03 februarie 2015

Deranj mare în Primărie

Gabriela Barbu, şeful unui compartiment din serviciul public al administraţiei locale, face dezvăluiri incendiare: 
“Eu am executat ordine împotriva voinţei mele!”

De joi, 29 ianuarie, administraţia locală pare să fi intrat într-o zodie a conflictelor interne făţişe, în urma cărora ies la iveală lucruri grave, semnalate cu mult timp în urmă pe căi mai mult sau mai puţin oficiale. Concret, atunci când nimeni nu se aştepta, în plenul lucrărilor ultimei şedinţe a Consiliului Local Câmpina, Gabriela Barbu - şeful Compartimentului Programe de finanţare, Relaţii Internationale si Protocol din Primărie, a înmânat presei şi consilierilor locali un fel de scrisoare deschisă în care explică multe aspecte din culisele activităţii sale şi prezintă motivele în urma cărora a ajuns într-o relaţie tensionată cu primarul Horia Tiseanu. Publicăm în continuare, integral, documentul semnat de Gabriela Barbu.


Catre
Consiliul Local Campina,
Reprezentanti mass media

Desi nu am certitudinea ca actiunea mea va avea vreun efect favorabil asupra situatiei mele la locul de munca, consider ca este dreptul si chiar obligatia mea sa clarific aspecte care stau la baza initiativelor  recente dlui Primar, a discursurilor acuzatoare la adresa mea si a compartimentului din care fac parte.
Mentionez ca lucrez in compartimentul Programe de finantare, relatii internationale si Protocol din anul 2005 si din dispozitia dlui Primar ca si coordonator, al acestui compartiment din 2007. 
In acest interval  am aplicat pentru finantare  si am castigat finantare pentru proiecte de infrastructura, modernizare administratie publica,   prin  programe de preaderare  si prin instrumentele structurale, finantari de la Comisia Europeana pentru Tineret si Programe de invatare pe tot parcursul vietii in conformitate cu prioritatile municipiului Campina si cu oportunitatile de finantare .
Trebuie sa subliniez faptul ca in tot acest timp am beneficiat de sprijinul dlui Primar si al colegilor din Primarie si recunoasterea  Mun. Campina ca si castigator al celor mai multe finantari europene din judet se datoreaza tuturor celor implicati in acesta munca deloc usoara.
Recunosc ca dl Primar a avut mare dreptate cand a spus “ lasa ca si tie ti-a placut cand am castigat fonduri europene” . 
La primele proiecte la care am lucrat, nu am beneficiat de nici un fel de spor salarial si nici de ore suplimentare pentru timpul lucrat in afara orelor de program ci doar de aprecieri si sustinere morala,asa cum rezulta si din  Rapoartele intocmite de dl. Primar anual si calificativele obtinute, dar acest lucru nu ne-a impiedicat sa lucram in si in afara orelor de program pentru succesul acestora. Dupa cum stiti sau poate ca nu, aceasta situatie s-a schimbat radical atunci  cand am primit solicitari de informatii de la DLAF – Departamentul de lupta antifrauda pe baza unei sesizari de incalcare a legalitatii in cadrul proiectului Modernizare Calea Daciei.
La toate audierile care au avut loc,  toti cei implicati in proiect am fost obligati de dl Primar sa mergem  insotiti de dna avocat Teodorescu,  careia i-am si comunicat acest lucru, -pe motiv ca trebuie sa avem o abordare unitara, sa nu ne apucam sa declaram fiecare, de capul sau,  si dumnealui trebuie sa cunoasca tot ce am declarat acolo pentru a formula o pozitie unitara. Atunci cand i-am comunicat ca eu nu pot sa spun decat ce stiu despre cum au decurs lucrurile in cadrul proiectului si oricum dna Teodorescu nu ne poate ajuta in vreun fel mi-a replicat ca “ nimeni din Primarie nu pleaca la DLAF fara a fi insotit”. Inainte de fiecare audiere mi-a atras atentia ca trebuie sa avem grija ce declaram,  ca fara sprijinul unor factori politici nu castigam proiectul si ca asa este in politica “trebuie sa mai faci si ce nu-ti convine” . 
Eu sunt functionar public, nu fac si nu am facut politica si din cate cunosc eu proiectul a fost castigat pentru ca chiar era foarte necesar nu doar pentru Campina ci pentru toti cei care tranziteaza zona si nu pentru ca cineva a facut lobby pentru el asa cum sustine dl Primar.
Cu mare generozitate dl primar mi-a oferit ajutorul si sprijinul financiar in angajarea unui avocat care sa ne reprezinte pe amandoi in eventualitatea ca dosarul va ajunge la DNA. Am refuzat acest ajutor si i-am spus ca nu am experienta si nu cunosc regulile foarte bine, dar mie mi se pare ca nu avem aceeiasi motivatie pentru faptele noastre: eu am executat ordine, impotriva vointei mele,  chiar daca l-am avertizat de nenumarate ori ca modul in care s-a schimbat solutia de construire  la pasajul Calea Dacia nu este corecta, ca exista riscul ca finantarea sa fie retrasa pentru intreg proiectul , iar dansul a dat dispozitie sa se intocmesca documentele asa cum s-au intocmit. Chiar in aceste conditii a insistat sa mergem impreuna la avocat poate imi voi schimba parerea. La sfarsitul intalnirii mi-a cerut sa semnez o imputernicire pentru reprezentare la Dlaf, iar cand am refuzat m-a amenintat din nou ; “eu nu plec singur si sa nu te gandesti ca voi veti scapa “ si m-a acuzat ca l-am insotit doar ca sa vad ce strategie are.
Din pacate dl primar nu a fost atat de grijuliu fata de bugetul municipiului Campina atunci cand l-am avertizat in numeroase ocazii  ca  risca pierderea a 5,5 mil. Euro,  asa cum este acum cand s-a pierdut finantarea pentru liceul Energetic,  dintr-un motiv care imi este imputat pe nedrept.
Va aduc la cunostinta imprejurarile in care au avut loc evenimentele in cadrul proiectului de reabilitare a liceului Energetic:
- In februarie 2013 s-a publicat draftul Ghidului solicitantului pentru axa 3 , dmi 3. 
- In  14 martie 2014 dl primar a dispus participarea la o sesiune de instruire a unor reprezentanti ai comp Programe si de la Serviciul ADPP pentru a li se comunica depre posibilitatile de accesare fonduri, documentele ce sunt necesare pentru depunerea aplicatiei,  ceea ce s-a intamplat. 
- dl. Primar a emis Nota interna catre mine si Felicia Olteanu cu privire la necesitatea depunerii tuturor eforturilor pentru obtinerea  finantarii pentru continuarea lucrarilor de Reabilitare a Liceului Energetic 
- Lucrarile de reabilitare a liceului au inceput in anul 2007 cu sprijin financiar din partea guvernului Romaniei.
- Dupa obtinerea avizului din partea Min Educatiei Nationale in data de 29 mai 2014 am pregatit documentatia pentru finantare. 
- Din dosar au facut parte si  toate Autorizatiile scoase pentru aceasta lucrare din 2007-2008 si cele scoase in 2014, extrase de carte funciara.
- In luna august am fost informati ca proiectul este propus pentru finantare; 
- in data de 19.08.2014 a avut loc vizita in teritoriu a reprezentantului ADR Sud Muntenia , prilej cu care am aflat de la dl.  Director Sarbu ca unul dintre corpuri, mai precis corpul E a fost concesionat , fara acordul  si chiar impotriva vointei reprezentantilor unitatii de invatamant   unor cabinet medicale. Eu am spus ca extrasele de carte funciara nu confirma acest lucru, ca aceste cabinete apartin scolii , dar reprezentanta serv. ADPP mi-a spus discret ca are dreptate, dar nu poate sa-mi spuna mai multe.
- Acele cabinete medicale functioneaza acolo dintotdeauna si pentru ca terenul a fost grevat de sarcini la momentul depunerii cererii de finantare AM pentru POR 2007- 20134 a decis respingerea proiectului.
Prin Nota interna nr. 27692/ 18 12 2014 dl primar a cerut numele  celor vinovati de pierderea finantarii, iar prin nota interna 926/ 12 01 2015 i-am comunicat punctul meu de vedere: tinand cont ca acest obiectiv de investitii a mai suportat lucrari de reabilitare inca din 2007-2008, a beneficiat de finantare guvernamentala in toata acesta perioada ,  de faptul ca au fost emise autorizatii de construire si desfiintare pentru un spatiu care era concesionat, , extrasele de carte funciara nu au indicat nimic depre schimbarea regimului de proprietate a acestor cladiri consider ca nu am calitatea sa gasesc eu  vinovatul , dar personalul din comp. Programe a depus toate eforturile necesare pentru intocmirea in termen a unei documentatii corecte dpv legal si  care respecta intocmai toate cerintele de eligibilitate tehnica si administrativa a proiectului.
Va aduc la cunostinta ca,  desi dl Primar a subliniat ca  finantarile  europene obtinute au o mare importanta asupra bugetului local,  nimeni din compartimentul nostru nu a participat la sedintele de buget; 
Am aflat despre faptul ca au fost prevazute sume pentru plata lucrarilor executate la Energetic din anuntul public si de la colegi si despre faptul ca mi se imputa si faptul ca s-a lucrat fara ordin de incepere si acum trebuie sa suportam din bugetul local contravaloarea acestor lucrari.
Pot sa subliniez faptul ca nu am emis nici un ordin de incepere lucrari si chiar am fost certata de dl Primar , de fata cu reprezentantii Constructorului, proiectantului, arhitecti si colegi ca nu am respectat dispozitia dumnealui de a emite ordin de incepere. Cand am incercat sa-i explic faptul ca lucrarile  nu puteau fi executate  conform proiectului, ca acesta nu a obtinut toate avizele,  m-a acuzat de insubordonare,  nu m-a lasat sa vorbesc si din nou mi-a reprosat ca nu respect ordinele. Apoi a parasit intalnirea fara nici un fel de alta concluzie. 
 Nici eu si nici colegele mele nu am incalcat procedurile cu privire la confidentialitate si nu am dat informatii,  desi in repetate randuri am primit aceste acuzatii din partea primarului.
Pot sa spun ca de mai bine de un  an am suportat eu si colegii mei tot felul de accese de furie, tot felul de amenintari cu privire la pierderea locului de munca, tot felul de acuzatii complet nedrepte si nejustificate despre scurgeri de informatii din institutie.
Tot ce pot spune astazi,  in situatia in care sunt,  este ca regret ca am respectat ordinele si nu am transmis informatii,  care de altfel sunt publice, intr-un moment in care mi-ar fi putut fi de folos, ca mi-am indeplinit sarcinile fara ca in 20 de ani de munca sa fie nevoie sa mi se spuna  macar o singura data prin note interne ce am de facut  si imi asum toate greselile pe care le-am facut fara sa incerc sa acuz pe altii pentru ele, dar ma voi apara intotdeauna impotriva unor acuzatii nedrepte.
Domnul Primar mi-a spus ca la o firma privata, daca s-ar fi pierdut o finantare de asemenea valoare din vina cuiva,  acea persoana ar fi fost data afara .  Sunt perfect de acord si sustin ca acest lucru trebuie sa se intample si intr-o institutie publica. Cei vinovati trebuie sa raspunda.
 Pentru pierderea de  milioane de euro la proiectul Calea Daciei cine raspunde ?
 Oare Ministerul Educatiei a fost de acord sa finanteze lucrari la un obiectiv concesionat?
Ministerul Educatiei a fost de acord cu concesionarea spatiului sau nu s-a cerut avizul acestuia? 
Nici despre lucrarile executate pana in prezent fara sursa de finantare si fara ordin de incepere dl Primar nu a avut cunostinta, la fel ca si in cazul  lucrarilor la pasajul din proiectul Modernizare Calea Daciei ?
Asa cum a specificat si in sedinta de astazi  29.01.2015 a CLC dl Primar, finantarea proiectului de reabilitare a liceului Energetic „s-a  pierdut din cauza unor lucruri minore asa cum este si situatia juridica a proprietatii terenului”. 
Dar dumnealui a sustinut in 2012 prelungirea termenului de concesionare asupra cladirii,   in ciuda opozitiei conducerii liceului si nu a pomenit niciodata de acest lucru ;  Concesiunea nu a fost comunicata la OCPI nici pana in prezent. Cine este vinovat?
Cand dl primar a semnat Autorizatiile de construire si desfiintare pentru o cladire   care fusese concesionata in 2005  cine a  gresit? La data  aceea precizez ca lucram ca referent in cadrul compartimentului de Stare civila.
Acestea sunt doar cateva dintre intrebarile care ma framanta si care se pare ca il preocupa si pe dl primar din moment ce le discuta cu membrii de partid, dar nu cu cei pe care ii acuza.In calitate de alesi ai locuitorilor mun. Campina, de reprezentanti ai societatii civile  cred ca aveti dreptul  sa cunoasteti si versiunea mea asupra celor prezentate.
Intocmit Gabriela Barbu

Editorial. ESEU DESPRE ORBIRE

Mi-am permis să împrumut acest titlu al unei cărți cutremurătoare, aparținând unui nobelizat, pentru a discuta o chestiune precisă care agită societatea noastră. Aceea a orei de religie în școală. Chestiunea e importantă în sine, sigur, dar are și meritul de a fi un  turnesol al întregii societăți și evident al învățămîntului. O mulțime de inși supărați pe România au impus fără să vrea un statut special al acestei ore. Fără să-și dea seama că astfel îi fac involuntar o reverență. În fond, dacă părintele trebuie să facă o cerere pentru această oră, de ce să nu facă și pentru ore de literatură adevărată (nu surogatele indigeste și dăunătoare care se servesc azi sub numele aiuritor de „comunicare”), de istorie sau filozofie neșablonizate, de ce să nu impună el școlii să se facă ore de chimie și biologie  la uman, de unde multe fete vor să urmeze un drum spre profilul sanitar….De ce să impunem numai religiei acest regim al opțiunii, care ar trebui să fie regula generală? Sofismul grosolan al multor argumentări ține de conținutul predării și de modul inadecvat în care mulți profesori de religie o fac. Dar cîți profesori de matematică, geografie ori biologie lipsiți complet de har nu există? Înseamnă, logic, să eliminăm materiile respective? Sigur că aici, la religie, un profesor lipsit de har e parcă mai vizibil, mai pernicios. Dar de ce nu-i vedem și pe cei (deloc puțini) care fac minuni de frumusețe? Un alt sofism grosolan cere înlocuirea orei de religie cu istoria religiilor. Păi, dacă religia este o prostie obscurantistă (cum cred alde Moise et comp), cum ar putea fi istoria religiilor (în cazul în care o predăm autentic și nu o transformăm în „ateism științific”) ceva nobil? Să nu uităm că predarea religiei nu are o tradiție precum celelalte materii, pentru că s-a retezat odată cu instaurarea comunismului. Sunt sigur că peste vreo două decenii aberațiile pe care ni le vinde azi presa incultă despre orele de religie vor fi mult mai puține. Apoi, ora de religie nu are cum să facă o figură aparte: într-un sistem de învățămînt malformat, complet disfuncțional, în care scopul este construirea de roboței acefali, cum să meargă perfect tocmai ora de religie? În fond, cei care o atacă de pe poziții apriorice, „progresiste”,nu au numai grave carențe culturale, ci și un scop căruia i se supune întreaga școală românească: dez-umanizarea. Elementele omenescului sunt evacuate tocmai din științele umane: elevii sunt înecați în concepte operaționale, itemi, scheme abstracte, teorii, din care omul ca ființă este eliminat, deci sunt eliminate încet, încet, cu grijă, sensibilitatea, emoția, cultura generală, care nu sunt cuantificabile, deci foarte periculoase pentru o societate robotizată. Aici este miza, dl. Cernea și ai săi nu se tem în realitate de babele de la moaște, nu le pasă nici măcar (demagogic!) de arghirofilia unor preoți, ei urăsc oamenii care cred în altceva decît în morcovul averii. Ei acuză o servitute la care ne-ar supune biserica pentru că sunt apostolii adevăratei înrobiri a minții: față de efemer. De aceea o materie care vorbește despre Om (da, cu majusculă), despre bunătate, fericire, jertfă, iubire, generozitate, dar și trădare, frică, violență, viclenie, lăcomie, ipocrizie… o astfel de materie este foarte periculoasă. Dez-umanizarea școlii noastre înseamnă tocmai renunțarea la principiile Iluminismului pe care criticii orei de religie îl invocă aiurea. Iluminismul se construise tocmai pe rolul fundamental al Culturii (da, cu majusculă) în formarea omului ca om. Or, tocmai principiile Iluminismului lipsesc azi din programele noastre școlare. Și nu din cauză că elevii fac o oră de religie. Am văzut școli unde elevii (chiar și liceenii care, se știe, sunt din principiu recalcitranți) sunt entuziasmați tocmai de ora de religie, pur și simplu pentru că le oferă altceva și altfel  față de nivelarea generală, acolo unde sunt profesori demni de învestitura lor. Și care nu sunt mai puțini decât cei care spun tâmpenii, îi sperie pe copii sau mai știu eu ce fac, spre bucuria celor cu libertatea fără margini morale. Dimpotrivă. Tocmai aici e nodul chestiunii: ora de religie nu formează un om credincios (căile la care se ajunge la acesta fiind cu totul diferite), ci un om cu armătură morală. Adică un pericol fatal pentru cei care au nevoie de omul massificat, prizonierul rețelelor de socializare care însingurează, al televizorului sodă caustică pentru creier, isteriei dietetice și tuturor celorlalte mituri ale globalizării gîndirii. Ora de religie se adresează individualității profunde pentru a o scoate din indistincția massei. Nu am vorbit, cum se vede, nici de confesiuni, nici de „propagandă”, nici de modele. Suntem într-o eră în care orbii conduc iar cei care văd sunt obligați să tacă. L-am văzut invocat adesea în această polemică fără polemiști pe Voltaire, de către unii care evident nu l-au citit. Sau nu l-au înțeles. Acest argument de autoritate nu-și are sensul. Ora de religie este o miză mult mai mare decît una care i-ar privi exclusiv pe „popi”. Ea ține de identitatea noastră și de structura morală. Ce suntem fără ele?
Christian CRĂCIUN

Liberalul Mihai Ungureanu nu mai este viceprimarul comunei Băneşti

Joi, 29 ianuarie, a fost o zi de pomină pentru administraţia locală băneşteană. Pe ordinea de zi a legislativului local a figurat şi proiectul de hotărâre în urma căruia viceprimarul liberal Mihai Ungureanu (ales în 2012 pe listele USL) urma să fie schimbat din funcţie, la presiunea majorităţii social-democrate din consiliu. 


Ceea ce trebuia să fie un simplu vot s-a transformat într-un război al declaraţiilor şi o hărmălaie generalizată provocată de mai mulţi cetăţeni prezenţi la şedinţă, care nu s-a încheiat decât odată cu apariţia forţelor de ordine şi a acţiunii acestora de evacuare a sălii de şedinţă, mai ceva ca în scenetele lui Caragiale. Cele două tabere, susţinătorii şi contestatarii lui Ungureanu, şi-au aruncat în faţă acuze grave de corupţie şi ameninţări făţişe cu DNA-ul. Fiecare tabără avea probe despre cealaltă tabără. 


După mai bine de două ore scandaloase, Mihai Ungureanu a fost demis cu votul majorităţii simple, prilej pentru cel înlăturat din funcţia publică să scrie a doua zi, pe un site de socializare, următorul mesaj, însoţit de câteva fotocopii: “Cu regret va anunț ca în sedinta de aseară am fost demis de cei 7 consilieri PSD și de un consilier independent. Motivele invocate au fost doua plingeri împotriva mea pe care le fac publice pentru a va da seama și dumneavoastră de veridicitatea acestora. Urmatorii mei paşi vor fii acționarea în justiție a tuturor celor care au contribuit la demiterea mea și a fabricării de motive mincinoase“.

Cimitirul “Lumina”, de un milion de euro, mai are de aşteptat

Faptul că municipiul Câmpina are nevoie de un nou cimitir este o realitate transpusă recent într-un proiect de către administraţia publică locală. Ce-i drept, unul destul de costisitor, din moment ce în urma calculelor estimative, specialiştii au ajuns la concluzia că cimitirul “Lumina” ar putea înghiţi din bugetul public aproximativ un milion de euro.


Aşadar, un cimitir de lux (pe un teren viran, fost târg de animale, aflat în zona Slobozia), prevăzut cu mai multe capele, sensuri giratorii şi alte anexe trebuincioase unei astfel de locaţii, aşteaptă să fie aprobat de legislativul local. Deocamdată proiectul a fost retras joi, 29 ianuarie, de pe ordinea de zi a Consiliului Local, pentru că au existat mai multe voci din zona administrativă care au cerut diminuarea cheltuielilor pentru această investiţie publică, chiar dacă diminuarea  cheltuielile ar putea însemna şi refacerea anumitor  documentaţii pentru care au fost cheltuiţi deja bani publici. 

Urbanism sau anarhism la Câmpina?

Începând din 1990, în Câmpina s-a construit mult. Un cartier de vile elegante a apărut pe Câmpiniţa, până la poalele dealului Muscel. Vile cu arhitectură interesantă şi cu grădini frumos aranjate. Inexplicabil rămâne, însă, de ce edilii de atunci nu au trasat corect şi străzile pe care acestea au fost amplasate. Când s-a parcelat terenul de pe Câmpiniţa, care era un câmp imens, plantat cu porumb, fiecare proprietar şi-a tras gardul în grădini cu o suprafaţă cât mai mare, ajungându-se în prezent la situaţia în care majoritatea străduţelor din noul cartier să nu aibă trotuare, iar străzile prea înguste să nu permită trecerea a două maşini care vin din sens opus. 
Supărător este şi faptul că s-au dat aprobări pentru construcţia unor blocuri destinaţie de birouri care, prost proiectate, nu au mai fost terminate. De ani de zile, blocul de lângă tribunal, un schelet din beton, pune o amprentă neplăcută pe intersecţia dintre B-dul Carol şi strada 1 Decembrie 1918. În aceeaşi zonă se află şi o construcţie ridicată  deasupra beciurilor de la vechea vamă a Câmpinei, de asemenea neterminată de multă vreme, care aparţine societăţii Edil Const. 



Multe clădiri modeste ca aspect, dar cu un rol important în istoria oraşului, au fost demolate după 1990, fără a se lua în consideraţie valoarea lor pentru patrimoniul istoric al oraşului: reşedinţa domnitorului Barbu Ştirbei din curtea Colegiului Grigorescu (o clădire foarte rezistentă, trecută prin cutremure şi bombardamente, ideală pentru sediul unui muzeu al oraşului) şi casa boierilor Lahovari de pe Bulevard, donată de aceştia oraşului ca să devină un spital pentru copii. În reşedinţa Lahovari, o întreprindere forestieră a făcut pentru birouri, o clădire banală şi urâtă, cu termopane şi polistiren, într-un loc în care s-ar fi potrivit o vilă cu specificiul arhitecturii prahovene de la munte. 
Câmpina păstrează, într-o zonă cuprinsă de la faleza bulevardului până la strada principală, clădiri cu arhitectură deosebită, care amintesc de frumuseţea oraşului în perioada interbelică. 


Recent, în mijlocul acestor străduţe cu vile elegante sau case patriarhale, marea firmă care a acaparat petrolul românesc, OMV, a înălţat pe strada Plevnei, în vara care a trecut, o clădire uriaşă, o hală industrială, care s-ar fi potrivit undeva la periferia oraşului. Nu ştiu cine a fost arhitectul proiectului, dar acum, când s-au înlăturat schelele, rămân uluit de urâţenia faţadei, zugrăvită în nişte benzi ondulate, în culori pământii care, chipurile, ar trebui să sugereze zăcămintele de petrol. Clădirea cu anexele ei, foarte întinsă, e vizibilă şi din strada Plevnei şi de pe Bulevard. Şi în acest caz găsesc inexplicabilă uşurinţa cu care au primit austriecii autorizaţia să desfigureze unul din cartierele cele mai frumoase ale oraşului. 
Alin CIUPALĂ

Vandalism sau terorism contra naturii pe străzile oraşului

Câmpina a fost întotdeauna un oraş liniştit, cu lume civilizată, amabilă şi politicoasă. Puteai odinioară să te plimbi până noaptea târziu pe străzile principale sau în cartierele mărginaşe fără să ai nicio neplăcere. Acum lucrurile au început să se degradeze. Tineri cu mintea învăluită în aburii alcoolului urlă pe stradă, mai ales pe bulevard, cântece stridente, stau în poziţii indecente şi de multe ori îi jignesc pe trecătorii mai în vârstă, care se întâmplă să le iasă în cale. Unii dintre ei, copii de bani gata, circulă cu viteză excesivă, în maşini ultimul răcnet, pe străzile Griviţei, Plevnei şi B-dul Culturii, fiind un real pericol pentru pietoni, care nu de puţine ori întâmpină greutăţi în a traversa. 


Cu o violenţă inexplicabilă, aceşti tineri au reuşit în numai doi ani să distrugă coşurile de gunoi şi băncile amplasate în parcul de pe bulevard. Recent, în noaptea de 23/24 ianuarie, o bandă de huligani a luat la rând toţi arborii plantaţi pe strada Griviţei, unii dintre ei platanţi de câţiva ani şi care făcuseră coroane frumoase şi pur şi simplu i-au sfâşiat, lăsându-i să atârne pe trotuar. De ani de zile, arborii plantaţi - frasini, tei, castani, mesteceni - sunt rupţi cu răutate de aceşti iresponsabili. 


Mergând odată în urma unui grup de elevi de la Liceul Energetic, am remarcat un tânăr care trăgea de fiecare copăcel întâlnit. L-am admonestat, întrebându-l de ce distruge pomii şi am rămas surprins de răspunsul oferit de colegii lui: “De prost!” 
În concluzie, îşi dau seama că fac rău, dar se lasă purtaţi de un instinct animalic de a distruge de dragul distrugerii. Aşa se face că oraşul nostru, nu demult unul  liniştit, ferit de  terorişti care să pună bombe, este tot mai împânzit de terorişti care atentează, fără vreo mustrare de conştiinţă, la bun simţ, la civilizaţie, fără să fie traşi la răspundere pentru faptele lor. 
Alin CIUPALĂ

Emanoil Toma: „71 plus 20 de cărţi fac 91 de ani”

Romanul, poezia, teatrul, pamfletul, precum şi alte genuri literare au dat sens existenţei scriitorului Emanoil Toma, care şi-a dedicat viaţa depăşirii limitelor autocunoaşterii, reinventării şi pasiunii pentru valorile reale ale existenţei. Emanoil Toma a fost şi este în continuare într-un dialog permanent cu trecutul, prezentul şi viitorul prin prisma celor 20 de cărţi publicate. Scriitorul s-a născut în Proviţa de Jos şi este membru al Uniunii Scriitorilor din România. „Calvaria” este ultimul roman publicat şi va fi lansat la jumătatea lunii februarie.



- Cum puteţi să descrieţi ultima dumneavoastră carte? Cine sau ce v-a inspirat?
- Cartea de faţă este dedicată unuia dintre simbolurile alpinismului românesc, Octavian Brătilă, despre a cărui existenţă am avut ocazia să aflu de la fiul său, Corneliu. Ca personaj, Tavi se înscrie în galeria personajelor donquijoteşti care şi-au complicat viaţa inutil, uneori având o continuă atitudine de frondă, de împotrivire pentru nişte idealuri numai de el alese. Fiul său, ca personaj, chiar spune: „Nu cred că merită să te dedici unei idei care ţine de politic… Ca să-ţi vezi viaţa distrusă, tot sistemul de percepere a fenomenelor luptei tale să se năruie pentru că alţii sabotează voit? Tu lupţi ca un şoim şi vin ciorile şi culeg roadele. Lupta tatălui meu a fost susţinută numai din naivitate. Lucrurile sunt relative în lumea asta.” Pe scurt, trăind în OCUA (Oraşul Cu Umbre Amare), de copil auzind urletele şi strigătele de ajutor ale deţinuţilor de la Doftana, nereuşind să separe un regim politic de altul, el rămâne cu impresia şi cu o ură viscerală împotriva torţionarilor, indiferent că erau puşi în slujba burgheziei sau a comuniştilor. Personajul iubeşte alpinismul şi îşi doreşte să ajungă un alpinist profesionist. Trăieşte în mijlocul acestora înfruntând moartea ca pe o realitate şi este pus în situaţia să ajute un grup de tineri, fără să bănuiască că aceştia erau simpatizanţi ai mişcării anticomuniste din Ungaria, în 1956. E condamnat la nouă ani de închisoare, din care face cinci şi trece prin zece puşcării, care nu fuseseră construite de comunişti. La interogatoriul la care este supus, este obligat să spună şi cât lapte a supt de la mama lui. Şi din penitenciar în penitenciar, la întrebările puse înainte de acel anchetator, se adaugă altele, fără să i se dezvăluie motivul real al arestării sale. Nu al tentativei de trecere frauduloasă a frontierei, pentru că aceasta era consecinţa a ceea ce va afla la ultima confruntare cu comandantul închisorii de la Periprava. „Eşti liber! Dar tot nu ştiu un lucru, deşi, repet, ar fi trebuit să-l ştiu în calitatea mea de comandant. Cum a decurs întâlnirea ta cu bandiţii, atunci, în munţi? Octav tresări. La nici un interogatoriu nu i se pusese această întrebare. Cineva vorbise şi toată viaţa lui fusese făcută ţăndări”.
- De ce „Calvaria”?
- „Calvaria” este viaţa lui Tavi. Un calvar. Dar este şi unul din cele trei vârfuri ale traseului realizat de el în Cheile Turzii, dedicat solidarităţii poloneze, într-o vreme în care nu se putea discuta de aşa ceva în acea perioadă sau nu se putea face caz. Faptic, viaţa acestui personaj e o permanentă încercare de a ieşi din tiparele impuse de doctrine, oricare ar fi ele: „să nu faci aşa”, „ce ai făcut azi”, „ai grijă ce vei face mâine”. Personajul îşi riscă viaţa gratuit pentru alţii, dar pentru el totul avea un sens.
- Cu ce mesaj rămâne cititorul în urma lecturării acestei poveşti?
- Să lupte pentru ideile sale, dar să nu se dedice unor idei politice cu care alţii  l-ar putea manipula, indiferent că sunt idei naţionaliste sau religioase.
- Coperta faţă a cărţii are o grafică aparte. Cine a realizat-o?
- Este realizată de nepoţica mea, elevă în clasa a III-a. Ea a ascultat povestea pe scurt şi apoi, pe calculator, a creionat ceea ce orice cititor poate observa. M-a cutremurat ideea sa şi mi-a plăcut grozav ieşirea din şablonul obişnuit al coperţilor, a numelui autorului.
- Multă lume auzim spunând că ar vrea să scrie o carte. Aproape că a devenit o modă. Aveţi o experienţă de invidiat, de aceea vă întreb: este uşor să scrii o carte?
- Cine spune că a scrie o carte este un lucru simplu, greşeşte, ca să nu spun că minte sau că nu a citit vreo carte în viaţa lui. Trebuie să fii obiectiv cu tine însuţi şi, pentru asta, experienţa vieţii, incluzând aici şi tomurile de cărţi pe care le-ai citit, este crucială. Critica este necesară, iar criticii sunt adevărate păsări colibri care asanează, dar şi descoperă aurul aflat în mijlocul scriiturii. Eu cred că la Câmpina, criticul cel mai autorizat este prof. dr. Christian Crăciun, care trăieşte la Floreşti şi care are o rară subtilitate în interpretarea operei. Cât despre ceilalţi... 
- Scrisul este o exprimare a sinelui în raport cu realitatea. Naşterea unei cărţi este o parte din sufletul autorului, dar întotdeauna se află sub o stâncă de critici. Este firesc ca nişte reguli impuse să stabilească valoarea unei opere?  
- În Câmpina sunt scriitori care fac parte din breasla scriitorilor cu carnet de membru, certificat de Uniune. Sunt şi poeţi care se remarcă prin faptul că omul obişnuit nu înţelege ce vor să spună. Eu scriu cum simt, indiferent de părerea criticilor. Am avut ocazia să citesc public o parte sau un fragment din carte şi criticii mi-au dat deja directiva: „Vezi că nu se leagă, încotro baţi?”; „Mai lucrează la stil!”, ca şi cum eu trebuia să îmi notez şi să creez personajele pe măsura gândurilor lor. Autorul este un Demiurg şi personajele sale sunt, vrem nu vrem, realităţi existente în jurul nostru, aşa cum Dumnezeu a creat, zice-se, pe om după chipul şi asemănarea sa. Ce ar fi făcut Dumnezeu dacă asculta de critici? Cum ar fi fost specia umană? Cum eu cred că Dumnezeu avea chipul lui Esop, prefer ca acesta să fie criticul meu!
- Planuri editoriale de viitor?
- Am început să visez, purtând cu mine un creion şi o bucată de hârtie, la un nou volum de versuri. Nu versuri ale senectuţii, că nu sunt în stare să dau sfaturi. Sfaturile mele sunt subsidiare textului meu literar şi dacă sunt unii care vor proceda ca mine, vor avea ca şi mine, acum, în mai, nu 71 de ani, ci 91. Pentru că 71 plus 20 de cărţi fac 91 de ani.  
Andreea Ştefan

Câmpina: petrol, oameni şi evenimente

Virgil Tacit

80 de ani se împlinesc în curând de când inginerul Virgil Tacit a plecat la cele veşnice. Deşi braşovean la origine, devenit mai târziu ploieştean, Virgil Tacit a fost unul dintre corifeii care au schimbat faţa Câmpinei. 
Născut la Braşov în 1876, Tacit şi-a făcut studiile liceale ca bursier la Brăila, iar cele superioare la Academia Tehnică din Freiburg. La 23 de ani, noul inginer a intrat în industria petrolului, unde a activat până în ziua când a murit subit (2 mai 1935). Din 1899 până în 1908 şi-a făcut „pioneratul” la companiile „Berca Oil”, „Speranţa” (Păcureţi, unde a fost şef de şantier), „Telega Oil” (Buştenari), „Alfa” (Ţintea), unde a arătat o „competenţă unanim recunoscută”, drept pentru care, între 1908-1916, inginerul Tacit devine şeful regiunii miniere Ploieşti, în subordinea căruia se aflau cele mai importante şantiere petroliere din ţară. 


În timpul Primului Război Mondial a fost directorul minelor din Comăneşti, iar din 1918 revine în Prahova, unde a contribuit la refacerea schelelor distruse de conflagraţie, precum şi la dezvoltarea industriei petroliere româneşti. 
Prin aportul său, cu concursul statului şi al diverselor bănci, Virgil Tacit a înfiinţat societatea „Creditul Minier”, unde a fost administrator delegat şi vicepreşedinte al Consiliului de Administraţie până la moartea sa. 
A mai contribuit la fondarea societăţilor „Duplex”, „Petrol Foraj”, „Petrol Matiţa”, „Petrolul Românesc”, „Câmpurile petrolifere Băicoi” şi a fost membru în consiliile de administraţie de la „Foraky Românească”, „Elin”, „Vulcan” etc.
Ilustrul inginer nu a fost numai un tehnician desăvârşit, ci şi un scriitor eminent al literaturii de specialitate. Primul său volum, publicat în 1907 alături de ing. Ion Tănăsescu (“Exploatarea petrolului în România”), este cea mai veche monografie de profil din ţară. Este prima lucrare științifică asupra tehnicii sondajelor în România, schelele Câmpina, Buştenari ori Drăgăneasa figurând printre pionierii din domeniu. „Forajul Hidraulic”, „Gaze naturale şi gaze de sonde de petrol”, „Captarea ţiţeiului din sondele eruptive şi măsuri de siguranţă în prevenirea incendiilor” sau „Procedeu pentru examinarea stratelor de petrol, gaze şi apă din sonde” sunt lucrări tehnice şi ştiinţifice care l-au propulsat pe Virgil  Tacit între elitele ce-au contribuit la dezvoltarea nu doar a industriei petroliere, ci şi a economiei româneşti. 
Virgil Tacit a fost unul dintre primii profesori ai Şcolii de Maiştri  Sondori din Câmpina (1904), unde a predat desen tehnic. Activitatea de filantrop a inginerului e remarcată de donaţia de un milion de lei „Asociaţiei inginerilor de mine” (unde era vicepreşedinte), pentru înfiinţarea unei burse în studiul ingineriei de mine.
Pentru municipiul nostru, una dintre lucrările sale de căpătâi este „Monografia oraşului Câmpina”, cum apare într-o menţiune în Moniteur du Petrole Roumain (nr. 10/1935), dar şi în discursul ţinut de C. Osiceanu la înmormântarea lui Tacit. Monografia lui Virgil Tacit este scrisă înaintea renumitei monografii a profesorului Stoica Teodorescu, fiind primul volum de gen dedicat oraşului nostru. În anumite menţiuni este numită „Monografia schelei Câmpina”. 
Chiar dacă a locuit la Ploieşti (unde a şi fost înmormântat) sau a activat în companii care nu şi-au desfăşurat activitatea în Câmpina, Virgil Tacit este unul dintre personajele care au lăsat urme adânci în oraşul nostru.

Nicolae Geantă

Roboții pentru medicina recuperatorie – o premieră pentru Câmpina

Robotul medical  „Reo Ambulator”, pentru recuperarea picioarelor, vă așteaptă la Baza de Tratament a Spitalului SanConfind 

„Baza de Tratament Balneologic, Fiziokinetoterapeutic și de Recuperare Medicală” din cadrul Spitalului SanConfind Poiana Câmpina, printre cele mai dotate unități de balneologie și recuperare medicală din țară, este o adevărată oază de sănătatate realizată la standarde europene. Această primă secție a spitalului va fi dată în funcțiune în următoarele săptămâni și va avea o structură și dotări de invidiat: cabinete de consultaţii, laser terapeutic, echipamente medicale specializate pentru fizioterapie prin metoda deep-oscillation (atracție electrostatică și frecare), electroterapie (prin diferite forme de curent electric - galvanic, de joasă frecvenţă, de medie frecvenţă -, ultrasunete, microunde și unde scurte, radiații infraroșii și ultraviolete, magnetoterapie), kinetoterapie (gimnastică medicală), acupunctură și tehnici din medicina tradițională chineză, terapia durerii, spații speciale rezervate pacienților care doresc masaj, împachetări cu nămol de Techirghiol sau cu parafină, saună uscată şi umedă, săli pentru balneohidroterapie cu apă sărată de la istoricele izvoare ale comunei Poiana Câmpina, precum şi dispozitive ultramoderne pentru recuperarea robotizată a mâinilor şi a picioarelor (copii şi adulţi). Conducerea spitalului a achiziționat pentru Baza de Tratament aparate, dispozitive și echipamente dintre cele mai moderne și mai performante, de la cei mai buni producători mondiali de aparatură medicală. Printre acestea se evidențiază roboții medicali „Reo Go” și „Reo Ambulator”, produși de cunoscuta firmă Motorika și utilizați cu rezultate uimitoare în recuperarea medicală a pacienților care au suferit grave afecțiuni ale membrelor superioare și inferioare. Motorika este lider mondial în realizarea de roboți  medicali pentru rezolvarea nevoilor terapeutice ale pacienţilor care suferă de diferite afecţiuni neurologice, inclusiv accidente vasculare cerebrale (AVC), traumatisme cerebrale, leziuni ale coloanei vertebrale, precum şi disfuncţii post-chirurgicale. În cadrul unor interviuri cu dl. Ioan Simion, președintele companiei Confind, cea care finanțează Spitalului SanConfind, în ziarul  ”Oglinda de azi” au apărut, acum câteva luni, prezentări generale ale celor două dispozitive robotizate. Revenim cu prezentările celor doi roboți medicali cu totul speciali, îmbogățite cu descrierea unor elemente definitorii ale tehnologiilor revoluționare care stau la baza funcționării acestora, precum și a procedeelor de folosire optimă a celor două aparate extrem de performante.  Dacă în numărul trecut am vorbit despre robotul medical Reo Go  pentru recuperarea mâinilor, în acest număr vom vorbi despre robotul medical „Reo Ambulator” pentru recuperarea medicală a picioarelor.

“Reo Ambulator” – “Ridică-te din nou pe picioarele tale”
ReoAmbulator, al doilea robot medical ultraperformant cu care va fi dotată “Baza de Tratament Balneologic, Fiziokinetoterapic şi de Recuperare Medicală” a Spitalului SanConfind, este un dispozitiv robotizat inovator de recuperare locomotorie care integrează exerciții de mers pe banda asistate robotizat (greutatea pacientului fiind sustinuta total/ partial), pentru a ajuta recuperarea pacienților cu tulburari de mers, echilibru și coordonare. Combinând o platformă de recuperare inovatoare și originală, cu înțelegerea în profunzime a recuperării neurologice, Reo Ambulator oferă cea mai avansată soluție de recuperare. Astfel, robotul urmează în mod dinamic procesul de recuperare folosind două moduri: un mod pasiv – cu picioare robotice care inițiază și ghidează mișcarea, dar și un mod activ – pentru stadiile mai avansate. Există și alte avantaje, cum ar fi realizarea unei recuperări cognitive superioare folosind tehnologia Virtual Reality (Realitatea Virtuală) și eficientizarea terapiei prin personalizarea parametrilor sesiunii. De altfel, acest robot pentru recuperarea mersului integrează cele mai noi module create pentru eficientizarea terapiei recuperatorii sau pentru a implica şi mai mult pacientul în timpul acesteia. Astfel, s-a reuşit accelerarea procesului de recuperare  transformând şedinţa terapeutică într-o sesiune plăcută şi antrenantă pentru pacient (mai ales în cazul copiilor). Dispozitivul are un modul pentru analiza mersului şi crearea unor tipare de mers pentru pacienţi. Un alt modul rezolvă antrenarea activă în timpul şedinţei, conducând la implicarea mai profundă a pacientului în cadrul procesului terapeutic. Un al treilea modul transpune pacientul într-un mediu familial, cu imagini reale din mediul înconjurător. Terapia prin “Reo Ambulator”, la fel de prietenoasă și de interactivă ca și cea prin dispozitivul robotizat “Reo Go”, are rezultate uluitoare, mulți pacienți recuperându-se miraculos, ceea ce a dus la o recunoaștere unanimă a temeiniciei sloganului său comercial: “Ridică-te din nou pe picioarele tale”. 

Un software de management avansat
Sistemul de recuperare robotizat și computerizat are în spate un software (program) de management al terapiei versatil și ușor de folosit, care este proiectat pentru a optimiza rezultatele în fiecare sesiune de terapie și pentru fiecare pacient. Sistemul permite terapeuților să personalizeze setările, ceea ce aduce beneficii pacientului și oferă o recuperare locomotorie superioară. Programul calculatorului inclus în acest dispozitiv robotizat oferă pacientului numeroase avantaje: exerciții în mediul realității virtuale care sporesc implicarea și motivația pacientului; un mediu sigur de desfășurare a procesului de recuperare  (niveluri reglabile și asistență robotizată, senzori care opresc automat dispozitivul robotic în cazul unei probleme), exerciții concepute pentru a îmbunătăți continuu mersul, echilibru, susținerea greutății, viteza. Pe de altă parte, programul este avantajos și pentru terapeut, căruia îi oferă: o interfață intuitivă cu suport în mai multe limbi; un control deplin pentru a personaliza exercițiile în funcție de fiecare pacient; colectarea datelor și raportarea progresului terapeutic și a punctajului (analiza detaliată a recuperării și feedback cu privire la progresul pacientului; monotorizarea și urmărirea calității mișcării; posibilitatea de a imprima rapoarte și grafice). 

Recuperare prin peisaje mirifice și situații extreme din viața reală
Și robotul „Reo Go” are un program de calculator ce permite exerciții și jocuri terapeutice tridimensionale care reproduc situații din viața reală, dar în cazul robotului Reo Ambulator, acest sistem de creștere a motivației pacientului este și mai atrăgător. În primul caz, de exemplu, ești motivat să pui diverse obiecte în anumite locații, ori să elimini anumite lucruri, dar în al doilea caz, încerci cu tărie, din toată ființa și puterile tale, să îți miști picioarele pentru a ajunge în locurile fascinante în care ești atras de imaginile oferite pe un ecran cu o suprafață generoasă și cu o rezoluție foarte mare, ceea ce amplifică sentimentul că tot ce vezi este real. Sunt disponibile numeroase peisaje virtuale spre selectare și explorare, peisaje de o rară frumusețe, oferindu-se pacientului variație și un mediu realist, concomitent cu furnizarea de feedback în timp real cu privire la viteza și distanța parcursă. În plus, senzorii de detectare a mișcării sunt concepuți pentru a urmări mișcările pacientului în timp real și pentru a include în scena proiectată avatarul pacientului (personajul căruia pacientul îi dă viață în filmul respectiv). 

Modulul pentru recuperarea locomotorie
Programul calculatorului este conceput pentru sesiuni cu mai multe filmulețe (exerciții și jocuri pe calculator), în unele dintre ele simulându-se trecerea peste obstacole. Aceste exerciții sunt dezvoltate atât pentru recuperarea locomotorie, cât și pentru cea cognitivă. Creșterea implicării pacientului în timpul exercițiului îmbunătățește motivația acestuia în procesul de recuperare. Modulul inovator de analiză locomotorie oferit de Reo Ambulator este axat pe monitorizarea mersului și pe furnizarea unui feed-back precis, în timp real, atât auditiv, cât și vizual. Acest modul a fost conceput pentru pacienții care pot merge fără ajutorul picioarelor robotice. Opțional, se poate utiliza funcția de suport a greutății corporale. Ecranul modulului afișează poziția dorită în contrast cu poziția reală a piciorului. Astfel, pacientul își poate corecta următorii pași. Terapeutul poate ajusta dimensiunea și frecvența pașilor în timpul sesiunii de mers. La finalul sesiunii sunt generate punctaje reflectând acuratețea mersului.
 
Avantajele dispozitivului robotizat “Reo Ambulator” sunt multiple: timp scăzut de instalare a pacientului în aparat; timp scăzut de schimbare a modulului de la adulţi la copii; sistem de stabilizare a şoldurilor în timpul mersului; posibilitatea de a face tratamente într-o stare de completă imponderabilitate prin preluarea întregii greutăţi a pacientului; posibilitatea de a face tratamente în trei direcţii (înainte, în lateral, înapoi), beneficiind de sprijinul liftului de pacient şi al barelor paralele ataşabile benzii de alergare; posibilitatea antrenării atât a membrelor inferioare, cât şi a membrelor superioare; software dedicat ce permite setarea tuturor funcţiilor terapeutice, formarea de baze de date pentru pacienţi, generarea de rapoarte complexe etc; sistem complex de autodiagnosticare tehnică şi suport online oferit de firma producătoare; senzori la nivelul benzii de alergare; două regimuri folosite în procesul de recuperare: pasiv (cu picioare robotice care iniţiază sau ghidează mişcarea) şi activ (pentru stadiile mai avansate); parametrii de lucru pentru o şedinţă se personalizează, rezultând o terapie mai eficientă. “Reo Ambulator” a fost conceput ca un sistem cu adevărat flexibil în ceea ce priveşte dimensiunile pacientului. Pacienţi cu aproape orice dimensiuni corporale pot utiliza cu uşurinţă sistemul datorită următoarelor caracteristici: un set de hamuri care pot susţine un pacient cu înălțimea de 90-200 cm, ceea ce permite cu uşurinţă utilizarea pediatrică şi pentru adulţi; aparatul suportă până la 150 kg; picioarele robotice sunt reglabile în funcţie de lăţimea pelviană a pacientului în intervalul 30-70 cm; picioarele robotice sunt uşor de reglat pentru copii, ele putând fi scoase în cazul pacienţilor care pot merge fără ajutor extern; banda de mers largă (70 cm), permite accesul uşor al unui scaun cu rotile; există două viteze ale benzii: o viteză de la 0 la 10 km/h - fără picioare robotice, şi o viteză de la 0 la 3,5 km/h - cu picioare robotice; amortizoarele integrate în banda de mers creează un mediu confortabil pe o suprafaţă relativ dură.