Este vorba de doi soldaţi ai Unităţii Militare 47, luaţi prizonieri de trupele austro-ungare şi morţi (cel mai probabil de foame), în lagărul de la Ostffyasszonyfa (Ungaria). Aceştia sunt: Brezeanu Spiridon (poate fi acelaşi cu cel de la poziţia 20 de pe placa monumentului, sau un altul). Era născut în anul 1882 şi a decedat la 20.12.1917. Este înmormântat în parcela 3 a cimitirului din acea locaţie. Celălalt, Dumitrescu Ioan, născut în anul 1884 şi decedat la 09.10.1917, este înmormântat în parcela 10. Ei sunt în lista cu prizonierii români morţi în lagărul de la Ostffyasszonyfa (Ungaria), în Primul Război Mondial, la poziţiile 607 şi 1340, dintr-un total de 4718 decedaţi din Vechiul Regat. 16
Există 35 de eroi telegeni căzuţi şi în al Doilea Război Mondial. Până acum ei au fost lăsaţi uitării şi o reparaţie trebuie făcută. O parte dintre aceştia se află în evidenţele Arhivei Muzeului Militar Naţional, Colecţia Cultul Eroilor. 17 În afară de aceştia, mai este şi Stoian Nicolae Andrei, un erou din Telega, mort în Campania din Est a celui de-al Doilea Război Mondial. Născut în 1908, acesta a fost încorporat, trimis pe front şi luat prizonier în raionul or. Chilia Veche. Apare ca transferat, la data de 08. 09. 1941, în lagăr temporar şi decedat la data de 02. 12. 1941, fiind îngropat în sectorul 1 al lagărului Karaganda (Kazahstan). Numele lui se află la poziţiile 2054-2057 în lista militarilor români care au murit în acest lagăr, publicată pe site-ul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor. 18
Aceasta este povestea Monumentului Eroilor din Telega, care aminteşte că fiii acestei comunităţi s-au jertfit cu nemărginită devoţiune pentru patrie şi comuna natală. Eroii, care-şi dorm somnul de veci în locuri cunoscute sau necunoscute, au dreptul să se bucure din nou de cinstirea şi recunostinţa generaţiilor prezente şi viitoare. Este datoria tuturor, să acţioneze pentru reabilitarea monumentelor  şi, mai ales, pentru includerea lor în programele manifestărilor de cinstire a eroilor.
 Cu prilejul Zilei Eroilor şi a Înălţării la Ceruri a Fiului lui Dumnezeu, Iisus Hristos, ne înclinăm frunţile, cu smerenie, în faţa străbunilor noştri care au apărat cu preţul vieţii lor fruntariile ţării. Participând la ceremonialul religios şi militar, sub acordurile Imnului Eroilor, să depunem florile recunoştinţei şi să aprindem lumânări la mormintele eroilor noştri, iar după ce am ajuns acasă, să ne conducem după pildele poetului Nichita Stănescu, din poezia Nu-l uitaţi!: „Nu-l uitaţi pe cel căzut în război,/ Lăsaţi-i din când în când un loc liber la masă,/ Ca şi cum ar fi viu între noi,/ Ca şi cum s-ar fi întors acasă”.

NOTE:

1) Primăria comunei Telega, Proces-verbal, nr. 3245, din 5 iulie 1939. Astăzi, pe latura nordică, se află foarte aproape de monument, doar la câţiva centimetri, clădirea Căminului cultural; 
2) Listele cu eroi, prezentate în lucrarea lui Ilie Cristian, Telega în felurite ipostaze, par a fi puse la dispoziţie de Direcţia Judeţeană Prahova pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional. Numărul total al eroilor este unul eronat, dar sunt elemente care m-au ajutat, precum unele opţiuni în ceea ce priveşte literele „C” sau „G”; 
3) Ilie Cristian, Telega în felurite ipostaze, Bucureşti, Editura Grai şi Suflet – Cultura Naţională, 2013, p. 200; 
4) Ioniţă Mărăcine, Dare de seamă de situaţia comunei Telega până la venirea şi după venirea Partidului «Naţional Liberal», Bucureşti, Tipografia Ziarului „Universul”, 1937, pp. 3, 4; 
5) Primăria comunei Telega, Proces-verbal, nr. 3245, din 5 iulie 1939; 
6) Arhivele Naţionale Istorice Centrale, inv. 819, Fond Departamentul Artelor, dosar 70/1937, f. 65 v.; 
7) Interviu luat profesorului Mihai Cosmineanu, mai 2013; 
8) Lista primarilor comunei Telega, apud Ilie Cristian, Telega în felurite ipostaze, Bucureşti, Editura Grai şi Suflet – Cultura Naţională, 2013, p. 683; 
9) Ibidem; 
10) Interviu luat lui Constantin Foidaş, primar al comunei Telega (1969-1989), în data 30. 11. 2013; 
11) Ideea a aparţinut profesorului Mihai Cosmineanu care l-a contactat pe primarul Constantin Foidaş, acesta răspunzând pozitiv; 
12) Interviu luat lui Constantin Foidaş, primar al comunei Telega (1969-1989), în data 30. 11. 2013; 
13) Pseudonimul de artist era „Morencuş”, dar n-a fost găsit pe vreun element. Aşa cum mi s-a spus, în interviul luat, munca depusă pentru monumentul din Telega nu a fost plătită, deoarece comanda a venit pe linie de partid. Artistul datora autorităţilor faptul că era acceptat cu acest atelier de sculptură într-o locaţie care nu-i aparţinea; 
14) Ambii intervievaţi, Mihai Cosmineanu şi Constantin Foidaş au afirmat acest lucru; 
15) Schiţa de situaţiune a imobilului, anexă a procesului-verbal întocmit, în anul 1939, de Primăria Telega; 
16) http://www.once.ro/morti_razboi.php; 
17) Arhiva Muzeului Militar Central, Fond „Cultul Eroilor”, apud *** Jertfele prahovenilor, monumentele recunoştinţei, Ploieşti, Editura „Mectis”, 2001, pp. 442, 443; 
18) http://www.once.ro/morti_razboi.php.

Prof. Gheorghe BÎLGĂ,
Colegiul „Spiru Haret” Ploieşti 

File de cronică - Amurgul demiurgilor (2)

Bogdan Petriceicu Hasdeu

Cărturarul Hasdeu, urmaş al unui lung şir de domnitori şi boieri români, a avut o tinereţe aprigă. Născut în Basarabia, răpită de Imperiul Ţarist, Bogdan Petriceicu Hasdeu a avut o tinereţe furtunoasă: dueluri, petreceri, poveşti de dragoste care se succedeau rapid una după alta, jocuri de noroc. (Odată a câştigat o sumă mare şi şi-a permis o extravaganţă care l-a urmărit toată viaţa: a luat o trăsură de piaţă, a înhămat în locul cailor pe vizitiii care erau evrei şi s-a plimbat pe străzile Harkovului, unde îşi făcea studiile). De la universitate, unde urma cursuri de drept, a trecut la o carieră militară. Prin relaţiile tatălui său, Alexandru, a fost angajat în armata ţaristă cu grad de iunker (sublocotenent). În această calitate a participat la războiul Crimeei. 

Castelul “Julia Hasdeu”. Carte poştală datată 7 noiembrie 1906
În lucrarea “Începuturile literare ale lui B. P. Hasdeu” (1936), autoarea E. Dvoicenco ne relatează din amintirile rămase în manuscris de la tânărul Hasdeu: “Odată, într-o toamnă rece şi umedă, noi eram pe front în împrejurimile Ociacovului, pe ţărmurile Mării Negre. Mulţi dintre iunkeri şi-au amenajat din timp corturi, dar eu, vai! întotdeauna mă distingeam printr’un dispreţ nebun faţă de punga mea şi ziua de mâine şi în consecinţă înduram necaz. (...) Eu scoteam din coif o ediţie micuţă din Horaţiu, mă plimbam, citeam ... şi această mă încălzea. Vine seara, cerul se întunecă şi mai mult, ceaţa începe să se rărească prin ploaie (...). M-am apropiat de unul din acele focuri, în jurul căruia şedeau şi stăteau culcaţi câţiva husari tocmai din plutonul meu, pe care nu o dată îi cinstisem, în timpul expediţiei, cu vodkă.
«- E frig, boierule? a întrebat unul.»
M-am aşezat. Husarii mei ardeau paie. (...)
«- Eh! Prost ţinut Chersoncina asta!» a exclamat un mustăcios.
«- Ce-ai mai vrea, moşule? Nu cumva te trage inima spre Moldova?» Eu am ciulit urechile: era vorba de ceva care atinge coarda cea mai sensibilă a inimii mele. (...) 
«- Ce muieri sunt acolo, nu? Una mai frumoasă ca alta, Doamne iartă-mă! Sprâncenele ca un curcubeu, ochii ca de şoim». (...) 
«- Muirile-s frumoase, se ştie, dar vinul e şi mai bun» - «Dacă e vorba de vin, apoi tot aşa se poate zice şi de pământ: mai mare dragul să-l vezi cum se aşterne spicul la pământ!...» «Dar apa! Vitele nu se satură de ea!» «Dar ce fructe, mă frate! Pere, poame (strugure - n.r.), nuci». (...) Ce plăcut mi-a fost mie, Moldoveanului, transplantat în Rusia, să aud glasul Patriei mele (...)”. 
Această întâmplare a fost pentru tânărul soldat momentul când, sătul de mizeriile din oastea muscălească, s-a hotărât să plece în ţară. Făcând un gest spectaculos, aşa cum ne mărturiseşte chiar el: “Şi trimiţând paşaportul sfâşiat la consulatul rusesc cu declaraţia că ar dori ca toţi românii din Basarabia să facă la fel”. Pentru care faptă guvernul rusesc l-a osândit în lipsă să fie exilat în Siberia şi l-a dezmoştenit de drepturile ereditare asupra averii părintelui său. 
Hasdeu ajunge la Iaşi, lipsit de orice mijloace materiale şi apelează la un prieten basarabean, stabilit în capitala Moldovei mai de demult. Acesta, Th. Codrescu, consemnează: “Domnul Hasdeu, când a venit la Iaşi în 1857, sub titlul de prinţul Petriceico Hasdeu, trecuse la Hanul lui Vanghele din dosul Mitropoliei. De aici, călăuzit de cele patru volume din Uricariul, s-a îndreptat spre mine. După putinţa mea l-am îmbrăţişat, ba l-am împrumutat şi cu 25 galbeni, spre a-şi putea urni nevoile ce le avea”.
Aşte amintiri despre viaţa cărturarului în România regăsim în cartea lui Gheorghe V. Madan, “Răsunet din Basarabia”, în care acesta scria: “Pe marele şi genialul basarabean B. P. Hasdeu l-am cunoscut în Bucureşti, la 1891. Eram un biet pribeag basarabean - tinerel de 19 ani. Trecusem Prutul noaptea, gol goluţ, între doi contrabandişti şi cu hainele turbincă în vârful capului. (...) Şi prin vadurile Prutului, pân’ ce-am ajuns la malul românesc... Dar şi când am ajuns! Într’adevăr c-am sărutat pământul ţării de bucurie”. Madan a luat legătura cu refugiaţii din Basarabia - Zamfir Arbore, Vasile Crăsescu, Vasile Spoială - care erau organizaţi într-o societate botezată Milcov, prezidată de Hasdeu. “Familia Hasdeu era atunci în mare doliu, în urma morţii genialei domnişoare Iulia Hasdeu - singura lor fiică. Ori de câte ori mă duceam să-l văd, la Arhivele Statului, unde dânsul era director şi avea locuinţă, îl găseam trist şi îngândurat, cu fruntea rezemată pe mâna stângă, la masa de lucru şi înconjurat de teancuri de cărţi şi hrisoave. Doamna Hasdeu, o falnică şi aleasă română de la Abrud, era de asemeni tristă şi nemângâiată. O negrăită jale plutea în atmosfera casei lor şi curtea cea mare şi pustie a arhivelor, cu hardughiile celea de case vechi şi dărăpănate de mănăstire sihastră... Cu lilieci ţâşnind din clopotniţă şi zburând prin curte în amurg de seară... Şi cu şedinţele de spiritism în miez de noapte... Te cuprindeau fiorii!”
Boala fiicei sale l-a luat pe cărtuarul nostru pe nepregătite. A sperat într-o minune până în ultima clipă, aşa cum se vede dintr-o scrisoare către soţia sa: “Lilicuţa ştie deja destulă şi prea multă carte. Lucrul cel mai bun ar fi să vă întoarceţi în România, unde aerul de ţară şi chiar undeva la ţară, fără muncă, fără grijă, i-ar face mult bine. O diplomă mai mult sau mai puţin nu însemnează nimic. Eu n-am nici o diplomă”. 
Sfârşitul, care a venit rapid, l-a aruncat pe Hasdeu în lumea nebuloasă a practicilor spiritiste. Există o însemnare pe care Iulia i-a dictat-o părintelui său: “Legea religioasă: Crede! Crede în Dumnezeu! Crede în nemurirea sufletului! Crede în darul comunicărei cu cei duşi!”
Madan îi face acestuia şi un reuşit portret: “Faţa lui de profet, îndeosebi ochii lui mari, albaştri verzui te vrăjeau”. Şi tot el ne spune: “Cu vremea însă, Hasdeu şi-a revenit la firea lui de boier român voios”.
În Memoriile lui Ion Teodorescu găsim descrisă o farsă pe care i-au făcut-o incisivului Hasdeu redactorii “Moftului român”, Caragiale şi Anton Bacalbaşa. Hasdeu mai avusese ciocniniri cu aceştia atunci când declarase despre Caragiale că era “garçon de talent şi numai atât”, iar despre cartea lui Toni Bacalbaşa, “Moş Teacă”, Hasdeu spusese: “Nimic mai nesăbuit, bunăoară, ca... ca caraghioslâcul intitulat Moş Teacă”. În consecinţă, aceştia îi făcuseră o farsă, anunţând în “Moful Român”: “În numărul viitor vom publica pe două coloane un plagiat de mare senzaţie, al cărui autor e domnul B. P. Hasdeu, ilustrul nostru academician spiritist. Avem înaintea noastră amândouă textele şi suntem uimiţi de acest nou scandal”. Pe 25 decembrie 1893 aceştia publicau, pe două coloane, fragmente din cartea lui B. P. Hadeu, “Sic Cogito” şi fraze din State Prodănescu (internat la ospiciul Mănăstirii Hangu din judeţul Neamţ) un articol cu titlul “Un fachir plagiator”. Farsa a avut mare răsunet în epocă, a fost un râs general; se spune că ar fi râs chiar şi Hasdeu. 
Pe un gigant ca Hasdeu l-a iritat această înţepătură şi în “Revista Nouă” a apărut o ilustraţie care îl arăta pe Hasdeu cu un pulverizator uriaş în mâini, “stropind cu zacherlină (o soluţie contra puricilor şi gândacilor) o mulţime de gângănii care săreau şi alergau şi se rostogoleau pe duşumeaua odăii, având chipul lui Caragiale, A. Bacalbaşa şi al doctorului Ureche. Efectul a fost nespus şi a rămas vorba: le-a dat cu zacherlină!”
Necazurile aveau să vină peste Hasdeu de unde se aştepta mai puţin. Bunul său prieten şi vecinul de la Câmpina, dr. C. I. Istrati, ajuns ministru de Instrucţiune în guvernul lui Tache Ionescu, spre a mulţumi un interes politic al acestuia, l-a înlocuit pe Hasdeu de la Direcţia Arhivelor cu profesorul Dimitrie Onciu, amic politic al premierului. “C. Istrati, cât a trăit - ne spune Gheorghe Madan - a deplâns această greşeală şi obidă, făcută din pricina blestematei de politici. Cât n-a umblat şi n-a mijlocit prin alţii ca să câştige iertare! Dar a fost cu neputinţă. Că aşa era firea lui Hasdeu, neînduplecată. Şi când Hasdeu nu mai era Hasdeu şi zăcea uitat şi părăsit, dr. C. Istrati, acest mare român şi învăţat, s-a dus şi-a plâns la patul de suferinţă al vechiului său amic”.
La 1 august 1907, dr. Istrati însemna în jurnalul său: “Am fost la Hasdeu. Când am intrat în casă era adormit pe pernă. (...) Albeaţa feţii şi cu deosebire a bărbii m-au făcut să cred că mă aflu în faţa unui fachir. Abia mai poate vorbi şi are repulsiune pentru mâncare. La urmă cu greu a putut să-mi spună că totdeauna m-a aşteptat cu plăcere. Mi-a spus că doreşte să fiu şi eu executor testamentar. Vasile, fostul său servitor, după ce l-a furat, l-a necinstiti în toate chipurile şi i-a făcut procese murdare, venise sub cuvânt de a-i cere iertare, să-l puie să mai iscălească o poliţă, dacă nu un testament. Toate acestea se făceau faţă de beţivanul primar de la Câmpina şi de o puşlama inconştientă, judecătorul de pace din localitate (...). Sunt patru zile de când am scris dlui Haret (ministrul cultelor şi instrucţiunilor - n.r.) atrăgându-i atenţia asupra faptului că va trebui să se gândească la mijloacele de înmormântare şi la precauţiunilor ce trebuiesc luate pentru ca să nu se piardă cele aproape o sută de documente cu sigilii vechi”. 
Pe 1 septembrie, după încetarea din viaţă a lui Hasdeu, C. Istrati nota din nou în jurnalul său: “M-am întors la telefon şi am vorbit cu Haret... Când i-am spus să trimită pe cineva cu bani spre a-l îngropa, avea aerul a cădea din cer: «ce bani, de unde  bani...» şi m-a lăsat astfel la telefon, cu toate că-l prevenisem de atâtea ori”. 
Doctorul C. Istrati mai face un comentariu: “Trebuie precizat că Hasdeu lăsase întreaga sa avere statului, astfel că măcar pe acest considerent guvernul era dator să ia asupra sa cheltuielile prilejuite de înmormântarea strălucitului literat, istoric şi filolog”.
Alin CIUPALĂ

La Baza de Tratament SanConfind, pacienții vor fi îngrijiți de un medic specialist chinez cu ajutorul miraculoaselor metode de acupunctură

Spitalul SanConfind din Poiana Câmpina își va deschide în scurt timp porțile prin darea în folosință a primei sale secții: „Baza de Tratament Balneologic, Fiziokinetoterapeutic și de Recuperare Medicală”. Prin calitatea aparatelor și echipamentelor medicale din dotare, ca și a personalului medical angajat, Baza de Tratament va ajunge, nu peste multă vreme, printre cele mai moderne și mai căutate unități de balneologie și recuperare medicală din țară, o adevărată oază de sănătatate realizată la cele mai înalte standarde europene, dar și la cele mai înalte standarde chinezești. Acest lucru este posibil grație colaborării dintre Centrul Medical SanConfind Câmpina, societatea care deține spitalul cu același nume, și una dintre cele mai importante companii medicale din China, care deține în țara de origine, printre altele, opt clinici în care numeroși pacienți internaționali beneficiază de tratamente de recuperare medicală prin miraculoasele metode ale medicinei tradiționale chineze, un accent deosebit punându-se pe acupunctură. 



Primul fruct al acestei colaborări este trimiterea de către compania chineză la Spitalul SanConfind a unuia dintre cei mai buni medici specialiști ai săi în acupunctură și recuperare medicală. Astfel, doctorul Qu Zongfeng, un practician de excepție în domeniul acupuncturii, va sosi în Câmpina la mijlocul lunii viitoare, gata să-și pună toată priceperea și energia sa în slujba vindecării pacienților care vor trece pragul Bazei de Tratament SanConfind. Acupunctura este o metodă rar întâlnită în județul nostru (corect aplicată - și mai rar, deoarece necesită cunoștințe deosebite, un grad mare de specializare și o îndemânare de rară finețe), iar sosirea medicului chinez va face din Baza de Tratament SanConfind o adevărată citadelă a medicinei de recuperare din România. 


O medicină plină de principii filozofice, dar și de vindecări miraculoase
Dacă în Antichitate, se poate spune că grecii erau un popor de filozofi, iar romanii, un popor de juriști, nu mai puțin adevărată ar fi afirmația care susține că, din cele mai vechi timpuri, chinezii au căutat să găsească leacuri celor mai diverse și mai dificile boli. Din acest punct de vedere, chinezii de acum câteva milenii pot fi considerați un popor de medici, această caracteristică a poporului chinez dăinuind până în prezent. Dovadă este faptul că și în zilele noastre metodele alternative ale medicinei tradiționale chineze vindecă miraculos numeroase maladii în fața cărora medicina clasică își arată neputința. Printre aceste metode, la loc de cinste a fost întotdeauna și rămâne încă acupunctura, care se folosește în tratarea a circa o sută de afecțiuni, în multe dintre acestea reușindu-se doar o îmbunătățire considerabilă a stării bolnavului, în alte situații, chiar o însănătoșire miraculoasă a acestuia. De la începutul secolului trecut, în China au pătruns masiv metodele medicinei europene, dar cu toate acestea, chinezii nu au renunțat la medicina lor veche de 3-4000 de ani, ba dimpotrivă. 

Teoria Yin și Yang
Acupunctura (ca, de altfel, întreaga medicină tradițională chineză), își trage seva din câteva concepte și principii ale filozofiei chineze enunțate încă acum câteva milenii. Printre acestea se numără Yin și Yang, două concepte religioase care reprezintă forțele primordiale și complementare ce compun universul și toate componentele acestuia. Yin este elementul întunecat (trist, pasiv, sobru, feminin, introvertit, intim) și corespunde nopții. Yang este elementul luminos (fericit, plin de vitalitate, activ, strălucitor, masculin) și corespunde zilei. Yin este adeseori simbolizat de apă și de pământ, în timp ce Yang este simbolizat de foc și de vânt. Orice fenomen sau lucru din Univers are douã aspecte, unul Yin şi celălalt Yang, care sunt opuse, dar în acelaşi timp sunt interdependente şi se pot transforma unul în celãlalt. Aceasta este legea generalã a modului în care este alcãtuitã lumea. Teoria Yin-Yang este o structurã conceptualã utilizatã în China încã din antichitate, pentru a analiza lumea naturalã, omul şi Cerul. Cu alte cuvinte, ea a stat la baza înţelegerii legilor Universului. Conştiinţa chinezului nu poate cunoaşte lumea în afara celor douã aspecte ale sale: Yin şi Yang. O descriere extrem de sugestivă a modului de funcționare a principiilor yin și yang o găsim la Bruce Lee, cunoscutul campion de odinioară al artelor marțiale: “Atîta vreme cît vom persista în a separa yin și yang nu putem spera să-i atingem... Dacă cineva vrea să ajungă undeva cu bicicleta nu va putea să împingă ambele pedale concomitant, căci va rămîne pe loc. Pentru a avansa, trebuie să împingă o pedală și să o elibereze pe cealaltă, simultan. Mișcarea completă constă în împinge/eliberează. Împingerea este urmarea eliberării și fiecare dintre ele devine, respectiv, cauza celeilalte”. În basmele occidentale, inevitabil, binele distruge răul. Însă în Orient, ideea fundamentală este de a armoniza cele două forțe, reprezentate de Yin și Yang. 


Energia Qi. Energia vitală
Un alt fundament al acupuncturii este conceptual de energie Qi. Energia Qi - denumită și energia vitală - este acea energie care controlează funcțiile organismului prin 14 meridiane bine definite. Despre meridianele energetice Qi, precum si despre fluxul energiei vitale există o întreagă teorie, foarte dezvoltată și cu foarte multe detalii. Sintetic vorbind, energia Qi circulă de-a lungul unor meridiane pe parcursul a 24 de ore, acest drum energetic fiind numit Marele Circuit Cosmic. În tot acest timp, fiecare meridian prezintă un flux de activitate maximal de circa două ore, alternând cu perioade de minimă intensitate (de “repaus”) de alte două ore. Ciclicitatea și alternanța acestor energii sunt influențate de energiile din mediu, de anotimp, de energiile cosmice. Astfel că, în funcție de acest “bioritm” determinat de energiile Qi, se indică coordonarea activitaților zilnice, dar și o operație de organ, de exemplu, în ciclul maximal al organului respectiv. Nu are rost să prezentăm toate cele 14 meridiane ale energiei Qi din medicina tradițională chineză, dar pentru o mai bună înțelegere a tainelor acupuncturii, ne vom opri totuși la prezentarea meridianului inimii (shao yin), care este de o importanță vitală. Meridianul inimii pornește profund din inimă, traversează plămânii, iese la suprafață prin axilă (subraț), coboară pe braț, antebraț, traversează palma până la unghia degetului mic. O altă ramură a acestui meridian urcă pe la baza gâtului, mandibulă, ocolește gura și se oprește sub globul ocular. Manifestările afectării meridianului inimii: gură uscată; febră; dureri de ochi; palme fierbinți și umflate; sete; picioare reci; dureri de spate; dureri de cap; iradierea durerii pe antebraț până la degetul mic; durere în capul pieptului. Manifestările inimii: durere in capul pieptului; agitatie; transpirații; palpitații; senzație de sufocare; amețeli; insomnie; leșin.

Ce este acupunctura?
După prezentarea fundamentelor sale metafizice, putem spune că acupunctura este o tehnică medicală chineză tradițională de deblocare a Energiei Qi prin inserția de ace foarte subțiri (cu diametru de două-trei zecimi de milimetru), în anumite puncte de pe corp, cu scopul final de a  echilibra forțele antagoniste yin si yang. Qi-ul este o energie care se presupune că trece prin toate corpurile. Se consideră că această energie curge prin corp urmând 14 căi principale numite meridiane. Când yin si yang sunt în armonie, qi-ul curge liber prin corp, iar persoana este sănătoasă. Când o persoană este suferindă, fie bolnavă, fie rănită, există o obstrucție, o blocare pe unul dintre aceste meridiane. Medicina chineză tradițională a identificat aproximativ 500 puncte specifice în care se pot insera ace pentru a obține rezultate specifice. Acupunctura se practică în China de mai bine de 2000 ani (unii cercetători cred că ar exista de 4000 ani, iar alții, chiar de 8000 de ani). Astăzi, acele sunt îndoite, încinse sau chiar puse la curent electric slab, ultrasunete sau anumite unde de lumină. Qi-ul este definit ca fiind nedetectabil de către metodele științei empirice.

Acupunctura urechii
O variantă a acupuncturii tradiționale este reprezentată de terapia auriculară sau acupunctura urechii. Aceasta este o metodă de diagnosticare și tratament bazată pe concepția, fără suport teoretic, că urechea este harta organelor din corp. De exemplu, o problemă cu un organ cum ar fi ficatul, se tratează prin inserarea unui ac într-un anumit punct de pe suprafața urechii care se presupune a corespunde organului respectiv. 


Dacă ar fi să facem o comparație, urechea este pentru acupunctura auriculară ceea ce este laba piciorului pentru reflexoterapie. Se știe că reflexoterapia acţionează asemănător cu acupunctura, numai că în loc de ace se foloseşte apăsarea unor puncte reflexogene specifice din talpă, puncte de apăsare care stimulează anumite organe și zone specifice din organism. Prin reflexoterapie se deblochează şi elimină acumulările de toxine din organism. Depunerile toxice sunt considerate în masajul reflexogen principală cauză a îmbolnăvirilor curente. Înțelegând reflexoterapia, putem înțelege mai ușor acupunctura și substanța finalității sale: deblocările de energie vitală Qi din zonele afectate ale organismului. 

Aproximativ 100 de boli se pot trata cu acupunctură
Acupunctura din medicina tradițională chineză reprezintă metoda străveche de vindecare în cadrul căreia, prin implantarea unor ace în anumite puncte ale corpului omenesc, se activează energiile care circulă prin corp, tratându-se astfel foarte multe boli. Cu ajutorul acestor ace direcționăm energie spre zonele bolnave sau cu traume din corpul bolnavului. În cazul suferințelor provocate de un exces de energie, aceasta va fi dispersată către alte zone ale corpului. Meridianele blocate vor fi redeschise prin direcționarea de energie către acestea. În final, prin ședințele de acupunctură se urmărește restabilirea echilibrului yin si yang.
Bolile ce pot fi tratate cu acupunctură sunt numeroase, și chiar în cazul celor care nu sunt vindecabile, se pare că prin inserția acelor pe anumite meridiane energetice ale corpului unui pacient, se poate observa o ameliorare considerabilă a afecțiunii tratate. În ultimii ani, bolile psihice au început să fie tratate din ce în ce mai mult cu ajutorul acestei metode care a împărțit lumea medicală. Fiindcă sunt mulți specialiști în medicină fizică și balneologie care nu recomandă această terapie. Chiar dacă acupunctura rămâne încă o temă controversată în medicina clasică (împărțită și ea între practicienii alopatiei și cei ai homeopatiei), ea a reuşit să trateze numeroase afecțiuni de ordin fizic și psihic. Într-o societate din ce în ce mai dinamică și mai consumatoare de timp și de resurse naturale, în care stresul și alimentația nesănătoasă sunt principalii factori ce stau la baza multor afecțiuni (precum obezitatea, insomniile, indigestia etc.), acupunctura și-a arătat de multe ori beneficiile sale asupra organismului uman.
Cel mai des întâlnite afecțiuni vindecate cu ajutorul acupuncturii sunt: obezitatea, insomnia, reumatismul și migrenele. Dacă suferi de obezitate, una dintre cele mai sigure soluții o reprezintă acupunctura. Astfel, înțepând anumite puncte de pe meridianele intestinului gros, ale ficatului și ale plămânilor, se va inhiba centrul de foame și se vor stimula funcțiile celorlalte organe, astfel încât toate substanțele nutritive din alimente vor fi distribuite acolo unde  trebuie. Alături de tratamentul cu acupunctură, este nevoie însă și de un regim alimentar sănătos.
Insomnia reprezintă una dintre cele mai des întâlnite boli moderne. Lipsa somnului conduce către frustrare, agitație, către o stare de rău și disconfort continuu. Acele de acupunctură se fixează pe punctele specifice energiilor în cauzăși stabilizează echilibrul necesar. Deşi pare ciudat, s-a demonstrat că acupunctura are uneori efecte benefice asupra reumaticilor. În cazurile reumatice, tratamentele cu acupunctură sunt personalizate, în funcție de zona cu probleme a pacientului. Și migrenele sunt tratate cu ajutorul acupuncturii. Punctele specifice acestor probleme se află pe toată suprafața corpului, iar tratamentul durează în funcție de gravitatea afecțiunii.
Pe lângă cele patru afecțiuni menționate mai sus, acupunctura mai are efecte benefice și în afecțiunile sistemului cardiovascular (precum: hipertensiunea arterială, tensiunea oscilantă, palpitațiile, circulația proastă) și ale celui respirator (gripe, răceli, rinite, alergii, sinuzite, astm etc.). Tulburările menstruale, infertilitatea, lipsa libidoului, chisturile, nodulii, diabetul sau dezechilibrele hormonale, toate pot fi tratate cu ajutorul acelor de acupunctură. Rezultate foarte bune se obțin în tratamentul unor boli cum ar fi: anxietatea, depresia, timiditatea, teama, trauma, atacurile de panică. Se consideră că aproximativ 100 de boli se pot trata prin acupunctură.

Principalele boli/afecţiuni tratabile prin acupunctură

- Stres
- Migrene
- Ameţeli
- Insomnii
- Oboseală cronică
- Instabilitate emoţională
- Depresii
- Anxietate
- Atacuri de panică
- Tulburări endocrine: tiroida, paratiroide (căderi de calciu), suprarenale, deficienţe de creştere la copii, reglarea ciclului, tulburări de menopauză, osteoporoză (stoparea degradării masei osoase), disfuncţii sexuale (impotenţă, frigiditate etc.)
- Tulburări de metabolism, obezitate, diabet.
- Afecţiuni digestive: gastrite, enterocolite, colite, ulcer, esofagite de reflux, constipaţie, hemoroizi, balonări etc.
- Afecţiuni hepato-biliare: litiază biliară, hipercolesterolemie etc.
- Afecţiuni renale (se elimină nisipul şi pietricelele), litiaze, prostatite, enurezis nocturn, edeme (picioare umflate) etc.
- Afecţiuni circulatorii: hipo şi hipertensiune, arterioscleroză, guta, sindromul mâinilor si picioarelor reci, dureri de picioare
- Afecţiuni ORL: bronşite, rinite, sinuzite, nevralgii, astm etc.
- Crampe musculare, luxaţii, entorse, dureri de spate, inflamaţii ale tendoanelor etc.
- Cifo-scolioză
- Coxartroză
- Coxartroză unilaterală
- Coxartroză bilaterală
- Deficit motor
- Discopatie lombară
- Discopatie cervicală
- Displazie de şold
- Entorsa la gleznă
- Entorsa la genunchi
- Entorsa la cot
- Fractura femurală
- Fractura tibială
- Gonartroza
- Hernie de disc
- Hemipareza
- Incontinenţa urinară
- Leziuni musculare
- Lombosciatica
- Luxaţii
- Luxaţie de sold
- Paralizii
- Picior equin
- Sterilitate secundară
- Pareza facială
- Fumatul
- Ataxia
- Ataxia cerebeloasă
- Ataxia ereditară
- Ataxia Spinocerebelară
- Ataxia Friedreich
- Paralizie Cerebrală
- Polineuropatie
- Encefalopatie
- Encefalita (sechele)
- Encefalopatie infantilă
- Boli neurologice motorii
- Scleroza Laterală Amiotrofică
- Scleroza Laterală Primară
- Atrofie Musculară Spinală
- Microcefalie
- Scleroza Multiplă (în plăci)
- Distrofie Musculară
- Distrofie Musculară Becker
- Distrofie Musculară Duchenne
- Distrofie Musculară Progresivă
- Neurotoxicitate
- Parkinson
- Afecţiuni Periferice ale Nervilor
- Tetrapareza Spastică
- Traumatism Vertebro-Medular (Leziuni ale Măduvei Spinarii)
- Accident Vascular Cerebral
- Traumatism Cerebral Post-Traumatic (sechele)
- Artrita
- Boli autoimune
- Insuficienţa renală cronică
- Osteoporoza
- Boli Vasculare Periferice
- Afecţiuni reumatice
- Afecţiunile ginecoabdominale
- Artroza
- Afecţiuni cardio-vasculare
- Cifoza
- Programe pentru supraponderali
- Periartrita scapulo humerală (psh)
- Scolioza in “s”
- Scolioza in “c”
- Scolioza stânga
- Scolioza dreapta
- Spondilita anchilozantă
- Spondiloza cervicala
- Tendinita
- Torticolis

17 februarie 2015

Cetăţenii nimănui

Iată că, deşi ne dorim foarte mult să nu mai fim nevoiţi să scriem despre dramele semenilor noştri, ci despre bucuriile lor, realitatea crudă ne sileşte să vedem, la orice colţ, zi de zi, problemele cu care se confruntă aceştia. Este de neînchipuit cum, în secolul XXI, se mai poate trăi la limita existenţei, în condiţii mizere şi fără o rază de speranţă. Sunt de neimaginat proporţiile prăpastiei tot mai mari care îi desparte pe cei foarte bogaţi de cei foarte săraci. 


Astăzi ne aflăm în strada Cărămidari, la numărul 29. Aici îşi duce traiul familia Gheorghe,  formată din doi adulţi şi şase copii cu vârste cuprinse între 2 ani şi 14 ani. Aici, opt suflete respiră laolaltă în numai două cămăruţe, plus un hol la intrare, construit din bucăţi de lemn şi cu pământ pe jos. Într-una din camere, cimentul care ţine loc de pardoseală este plin de găuri. Într-un colţ, o sobă stă să cadă, iar şobolanii mişună de colo-colo, ca la ei acasă. Problema ar fi simplu de rezolvat dacă nu ar fi cei mici, de teama cărora nu au pus până acum otravă. În cealaltă cameră sunt preşuri întinse peste tot şi pentru a nu le murdări, se descalţă toţi de fiecare dată când intră. Cu toată sărăcia şi neajutorarea, familia Gheorghe păstrează locuinţa cât se poate de îngrijită. Cei doi soţi îşi iubesc mult copiii şi îi îndeamnă mereu să înveţe, pentru a avea parte de o viaţă mai bună. 


Eugen lucrează la o firmă de construcţii, muncitor necalificat, pentru că „nu pot să stau fără muncă”, după cum ne spune chiar el. Momentan se află în concediu prenatal, pentru că soţia sa, Daniela, nu l-a putut obţine din cauza bolii de care suferă. În casă le intră lunar  1000 de lei, bani care nu înseamnă mai nimic dacă-i împărţim la câte persoane sunt. De la cantina socială primesc trei porţii de mâncare, de luni până vineri, ceea ce îi ajută foarte mult. „Ştiu sigur că am ce să le dau copiilor să mănânce în fiecare zi” - mărturiseşte Daniela. 
Despre situaţia lor am aflat de la dl. Ion Sturzoiu, un om cu suflet mare, care este îngerul lor păzitor şi care i-a ajutat şi îi ajută cu tot ceea ce poate. „În urmă cu şapte ani am cunoscut această familie. I-am văzut pe stradă, amărâţi, iar soţia mi-a spus: ~Hai să vedem unde stau, ca să-i ajutăm cu nişte lucruri!~. Am trimis-o pe ea să le ducă şi m-a sunat apoi să merg şi eu, să văd condiţiile în care locuiesc. În mijlocul camerei era o groapă mare în pământ în care se jucau patru copii, pardoseala fiind inexistentă. Afară, pe o frânghie, erau puse la uscate rufe, foarte curate, iar pe patul din cameră un teanc de haine foarte bine organizate, ca într-o casă civilizată. Din acel moment m-am hotărât să le fac pardoseala, să le mobilez camera şi să le refac acoperişul. În paralel, am demarat formalităţile pentru a putea să aibă şi ei curent electric şi apă. După ce am rezolvat şi aceste necesităţi am continuat să-i ajut lună de lună, atât cu alimente, cât şi cu îmbrăcăminte şi bani pentru nevoile şcolare ale copiilor. La fiecare început de an şcolar le-am dat ghiozdane şi rechizite” - ne povesteşte domnul Sturzoiu. 


Însă nu numai sărăcia le dă de furcă acestor oameni. Problema cu care se confruntă, atât ei cât şi alte trei familii care locuiesc alături, este tipică sistemului românesc. Ea pleacă de la erorile, birocraţia şi delăsarea autorităţilor. 
Până acum câţiva ani, familia Gheorghe a stat într-un canton de pe Calea Doftanei nr. 232. Din anumite motive au fost nevoiţi să se mute, iar Primăria Câmpina le-a oferit un teren aflat în domeniul public privat din cartierul Voila. Astfel, la data de 11 octombrie 2006, Eugen Gheorghe, în calitate de chiriaş şi administraţia locală, prin reprezentanţii săi legali, în calitate de proprietar al terenului,  semnează un contract, obiectul acestuia constituindu-l închirierea lotului nr. 6, în suprafaţă de 163 mp, din strada Cărămidari, care va fi folosit  cu scopul de curte. Acelaşi fel de contract a fost semnat şi de celelalte trei familii vecine. Pe terenul cu pricina nu era însă construit nimic. Cum este posibil să închiriezi unor oameni care au nevoie de un acoperiş deasupra capului un teren gol, fără apă, fără energie electrică? Ce fel de ajutor este acesta? Sunt întrebări la care n-am primit încă un răspuns.
Aflate într-o situaţie care nu le permitea alternative, cele patru familii s-au adaptat condiţiilor primitive. Eugen şi Daniela Gheorghe, împreună cu copiii lor, au improvizat o locuinţă din celofan, timp de câteva luni, după care au început să-şi construiască, încetul cu încetul, o cameră cu pereţii din pământ. La fel au procedat şi vecinii lor. Însă, din momentul în care au început să apară construcţiile, autorităţile locale s-au sesizat, amendându-i în fiecare an, lucru care se întâmplă şi în prezent. De ce sunt amendaţi? Pentru că nu au avut şi nu au autorizaţie de construire. Conform legislaţiei, aceasta este eliberată de către primăria localitaţii pe raza căreia se află terenul pe care urmează a se construi. Dreptul de construire se deţine odata cu transmiterea dreptului de proprietate asupra terenului. Cum însă aceşti oameni nu sunt proprietari, ci sunt doar chiriaşi, intrarea lor în legalitatea stă tocmai în puterea administraţiei locale. 
„În urmă cu un an, văzând că sunt mereu amendaţi, am mers la autorităţile locale şi am solicitat să-i ajute să intre în legalitate. Am găsit înţelegere la primar, care a promis că va face un cadastru la faţa locului, urmând ca aceste loturi de teren să fie scoase la licitaţie pentru ca aceşti oameni să poată intra în legalitate, să poată primi drept de mutaţie, să li se poată elibera acte de identitate cu adresa respectivă, să poată primi corespondenţa, să fie în rând cu toţi oamenii şi să aibă un trai liniştit, fără grija amenzilor”- ne- a mai declarat dl. Sturzoiu. 
Acum nici măcar terenul pe care locuiesc nu mai este sigur, pentru că înainte, pe acest loc a existat un lac. Toate căminele care au fost săpate în momentul în care s-a făcut branşarea la apă şi în care se află apometrele sunt inundate.  


Pentru a afla în ce stadiu s-a ajuns cu rezolvarea acestei situaţii, am contactat autorităţile locale, care ne-au informat că urmează să se facă cadastrul de către o firmă de specialitate, să se facă apoi o lucrare de dezmembrare, după care toate documentele vor fi prezentate în şedinţa Consiliului Local. 
Însă toate aceste proceduri necesită timp, nu se pot realiza de pe azi pe mâine. Până atunci, aceste familii vor continua să trăiască aşa cum au făcut-o şi până acum, înglodate în datorii pe care nu au cum să le achite, cu actele de identitate în care figurează vechea lor adresă, cu imposibilitatea de a le face buletine copiilor care au împlinit 14 ani, cu nesiguranţa zilei de mâine şi teama că o nouă amendă e pe cale să le fie aplicată, fără ca ei să poată face ceva. 
Andreea Ştefan

DNA a început urmărirea penală în dosarul “Calea Dacia”

Doar două săptămâni au trecut de când Gabriela Barbu, şeful unui compartiment al administraţiei locale, trimitea consilierilor locali şi presei o “scrisoare deschisă” în care, printre altele, explica multe aspecte delicate din timpul derulării proiectului “Modernizare Calea Dacia”.
Angajata Primăriei vorbea de ancheta DLAF şi de audierile care au avut loc pe marginea unei sesizări de încălcare a legalităţii în cadrul proiectului: “L-am avertizat (pe Horia Tiseanu - n.r.) de nenumărate ori că modul în care s-a schimbat soluţia de construire la pasajul Calea Dacia nu este corect, că există riscul ca finanţarea să fie retrasă pentru întreg proiectul, iar dânsul a dat dispoziţie să se întocmească documentele aşa cum s-au întocmit. Chiar în aceste condiţii a insistat să mergem împreună la avocat, poate îmi voi schimba părerea. La sfârşitul întâlnirii mi-a cerut să semnez o împuternicire pentru reprezentare la DLAF, iar când am refuzat m-a ameninţat din nou: «Eu nu plec singur şi să nu te gândeşti că voi veţi scăpa!»”
La câteva zile de la apariţia scrisorii, primarul Horia Tiseanu reacţiona public cu un comunicat de presă sec, prin care lăsa să se înţeleagă că divergenţele cu autorităţile statului în ce priveşte proiectul “Modernizare Calea Dacia” se vor rezolva pe cale administrativă şi că nu are cunoştinţă de vreo anchetă “care să aibă obiect atragerea răspunderii unor persoane din cadrul Primăriei”.
Ulterior comunicatului de presă, în cadrul mai multor interviuri acordate phalert.ro, primarul Tiseanu revenea asupra subiectului cu noi clarificări. 
“Această schimbare de soluție a fost și este corectă. Eu sunt inginer și pot să spun că, din punct de vedere tehnic, schimbarea soluției era necesară, obligatorie, deoarece, pentru o anumită parte a terenului, studiul geo executat inițial de către proiectant era greșit. În loc să se găsească rocă tare la 6 metri la 10 metri, nu s-a găsit nici la 30 de metri! S-au găsit 30 de metri de nisip, deci prima soluție tehnică, cu tabliere de beton nu mai era bună, deoarece în acele condiții picioarele podului s-ar fi îngropat în nisip. Am fi avut o mare catastrofă, nu doar un mare eșec! Aveam nevoie de un pod mai ușor, care să nu se îngroape în nisip. Eu mă bucur că s-a schimbat soluția tehnică, deoarece podul funcționează. Dacă nu ar fi fost schimbată, podul s-ar fi scufundat!
Modul în care s-a făcut schimbarea a fost însă destul de chinuit, pentru că s-a făcut bâjbâind cadrul legal. Motivele pentru care am schimbat soluția sunt neprevăzute, nu știa nimeni că nisipiul are o adâncime de peste 30 de metri, nu cum au spus cei de la DLAF că am făcut-o intenționat. Abia după ce s-a forat, s-a constatat că e nisip. Iar cei de la Ministerul Dezvoltării, care ne dau acum corecții după corecții, știau de schimbare! Am fost și eu, și doamna Barbu, iar ministerul a spus ”ar fi trebuit să aveți și un memoriu tehnic ca să întărească ideea de schimbare a soluției”. S-a făcut de către executant și un memoriu tehnic mai târziu și acum se spune că a fost antedatat, dar noi am făcut asta la propunerea ministerului! (...) nu am avut nicio intenție de a favoriza vreo firmă, interesul meu a fost să se realizeze lucrarea. A fost lucrarea pe care am trecut-o în programul electoral din 2008, cu fotografii, cum va arăta pasajul și arată exact cum am prevăzut, este cea mai importantă lucrare a mandatelor mele.
Să vă explic cum a fost. După ce s-a semnat contractul cu executantul, domnul Palada Titi, care a decedat între timp, patronul firmei Cast, a venit și ne-a spun că nu crede că este cea mai bună soluție cea cu tabliere metalice monolit și că s-a gândit că ar fi mai potrivită realizarea unor tabliere prefabricate din beton, nu de metal. Era la o lună de zile și am minută în acest sens. După ce s-a propus această schimbare proiectantului, de către executant, proiectantul a venit cu o altă soluție: ”Trebuie un pod ușor, care să nu se îngroape în nisip, iar astea sunt grele. Hai să facem schimbare de soluție cu tabliere metalice!” Avem acte doveditoare în acest sens. Deci proiectantul a propus tabliere metalice, la sugestia executantului de a schimba soluția. Cast nu putea să le realizeze, a trebuit să apeleze la o firmă și a venit cu 3 societăți comerciale pentru lucrare, la primărie. O comisie formată din reprezentanți ai Primăriei, condusă de Gabriela Barbu, din care eu nu am făcut parte, a ales firma Fibec Metalglass. Corecția de 20% care a urmat a fost pe considerentul că nu a fost o selecție de oferte publică, ci o selecție de oferte cu societăți propuse de executant. Conform Ordonanței 34, acest lucru era legal, SC Cast trebuia să vină cu soluția de schimbare, lucru confirmat de decizia Înaltei Curți de casație și Justiție, care a respins nota de corecție bazata pe această alegere. Deci o instanță superioară a decis deja că s-a făcut legal această alegere a firmei Fibec. Eu nu am participat la această selecție de oferte, eu nu am avut niciun beneficiu. Firma lui Anghel a făcut un contract cu firma Cast, care i-a plătit comanda, fără a fi implicată primăria”.  
Întrebat de ziarişti dacă are cunoştinţă de concluziile anchetei DLAF ori dacă DNA ar fi preluat dosarul, Horia Tiseanu a răspuns: “Noi nici măcar raportul DLAF, făcut în mai 2014, nu l-am văzut, nu ni l-au trimis, am văzut doar pasajele preluate în nota de corecție de la Ministerul Dezvoltării. Poate și-au dat seama că nu există niciun act de corupție. Dacă o să fie o anchetă, vom răspunde la orice întrebare. Iar cu Ministerul ne vom judeca pentru recenta notă de corecție de 7 milioane de lei și sunt sigur că vom câștiga. Nu s-a putut identifica vreun prejudiciu, iar fondurile europene au fost folosite doar pentru execuția lucrării. (...) nu am cunoștință de acest lucru (urmărirea DNA - n.r.). E posibil să fie, să fie mai târziu sau să nu fie niciodată. Nu știu ce se întâmplă acolo. Vreau să vă spun însă un lucru: eu cred ca DNA nu este un bau-bau. Sunt niște oameni care muncesc mult, care au o mare răspundere și am încredere că vor judeca corect faptele care, așa cum spuneam mai înainte, au avut o desfășurare extrem de complicată. De aceea, probabil, nici nu s-a înțeles foarte bine ce s-a petrecut și au apărut tot felul de variante”. 
Azi este oficial. DNA a început urmărirea penală în dosarul “Calea Dacia”. Anunţul (un document emis de Ministerul Public) vine ca răspuns la solicitarea jurnaliştilor de la “Observatorul prahovean” (v. facsimil).