28 aprilie 2015

Minerva Stanciu, medic pediatru: “Legea vaccinării este un act în sprijinul reducerii mortalităţii evitabile”

Mulţi părinţi o cunosc şi mulţi copii au trecut pragul cabinetului medical în care îşi desfăşoară activitatea cu foarte multă pasiune, dragoste şi grijă faţă de cei mici. Minerva Stanciu este un medic pediatru devotat profesiei, un cadru medical aflat într-o continuă evoluţie datorită acumulării de cunoştinţe referitoare la tot ceea ce este nou în domeniul pediatriei şi nu numai. Faptul că este un foarte bun observator al neregulilor din sistemul de sănătate românesc dovedeşte un interes profund pentru situaţia cu care se confruntă medicii din România. Tocmai din acest motiv i-am solicitat un interviu, pentru a înţelege mai bine ce se va întâmpla în urma reformei din sistemul public de sănătate.

- Cum afectează noua Lege a Sănătăţii activitatea unui medic pediatru? 
- Am lucrat totdeauna în relaţie contractuală cu CAS. Schimbări importante au avut loc în 2014, când s-au conturat câteva orientări cu efect pe termen lung.
În primul rând, s-a realizat o susţinere fermă a activităţii de ambulator şi spitalizare de zi, care vor prelua gradual o parte a activităţii de spitalizare continuă. Întărirea ambulatorului de specialitate înseamnă accesibilitate la asistenţă de calitate, iar dacă reţeaua medicinei de familie este puternică, orientarea este eficientă, fără riscul de colaps prin suprasolictare. S-a creat un sistem de urmărire diferenţiată a unor afecţiuni – astm bronşic, hipertensiune, obezitate/ dislipidemie, carenţe nutriţionale – mai des întâlnite la copil decât ar fi de dorit. După noile norme, pentru aceste afecţiuni se practică monitorizare specială, cu posibilitatea evaluării lunare la pediatru. De exemplu, un copil cu astm bronşic poate fi tratat prin intermediul medicului de familie, cu o schemă de tratament elaborată de specialist pe 3- 6 luni. Dacă sunt posibile scăderi de doză ale substanţelor cu efecte secundare, copilul poate fi evaluat de specialist lunar, până la atingerea dozei minim necesare, cu care este iarăşi transferat în urmărirea medicului de familie pentru o perioadă mai lungă. Pentru medicul specialist – mai multe documente de întocmit în timp mai scurt, deocamdată în aceleaşi condiţii de plată, faţă de care mă abţin de la calificative.


- Există potenţiale avantaje în urma modificărilor structurale şi organizatorice din sistemul public de sănătate?
- Va rezulta o reducere a costurilor, dar pot argumenta şi o creştere a satisfacţiei pacientului, căci, în cele din urmă, nimeni nu stă cu plăcere în spital, iar adresarea către asistenţa de specialitate în ambulator este facilitată. 
Sunt decontate mai multe servicii faţă de 2013, cum ar fi administrarea tratamentelor şi metode rapide de diagnostic-EKG, pulsoximetrie. Este un stimulent pentru dotarea cabinetelor cu aparatură necesară, iar timpul de diagnosticare s-a redus. În spital, existau situaţii când pacientul necesita îngrijiri doar câteva ore din 24. Aceste cazuri pot fi acum rezolvate în spitalizare de zi. În noul sistem, pacientul intră în spital de două-trei ori, pe durata îngrijirilor efective. Pentru copil este benefic să fie îngrijit preponderent la domiciliu şi acum, acest lucru este posibil, în siguranţă, în cazul unei pneumonii, de exemplu. Din perspectivă financiară nu au apărut avantaje majore. Banii plătiţi, încă nu urmează direct asiguratul, ceea ce a fertilizat terenul asiguratorilor privaţi, accesibili categoriei restrânse de populaţie cu venituri mari. De menţionat, totuşi, că legea nu mai permite perceperea de taxe pentru activităţi administrative, de la pacient, furnizorilor în contract cu Casa. Aceste taxe erau practicate îndeosebi în mediul privat. Pentru pacienţi, rezultă astfel scăderi imediate, semnificative,  de costuri.
- Care credeţi că ar fi cea mai bună şi eficientă formă de reformare a sistemului de sănătate?
- Furnizarea de servicii medicale are ca scop îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei în general şi a copilului în special. Dintre cei 10 indicatori utilizaţi la nivel mondial pentru aprecierea stării de sănătate a unei populaţii, 5 se referă la sănătatea copilului - greutate la naştere, mortalitate şi morbiditate infantilă, stare de nutriţie, dezvoltare psihică. Dacă adăugăm şi indicatorul de patologii sociale, unde, din păcate, copilul este implicat din ce în ce mai mult – delincvenţa juvenilă, fumat, consum de alcool şi droguri – putem aprecia că activitatea pediatrului este de importanţă covârşitoare.
Ca urmare, în opinia mea, cea mai eficientă reformare ar trebui să aibă trei axe fundamentale: orientarea fermă către prevenţie, creşterea calităţii actului medical prioritar în domeniile materno-fetal-pediatric şi sincronizarea politicilor medicale cu cele de suport social. 
- Ce ne puteţi spune despre proiectul Legii vaccinării? A scăzut numărul de imunizări?
- Susţin ferm politicile de vaccinare, în contextul unui consimţământ informat al părintelui. Convingerile mele au la bază, în primul rând, experienţa din Spitalul Matei Balş, unde am văzut copii murind de boli evitabile prin vaccinare - meningită, rujeolă, varicelă, tuse convulsivă - în anii 1994-1999, când programul naţional de vaccinare era mai sărac cu 4 vaccinuri. Legea vaccinării este un act în sprijinul reducerii mortalităţii evitabile. Organizaţia Mondială a Sănătăţii a semnalat o scădere a acoperirii vaccinale în România sub 95 % faţă de nivelul de siguranţă de 98%, la care chiar şi copiii nevaccinaţi sunt protejaţi prin imunitatea grupului comunitar. această situaţie – potenţial periculoasă prin riscul progresiv de epidemii - cred că are la bază două cauze: Prima ar fi obişnuinţa pacientului de a consimţi aproape în mod automat - uneori fără a lectura nici fişa standard de informare – la actele terapeutice şi teama faţă de un act medical fără beneficiu imediat, mai ales când aceasta vizează copilul, fără vreun interes deosebit în a argumenta refuzul. Din numărul mare de părinţi care îmi solicită ‘’ceva pentru imunitate’’, foarte puţini sunt dispuşi să citească un material informativ oficial despre vaccinuri, bazându-se în mod periculos pe informaţiile din forumuri. În schimb, nu mi s-a întâmplat ca vreunul să refuze sau să-mi pună vreo întrebare temătoare asupra vreunui supliment alimentar pe care îl administrează copilului. Sunt achiziţionate orbeşte produse ‘’naturiste’’ fără eficienţă confirmată ştiinţific şi cu efecte secundare practic necunoscute - argint coloidal, colostru bovin, diverse extracte combinate de plante la preţuri uneori dureroase. A doua cauză decurge din modul în care subiectul este abordat în media, unde profesionismul pierde teren în faţa ‘’tabloidului ‘’ medical, în care se implică staruri TV. Cunosc perfect efectele nedorite, grave ale vaccinurilor , care se produc în mod excepţional. Numai că, nu înţeleg de ce, situaţiile acestea sunt prezentate în mod exclusivist , fără o paralelă cu cazurile nefaste rezultate mult mai adesea din boala evitabilă prin vaccinare. Este deplorabil că un părinte, al cărui copil a avut de suferit în urma unui vaccin, este nevoit să caute sprijin în presă, care tratează subiectul pentru creşterea audienţei, nu în scop educativ. Acest lucru nu s-ar întâmpla dacă ar funcţiona sistemul de raportare al efectelor secundare grave şi dacă, pentru aceste situaţii ar exista un suport material adecvat. Sancţionarea financiară a părinţilor care refuză vaccinarea va avea un efect cert de creştere a ratei de imunizare, dar mi se pare la fel de periculoasă ca şi informarea aberantă practicată de organizaţiile anti-vaccinare. Medicul vaccinator va fi perceput ca duşman, nu ca un partener pentru sănătatea copilului.
- Cum comentaţi intrarea în vigoare, la 1 mai, a cardului de sănătate? Vor beneficia şi copiii de un asemenea card?
- Va fi o modalitate rapidă de înregistrare a solicitărilor de asistenţă medicală şi verificare a calităţii de asigurat. Pe termen lung, cardul va fi asociat dosarului medical electronic, entitate utilă, dar, după unii, cu vicii în privinţa menţinerii confidenţialităţii. Copiii sunt asiguraţi din oficiu în perioada 0-18 ani – ca urmare, nu vor avea card de sănătate în prima etapă.
- Câteva consideraţii finale...
- Sunt pediatru de aproape 20 de ani şi am dorit mereu să fiu medic în România. Am învăţat din experienţe dure, că nicio ştiinţă de carte nu este salvatoare, atunci când nedreptatea sau sărăcia îţi spulberă caracterul. Politicile de până acum au transformat cadrele medicale din toate categoriile în ţinta nemulţumirilor şi frustrărilor publice, în timp ce corupţia reală a înflorit nestingherită. Văd zilnic cum colegi cu aceeaşi vocaţie onestă plătesc erorile de sistem şi aleg – aproape fără excepţie – să-l părăsească, în loc să încalce, pe furiş, morala hipocratică. Am obosit aşteptând un gest legislativ sau, cel puţin civic, de redare a demnităţii profesiei medicale, dar cred că, dacă o să apară, va deveni istoric.
Andreea Ştefan

Editorial. IDEI MOARTE

O capodoperă a literaturii universale poartă numele de Suflete moarte. Prin analogie, aș numi substanța strategiei de guvernare a României: idei moarte. Caramitru i-a spus lui Dinescu în celebra transmisie din decembrie 1989 din Studioul 4 „Mircea, arată-le că lucrezi!”. Filmul e martor, dar imaginarul popular, mai puternic decît orice realitate, a impus o variantă mai hard: Mircea, fă-te că lucrezi! Ambele formule sunt egalmente valabile pentru guvernarea Ponta (acum la pachet cu regimul Iohannis). Ultra-profesionistă în a mima „lucrul”. Numărul de „proiecte” eșuate sau uitate pe parcurs este incredibil. Vă amintiți ce vîlvă era acum 2-3 ani cu reforma administrativă? Indiscutabil necesară, dar care fusese concepută pe criterii pur politice, nicidecum sociale, economice, istorice, strategice chiar…așa cum s-ar fi cuvenit. Neant…nu mai vorbește nimeni de ea. Mai mult, se pregătesc să revizuiască pe ici pe acolo Constituția, fără să mai ia în discuție respectiva reformă, deși cele două nu pot fi decît corelate. Moartă și revizuirea Constituției cu moașele la cap! Mai știe cineva cîte „reforme” au fost în învățămînt? Dar în sănătate? Toate au murit înainte de a-și arăta vreo roadă. Dimpotrivă, miasmele eșecurilor succesive otrăvesc aerul prezentului. Acum a murit ideea cu loteria bonurilor fiscale, la care ar fi trebuit să lucreze și un specialist în statistică matematică, cu algoritmi complicați care să aproximeze care ar putea fi cîștigul într-o variantă sau alta. Dar la noi deciziile sunt aproape întotdeauna exclusiv politice, fără consultarea specialistului. 


Altă idee de un comic negru veni imediat: impozitarea bacșișurilor la chelneri (de ce numai la chelneri, nu și în spitale, la frizeri sau mecanici auto?). Idee moartă, pentru că e inaplicabilă. Anunțul de pe vremea comuniștilor: nu primim bacșiș! – era parcă mai eficient. Acum e la modă joaca iresponsabilă cu reducerea TVA-ului. Fără să se explice ce vor avea de tras viitorul guvern și poporul rumegător de știri tv. În afara matrapazlîcurilor pentru înavuțirea personală, mega-potentații noștri nu produc idei constructive, doar avortoni. Bugetul se prăbușește sub povara cheltuielilor aiurea și a lipsei de productivitate. În toate domeniile. Ideile moarte susțin într-o viață stranie sufletele moarte. În care altă țară democratică un infractor cu două stagii de pușcărie, fost om puternic fără de care nu mișca nimic în țară, dl. Năstase, este invitat să dea lecții de politică externă în chiar ministerul aferent? Iar un altul, deși necondamnat, dar care a fost parte dintr-o afacere necurată cu răspândire internațională, în care toți implicații sunt acum condamnați în țările lor, profitînd de inerția justiției noastre, se dă victimă și dă cu aplomb lecții de democrație Germaniei, într-un limbaj și cu un fond de idei venind direct din Brucan 1957. Chiar: poate să-mi spună și mie cineva cu ce se mai ocupă dl. Adrian Severin? De dl. Iliescu nu mai vorbim, domnia sa este însuși spectrul trecutului personalizat. România îmi apare, neverosimil, în plin an 2015, ca o țară spectrală, bîntuită de un trecut nelămurit și ne-exorcizat. Idei fertile, idei ale timpului spiritual în care trăim apar pe piață doar cu titlu individual și trebuie să lupte pînă la epuizare cu ideile moarte. Am scris de multe ori despre carența de viitor a societății românești, incapabilă de proiecte de anvergură. Ea se explică tocmai prin această preeminență a ideilor moarte care dau iluzia de mișcare. Dar este o mișcare înspre nimic. Să nu uit să menționez marele areopag al ideilor moarte și al spectrelor care este parlamentul, cu prelungirile sale pînă la nivel local. Am fost recent într-un oraș în care s-au tăiat în centru copacii, rămînînd în urmă un pustiu de piatră. Cam așa se întîmplă și cu țărișoara. Așa moare un popor, emițînd și hrănindu-se cu idei moarte! 
Christian CRĂCIUN

Clădiri vechi, clădiri noi la Câmpina

În mod surprinzător, după barbarele demolări din epoca comunistă şi în perioada tranziţiei, problemele de urbanism au fost dominate de anarhie. Am intrat în epoca termopanului şi a polistirenului. Izolarea termică a stricat aspectul multor clădiri vechi, care aveau o arhitectură deosebită. Oraşele noastre s-au umplut de culori ţipătoare, în tonuri de cărămiziu, verde, albastru, pe care le întâlneai numai în mahalalele de altă dată. Se întâmplă astfel de minuni cam peste tot. Recent am citit o ştire alarmantă: centrul Sighişoarei riscă de fie exclus de pe lista siturilor UNESCO. Trebuie precizat că România este ţara europeană cu cele mai puţine monumente înscrise în patrimoniul mondial ocrotit de UNESCO. De ce riscăm să pierdem unul din obiectivele care se bucură de ocrotirea UNESCO reiese din declaraţia arhitectului şef al judeţului Mureş, care îşi exprimă îngrijorările legate de posibilitatea ca municipiul Sighişoara să fie scos de pe lista siturilor UNESCO din cauza neregulilor constatate la capitolul disciplină în construcţii. Problema cea mai gravă, spune acesta, este că se construieşte neautorizat şi fără avizul forurilor competente. Faptul că se montează ferestre de tip termopan este cea mai mică problemă, grav este că se lucrează fără respectarea normelor de restaurare, cu distrugeri iremediabile. Incapacitatea administraţiei ridică semne de întrebare.

Foto 1
Am făcut această referire la Sighişoara pentru că şi în oraşul nostru s-au petrecut abateri grave de la conservarea cartierelor cu vile reprezentative pentru perioada interbelică: strada Griviţei, strada Plevnei (unde a apărut acea monstruozitate, depozitul pentru carote al OMV Petrom), Bulevardul, strada Mărăşeşti, străzile Bărnuţiu şi Bariţiu. În capitală, restaurarea Centrului Vechi a devenit o mare atracţie pentru turiştii străini. Câmpina, care şi-a pierdut potenţialul industrial, vrea să devină în viitor un important centru turistic, poartă de intrare spre valea superioară a Prahovei. Pentru aceasta ar trebui acordă atenţie părţii vechi a oraşului. Avem pe aceste străzi clădiri care ar face cinste oricărui oraş european: vila familiei Popescu Parafină pe strada Mărăşeşti (foto 1), casa Negoescu de pe strada Câmpineanu, cea mai frumoasă clădire care ilustrează stilul cubist, vila inginerului Cook de pe strada Bărnuţiu sau vilele de pe Bulevard. Unele clădiri, centenare sau chiar mai vechi, se degradează, deoarece proprietarii nu au posibilitatea să le restaureze. Casa doctorului Ţolescu de pe strada Bărnuţiu, casa de oaspeţi a societăţii Astra Română de pe Bulevard, casa Prodom de pe strada Griviţei (o fostă grădiniţă lângă Casa de Cultură) şi încă multe altele. M-am bucurat când am văzut pe strada Griviţei şi pe strada Bărnuţiu două clădiri de pe timpuri, vile în stil neoromânesc, restaurate corect de noul lor proprietar. 

Foto 2
Au apărut şi clădiri noi, care înfrumuseţează oraşul. Tânărul arhitect câmpinean Bogdan Mircea a realizat pe strada Griviţei, lângă Poştă, un proiect care aminteşte de frumuseţea vilelor cosmopolite din perioada interbelică. O casă cu o curte interioară, luminoasă, aerisită, un patio ca la clădirile mediraneene, care este dovadă că, atunci când pe lângă bani ai şi gust, poţi în continuare să ridici edificii moderne şi elegante.  Această remarcabilă vilă (foto 2) poate fi un exemplu şi pentru alţi câmpineni care construiesc în zona centrală veche. 

Foto 3
De câte ori se demolează o clădire, cum s-a întâmplat zilele trecute cu cea de pe strada Griviţei colţ cu strada Castanilor (foto 3), mă cuprinde un sentiment de îngrijorare, că ne trezim cu o nouă construcţie care să nu se armonizeze cu specificul acestei zone elegante a oraşului. Pentru potenţialul turistic al oraşului Câmpina, o mare importanţă are partea oraşului cuprinsă între B-dul Carol şi faleza râului Prahova. Străzile din acest areal formează peisajul cultural citadin care conservă caracterul cosmopolit al vechiului oraş, arhitectura şi istoria locurilor din această zonă şi pot forma o atracţie pentru turişti. 
Alin CIUPALĂ

Ziua Bibliotecarului şi Ziua Mondială a Cărţii şi a Dreptului de Autor au fost sărbătorite şi la Câmpina

Ziua de 23 aprilie este o zi cu răsunet internaţional, dar şi naţional. La iniţiativa UNESCO, începând cu anul 1995, pe tot mapamondul se marchează Ziua Mondială a Cărţii şi a Dreptului de Autor, scopul acestei sărbători fiind promovarea dreptului şi a libertăţii lecturii. Totodată este şi o zi simbolică pentru literatura universală. La această dată au murit Cervantes şi Shakespeare, Inca Garcilaso de la Vega, poetul englez William Wordsworth, Josep Pla ori s-au născut scriitori celebri, precum Maurice Druon şi Vladimir Nabokov.
Pe plan naţional, în 1998, Asociaţia Naţională a Bibliotecarilor şi a Bibliotecilor Publice din România a adăugat la sărbătoarea internaţională a cărţii, din 23 aprilie, Ziua Bibliotecarului. Guvernul a emis Hotărârea nr. 293 din 14 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial din 19 martie 2005, prin care a declarat 23 aprilie Ziua Naţională a Bibliotecarului din România.
Pentru a marca cele două sărbători, în Câmpina a fost pregătită o acţiune ce s-a adresat copiilor din clasele gimnaziale de la Şcoala Centrală. Aceasta a fost organizată de către profesorul de limba şi literatura română Maria Dobrescu, cu sprijinul Comisiei de Cultură a Consiliului Local şi cu sprijinul Bibliotecii Municipale ”C. I. Istrati”.


„În calitate de profesor de limba şi literatura română, îmi doresc ca toţi elevii mei să citească cât mai mult şi de fiecare dată încerc să-i atrag către lectură, deşi, în timpurile pe care le trăim astăzi, e destul de greu să reuşim, noi, cadrele didactice, să-i apropiem. Uneori am impresia că suntem ancoraţi într-o programă atât de încărcată, încât îi facem să urască limba şi literatura română în loc să o îndrăgească. Din acest motiv, atât cât îmi permite timpul, fac activităţi prin care încerc să îi conving că merită să se apropie de carte, merită să descopere lectura şi, după cum s-a văzut la această activitate, cred că au empatizat cu tot ce a fost aici, că au înţeles ceva.  Abia aştept să văd care sunt  ecourile, să văd ce îmi vor spune la ore, dacă le-a plăcut şi ce-au învăţat din lecţia de astăzi, pentru că o consider o lecţie... o altfel de lecţie. Mă bucur că mi-au fost alături şi colegele mele, doamna profesoară de engleză Daniela Csaszar, doamna profesoară de franceză Simona Banciu, doamna profesoară Carmen Grapa care, deşi predă matematica, iubeşte literatura şi îi place să citească. Ne-a mai fost alături şi domnul profesor de sport Ion Ghica, un iubitor de lectură, pentru că discutăm adesea pe subiecte legate de cărţi pe care le-am citit sau pe care le citim” – a declarat prof. Maria Dobrescu, poetă şi organizatoarea acestei acţiuni culturale.


La eveniment au fost invitaţi reprezentanţi ai culturii locale, scriitorul Florin Dochia, Liliana Ene, responsabil al Bibliotecii Municipale ”C. I. Istrati” însoţită de colega sa, Lenuţa Leotescu şi Florin Severius Frăţilă, preşedintele Comisiei de Cultură a Consiliului Local, în calitate de publicist. 
Invitaţii le-au vorbit, pe rând, copiilor despre importanţa cărţilor şi despre ce ar trebui să facă dacă îşi doresc să descopere universul tainic al lecturii. „De ce e nevoie să citim? Ca să aflăm informaţii de toate felurile. Dar de ce să citim literatură? Citim ca să mai trăim nişte vieţi” - le-a spus elevilor Florin Dochia. 
Prin această acţiune s-a mai făcut un pas în atragerea copiilor spre lectură şi conştientizarea lor asupra necesităţii de a citi. 
„Miraculoasa carte, această găselniţă a omenirii, din punctul meu de vedere şi cred că sunt şi în asentimentul colegilor, este singurul prieten care nu te trădează niciodată. În carte, în general, veţi găsi universul existenţei oamenilor şi e foarte important să cunoaştem experienţele altora” - le-a explicat copiilor publicistul Florin Frăţilă.
Discursurile au fost încheiate de către Liliana Ene, care le-a citit elevilor câteva date despre istoria şi importanţa celor două sărbători care au marcat ziua de 23 aprilie, după care i-a invitat la Bibliotecă şi le-a oferit câte un număr din Revista Urmuz, revistă editată de Biblioteca Municipală ”C. I. Istrati”, cărţi semnate de autori câmpineni şi pliante cu informaţii legate de activitatea, oferta şi programul instituţiei.
În cinstea acestei zile, elevii şi-au oferit reciproc cărţi, iar la finalul evenimentului, câţiva dintre ei au citit mesajele pe care le-au primit cu dedicaţie din partea colegilor. 
Andreea Ştefan

Un nou premiu în palmaresul trupei de teatru “Mircea Albulescu”

Trupa de teatru „Mircea Albulescu” şi-a mai adăugat un premiu în palmares. Este vorba de Premiul Special al Juriului, acordat pentru modalitatea de valorificare scenică a textului dramatic. Talentaţii liceeni câmpineni au participat în perioada 17-19 aprilie la cea de-a III-a ediţie a Festivalului de Teatru Okaua. Acesta a avut loc la Bucureşti şi s-a desfăşurat pe scena Casei de Cultură a Studenţilor. 
Anul acesta, pentru concurs au fost selectate 14 trupe de teatru, 9 de liceeni şi 5 trupe de studenţi, atât din Bucureşti cât şi din ţară, fiind prima ediţie naţională a festivalului.  Acesta a cuprins două secţiuni: „elevi” şi „studenţi”, trupele studenţeşti provenind de la cele două facultăţi de teatru bucureştene, UNATC şi Hiperion. Fiecare secţiune a avut de susţinut cele două probe din concurs şi anume spectacolul propriu-zis şi o probă specială. 


După terminarea spectacolului, studenţii au primit câte o temă de improvizaţie, iar elevii şi-au putut demonstra creativitatea la proba de scenariu impus. “Am primit un început de scenariu pe care copiii noştri l-au dezvoltat şi l-au pus în scenă. Deşi la această secţiune nu am fost printre premianţi, consider că s-au descurcat bine, având în vedere că s-au pregătit singuri. Jurizarea este separată, dar există un trofeu care răsplăteşte cel mai bun spectacol din festival. Anul trecut, acest trofeu a fost câştigat de Trupa Mircea Albulescu” - a declarat preşedintele Asociaţiei “Teatru Proiect”, Adrian Dochia.
La eveniment au participat profesori de actorie, oameni de teatru şi film, iar juriul a fost format din profesionişti în domeniul teatrului şi pedagogiei teatrale, cărora li s-au adăugat studenţi, foşti membri ai unor trupe performante de liceeni.
Andreea Ştefan

„Alegoria principiilor masculine efemere”, o carte cât o poveste de dragoste

Vineri după-amiază, la o cafenea dichisită din centrul municipiului, s-a servit pe lângă cafea şi o ceaşcă de cultură. În cadrul întâlnirii lunare a reprezentantelor sexului frumos, membre ale Clubului Femina, la iniţiativa preşedintei Irinel Dumitraşcu, un câmpinean cu foarte mult talent, Dan Precup, a fost invitat să prezinte povestea care a dat naştere cărţii sale, „Alegoria principiilor masculine efemere”, fascinantă prin fiecare cuvânt scris, pentru că fiecare cuvânt reprezintă un pas făcut înspre o poveste reală de iubire. 


“Această cărticică este ceva inedit, adică nu s-a mai scris ceva de genul acesta. Este un melanj care are o poveste la bază. Povestea este de dragoste, a unei întâmplări şi întâlniri nemaipomenite pe care am avut-o în urmă cu doi ani. Văzând pe internet poza unei doamne foarte frumoase, i-am scris un rânduleţ - “Bună seara, chip de muză!” Ea mi-a răspuns şi astfel s-a legat o prietenie foarte frumoasă pe internet, apoi telefonic; seară de seară vorbeam ore în şir, urmând să ne întâlnim. Prea multe nu ştiam unul despre celălalt… Ne-am întâlnit într-un cadru mirific! Cartea este povestea mea cu această doamnă şi ce a urmat după…” - a mărturisit, vizibil emoţionat, autorul cărţii. 


La lansare au participat prieteni şi apropiaţi ai scriitorului şi nu numai. Despre volumul „Alegoria principiilor masculine efemere” a poetului Dan Precup a vorbit Diana Trandafir, scriitoare şi profesoară de limba şi literatura română: “Există evenimente despre care poţi spune că au fost aşezate sub o lumină miraculoasă şi care te pot urmări toată viaţa. O sondare a sufletului omenesc predispune oricând la meditaţie... Însă o înşiruire de astfel de evenimente biografice, dublate de talent nativ şi de o cultură solidă pot da naştere unei opere de literatură? Se pare că da... Szeleburdi Danika (pseudonimul poetului câmpinean) o dovedeşte cu prisosinţă prin volumul elegant şi delicat apărut la editura Rovimed Publishers, chiar de curând. Cartea cuprinde poeme originale, sonete, eseuri şi panseuri într-un melanj aparte, surprinzător şi încântător prin sinceritatea zicerii şi forma de prezentare. Titlurile vorbesc de la sine: „În galeria celor zece porunci”, „Imagini pe o rogojină”, „Amăgire sau peren?” şi alte texte în limba engleză sau franceză (păcat că nu apar texte în limba lui Goethe, Dan Precup cunoscând-o preabine) şi încântă pe cititorul ce deschide cartea. I s-au adus autorului critici asupra copertei, catalogată drept un kitsch. Nici vorbă de aşa ceva, din moment ce imaginile alese alcătuiesc ele însele o metaforă sau reprezintă mai degrabă o îmbinare de simboluri, prin a cărei/ căror descifrare se creionează personalitatea complexă a autorului. Felicitări şi mai aşteptăm cărţi!” 
Scriitoarea Diana Trandafir a câştigat de curând un premiu, acordat de un juriu de specialitate, format din critici literari din ţară, în urma „Concursului de manuscrise, creaţie literară, aprilie, 2015”, organizat de Casa Municipală de Cultură „Geo Bogza” şi Consiliul Local Câmpina, pentru volumul de versuri intitulat „Oraşul suspendat”. La acelaşi concurs au mai fost premiaţi şi scriitorii Florin Dochia (pentru volumul „Prins în lumea cuvintelor. Cărţi, opinii, întâmplări”) şi Iulian Moreanu ( „Povestiri cu un copil”).
În finalul prezentării, poetul Dan Precup a reuşit să-i captiveze pe toţi cei prezenţi nu doar prin scrierile sale, ci şi cu o sculptură, lucrare ce-i poartă semnătura, intitulată „Lansator de cărţi”, care chiar asta face, mecanismul fiind o idee inedită şi îndrăzneaţă. Dan Precup este şi un muzician desăvârşit, este vorbitor a şapte limbi străine, o enciclopedie în adevăratul sens al cuvântului şi un romantic incurabil.
Andreea Ştefan

LANSARE DE CARTE LA CÂMPINA: “Despre cum nu am ratat o literatură grozavă”

Angela Baciu lansează cea mai nouă carte, de interviuri de această dată, printr-un turneu de promovare în ţară. După câteva opriri prin diferite oraşe, startul fiind dat în martie la Târgul de Carte „Librex” de la Iaşi, autoarea va ajunge şi în municipiul Câmpina, în luna mai, mai exact în zilele de  21 şi 22. La fiecare lansare, Angela Baciu a fost însoţită de către scriitoarea de succes Nora Iuga, însă la Câmpina există posibilitatea ca alături să-i fie o altă poetă dragă românilor şi nu numai, Ana Blandiana.
“Despre cum nu am ratat o literatură grozavă” (Editura “Junimea” Iaşi) este o carte ce cuprinde trei capitole: “Interviuri, la cafea”, “Îţi mai aduci aminte, Doamnă…” şi “Aşa cum i-am cunoscut”.


„Am început această nouă carte de interviuri promiţându-mi mie şi cititorului că nu voi renunţa la dialog, la dorinţa de a-l cunoaşte pe artist aşa cum e el. Şi atunci, mi-a venit ideea să-i transform pe interlocutorii mei în “personaje de poveste” – o poveste despre vieţi de domni şi doamne, despre scriitori din diferite generaţii, pe care îi leagă ceva preţios: prietenia literară şi cuvântul scris. Vă veţi întâlni cu Norman Manea, Nora Iuga, Constantin Abăluţă, Ana Blandiana, Leo Butnaru, Adrian Alui Gheorghe, Angela Furtună, Lucian Vasiliu, Liviu Antonesei, Mihail Gălăţanu, Horia Gârbea ş.a.m.d.” – mărturiseşte autoarea.
Poet, publicist, promotor şi consilier cultural la C.C.S.G., Angela Baciu s-a născut pe 14 martie 1970, la Brăila. Este membru în Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Iaşi, conduce reprezentanţa Galaţi, este membru în Asociaţia Scriitorilor de Limba Română din Quebec, Canada, membru în Asociaţia Scriitorilor „C. Negri” Galaţi, redactor colaborator la revistele literare: Reţeaua Literară, Convorbiri Literare, Porto Franco, Poesis ş.a.; reviste life style, arta & mondene: Catchy, Feminis.ro, 121.ro; blogger. A scris zece cărţi de poezie, patru cărţi de interviuri, o carte de poezie pentru copii şi este prezentă în peste 30 cărţi colective, antologii şi dicţionare, fiind de asemenea şi fondatorul a numeroase proiecte  culturale şi caritabile.
Andreea Ştefan

Călător prin lume

Istanbul, oraşul de pe şapte coline şi două continente (1)

Bine v-am regăsit, dragi cititori! După o despărţire de câteva săptămâni iată că ne întâlnim din nou în paginile ziarului, încercând să călătorim împreună. Astăzi vă invit să vizităm unul dintre cele mai frumoase oraşe din lume, un oraş aşezat pe două continente şi pe şapte coline – Istanbul. Oraşe aşezate pe şapte coline sunt mai multe, primele ce îmi vin îmi minte fiind Roma şi Iaşi, dar unul aşezat pe două continente, Europa şi Asia, este unic. Am fost, probabil, de zeci de ori în această metropolă fabuloasă şi nu mă voi plictisi niciodată s-o străbat cu aceeaşi bucurie şi plăcere care te însoţesc la reîntâlnirea cu un vechi prieten. Şi acum, când aştern aceste rânduri pe hârtie, căci scriu de mână, parcă simt în nări adierea răcoroasă a Bosforului, mirosul de peşte proaspăt prins sau trepidaţia podului Galata sub roţile şuvoiului de maşini ce-l traversează. Oraşul atrage ca un magnet şi nu este de mirare că în 2012 a fost vizitat de aproape 12 milioane de turişti,  fiind a cincea cea mai vizitată destinaţie turistică din lume. 



Puţină istorie
Fondat în jurul anului 660 î.Hr., oraşul se dezvoltă rapid datorită poziţiei sale geografice. În 324 d. Hr., oraşul rebotezat Constantinopole, după numele împăratului Constantin cel Mare, devine capitală a Imperiului Roman. În sec. VI, pe tron se urcă Justinian I, care va aduce un secol de aur în istoria Bizanţului. Oraşul se înfrumuseţează şi se construieşte Biserica Sf. Sofia. Devine capitala Bizanţului între 330 – 1204, iar sub Vasile al II-lea (963 – 1025), imperiul se extinde şi mai mult, pentru ca după moartea acestuia să urmeze o perioadă de decădere. Conflictele cu Occidentul duc la cucerirea Constantinopolului de către cruciaţi în 1204, care aduc mari pagube oraşului. Este recucerit în 1261 de către Mihail al VIII-lea, ca în 1453, Mehmet al II-lea să cucerească oraşul şi să-l facă capitala imperiului său. Şi aşa va rămâne capitala Imperiului Otoman, sub numele de Istanbul, până în 1922, pentru ca din 1923 capitala să se mute la Ankara. Mehmet începe construcţia marelui bazar şi invită oamenii din Europa să viziteze capitala sa. Construieşte Palatul Topkapi. Otomanii transformă oraşul într-un simbol al culturii islamice. În 1517, Istanbulul devine capitala califatului. Datorită poziţiei sale strategice de-a lungul Drumului Mătăsii, singura rută maritimă între Marea Neagră şi Marea Mediterană, legătură între Europa şi Orientul Mijlociu, oraşul se dezvoltă rapid. Suleyman Magnificul (1520 – 1566) construieşte noi monumente, printre care Marea Moschee ce-i poartă numele. Până la sfârşitul sec. VIII, Istanbulul are peste 570.000 de locuitori. La începutul sec. XIX se construiesc poduri peste Cornul de Aur, iar prima cale ferată legată de Europa se deschide în 1880. În timpul Primului Război Mondial, oraşul este ocupat de britanici, francezi şi italieni. Ultimul sultan otoman, Mehmet al VI-lea, este exilat în 1922 şi Mustafa Kemal devine în 1922 preşedintele noii Republici Turce. Prin Tratatul de la Lausanne este recunoscută Republica Turcă.

Vizitând oraşul
Istanbul, metropola cu 14,4 milioane de locuitori, se află în nord-vestul Turciei, în regiunea Marmara, pe malurile Bosforului, care leagă Marea Neagră de Marea  Marmara şi care desparte partea europeană de cea asiatică, aşa cum Cornul de Aur separă partea veche a Istanbulului de cea nouă. Oraşul poate fi împărţit în trei zone principale. Partea veche, nouă şi asiatică. Vă invit să ne începem vizita din partea veche, din zona vechiului hipodrom. Acesta se întinde între Moscheea Albastră şi Catedrala Sf. Sofia şi a fost construit în 330 de Împăratul Constantin pentru sărbătorirea noii sale capitale. Într-o parte a hipodromului se poate vedea Fântâna lui Wilhelm al II-lea şi în partea opusă Obeliscul Egiptean, datând din sec. XVI î.Hr. şi adus în oraş sub Împăratul Teodosie. 



Moscheea Albastră
Pe partea stângă a hipodromului se află celebra Moschee „Sultan Ahmet” sau Moscheea Albastră, singura moschee cu şase minarete, ca aceea din oraşul sfânt Mecca. Construită între 1609 – 1616, este denumită „albastră” datorită plăcilor de faianţă de această culoare şi este singura care a sfidat regula celor patru minarete care se aplică tuturor moscheelor din lume. Intrăm în larga curte interioară, pavată cu marmură şi ne lăsăm pantofii pe un rastel la intrare (nu poţi intra încălţat într-o moschee). Păşim în vastul interior cu podele acoperite de covoare orientale, cu candelabre joase şi admirăm amvonul şi nişa de rugăciune din marmură albă. Moscheea are o capacitate de 10.000 de oameni, este lungă de 73 metri, lată de 65 metri, cupola se înalţă la 43 de metri, iar cele şase minarete au o înălţime de 64 de metri. Sunt 20.000 de plăci ceramice, cu 15 tipuri de lalele în interior, iar pe pereţi sunt decoraţiuni cu versuri din Coran. Lămpile au fost odinioară acoperite cu aur şi pietre preţioase. Ieşim, ne recuperăm pantofii şi ne continuăm drumul spre un alt punct de reper al Istanbulului, numit aşa oficial abia în 1930...



Catedrala Sfânta Sofia
Este cel mai mare monument al creştinătăţii ortodoxe construit între 532 – 537 sub Împăratul Justinian, transformat mai târziu, după 1453 (cucerirea Constantinopolului) în moschee. Aşa se explică cele patru minarete exterioare, dar şi transformările din interiorul bisericii, cu discuri mari, cu litere arabe ce reprezintă  citate din Coran sau transformarea altarului în lucruri specifice credinţei islamice, cum ar fi un amvon (minbar) sau o nişă de rugăciune (mihrab) îndreptate spre Mecca. O lojă la primul nivel conducea din biserica-moschee spre palatul sultanului, Topkapi. 


De o mare frumuseţe şi interes sunt mozaicurile aurite reprezentând împăraţi bizantini, pe Justinian şi pe soţia sa Sofia, personaje biblice sau motive florale datând din sec. XIII, mozaicuri ce pot, pe drept cuvânt, rivaliza cu cele din Ravena – Italia, socotite cele mai frumoase din lume. Tot în interior admirăm cele şase coloane din marmură verde şi nu uităm să   introducem un deget în gaura adâncă făcută într-unul dintre stâlpi, deoarece tradiţia spune că introducând şi răsucind degetul mare în nişă ţi se îndeplineşte orice dorinţă. 
Părăsim catedrala-moschee care astăzi este muzeu şi facem stânga îndreptându-ne spre palatul sultanilor...

Topkapi
Marele palat, reşedinţa sultanilor timp de patru sute de ani, între 1465 – 1856, a fost construit de Mehmet al II-lea în 1459 şi se întinde între Sfânta Sofia şi vârful peninsulei Sarayburnu, având şapte porţi. Palatul este un vast complex format din locuinţele sultanilor, băi, bucătării, bibliotecă, şcoală, curţi, grădini şi terase deschise spre Bosfor. Prima clădire a fost construită între 1465 – 1478. Topkapi (Poarta Tunurilor) era iniţial numele unui pavilion, dar din 1862 este numele întregului complex, care a devenit muzeu în 1924. 


Intrăm în prima curte interioară şi undeva în dreapta, unde cândva exista Fântâna Călăului, locul în care erau decapitaţi condamnaţii la moarte, găsim o coadă lungă la casele de bilete. Mai apoi, printr-o altă poartă, printre două turnuri, intrăm în curtea propriu-zisă, cea a ceremoniilor, locul de primire a ambasadorilor. În dreapta, în interiorul unui coridor lung, se aflau bucătăriile, unde astăzi pot fi văzute ustensile de bucătărie, dar în special, în câteva încăperi, porţelanuri chinezeşti, japoneze sau europene. Aici mâncarea era pregătită pentru 4000 de oameni, iar personalul bucătăriilor se ridica la 800 de oameni, care puteau pregăti până la 6000 de feluri de mâncare pe zi. Bucătăriile aveau dormitoare pentru personal, băi şi moschei. Atenţia ne este captată de colecţia de porţelanuri adusă din China şi Japonia pe Drumul Mătăsii, de o valoare inestimabilă, întrucât cele 10.700 de piese aparţin unor celebre dinastii, cum ar fi Ming sau Song Yuan. Puţin mai departe, în fosta clădire a tezaurului, sunt expuse colecţiile de arme şi armuri ce acoperă peste 1300 de ani. Ele sunt fie confecţionate de turci, aduse din alte ţări (vezi o sabie a lui Ştefan cel Mare), fie primite de sultani drept cadouri. Întreaga colecţie numără aproximativ 400 de exemplare. Cândva, aici, „regina” colecţiei era o sabie din aur cu 6666 de pietre preţioase. 


În cea de-a treia curte se intră prin Poarta Fericirii, ce separă curtea exterioară de zona de locuit privată a palatului. Această poartă era folosită pentru ceremoniile oficiale la care sultanul stătea pe tron  primind omagiul supuşilor săi. De ambele părţi ale porţii se aflau dormitoarele eunucilor, iar dincolo de această poartă nu se putea trece decât cu aprobarea sultanului. În această a treia curte se află tezaurul, în sălile căruia pot fi văzute obiecte de îmbrăcăminte, bijuterii cu pietre preţioase, obiecte împodobite cu briliante. 


În cea de-a treia sală rămâi uimit în faţa faimosului diamant de 87 de karate, „Diamantul negustorului de linguri”, montat în argint şi înconjurat de două rânduri a câte 49 de diamante. Tot aici pot fi admirate două sfeşnice uriaşe din aur solid, cântărind 47 kg fiecare şi montate cu 6666 de diamante, un dar pentru oraşul sfânt Mecca, dar adus înapoi cu puţin timp înainte de căderea Imperiului Otoman şi pierderea controlului asupra Meccăi. În ultima sală admirăm tronul aurit împodobit cu perle şi smaralde. Ameţiţi de atâta frumuseţe, ne îndreptăm spre camera relicvelor sfinte, care este dedicată profetului Mahomed şi unde pot fi văzute pelerina profetului, două săbii, un arc, un dinte, un fir din barba sa, o scrisoare scrisă de mână şi chiar o urmă de picior. Atmosfera este cu adevărat solemnă, muzica în surdină şi semi-întunericul sălii întregind această atmosferă. 
În cea de-a patra curte, ce dă spre Bosfor, admirăm grădinile, fântânile şi pavilioanele unde sultanii îşi petreceau o mare parte din viaţa lor de zi cu zi. Ne oprim în pavilionul Bagdad, construit pentru a comemora campania din Bagdad a lui Murat al IV-lea (1638) şi admirăm panorama Bosforului respirând aerul răcoros adus de briza acestuia. 

Harem
Nu puteam părăsi Topkapi fără a vizita haremul, locul interzis tuturor, indiferent de rang, cu excepţia sultanului şi a familiei sale. Locul atât de familiar nouă, românilor, datorită serialul Suleyman, conţinea peste 400 de încăperi legate între ele prin holuri şi curţi interioare. Se pare că ideea construcţiei sale i-a aparţinut lui Soliman Magnificul, la sugestia soţiei sale Roxelana. 


Străbatem acest „orăşel” unde nu intra picior de bărbat, cu excepţia medicului şi a eunucilor, şi ne întrebăm dacă este adevărat că sultanul avea în haremul său sute de femei, o întrebare la care ghidul nostru de la palatul Dolmabahce a ezitat să răspundă. Vizităm curtea mamei sultanului, a favoritelor, a femeilor cu copii ai sultanului şi cea a servitoarelor. Toate încăperile aveau zidurile acoperite cu faianţă, covoare scumpe pe podele, băi şi toalete. Apartamentele sultanilor erau bogat împodobite, iar Holul Imperial (sau Sala Tronului) servea pentru primirile oficiale. Aici sultanul îşi primea oaspeţii, confidentele, mama, prima soţie, consorţii şi copiii. În spatele unei oglinzi se afla un coridor secret, iar alte uşi dădeau spre diferite apartamente.
Ieşim în aerul fierbinte al acestei zile de vară marcaţi de cele văzute, locuri şi lucruri ce ne-au încântat ochiul şi ne-au îmbogăţit mintea. 
Alex. Blanck

23 aprilie 2015

Câmpina, mobilizarea!

Cinci elevi ai Liceului Tehnologic Energetic s-au calificat la un concurs internaţional de informatică. Au nevoie de 7000 de euro pentru a ajunge în America! 

La începutul acestei luni, mai exact pe 1 aprilie, echipa CADON, formată din cinci elevi ai Liceului Tehnologic Energetic din Câmpina, a fost înştiinţată că s-a calificat, după parcurgerea a patru etape dificile, la concursul internaţional de informatică ACSL All Star Contest, care se desfăşoară anul acesta în Orlando, Florida  (S.U.A.).
Până la data desfăşurării concursului, 23 mai 2015, tinerii trebuie să strângă suma de 7000 de euro, fără de care participarea nu este posibilă.


Echipa CADON, formată din Alexandru Victor, Năstase Gabriel, Cărăuş Denis, Dumitrică Rareş, Oancea Cătălin, are nevoie de susţinerea noastră, a tuturor, astfel că orice donaţie este binevenită.
Cont LEI: RO76INGB0000999900827341 (titular cont: Alexandru Carmen). 
Mai multe relaţii la telefon: 0720-912.403 (Alexandru Victor)

22 aprilie 2015

Concert simfonic la Casa de Cultură "Geo Bogza"

Casa Municipală de Cultură „Geo Bogza” invită publicul meloman la concertul simfonic european „Culorile sunetelor” în data de luni, 27 aprilie, ora 18,00, concert susţinut de trei muzicieni de renume internaţional: Matei Ioachimescu (flaut), Sándor Antal (violă), Tina Žerdin (harpă), stabiliţi la Viena, care prezintă în România o serie de concerte-eveniment, într-o formulă inedită - flaut, violă şi harpă.
Concertul simfonic este parte a unui turneu european realizat cu sprijinul Forumului Cultural Austriac şi al Institutului Balassi din Bucureşti, sub patronajul Ambasadei Austriei la Bucureşti.


Este o ocazie unică pentru publicul românesc de a face cunoştinţă cu trei instrumente extraordinare şi muzica lor plină de culori, într-un program dinamic, atractiv şi de interacţiune cu iubitorii de frumos, adăugând, de asemenea, un binevenit caracter educaţional, prin parteneriate cu diferite instituţii de învăţământ din ţară. Profitând de mobilitatea acestor instrumente, ciclul „Culorile sunetelor” îşi propune să prezinte spectacole atât pe scene de concert consacrate, cât şi în locuri neconvenţionale, din oraşe unde muzica clasică ajunge mai greu, aşa încât melomanii de pretutindeni să aibă acces la magia muzicii de cea mai înaltă calitate. Succesul acestui proiect se datorează, aşadar, atât laturii sale culturale, cât şi celei educaţionale sau sociale. Prin alegerea unui program inovativ şi o prezentare modernă, proiectul „Culorile sunetelor” reuşeşte să câştige noi şi noi segmente de public.
 Lucrările alese în program, acoperă o paletă stilistică largă, ce pune în valoare atât posibilităţile tehnice şi de expresie ale interpreţilor, cât şi interacţiunea cu publicul. În prima parte a recitalului, se pune accent pe prezentarea fiecărui instrument în parte, urmând a integra publicul în lumea magică a „culorilor sunetelor” - o invitaţie la visare în culori!
Intrarea se va face pe bază de invitaţii.

21 aprilie 2015

Proiectul SanConfind schimbă istoria meleagurilor câmpinene

Ziua de 16 aprilie 2015 va intra în istoria meleagurilor câmpinene (a Câmpinei și a localităților din jurul municipiului), întrucât în această zi, în prezența a peste 200 de invitați, personalități ale vieții publice din județul Prahova și din Capitală, a fost inaugurat Spitalul SanConfind din Poiana Câmpina, cel mai mare spital privat prahovean, care va schimba radical viața comunităților dintre Prahova și Doftana. Gradul de comparație superlativ relativ (“cel mai mare”) poate părea de prisos, având în vedere că instituția inaugurată este primul spital privat din județ. Însă comparația subzistă nu doar dacă luăm în calcul toate celelalte unități sanitare prahovene cu paturi, în regim privat (niciuna cu structura complexă a unui spital), ci, mai ales, pentru că ea rezistă timpului. Și putem spune că această comparație va rezista timpului, întrucât un spital privat de asemenea anvergură (în final, Spitalul SanConfind  va avea peste 60 de paturi), este puțin probabil să apară în peisajul medical prahovean, mult timp de acum înainte. Unitatea spitalicească din vecinătatea Primăriei Poiana Câmpina este înființată și administrată de SC Centru Medical “SanConfind” din Câmpina, o societate al cărei acționar majoritar este compania petrolieră Confind SRL, cea mai mare firmă din municipiul nostru.



Un nou drum, un nou destin
La peste 720 de ani de la înființarea, la Sibiu, a primului spital din România (atestat documentar la 24 iunie 1292), în ziua de 16 aprilie 2015, Spitalul SanConfind din Poiana Câmpina și-a deschis larg porțile, înfățișându-se lumii întregi (prin dotările sale ultraperformante, de ultimă generație, precum și prin calitatea personalului angajat), ca un etalon al sistemului medical românesc, ca o oază de sănătate pentru toți suferinzii care îi vor trece pragul. Pe 16 aprilie 2015, Spitalul SanConfind din Poiana Câmpina și-a deschis larg porțile, dar nu toate porțile, ci numai acelea care duc la Baza de Tratament și Recuperare Medicală, prima structură funcțională a acestei unități spitalicești de elită, care, potrivit proiectului său îndrăzneț realizat de un cunoscut cabinet de arhitectură din Franța, are anvergura celui mai mare spital privat din județul Prahova. La data inaugurării sale parțiale, Spitalul SanConfind din Poiana Câmpina și-a deschis larg porțile încercând să deschidă totodată un nou drum în medicina nord-prahoveană. Drumul până la alinarea suferințelor fiecărui pacient internat trecând mereu prin sufletul acestuia din urmă. Drumul pe care trebuie să-l parcurgă “purtătorii halatelor albe” ai primului spital privat din zona Câmpina de la numele SanConfind la renumele SanConfind. Dispozitivele moderne și materialele sanitare de cea mai bună calitate, echipamentele și aparatura medicală achiziționate de la cei mai buni producători mondiali în domeniu, toate vin să completeze valoarea unui personal medical înalt calificat şi profund dedicat actului medical, văzut în cea mai nobilă accepţiune a sa. Adică aşa cum l-a văzut şi Hipocrate, părintele medicinei, acum 2500 de ani, atunci când a formulat preceptul fundamental al celebrului său jurământ: îngrijirea atentă a bolnavilor spre folosul lor, după puterile şi priceperea personalului medical, fără răutate şi nedreptate, cu practicarea meşteşugului vindecării bolnavilor în nevinovăţenie şi curăţenie.           

                                                  

Un proiect care va schimba destine
Spitalul SanConfind reprezintă un nou destin din viața medicală a României, dar el este, în același timp, un proiect care va schimba destine. Spitalul SanConfind va avea, la finalul tuturor amenajărilor și dotărilor sale (care se vor întinde pe următorii doi-trei ani), structura unui centru medical la standarde europene, fiindcă va include nu doar spitalul propriu-zis cu multiple secții, ci și un ambulatoriu de specialitate, o farmacie, laboratoare de cercetare și de analize medicale dintre cele mai complexe, un hotel-restaurant în care vor putea fi cazați toți aparținătorii bolnavilor internați sau ai celor sosiți aici pentru tratamente balneare sau de recuperare medicală. Oferind condiții de cazare deosebite, managementul spitalului are în vedere și promovarea turismului medical, pentru ca de serviciile medicale de excepție să poată beneficia cât mai multă lume, atât din țară, cât și din străinătate. Se urmărește ca Spitalul SanConfind să devină, în viitorul apropiat, un reper al balneologiei și al medicinei de recuperare cu ajutorul apei foarte sărate captate dintr-un vechi  izvor de la marginea comunei Poiana Câmpina, dar și al nămolului sapropelic de Techirghiol, adus și păstrat în condiții speciale care să-i conserve proprietățile terapeutice. În opinia multor specialiști, apa izvorului din Poiana Câmpina (care alimentează printr-o conductă de aducțiune Baza de Tratament) are cel mai înalt grad de salinitate din țară, având o mineralizare totală de 321 g/ l. Momentul inaugural a fost așteptat cu mult interes de către numeroși trăitori ai meleagurilor dintre Prahova și Doftana, dar și din afara lor, deoarece în zilele noastre, într-o lume tot mai năpădită de griji, nevoi și boli, „Baza de Tratament Balneologic, Fiziokinetoterapeutic și de Recuperare Medicală” a Spitalului SanConfind reprezintă o mare speranță întru păstrarea sau cucerirea sănătății pentru zeci de mii de locuitori ai zonei Câmpina, sute de mii de prahoveni și milioane de români. Conducerea spitalului a achiziționat pentru Baza de Tratament materiale, aparate, dispozitive și echipamente dintre cele mai moderne și mai performante, de la cei mai buni producători mondiali de aparatură medicală, dintre care am aminti: Chatanooga (SUA), Motorika (Israel), Somethy (Franța),  Deutsche Steinzeug (Germania), Philips (Olanda) etc. Cu toate aceste dotări și cu un personal devotat și înalt calificat, este lesne de înțeles cum va putea o asemenea investiție să schimbe destine. Să schimbe în prim rând, destinul zonei Câmpina (al municipiului şi al localităţilor care gravitează în jurul său), modernizându-i la standarde europene sistemul sanitar şi pregătindu-l pentru marile crize şi confruntări ale omenirii, anunţate deja a se întâmpla în prima jumătate a secolului XXI. Un secol despre care nu putem spune că va fi religios sau nu va fi deloc, precum sună zicerea celebră a unui cunoscut filosof francez, dar despre care am putea crede cu temei că va fi un un secol decisiv pentru viitorul omenirii şi durata vieţii pe această planetă.



“Dorința noastră este să tratăm pacientul ca pe un om”
În calitate de amfitrion, dl. Ioan Simion, președintele Consiliului de Administrație al Confind SRL, a rostit cuvântul de bun-venit, alocuțiunea sa fiind bine primită și impresionând auditoriul prin ideea de bază, care a străbătut discursul ca un fir roșu: SanConfind va fi un spital cu totul și cu totul altfel, unde pacientul va fi mereu în centrul atenției, unde niciun angajat nu va primi ciubuc. Vă prezentăm în sinteză cele mai importante idei rostite în discursul său de către părintele proiectului SanConfind.

Ioan Simion: ”Stimați invitați, ne-am permis să va deranjăm de la treburile dvs. zilnice pentru a fi alături de noi la festivitatea de inaugurare a Spitalului SanConfind, primul spital privat din județul Prahova, după cum zic reprezentanții Direcției de Sănătate Publică Prahova. Le mulțumesc tuturor celor prezenți. […] Centru Medical SanConfind se numește astfel, deoarece s-a dorit să se facă o legătură între firma Confind, producătoare de echipament petrolier, și sănătate. După cum știți, toate investițiile sunt făcute de Confind, care deține 70% din afacere, restul de 30%, conform legii, reprezintă medici, respectiv dr. Alina Țiulete (Elveția). Centru Medical SanConfind a înființat acum trei ani, în Câmpina, pe strada progresului, un modern centru stomatologic care se numește DentActiv, ce a reprezentat primul pas în domeniul sănătății făcut de SanConfind. În decembrie 2011, a fost concesionată clădirea vechiului spital de la Poiana, care funcționa ca secție exterioară a Spitalului Municipal Câmpina. […] Clădirea vechiului spital avea o arhitectură banală, neatractivă, ea fiind executată în 1970 pe banii Ministerului Petrolului. […] Spitalul a funcționat până la reorganizarea de acum câțiva ani. […] Arhitectul care a conturat forma noului spital este dl. Christian Tanascaux, un român plecat de 38 de ani în Franța și care a proiectat numeroase spitale, din Paris până în Martinica. Dl arhitect Christian Tanascaux are o ”mână dreaptă” în România, pe dl arhitect Matei Săndulescu și echipa dînsului, cu care am colaborat foarte bine. Intenția noastră de a construi un spital privat se bazează pe următoarele considerente. În primul rând, dorința companiei Confind de a se implica în viața socială a zonei noastre. Pentru că am văzut în străinătate foarte multe firme industriale care au prelungiri în domeniul social. Apoi, intenția de a ajuta cât mai multă lume. Și astăzi Confind ajută oamenii – salariații Confind, dar nu numai –, dar ajutăm doar cu diverse ocazii. Și, în plus, îi ajutăm cu bani, neavând alte posibilități. Când spitalul va fi gata, ajutorul nostru va putea fi mărit substanțial. Adică o să-i ajutăm și prin serviciile medicale pe care spitalul le va oferi. Încă din 1907, la Poiana s-a folosit apa sărată provenită din izvoarele situate la un kilometru de spital, pe dealul Măgura, izvoare care au ajutat comuna să devină stațiune balneară. În anii 1930, în Mersul trenurilor, Poiana Câmpina figura ca stațiune balneară. SanConfind dorește să reutilizeze aceste ape terapeutice puternic mineralizate, evident, cu tehnica modernă a zilelor noastre. […] Eu nu am fost internat niciodată, nu am avut nicio   zi de concediu medical, dar am fost cu părinții prin spitale, cu soția la maternitate, am fost și în vechiul Spital Poiana, și deci am avut ocazia să văd și să înțeleg ce înseamnă sistemul de sănătate din România. La Spitalul SanConfind va fi cu totul altfel. De la portar până la director. Aici, pacientul nu se va simți umilit, așa cum se întâmplă azi în unele spitale de stat. La noi, pacientul va fi în centrul atenției. Ceea ce vrem să realizăm cu acest spital este o replică dură la activitatea medicală de stat. Vrem să ne dovedim nouă, în primul rând, că se poate și altfel. Vrem să contribuim la răsturnarea relelor obiceiuri din sistemul de sănătate românesc. Vrem să lucrăm pentru oameni, pentru pacienți, nu doar pentru propriile buzunare. Dorința noastră cea mai puternică este să tratăm pacientul ca pe un om. Niciodată nu te simți mai jenat decât atunci când te internezi într-un spital de stat; și toți știm de ce. La SanConfind nu va fi la fel. Aici, de la recepție până la externare, totul va fi altfel, pacientul va fi în centrul atenției, pe el trebuie să-l mulțumim, medical, dar și psihic. […] Trebuie să vă spun că dotările spitalului sunt la cele mai înalte standarde. Am achiziționat aparatură medicală de la cei mai buni producători din lume. De altfel, în afară de câteva materiale de construcție, totul este adus din import, și nu de oriunde, ci de la cei mai buni producători mondiali din domeniu. […] Vrem ca acest spital să ajungă, în câțiva ani, un etalon în câteva domenii; om vedea care sunt acelea, treptat-treptat. Dacă infrastructura Centrului Medical SanConfind este și va fi în continuare la cel mai înalt nivel posibil, rămâne să vedem dacă și dorința noastră de a forma o echipă medicală deosebită se va putea îndeplini. Domnul profesor universitar Radu Palade, directorul medical al spitalului, cu competența, cu calmul și seriozitatea cu care abordează problemele, cu experiența de-o viață la catedră, sunt convins că va reuși să imprime un ritm, un program, un nivel științific de abordare a tuturor cazurilor; evident, nu doar în domeniul chirurgical, specialitatea dânsului fiind chirurgia. Peste câțiva ani, după ce vom obține acreditările necesare, vom aborda cu certitudine și turismul medical. Pacienți din Germania, Israel, Moscova și Chișnău, vor dormi și vor mânca la Poiana Câmpina. Și când spun asta mă gândesc la reprezentanții administrației comunei, care, după dispariția aproape totală a industriei localității, își pun nădejdea în bunul mers al acestui spital, care va avea o contribuție importantă la bugetul local, dar va avea o influență benefică asupra comunei și din alte puncte de vedere. Peste câțiva ani, atunci când va fi gata, Spitalul SanConfind va avea parcare proprie, dar și o curte generoasă cu întinse spații verzi pentru plimbările pacienților, va avea o capelă, și poate unii bolnavi vor fi îngrijiți, peste o vreme, de surori-măicuțe. Baza de Tratament Balneologic și Recuperare Medicală care se va inaugura astăzi va avea un departament de imagistică (cu aparate RMN, CT, RX – toate de la Siemens; osteodensitometru, mamograf, ecograf – toate de la General Electric), care va fi pus în funcțiune, probabil, în luna mai, după ce vom obține toate aprobările. Tot în luna mai, vom da în funcțiune Laboratorul de analize medicale.”


După Ioan Simion, au luat cuvântul Alin Moldoveanu – primarul comunei Poiana Câmpina, prof. univ. dr Radu Șerban Palade – directorul medical al Spitalului SanConfind, Vasile Cepoi – președintele Comisiei Naționale de Acreditare a Spitalelor (CNAS) și fost ministru al Sănătății.
Alin Moldoveanu: ”Vă mulțumesc tuturor, pentru că ați venit în număr atât de mare în Poiana Câmpina. Vă mulțumesc nu doar în nume personal, ci și în numele colegilor de la Primărie, precum și în numele consilierilor locali. Mulțumesc, de asemenea, Consiliului Local, fiindcă a fost mereu alături de investiția SanConfind, care va ridica ștacheta comunei noastre la cel mai înalt nivel. Nu doar din punct de vedere medical, ci și investițional, deoarece sunt convins că, prin SanConfind, foarte mulți investitori vor veni în comuna noastră. Mulțumim societății SanConfind, mulțumim dlui Președinte Ioan Simion. Și vreau să mai spun, cu mâna pe inimă: Domnule Simion, ați rescris istoria în comuna Poiana Câmpina.”
Radu Șerban Palade: „Primul lucru pe care l-aș spune este că trebuie să ne bucurăm, trebuie să ne bucurăm și încă foarte mult, pentru că asistăm la un moment absolut emoționant și foarte important. Mi-aduc aminte că, acum ceva timp, am discutat cu dl inginer Ioan Simion despre organizarea unui spital particular aici, la Poiana Câmpina. A fost un vis pe care, treptat-treptat, l-am pus pe hârtie, și pe care, apoi, prin cunoștințele din domeniul arhitecturii pe care ni le-a oferit dl arhitect Cristian Tănăsescu (șef de promoție la Arhitectură, care a construit peste 20 de spitale în Franța), l-am transformat în realitate. Dl arhitect a modernizat așa de bine un spital vechi, încât astăzi vechea clădire nu mai poate fi recunoscută. Visul nu este împlinit în totalitate, dar lucrurile mari făcute în cadrul acestui proiect, până în prezent, se pot vedea cu ochii obișnuiți, căci ele sunt o realitate, iar lucrurile la fel de mari care vor veni, care se vor face până la finalul proiectului SanConfind și al ultimelor amenajări ale spitalului, se pot lesne anticipa cu ochii minții. Dl Simion a înțeles foarte bine că performanța medicală, astăzi, nu poate exista fără o dotare corespunzătoare. Și această dotare s-a înfăptuit grație eforturilor extraordinare pe care le-a făcut dl Simion și societatea pe care o conduce. O altă idee care ne-a călăuzit de la început a fost trierea riguroasă a personalului medical, precum și imprimarea unei discipline și atitudini corecte, etice, profesionale. În concluzie, eu cred că împlinirea acestui vis este o bucurie pentru toți, pentru că, astăzi, de foarte puține lucruri ne putem bucura în ceea ce privește asistența medicală din România. Apariția unei astfel de unități sanitare este o binecuvântare, mai ales că totul se întâmplă într-o zonă extrem de frumoasă, extrem de bogată, nu numai peisagistic, ci și natural. Nu este vorba numai de petrol, nu este vorba numai de industrie, de ape minerale, ci de o zonă extrem de frumoasă care se pretează la turism medical. O zonă minunată, ce a atras de-a lungul vremurilor mulți oameni de artă și de cultură, care au făcut istorie pe aceste meleaguri și au realizat în Câmpina și ținutul din jurul acesteia o tradiție extrem de importantă pentru țară.”
Vasile Cepoi: „Mă bucur că pot participa la un asemenea eveniment. Mai ales că acest eveniment face parte dintr-un proiect la care am avut o oarecare contribuție, care se cheamă Dezvoltarea Turismului de Sănătate în România. Sunt fericit să văd că acest proiect este abordat de pe poziția pacientului, că se dorește satisfacerea așteptărilor pacientului. Dl Președinte Simion ne-a prezentat un plan strategic care definește misiunea acestui spital, o misiune văzută de pe poziția pacientului. CNAS este cea care se ocupă cu evaluarea calității serviciilor în spitale. Noi trebuie să arătăm spitalelor încotro trebuie să meargă și care sunt așteptările pacienților, care sunt așteptările societății de la serviciile medicale. Apariția unor astfel de inițiative private ne ajută, căci ele constituie pentru noi un reper. Faptul că valorificați resursele naturale ale zonei este un lucru excepțional. Noi trebuie să exportăm servicii medicale. Deocamdată, importăm servicii medicale. Anual, plătim în afară (spitalelor din străinătate de serviciile cărora au beneficiat pacienți români – n.red.) 200 de milioane de euro pentru servicii medicale pe care le-am putea face în țară, cu costuri mult mai mici și cu o eficacitate și o siguranță a pacientului mult mai mare. Dle Președinte, vă felicit pentru tot ce ați făcut și vă promitem tot sprijinul...”

SANCONFIND, O FEREASTRĂ SPRE VIITOR

Din fericire, în toţi anii din urmă, nu prea am avut ocazia să umblu prin spitalele de stat şi cu atat mai puţin în cele private postrevoluţionare. Cu toate astea, prin conjunctura meseriei de jurnalist, cunosc bine sistemul de sănătate şi o seamă întreagă de oameni şi instituţii ce îl deservesc, ceea ce îmi dă dreptul să am opinii cu privire la inevitabila ciocnire dintre vechi şi nou în România zilelor noastre. E de prisos să vă reamintesc faptul că, dupa 45 de ani de comunism şi 25 de „capitalism”, pacientul român are încă mari rezerve atunci când se prezintă la medicul angajat de stat, fie pentru că nu are cultura controlului periodic şi a prevenţiei, fie pentru că sărăcia, slaba informare ori neîncrederea în profesionalismul cadrelor medicale îl imping la ignorarea propriei stări de sănătate. Nici proiecţia viitorului nu arată prea bine, pentru că programele naţionale de sănătate lispesc cu desăvârşire. Statul, boicotat în bună măsură de corupţia politică şi de incompetenţă, aproape că a renunţat la modernizarea infrastructurii şi la identificarea unor măsuri de stopare a exodului de competenţă din sistem. În acest context, cum se poate asigura un echilibru în sănătatea publică şi cum poate fi redată speranţa pacientului român? 
Zilele trecute am aflat, parţial, răspunsul la această întrebare, odată cu inaugurarea spitalului SANCONFIND de la Poiana Câmpina, o iniţiativă privată sosită, parca, din viitor. Şi nu exagerez cu nimic deschizând această fereastră a simţurilor suprarealiste şi afirmând că ceea ce am văzut (dotari, organizare, design, mentalitate) pare de domeniul science-fictionului, într-o ţară în care încă se moare în urma  malpraxisului. 
SANCONFIND poate fi visul  împlinit al pacientului român care a îmbătrânit aşteptând să intre în cabinetele doctorilor din spitale ori policlinici, care, internat cu acte în regulă, dă fuga la farmacie să îşi cumpere tratamentul prescris, care aşteaptă cu zilele rezultatul analizelor vitale, care se vaită de stomac şi primeşte un diagnostic de nevrotic, care umblă la buzunarul cu şpagă de când intră pe poarta spitalului şi până ajunge în sala de operaţii, la cuţit. 


De ce cred că SANCONFIND îşi poate respecta blazonul eradicând toate aceste mizerabile practici din portofoliul serviciilor sale? Simplu! Pentru că omul sfinţeşte locul şi în cazul de faţă avem de a face cu un autentic industriaş român, Ioan Simion, propietarul SANCONFIND, omul pentru care nu există jumătăţi de măsură. Am auzit cu urechile mele, în discursul susţinut de domnia sa la inaugurare, că rigurozitatea şi profesionalismul vor fi legile nescrise valabile pentru toţi angajaţii, de la  medicul specialist -  profesor universitar şi până la ultimul îngrijitor. Am auzit că cine va primi şpagă, indiferent de rang, pleacă a doua zi! Am mai auzit că pacientul român sau străin va găsi la SANCONFIND orice are nevoie pentru a-şi îngriji sănătatea. Peste toate acestea, am înţeles că, mai presus de orice, la SANCONFIND se cultivă respectul omului faţă de om. 
Nu îmi fac iluzii că va trece puţin timp până când toate acestea vor fi aşa cum am auzit, metehnele naţiei fiind încă bine înrădăcinate, dar cred că orice îndoială poate fi spulberată în faţa garantului, propietarul şi omul Ioan Simion. 
De fapt, dacă ar fi să vorbesc în parabole, cred că SANCONFIND vine din viitorul românesc pentru că prezentul, cu putreziciunea lui, nu face decât să conserve civilizaţia falimentară a trecutului totalitar. Viitorul plantat în prezent, pe care îl reprezintă această oază de binefacere inaugurată la Poiana Câmpina, se aliniază la normalitatea societăţilor avansate şi asta ar trebui să ne dea o speranţă, dar şi o profundă temă de meditaţie. Oare întelegem cât de mult am rămas în urmă şi cât de otrăvitoare este  pelagra  politică ce devalizează ţara?  
Concluzionând, cine nu a auzit încă de SANCONFIND ar face bine să se informeze, pentru că în timpul de azi, edificiul este la fel de spectaculos pe cât erau, la vremea lor, băile termale romane de la Germisara (Geoagiu Băi) în sec. al II-lea d.Hr. 
Florin FRĂŢILĂ

Editorial. REINVENTAREA

Încă de anul trecut scriam că, în lipsa lui Băsescu, mare parte din presa & politica noastră, incapabilă (singular conștient căci numai aparent sunt două entități, în realitate o singură putere ocultă) să abordeze alte subiecte, se va sufoca precum o plantă fără apă. Ceea ce s-a demonstrat cu asupră de măsură în ultimele șase luni. Oligarhia noastră politico-mediatică nu poate fi bănuită nici în glumă de vreo umbră de inteligență. Contraselecția a lucrat impecabil. După ce de zece ani au lăsat baltă interesele majore ale țării pentru o luptă sterilă cu Băsescu, acum, cînd acesta se află redus la o salvatoare condiție de pensionar, au făcut tot ce se poate pentru a-l readuce în luptă. Șicanele prostești făcute de Ponta în chestiunea casei, iritările penibile ale oamenilor din justiție în legătură cu orice declarație a ex-președintelui, bizareriile dosarului Nana, tăcerea neagră dinspre Cotroceni, blegeala soporifică a așa-zisei opoziții, complice cu puterea în toate matrapazlîcurile, populismul unui guvern care amanetează fără scrupule orice resursă viitoare doar pentru a se menține la putere, obrăznicia dincolo de orice limită a unui parlament campion la corupție și la imagine detestată din partea populației, încăpățînarea televiziunilor de mercenari teroriști ai informației de a se lupta cu o fantomă, toate astea au făcut să reapară la suprafața publică o total surprinzătoare nevoie de Băsescu. 


Și desigur că bătrînul matelot n-a așteptat să fie invitat de două ori. A reintrat în arenă făcînd ceea ce știe mai bine: despicînd apele. Pe fondul unei dezamăgiri tot mai  accentuate față de președintele Iohannis, omul care nu poate trăi decît reactiv a ieșit iar la bătaie cu „sistemul ticăloșit”. Actualul președinte are, fără discuție, o direcție politică justă. Ceea ce nu pare a înțelege deocamdată este faptul că nu numai direcția contează, ci și ritmul. Nu al vorbirii, ci al faptelor. Mai devreme sau mai tîrziu, dacă vrea să reformeze sistemul, va trebui să intre în conflict cu el. E condamnat să-l urmeze pe Băsescu. Reformele graduale, „blîndețea” nu au avut, se vede deja, nici un efect. Sau unul de-a dreptul negativ. Nu te poți baza pe bunul simț al unei clase politice care a dovedit cu prisosință lipsa absolută a respectivului organ. Ce să te șocheze mai mult: nesimțirea unui parlamentar care semnează proiectul de lege privind pensiile speciale, sau a aceluiași care își retrage semnătura la presiunea partidului, justificînd imperturbabil ambele atitudini? Sau nesimțirea globală a inițiatorilor proiectului pentru pensii speciale care aduc în sprijin „tabele comparative” cu pensiile parlamentarilor din alte țări? De ce nu fac asta și pentru salariile medicilor, profesorilor sau pentru restul de pensii? Sau declarația senatoarei (nu, nu e Elena Udrea!) care spune că nu-i ajunge indemnizația nici pentru coafor? Aberațiile gomoase ale lui Tăriceanu? Cinismul partidului elastic UDMR, a cărui singură ideologie este anti-românismul și rămînerea la putere, indiferent alături de cine? Cu asemenea atitudini trebuie să lupte dl. Iohannis, nu cu Băsescu. Dacă se mai complace mult în acest non-combat tăcut și arogant, nu va face decît să-i dea indirect dreptate acestui nărăvaș adversar: că este o emanație a grupului de la Grivco. Deci actuala putere, preocupată doar să-și conserve privilegiile și minciunile (pentru dna. Firea, acest monument al tupeului agresiv de țățism politicianist, guvernul Ponta a construit 700 km de autostrăzi, în realitate Zero), să evite DNA-ul și să-și trimită odraslele la studii în colegii anglofone selecte, din ură oarbă a făcut o mare prostie. Și-a băgat mortu-n casă, cum se zice aici la cîrciumă, readucîndu-l în ring pe Băsescu. Odihnit și încă în stare de mari ravagii. Se vede că le e frică teribilă de el, altfel hingherii media nu l-ar fi atacat cu juvățul. Iar el, în plus, nici nu prea mai are ce pierde. E pe terenul lui, lupta de gherilă, în care el face regulile și mai toate mijloacele sunt permise. De fapt, nici nu mai e el, ci obsesia lui, din care se hrănesc televiziunile lui Ghiță și Voiculescu. Dl. Iohannis, ziceam, nu prea are timp: ar fi trebuit să purceadă abrupt la reconstrucția instituțională, nu să plece în vacanță.  CNA-ul, care e mort, Avocatul poporului (idem), televiziunea publică falimentară care a inventat perpetuum mobile al scandalurilor fără sfîrșit, parlamentul, lentilă care focalizează toată ura și disprețul public, un partid liberal dezarticulat și fără lideri credibili, învățămîntul prăbușit, sănătatea în criză acută de oameni, iată cîteva urgențe.  Din prostie l-au reinventat pe Băsescu? Le va sta în gît, se vor îneca cu el!       
Christian CRĂCIUN

Sebastian Dumitrescu, iniţiatorul celui mai mare proiect de voluntariat din oraşul nostru:

“Atunci când dăruieşti, satisfacţia ce rămâne după fiecare campanie, bucuria şi energia pozitivă pe care ţi le transmit copiii sunt incomensurabile”

Când gesturile frumoase pe care le faci vin din iubire necondiţionată, când inima şi conştiinţa îţi spun că numai oferind poţi să primeşti, la rândul tău, bucurie, când grija pentru cei aflaţi în nevoie se află pe agenda ta zilnică, atunci ştii că eşti OM cu adevărat. Un astfel de om este Sebastian Dumitrescu, sau Ninja cum îi spun apropiaţii, care pe parcursul a nu mai puţin de şapte ani a coordonat şi desfăşurat campanii umanitare la nivelul municipiului Câmpina şi nu numai. Într-o societate lipsită de repere morale, Sebi este exemplul de urmat. La finalul ultimei campanii, desfăşurată în preajma Paştelui, am stat de vorbă cu iniţiatorul acestui proiect de voluntariat unic la nivelul oraşului nostru. 



- Cu două săptămâni înainte de Paşte ai coordonat cea de-a treia campanie umanitară ”Iepuraşul vine la toţi copiii” şi cea de-a noua în decursul a şapte ani. Cum a decurs strângerea donaţiilor?
- Totul a decurs în aceeaşi linie ca şi în ediţiile precedente. Au fost două săptămâni, prima puţin mai timidă, dar aveam deja promisiunile partenerilor deveniţi tradiţionali şi ştiam la ce să ne aşteptăm, iar în ultimele zile din a doua săptămână, camera de centralizare de la Casa Tineretului era deja neîncăpătoare.
- Ce fel de produse s-au strâns şi pentru cine?
- Produsele au fost de toate felurile, toate şi-au găsit o utilitate. Cinci calculatoare (patru dintre ele donate de ATISIMO), o maşină nouă de spălat, un televizor, hrană neperisabilă, îmbrăcăminte, mulţi cozonaci, dulciuri, dar şi produsele pe care noi le considerăm cele mai importante, cele de îngrijire corporală (paste şi periuţe de dinţi, roll-on-uri, absorbante, săpun, şampon etc), rechizite, culegeri pentru şcoală. Beneficiarii au fost Centrul de Plasament Sf. Filofteea (Ada Marinescu), Centrul Rezidenţial de Tip Familial Brebu, Centrul de Plasament Voila, Grădiniţa pentru Copii cu Nevoi Speciale Câmpiniţa, Şcoala din Pietriceaua, Grădiniţa din Drăgăneasa, familia David, cea a cărui apartament a fost distrus în totalitate în urma unui incendiu, în preajma Crăciunului. Acesteia i-au fost dăruite maşina de spălat, un televizor, un calculator bentru băieţelul familiei, rechizite şi hrană, urmând, în viitorul apropiat, să primească şi mobilă pentru apartament.


- Cum au răspuns firmele câmpinene acestui apel la solidaritate?
- Impropriu spus “firmele”… Este vorba de grupuri de angajaţi de la anumite firme, care s-au mobilizat şi au colectat donaţii. Aici pot să precizez că un imens sprijin l-am primit şi îl primim de la ATISIMO, care a fost implicată în campaniile noastre încă de la primele ediţii, având un aport considerabil de fiecare dată, la fel şi colegii mei din Farmacile Catena, Asociaţia Roata de Foc, librăria Pappet Litteris (din incinta Mercantis), Urgent Curier care ne-a ajutat de fiecare dată cu transportul donaţiilor, Asociaţia Pro Câmpina, City Print Shop care a tipărit gratuit afişele, flyerele şi diplomele de voluntariat. Îmi cer scuzele de rigoare faţă de cei pe care i-am omis fără voia mea.
- Aceste acţiuni necesită foarte multă implicare, multă muncă şi timp. Toată susţinerea acestora este asigurată de voluntari?
- Nu există termenul de foarte multă muncă, pentru că o facem din plăcere şi avem o enormă satisfacţie. Întra-adevăr, timpul îl sacrific şi încerc să îl comprim pentru a reuşi. Mă ajută şi agenda, în care îmi planific, în fiecare seară, ziua ce urmează, totul fiind împărţit pe 20 de minute. Telefoane peste telefoane, colectări de donaţii, comunicarea cu voluntarii. Tot acest fenomen “donatii.campina” este bazat 100% pe voluntariat, eu nu am decât meritul de a coordona acest grup. Am avut alături cea mai importantă persoană din viaţa mea, pe soţia mea, Corina Dumitrescu, care m-a sprijinit încă de la prima ediţie, de acum şase ani, care m-a înţeles şi care s-a implicat trup şi suflet în această nebunie frumoasă şi, desigur, familia mea. Trecând peste treburile personale, un mare mulţumesc îi datorez domnului Florin Buda şi Casei Tineretului din Câmpina, pentru sălile puse la dispoziţie pentru centralizarea şi depozitarea donaţiilor, fără de care nu ne-am fi descurcat, fiind vorba de un volum aşa de mare. De asemenea, doi dintre stâlpii foarte importanţi, pe sprijinul cărora m-am bazat necondiţionat, sunt Narcis Drăgoi şi prietenii săi de la ATISIMO şi Asociaţia Roada De Foc.
- Ce reprezintă grupul Donatii.Campina?
- Reprezintă povestea unor oameni simpli din Câmpina care, prin puterea exemplului, au creat un fenomen asemenea unui bulgăre de zăpadă. Şi iată-ne, de la 6-7 prieteni, care acum 6 ani am făcut câteva pachete pentru Sf. Filofteea, la ceea ce suntem astăzi, fără lipsă de modestie, cel mai mare proiect de voluntariat din oraşul nostru, cu sute de voluntari şi donatori, cu sute de copii institutionalizaţi ajutaţi şi cazuri sociale sprijinite.
- Ziua de sâmbătă, 11 aprilie, a fost o una specială pentru tine, marcată fiind de două evenimente. Despre ce este vorba?
- Da, au fost două evenimente care s-au suprapus involuntar. Ziua în care eu şi Corina ne-am unit destinele la starea civilă şi ziua în care am finalizat cea de-a noua campanie a grupului nostru şi am dus donaţiile cu caravana de voluntari la centrele de copii. Ambele evenimente ne-au umplut sufletele de bucurie şi au mers foarte bine, cu atât mai mult prin prisma faptului că în ambele cazuri i-am avut alături pe prietenii noştri, oameni minunaţi, pe care suntem norocoşi să-i avem alături.


- Ce te-a emoţionat cel mai mult în acestă ultimă campanie?
- Sincer? O doamnă care a făcut prăjituri în casă pentru copii, a aflat de evenimentul meu şi al Corinei şi ne-a dăruit şi nouă, personal, o cutie de prăjituri pentru cununia noastră. Am rămas foarte plăcut surprins că o persoană pe care nu o cunosc personal, dar care mă cunoaşte graţie acţiunilor pe care le-am desfăşurat, a vrut să-mi facă un cadou atât de frumos. Multumesc încă o dată doamnei Adina!
- Pe pagina grupului Donatii.Campina ai postat un anunţ referitor la faptul că altcineva îţi va lua locul în organizarea şi coordonarea campaniilor. De ce se întâmplă acest lucru şi despre cine este vorba?
- Este vorba de domnul Cristian Minculescu, care a desfăşurat acţiuni în paralel cu noi, ocupându-se de familii aflate în dificultate, cazuri sociale etc. Este o persoană faţă de care am toată aprecierea şi am încredere că va coordona cu bine următoarele acţiuni ale acestui grup de voluntariat. Eu şi soţia mea nu vom fi în ţară în următoarea perioadă şi este posibil ca la campania din acest an, de Crăciun, să nu fim acasă. Am toată încrederea în Cristi şi soţia lui şi sunt sigur că vor duce mai departe frumoasa poveste a acestui grup de voluntariat, alături de oamenii cu suflet mare ce reprezintă Donatii.Campina.
- E mai frumos să dăruieşti decât să primeşti?
- Nu ştiu dacă avem o unitate de măsură pentru aceste două gesturi. Ştiu însă că atunci când dăruieşti, satisfacţia ce rămâne după fiecare campanie, bucuria şi energia pozitivă pe care ţi le transmit copiii sunt incomensurabile.
Andreea Ştefan

„Duelul Generaţiilor” - competiţie sportivă şi acţiune caritabilă

Prin sport, oamenii pot să-şi ajute semenii, fapt dovedit de foarte multe ori în municipiul nostru, prin evenimentele organizate sau iniţiate de câmpineni cu suflet, care nu rămân indiferenţi la problemelor celor din jur. Printre ei se numără şi Dan Ştefănescu, iniţiatorul grupului Atitudine Socială şi organizatorul competiţiei sportive „Duelul Generaţiilor”, ajunsă la cea de-a V-a ediţie, care s-a desfăşurat duminică, 19 aprilie, în sala de sport a Liceului Energetic. 


Manifestarea, care nu are doar caracter sportiv, ci este în acelaşi timp şi un bun prilej de a face gesturi caritabile pentru diferite persoane sau instituţii din Câmpina care au nevoie de ajutor, a fost  şi de această dată încărcată de emoţii, revederi, satisfacţii şi bucurii. 
Duelurile au constat în energice meciuri de baschet, care au avut loc între copii de la cluburile sportive locale C.S. G.R.C. Câmpina, SEVLAR şi CSM Viitorul Săcele, acolo unde antrenoare este o fostă campioană a lotului de fete din Câmpina. Pe lângă meciurile celor mici a avut loc şi un meci demonstrativ, jucat înainte de finala copiilor, între echipa de băieţi din generaţia 1993 şi fostele echipe de fete la baschet din anii 1989-1993.


„Duelul Generaţiilor” a primit cel de-al doilea rol, acela de acţiune caritabilă, în 2014, când Dan Ştefănescu, împreună cu profesorul Mihai Dochia, reprezentant al Clubului G.R.C Câmpina, au decis să includă în cadrul fiecărui turneu şi acţiuni umanitare şi de voluntariat.
„Turneul se desfăşoară de două ori pe an, primăvara şi toamna. De această dată am ales copiii de la Spitalul Voila pentru a le dona cărţi şi caiete şi 70% din eventualele donaţii în bani, restul de 30% fiind destinaţi unui domn deosebit, Mihail Rujoiu, care se află în scaun cu rotile. Pe mine şi pe colegii mei ne-a impresionat profund: joacă baschet şi scrie poezii. Este un exemplu şi a avut onoarea să dea lovitura de începere a meciului între generaţii” - a declarat organizatorul evenimentului, Dan Ştefănescu.
Desfăşurarea turneului a avut loc în intervalul orar 09.00-15.00, timp în care aproximativ 350-400 de persoane, câmpineni şi nu numai, au făcut donaţii. „Propunerea noastră, a organizatorilor, a fost ca fiecare participant sau spectator să vină cu două caiete sau două cărţi. Rezultatul final a fost remarcabil. S-au strâns în jur de 300 de caiete, 250 de cărţi, creioane, carioci, îmbrăcăminte şi 1000 de lei” - a mai spus Dan Ştefănescu. 
Putem concluziona încă o dată că în Câmpina oamenii sunt conectaţi la viaţa socială şi răspund întotdeauna afirmativ la nevoile semenilor lor, ceea ce denotă un caracter şi o atitudine socială demne de apreciat şi de aplaudat. 
Andreea Ştefan