31 martie 2015

Iepuraşul de Paşte are nevoie de ajutor!


Poliţia Locală la ceas aniversar

Miercuri,1 aprilie, Direcţia Poliţiei Locale a Primăriei Câmpina va sărbători 10 ani de existenţă. La data de 1 aprilie 2005 prin Legea 371/2004 a luat fiinţă Poliţia Comunitară ca serviciu public de interes local, specializat, iar prin Legea 155/2010 aceasta a fost reorganizată sub denumirea de Poliţie Locală.
Cu ocazia acestei aniversări, Direcţia Poliţiei Locale va organiza începând cu ora 11.00, la sediul din str.1 Decembrie 1918, un eveniment pentru a marca un deceniu de existenţă.


Derularea evenimentului va începe cu prezentarea onorului către invitaţi, de către garda de onoare constituită din agenţi ai Poliţiei Locale, acţiune urmată de expunerea Raportului de activitate pentru perioada 2005-2015, în paralel cu derularea unui film aniversar. 
În încheiere, conducerea administraţiei locale va premia personalul Poliţiei Locale, în semn de apreciere a activităţii depuse de acesta în slujba cetăţenilor, de-a lungul deceniului de existenţă.
La acest eveniment au fost invitaţi reprezentanţi ai Instituţiei Prefectului judeţului Prahova, conducerii Poliţiei Naţionale, Jandarmeriei, consilieri locali, foşti directori ai Poliţiei Locale, presa locală şi judeţeană.

Un nou eveniment de impact ce pune în valoare potenţialul turistic sportiv al Câmpinei: Jocurile Regionale Special Olympics

Ce poate fi mai frumos decât să vezi copiii zâmbind din tot sufletul, să vezi bucuria jucându-le în ochi, cu atât mai mult cu cât vorbim de copii cu nevoi speciale. Ei sunt aceia care ne oferă cele mai adevărate lecţii de viaţă, ei sunt dovada că orice barieră poate fi ridicată atunci când îţi doreşti cu adevărat, atunci când ţi se oferă încredere şi o şansa să arăţi că eşti puternic, că ai calităţi şi meriţi să fii apreciat pentru ceea ce eşti. 


La astfel de clipe am putut fi martori, vineri, 27 martie. În cadrul proiectului “Prin sport alături de oameni” al Asociaţiei Pro Câmpina, derulat în parteneriat cu Primăria Câmpina, a avut loc ultimul eveniment al acestei luni, "Jocurile Regionale Special Olympics Câmpina 2015", organizat pentru prima dată în municipiul nostru. 
Programul a fost conceput de către Fundaţia Special Olympics România, fundaţie înfiinţată în noiembrie 2003, ca parte integrantă a mişcării sportive internaţionale Special Olympics. Această organizaţie contribuie la integrarea socială a persoanelor cu dizabilităţi intelectuale, oferindu-le acestora şansa de a-şi descoperi şi dezvolta potenţialul şi calităţile sportive prin intermediul programelor de pregătire şi a evenimentelor competiţionale  organizate pe tot parcursul anului. În acest fel, sportivii au ocazia de a deveni membri activi ai familiei şi ai comunităţii din care fac parte. 


Asociaţia Pro Câmpina, condusă de Irinel Dumitraşcu, a contribuit prin voluntariat, dar în primul rând, a fost cea care a făcut posibilă organizarea acestui eveniment de excepţie, municipiul nostru fiind pentru a doua oară, în această lună, gazdă a turismului sportiv.  Primăria a fost cea care a asigurat baza materială, concursul desfăşurându-se la Bazinul Didactic şi în sala de sport a Colegiului Naţional “Nicolae Grigorescu”.
“Mă bucur că s-a întâmplat această premieră la Câmpina. Mulţumirea noastră este că am bătut palma cu Fundaţia Special Olympics şi că Jocurile Regionale vor rămâne tradiţie în Câmpina, pentru luna martie a fiecărui an. Mulţumesc Primăriei pentru contribuţia cu baza materială. Premierea a fost făcută de Fundaţia Special Olympics, iar pentru noi, voluntarii de la Pro Câmpina, a însemnat o piatră de încercare, pe care considerăm că am trecut-o cu bine şi ne declarăm mai bogaţi sufleteşte decât eram ieri” - a declarat preşedintele Asociaţiei Pro Câmpina, Irinel Dumitraşcu.


La această primă ediţie au participat peste 100 de concurenţi veniţi  din toată ţara, aparţinând unor diferite instituţii de profil: Şcoala Sanatorială Voila, Şcoala Profesională Breaza, Fundaţia Specială pentru Sindrom Down Braşov, Şcoala Specială nr. 1 Ploieşti, Şcoala Specială nr. 2 Ploieşti, Şcoala Specială Plopeni, Şcoala Specială Filipeştii de Târg, Asociaţia Sindrom Down Câmpina, Şcoala Specială Buzău, Fundaţia “Eu pot” Târgovişte, Şcoala Specială Codlea, Şcoala Specială Breaza.
„Copiii s-au simţit foarte bine. Chiar şi atunci când înaintează în vârstă, sportivii Special Olympics rămân copii şi participă din tot sufletul. Competiţiile le organizăm în aşa fel încât să fie, în primul rând, plăcute. Nu efortul este cel care primează, ci plăcerea, participarea care să marcheze şi un progres pentru condiţia lor fizică, menţinerea sau ameliorarea stării lor de sănătate. Copiii sunt fericiţi să se joace, să participe, sunt fericiţi să fie premiaţi, încurajaţi, să fie trataţi cu respect. Sunt aici foarte mulţi voluntari de la Asociaţia Pro Câmpina, care  sunt foarte implicaţi, făcându-i pe copii să se simtă importanţi. Sentimentul acesta, fericirea lor, se transmite la părinţi şi rămâne un eveniment memorabil de care ei pomenesc tot timpul,  determinându-i pe părinţi să-i aducă şi data viitoare. Noi suntem fericiţi că s-a marcat o asemenea evoluţie, beneficiile reale şi nevoia de mişcare a acestor copii fiind cele care mobilizează şi nu talentul nostru organizatoric. Beneficiile pentru copii sunt cu adevărat importante. Acum doi sau trei ani am început înotul pentru sportivi cu dizabilităţi intelectuale. Acum, la o competiţie regională sunt deja 40 de sportivi la înot, iar unii dintre ei înoată şi procedeu, înoată spate, fluture... Este un progres extraordinar, care arată potenţialul pe care îl au aceste persoane”  - ne-a declarat directorul sportiv al Fundaţiei Special Olympics România, Viorel Mocanu.


 „Acest eveniment înseamnă demonstrarea abilităţilor lor, mai ales a celor motorii, dar şi sociale şi cognitive, înseamnă o încurajare din partea comunităţii şi o recunoaştere a lor ca parte a societăţii. La Bazinul Didactic s-au desfăşurat probele de înot, 25 m asistat şi 25 m liber. În acelaşi timp, au avut loc evaluări medicale şi probe de gimnastică la Colegiul „Nicolae Grigorescu”. Pot să vă spun că cea mai mare bucurie este atunci când ei se urcă pe podium şi primesc o medalie, pentru că acesta este principiul Special Olympics, fiecare sportiv care participă la competiţiile noastre este aplaudat, are şansa să urce podium şi să se simtă ca un sportiv de performanţă şi pentru ei, acest lucru este cel mai important, faptul că primesc o medalie. Avem poveşti de la părinţi care ne spun că zile şi nopţi în şir, după competiţii, sportivii noştri dorm cu medaliile la gât” – ne-a mărturisit Roxana Osian, director programe Special Olympics România.


Fiecare participant a câştigat aşadar câte o medalie, premierea fiind făcută de către invitaţii speciali ai evenimentului, Laurenţiu Nicolescu, director DJTS Prahova, Carmen Herea, campioană europeană la înot, Anca Pătrăşcoiu, sportivă care a cucerit prima medalie olimpică pentru înotul românesc.  “Eu sunt încântată că există concursuri pentru copiii care au deficienţe.  Ei sunt fericiţi, iar noi, cei care îi susţinem şi muncim cu ei şi îi încurajăm, la fel! Este un prilej de bucurie şi pentru ei şi pentru noi! Cred că în ultimii trei ani nu am lipsit de la vreo competiţie sub egida Special Olympics şi mă bucur foarte tare de câte ori am ocazia să fiu prezentă” - ne-a mărturisit Anca Pătrăşcoiu. 

Echipa de voluntari a Asociaţiei Pro Câmpina
La evenimentul sportiv a mai participat şi Fundaţia Motivation România care, de anul trecut, în parteneriat cu Fundaţia Special Olympics, a implementat proiectul „Gentle Teaching Romania” prin care încearcă să promoveze şi, în acelaşi timp, să înveţe diferiţi specialişti, din alte organizaţii, cum să-l utilizeze, obiectivul general al acestuia fiind dezvoltarea de servicii pentru persoane cu dizabilităţi intelectuale şi asociate, utilizând această metodă nouă de lucru în România - Gentle Teaching. 
„În cadrul evenimentului de astăzi, rolul nostru este de prezentare, informare şi promovare, destinat atât profesorilor cât şi psihologilor din domeniu sau părinţilor, pentru că metoda în sine este o modalitate alternativă de abordare a persoanei cu dizabilităţi, definită în cadrul ei în termeni de vulnerabilitate şi înzestrare şi care  accentuează foarte mult importanţa integrării sociale, a participării la viaţa comunităţii şi nu a dezvoltării abilităţilor aşa cum se procedează în terapia clasică. De aceea s-a stabilit un sistem pe patru piloni care pleacă de la a învăţa o persoană să accepte ceea ce primeşte, a învăţa o persoană cu dizabilităţi ce înseamnă sentimentul de securitate, ce înseamnă să fie valorizat şi, prin asta, să poată la rândul său să ofere şi să se implice. Lucrul acesta se realizează în mod simplu, în principal prin prezenţa noastră, prin modul în care privim, modul în care vorbim. Cei care au dezvoltat această metodă în America accentuează foarte mult importanţa petrecerii timpului de calitate în acest context. Sunt şase elemente care se reiau, oarecum, în noţiunile legate de siguranţă şi valorizare. Mai exact, interacţiunile pozitive furnizate zilnic: încurajare, laudă, zâmbet, aplauze pentru a putea face faţă solicitărilor din mediu. De asemenea, nevoia de a avea un program, nevoia de structură, nevoia de a-i respecta dorinţele versus tranziţie, schimbare... Şi când spun de schimbare, nu vorbesc despre lucruri majore, vorbesc chiar de o plecare sau de o participare la un eveniment de genul acesta. Activităţile proiectului, în afară de ceea ce înseamnă parteneriatul cu Special Olympics, implică şi instruirea teoretică, practică şi oferirea de servicii de consultanţă către cinci organizaţii partenere, care de-a lungul anului trecut au fost la noi, au învăţat cum să lucreze şi acum încercăm împreună să găsim o altă modalitate de a-i ajuta să-şi facă beneficiarii să devină mai fericiţi, mai implicaţi în comunitate” - a precizat coordonatorul Gentle Teaching, în cadrul Fundaţiei Motivation România, Monica Magdalena Grecu.
Evenimentul a fost unul încărcat de emoţii constructive şi benefice, trezite de către aceşti copii minunaţi care ştiu şi simt în sufletele lor că amănuntele fac întregul şi că fiecare clipă trebuie trăită la adevărata ei valoare.
Andreea Ştefan

Editorial. „ERAU ȘI LĂMPI CARE PRODUCEAU ÎNTUNERIC”

Da, este un vers de Mircea Dinescu, de pe vremea cînd era numai poet. În ultimele luni ne orbește întunericul. Venit exact dinspre „lămpile” care ar fi trebuit să aducă lumina unei rînduieli sociale normale. Elitele din politică, media, intelectualitate, castele specializate pe domenii își văd fiecare de treburile lor, interesul colectiv nu se coagulează și deci nu transcende confortul individual. În războiul neconvențional, asimetric, hibrid sau cum l-om mai numi în care suntem prinși – chiar dacă nu o recunoaștem – lămpile astea din care izvorăsc valuri de întuneric sunt principalele arme ale inamicului. Cum să numești altfel un parlament care devine casă (adăpost) de infractori? Cu un șef de Senat care sfidează Constituția (mai lăsați-mă cu Constituția, țipă o vajnică senatoare; ce femei avem, Doamne, în lumea politică!), alt condamnat definitiv reprezintă România într-o delegație internațională, prim ministru plagiator, miniștri jucători de noroc sau deținători de averi fabuloase, pușcăriași care dictează din celule agenda publică și dau lecții de moralitate, cam acestea sunt simptomele eclipsei civile. Tablouri pitite pe după pereți falși, în seifuri și cavouri nu transmit lumina artei, ci întunericul prostiei înfumurate și parvenite. Adevărul este că oamenii ăștia, dacă urăsc temeinic ceva, asta este cultura și pe oamenii de cultură. Cultura înseamnă punerea în stare de criză, critică, criteriu, creativitate. Adică numai lucruri complet străine acestei lumi de parveniți, încremenite într-o moarte clinică a moralei și a gîndirii. Dl. Șova e profesor la Drept și acuzat de fapte îngrozitoare și nimeni nu vede într-asta noaptea moralei publice. Întuneric ne vine și dinspre Cotroceni, cu un președinte invizibil, care nu comunică nici cu alegătorii, nici măcar cu jurnaliștii, preferînd niște fade, tardive și periculoase postări pe FB. Românii entuziasmați din noiembrie se simt trădați tocmai pentru că unul dintre drepturile lor elementare: acela de a ști ce decizie s-a luat într-un moment sau altul, și de ce, le este refuzat acum. 


Dl. Iohannis poate are dreptate să promoveze o strategie internă non-conflictuală, numai că non-conflictualitatea cu ticăloșii și hoții se numește complicitate. Are justificări, pentru că, spre deosebire de Băsescu în primele sale luni de mandat, nu are în spate un partid puternic. Liberalii nu sunt o adevărată opoziție, poartă sechelele cuplului malefic Antonescu-Ponta și nu vor face gestul decisiv de a-l înlătura pe Ponta, tocmai pentru că ei nu reprezintă cu adevărat decît un alt întuneric, amestecați deopotrivă cu PSD-ul și PDL-ul în tot ce aveau mai anchilozat comunistoid aceste structuri partinice. Elitele intelectuale nu au criterii, ci simpatii și antipatii personale, scandalul cu timbrul literar nu e lipsit de legături cu exemplele spicuite mai sus. Apropo: zăngănitul de cătușe n-a mai lăsat să fie auzite ecourile unui barometru de consum cultural extrem de contestabil. Din care rezultă că, deși cam 80% dintre repondenți nu merg la bibliotecă niciodată pe an, 50% declară că citesc măcar o carte pe lună. Ceea ce e suspect. Și vine în directă contradicție cu piața de carte, dar și cu cercetări sociologice făcute de UE din care rezultă o scădere îngrijorătoare a numărului de cititori din România, și faptul că jumătate dintre maturi nu citesc decît cel mult o carte pe an. O cercetare mult mai realistă. Iată de unde vine cu adevărat întunericul! Nu cred neapărat că sondajul este măsluit să „dea bine”, după obiceiul nedezmințit al raportărilor ceaușiste, pur și simplu este acel fenomen cunoscut după care omul nu răspunde sincer, ci ceea ce simte că i-ar conveni celui care întreabă. De aceea cifrele raportului INCFC nu îmi par deloc credibile. Întunericul vine din incultură. Frenezia cu care parveniții ăștia care lustruiesc băncile parlamentului și scaunele ministeriale își arogă aere de aristocrați, socotind că sacii de euro și lingourile de aur țin loc de șlefuire spirituală e chiar mai edificatoare pentru evoluția/involuția noastră socială. Cum spunea un critic de artă, referindu-se la maladia Năstase – Vâlcov: ăștia nu sunt colecționari de artă, ci colectori de artă. În România, iată, pînă și colecțiile de artă (unde ești tu, bătrîne Zambaccian?) miros urît. 
Christian CRĂCIUN

Lansări de carte la Librăria Diverta

Miercuri, 1 aprilie, începând cu ora 16.00, librăria Diverta găzduieşte lansarea celui de-al optulea volum semnat Nicolae Geantă. „Iubire cu mâini rupte”. Moderator: dr. Christian Crăciun.



Duminică, 5 aprilie, de la ora 12.00, Editura Trei vă invită la librăria Diverta, la o întâlnire cu Chris Simion şi invitaţii săi. Municipiul Câmpina este unul dintre cele 40 de oraşe alese pentru turneul de lansare a volumului “40 de zile”, ultimul roman semnat de Chris Simion, care se află pentru prima dată în România. “Este un roman basm,  un joc al introspecţiei și al (re)găsirii de sine dedicat persoanelor aflate in deruta existenţială” - spune autoarea.

Concert aniversar şi recital de pian oferite de Societatea Filarmonică din Câmpina

Luni, 6 aprilie, ora 19.00, la Casa de Cultură “Geo Bogza” va avea loc un CONCERT ANIVERSAR oferit de ORCHESTRA ACADEMICĂ a Societăţii Filarmonice din Câmpina, care a împlinit 25 de ani de la înfiinţare. Dirijor: Dumitru Goia. Solişti: Cornelia Bronzetti (vioară), Ladislau Csendes (violă), Ştefana Tiron (soprană), Viniciu Moroianu (pian). În program: W.A. Mozart - Uverura la opera “Don Goivanni”; C Ph Stamitz - Simfonia concertantă pentru vioară şi violă în Re major; W. A. Mozart - Motetul “Exultate, jubiliate” KV 165 (partea I); G. Donizetti - Aria Adinei din opera “Elixirul dragostei” (act. I); W. A. Mozart - Uvertura la opera “Il Ré pastore”; W. A. Mozart  - concert pentru pian şi orchestră nr. 27 Si bemol major KV 595. 


Dirijori: studenţii clasei de dirijat condusă de prof. D. Goia: R. Apetrei, S. Pascale, E. Vişenescu, B. Oprea.
Sunt aniversaţi: Liuba Mola - decan de vârstă 99 ani/ 9 luni; Vasile Mureşan - membru fondator, 93 ani; Ion (Johny) Niculescu - membru de onoare; Ofelia Mihălcioiu - preşedinte nou ales, 92 ani; Hariton Nicolau - preşedinte în exerciţiu, 91 ani; Virgil Mircea - membru fondator, 90 ani; Viorica Dimitriu, Maria Daraban - 88 ani, Zanelli Gheorghiu - 80 ani, Teodor Răducan - 77 ani. Intrarea este liberă.
Marţi, 7 aprilie, de la ora 15.00, în sala mare a Casei de Cultură “Geo Bogza”, Societatea Filarmonică a programat un RECITAL DE PIAN oferit de Valentina Gheorghiu. 
În program: Haydn - Sonata pentru pian nr. 60 Do major; W. A. Mozart - Sonata pentru pian în La minor KV 310; Fr. Schubert - Sonata în La major op. 120. Intrarea este, de asemenea, liberă.

Premiul Special al Juriului pentru Teatrul „Mircea Albulescu” din Câmpina

Încă un premiu a intrat în palmaresul trupei câmpinene de teatru „Mircea Albulescu”. La sfârşitul săptămânii trecute, aceasta a participat la cea de-a treia ediţie a Festivalului Naţional de Teatru pentru Liceeni „Amprente”, organizat de Trupa de teatru „Amprente“ a Colegiul de Ştiinţe „Grigore Antipa” Braşov, în parteneriat cu Centrul Cultural Reduta.
Talentaţii actori amatori, elevi la două licee câmpinene (Colegiul Naţional „Nicolae Grigorescu” şi Liceul Tehnologic Energetic), au impresionat prin pasiunea şi dragostea nemărginite pe care le pun într-un act cultural unic în fiecare secundă, obţinând Premiul Special al Juriului cu spectacolul “Făt-Frumos din lacrimă”, basmul în proză scris de Mihai Eminescu. 
Regia este semnată de cei doi actori de la Teatrul Naţional Bucureşti, Toni Cristin şi Ovidiu Cuncea, aceştia fiind şi instructorii coordonatori ai trupei. Piesa a avut premiera pe scena teatrului din Câmpina, în luna ianuarie, înregistrând un mare succes la public.


În concursul desfăşurat la Braşov au intrat zece trupe, selectate cu greu din totalul de 19 înscrise iniţial: Trupa "Arthensium" - Bucureşti, Atelierul de teatru - Botoşani, Trupa "Colb"  - Sebeş, Drama Club - Botoşani, Trupa "Gong" - Roman, Trupa "Minicinis"- Covasna; Trupa "Okaua" - Bucureşti; Trupa "Yorick" -  Bucureşti şi Trupa „Mircea Albulescu“ – Câmpina.
Cu alte cuvinte, în final au fost aleşi cei mai buni, un motiv de mândrie în plus pentru municipiul nostru, ai cărui elevi talentaţi au mai pus o cărămidă la dezvoltarea culturală, un factor important pentru societate şi îndeosebi pentru educarea tineretului.
Piesele au fost jucate în zilele de vineri şi sâmbătă, duminică având loc gala de premiere.
“Trupele participante la festival au avut obligaţia de a fi prezente şi în calitate de spectatori pe tot parcursul festivalului, în felul acesta copiii având ocazia să se vadă unii pe alţii, să se analizeze, să tragă concluzii. Festivalul a constat în două probe: spectacol şi improvizaţie, secţiunea de mimă fiind desfăşurată după prezentarea spectacolului în concurs. Trupa noastră este formată din 24 de elevi. Toţi sunt membri ai cursului de teatru organizat de Asociaţia “Teatru Proiect” Câmpina şi Casa Municipală de Cultură Geo Bogza. Interpretarea lor a fost şi de această dată la un nivel demn de un premiu” – ne-a declarat Adrian Dochia, preşedintele Asociaţiei “Teatrul Proiect.
În perioada următoare, trupa Teatrului „Mircea Albulescu” este invitată să participe la alte două festivaluri, desfăşurate la Bucureşti şi Botoşani.
Pentru cei interesaţi, începând cu luna mai, pentru al treilea an consecutiv, se va da startul unui nou curs de actorie adresat elevilor.
Andreea Ştefan

Problemele fundamentale ale rromilor, dezbătute într-un simpozion desfăşurat la Colegiul “C-tin Istrati”

Vineri, 27 martie, în Amfiteatrul Colegiului Tehnic “Constantin Istrati” s-a desfăşurat un inedit simpozion dedicat integrării rromilor în societate. Evenimentul, la care au participat circa 100 de elevi, a fost organizat de prof. dr. Nicolae Geantă în cadrul Comisiei Interculturale a Colegiului şi a avut ca invitat special pe Viorel Oprişan, preşedintele Asociaţiei „Lumină pentru Rromi” din Boldeşti-Scăeni.
După o alocuţiune a directorului Colegiului, prof. Ioan Necula, Nicolae Geantă a  prezentat auditoriului problemele fundamentale ale rromilor din ţara noastră, finalizând retoric: „Care sunt soluţiile pentru a se schimba ţiganii?” Întâlnirea a continuat cu întrebări care de care mai provocatoare, răspunsurile pe măsură venind din partea lui Viorel Oprişan, un rrom care de 15 ani realizează cea mai ascultată emisiune de la Radio SOS Ploieşti. 


V. Oprişan, care construieşte un centru social în comunitatea rromă din Boldeşti (a pus bazele unui centru pilot), are un grup de studenţi rromi voluntari, care fac „school after school” cu peste 60 de copii din „ţigănia Boldeşti” şi le oferă acestora zilnic, la prânz, o masă caldă. Acesta susţine că „romii îşi depăşesc condiţia dacă sunt motivaţi” şi că pentru ei este exclus „nu se poate”. 
„Ceea ce n-au reuşit fondurile UE, proiectele guvernamentale, închisorile sau comuniştii, a reuşit să facă Dumnezeu prin Biblie”, a mai afirmat Oprişan, care este şi pastorul bisericii de rromi din Boldeşti.
Cele 90 de minute de „talk-show” s-au încheiat cu o întrebare a preşedintelui rrom: „Cum ar arăta România fără ţigani?” şi o provocare a profesorului câmpinean: „Trăiţi în relaţii bune cu toţi semenii. Dragostea nu are culoare şi nici fermoar la portmoneu”…  

Liliana Ene, directorul Bibliotecii Municipale “C. I. Istrati”: “Dacă plăcerea pentru lectură se învaţă încă din copilărie, viitorul adult îşi va găsi mereu timp pentru această activitate de suflet”

Liliana Ene s-a născut la Câmpina, în 1980. A absolvit Colegiul Naţional „Nicolae Grigorescu” în anul 1998 (profil filologie – istorie) şi Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti (Secţia Bibliologie şi Ştiinţa Informării) în 2003. În perioada 2004-2007, a lucrat ca bibliotecar al Muzeului ,,B. P. Hasdeu” Câmpina, iar din 2009 până în prezent este bibliotecar responsabil al Bibliotecii Municipale „Dr. C. I. Istrati” Câmpina.  În interviul pe care ni l-a acordat, Liliana Ene ne introduce în lumea fascinantă a cărţilor şi ne poartă prin culisele profesiei de bibliotecar.

V-aţi dorit din copilărie să vă desfăşuraţi activitatea profesională printre cărţi?
Se poate spune şi aşa. În copilărie, îmi doream să fiu învăţător sau profesor. Este o meserie care necesită pasiune pentru carte. Am trăit printre cărţi, deoarece tatăl meu are o bibliotecă personală destul de bogată. Ştiu că m-a impresionat faptul că îşi realizase o ştampilă pe care o aplica pe fiecare volum care intra în posesia lui. Având cărţile la îndemână tot timpul, am descoperit plăcerea cititului. Constat acum cu tristeţe faptul că oamenii nu se mai laudă cu bibliotecile personale, ci cu plasma cu cea mai mare diagonală. Nu pot decât să îi mulţumesc tatălui meu pentru această pasiune şi să accentuez faptul că părinţii au un rol major în dezvoltarea intelectuală a copiilor. Încerc să-i insuflu fiicei mele dragostea de carte, citindu-i în fiecare seară. Pentru mine, lectura este un prilej de a mă relaxa, de a uita de grijile cotidiene, de mă transpune în alte lumi, în alte poveşti de viaţă. Lectura îmi oferă linişte şi îmi limpezeşte gândurile. Evident, selectez cu atenţie tot ceea ce citesc. 
Cum a fost întâlnirea cu Biblioteca din Câmpina şi cum aţi devenit conducător al acestei instituţii? 
Cu Biblioteca din Câmpina m-am întâlnit cu mulţi ani în urmă. Ca elev, mergeam adeseori să caut cărţile pe care nu le găseam în biblioteca tatei. Pe vremea aceea, biblioteca funcţiona într-o clădire din apropierea cartierului în care locuiau părinţii mei. În perioada studenţiei, petreceam ore întregi în biblioteca Facultăţii de Litere, la Biblioteca Naţională sau la Biblioteca Centrală Universitară. Am optat pentru Secţia de bibliologie şi ştiinţa informării, captivată fiind de ceea ce-mi povestea vara mea, care urma la momentul acela cursurile de master ale acestei secţii. Îmi doream foarte mult să ajung să lucrez în acest mediu. Am fost, timp de trei ani bibliotecar la Muzeul Memorial „B. P. Hasdeu”. Postul de responsabil al Bibliotecii Municipale l-am obţinut în anul 2009, odată cu pensionarea doamnei Petra Briciu. A fost mai întâi o perioadă de interimat, iar în ianuarie 2010, a fost organizat concursul de ocupare a acestei funcţii. Încă din primele săptămâni am căutat să cunosc noile condiţii de muncă, să cunosc colectivul şi să mă integrez, să formăm o adevărată echipă. Nu a fost dificil. O bibliotecă este, prin definiţie, un loc minunat, liniştit, unde vii în contact cu mulţi oameni deosebiţi, locul în care te îmbie mereu mirosul de carte.


Ce înseamnă să lucrezi într-o bibliotecă? 
Pentru mine, a lucra într-o bibliotecă este un lucru minunat. A fi bibliotecar presupune să vii în întâmpinarea aşteptărilor publicului cititor, să determini oamenii să treacă pragul bibliotecii cât mai des, să îi ajuţi în găsirea informaţiilor de care au nevoie, să fii creativ şi dispus să înveţi mereu ceva nou, deoarece această profesie s-a schimbat mult în ultimii ani. Bibliotecarul de azi, pe lângă lucrul cu cartea, este şi un animator cultural, un creator de evenimente menite să atragă cât mai mulţi utilizatori. Oamenii văd, în general, cărţile pe rafturi, periodicele sau celelalte medii pe care este stocată informaţia. Pentru a ajunge la această informaţie este nevoie de prezenţa bibliotecarului, care efectuează toate operaţiunile necesare, de la înregistrarea documentelor, până la prelucrarea informaţiei, astfel încât cei interesaţi să găsească ceea ce caută. Pe lângă sarcinile specifice, bibliotecarul organizează expoziţii, concursuri, vizite la bibliotecă, lansări de carte, ateliere de creaţie, vizionări de film, etc. Aceste activităţi presupun o organizare şi o pregătire prealabilă a materialelor necesare, a spaţiului şi apoi implicarea efectivă în desfăşurarea lor.
Cum priviţi lumea din spatele cărţilor? 
Aceasta pare o întrebare cu dublu înţeles. În primul rând, bibliotecarul care stă ascuns în spatele cărţilor, aşteptând cititori, nu mai există. Bibliotecarul contemporan se implică activ în atragerea publicului, se perfecţionează în oferirea de noi servicii, merge la întâlniri profesionale, el ştie să utilizeze noile tehnologii, îşi promovează biblioteca prin diverse mijloace, colaborează cu alte instituţii de cultură. 
Dacă ne referim la lumea din spatele cărţilor, cea pe care o descoperim citind, vă pot spune că este o lume extrem de frumoasă, chiar dacă nu întotdeauna există un „happy-end”. 


Mai sunt câmpinenii interesaţi de lectură? Cum pot fi aceştia atraşi la bibliotecă?
Nici mai mult, nici mai puţin decât locuitorii altor oraşe. Statisticile spun că doar 10-15 % dintre români frecventează o bibliotecă. Datorită faptului că oferta de servicii a fost îmbogăţită în ultimii ani, numărul de utilizatori creşte de la an la an. Ideal ar fi, totuşi, ca proporţia celor care au permis la bibliotecă să fie mult mai mare. De când am preluat conducerea bibliotecii, atragerea noilor utilizatori este o preocupare continuă. Am început cu realizarea unor pliante de promovare pe care le-am distribuit în unităţile de învăţământ. Apoi ne-am ocupat de realizarea şi actualizarea permanentă a site-ului www.bmcampina.ro. Cititorii ne pot găsi chiar şi pe Facebook, unde postăm fotografii şi informaţii privind cele mai recente activităţi desfăşurate la bibliotecă. O altă metodă de promovare sunt concursurile la care participă foarte mulţi elevi: concursul de teatru, care a ajuns la a cincea ediţie, concursurile de desene şi poveşti cu diverse teme. În anul 2014 am demarat, în colaborare cu Cercul Literar „Geo Bogza”, o campanie de pedagogie a lecturii. Aceasta a avut ca scop creşterea interesului pentru lectură în rândul elevilor şi familiarizarea acestora cu scriitorii din Câmpina. Am mers împreună cu scriitorii câmpineni în şcoli şi licee. Redacţia revistei a pregătit pentru aceste întâlniri un chestionar privind interesul actual faţă de lectură. Fotografii de la toate întâlnirile pot fi regăsite pe site-ul nostru, la secţiunea Evenimente culturale. 
Ţinând cont de tehnologia avansată, cât de interesaţi mai sunt copiii să calce pragul instituţiei? Cum li se poate insufla acestora gustul pentru lumea minunată a cărţilor?
Din fericire, copiii vin la bibliotecă, fie aduşi de părinţi sau profesori, fie din proprie iniţiativă. Ei vin să împrumute cărţi, să descopere lucruri noi, să se joace, să vizioneze filme inspirate din programa şcolară. Relaţia bibliotecar – cititor copil este foarte importantă, deoarece bibliotecarul, alături de familie şi şcoală, are misiunea de a-i insufla copilului gustul pentru lectură. În acest scop, organizăm concursuri şi ateliere de creaţie şi descoperim cu bucurie faptul că toţi copiii sunt încântaţi, chiar şi atunci când primesc doar o diplomă de participare. Un exemplu ar fi Concursul de teatru pentru elevi, pe care Biblioteca Municipală îl organizează de şase ani consecutiv, concurs la care se înscriu zeci de copii de la toate şcolile din Câmpina. Prin diversitatea serviciilor pe care le oferă biblioteca de azi utilizatorilor şi prin activităţile culturale desfăşurate, este mult mai uşor să atragem un public numeros, format atât din copii, cât şi din adulţi, spre lumea cărţilor şi a lecturii. Interacţionez aproape zilnic cu adolescenţi care vin la bibliotecă doar pentru a folosi computerul şi descopăr că majoritatea utilizează perfect noile tehnologii, dar, din păcate, au deficienţe grave în a se exprima. De fiecare dată când îi îndrum spre a împrumuta o carte, par jenaţi sau plictisiţi. Lectura devine pentru aceşti tineri o activitate desuetă. Cel mai trist este faptul că ei nu par să conştientizeze efectele pe termen lung. Din acest motiv, este bine să facem tot ce ne stă în putinţă pentru a călăuzi copilul, încă de la cea mai fragedă vârstă, către activităţi care să îl formeze frumos ca om. Văzându-mă citind, fiica mea face acelaşi lucru. Copilul de astăzi este tânărul de mâine, iar dacă plăcerea pentru lectură se învaţă încă din copilărie, viitorul adult îşi va găsi mereu timp pentru această activitate de suflet.


Ce cărţi se mai împrumută? 
Sunt preferate în rândul tinerilor, în afara programei şcolare, romanele psihologice, de aventuri, cele poliţiste, SF-urile. Adulţii caută în general beletristică sau cărţi de specialitate. Am observat în ultima perioadă un interes crescut pentru cărţi având ca teme dezvoltarea personală sau medicina naturistă. La sala de internet cu acces gratuit avem utilizatori de toate vârstele (de la 7 ani până la 60-70 de ani). Personalul bibliotecii vine în ajutorul celor care nu ştiu să folosească bine computerul sau al celor ce vor să caute anumite informaţii pentru diverse lucrări. De asemenea, la sala de lectură, sunt consultate zilnic ziarele şi revistele la care avem abonament şi cărţile de referinţă. 
Mai donează oamenii cărţi bibliotecii?
Da, destul de des. Este un mijloc eficient de a îmbogăţi fondul de carte. Evident, ne confruntăm cu lipsa spaţiului şi facem întotdeauna o selecţie. Acceptăm cărţi pe care nu le avem deja în colecţii şi care sunt în stare bună. Metoda principală de dezvoltare a colecţiilor este achiziţia de carte, procedeu care se realizează pe baza consultării noutăţilor editoriale, a programelor şcolare şi a preferinţelor cititorilor. Avem un caiet special în care notăm tot ceea ce doresc cititorii noştri să regăsească în bibliotecă. În fiecare an am obţinut finanţare din partea Primăriei Câmpina la acest capitol şi reuşim să cumpărăm anual în jur de 700-800 de volume plus abonamentele la 12 publicaţii periodice naţionale. 
Ce fel de activităţi desfăşuraţi în cadrul bibliotecii şi ce proiecte de viitor aveţi? 
Organizăm cu sprijinul Consiliului Local şi al Primăriei Câmpina manifestări culturale care au devenit deja tradiţie, sărbătorind spre exemplu diverşi scriitori români, Ziua Mondială a Cărţii, Ziua Bibliotecarului, Ziua Europei, Ziua Drapelului Naţional, Ziua Naţională. Pe lângă acestea, la Biblioteca Municipală au loc periodic lansări de carte, vizite ale elevilor, concursuri, campanii de atragere spre lectură. Toate acestea se pot regăsi pe site-ul bibliotecii www.bmcampina.ro. Un proiect de viitor foarte  important este finalizarea introducerii întregului fond de carte în programul de bibliotecă TINREAD. Astfel, biblioteca va dispune de catalog informatizat şi cei interesaţi vor putea afla de acasă dacă un exemplar este disponibil, accesând link-ul existent pe site. Este un proces care necesită multă muncă din partea mea şi a colegelor mele, dar care va uşura foarte mult activităţile de regăsire a documentelor sau de evidenţă a împrumuturilor. 
Care este cartea dumneavoastră preferată?
Îmi este greu să mă opresc la o singură carte. Am avut cărţi preferate în copilărie, în adolescenţă, am cărţi preferate acum. Sau mai bine spus, am autori preferaţi. Mircea Eliade, Ernest Hemingway, surorile Brontë, Jules Verne, Victor Hugo, Marcel Proust, Jose Saramago, John Fowles sunt doar câteva exemple. Recent, am descoperit un autor francez contemporan, care scrie romane extraordinare. Este vorba despre Guillaume Musso. Citesc de asemenea cu mare plăcere cărţile scriitorilor câmpineni. În ultima perioadă am tradus foarte mult din literatura universală, în special poezie şi interviuri cu poeţi, pentru revista Urmuz. Este o activitate stimulativă, care îmi deschide mereu noi oportunităţi şi preferinţe în ceea ce priveşte lectura. 
Care sunt satisfacţiile pe care le culegeţi de pe urma acestei profesii?
Cred că fiecare profesie, atât timp cât este practicată cu pasiune, oferă satisfacţie. În ceea ce priveşte meseria de bibliotecar, satisfacţiile nu sunt materiale, ci spirituale. Ele vin din mulţumirea pe care o observi pe chipurile oamenilor sau chiar exprimată în cuvinte, atunci când le oferim cărţile sau informaţiile necesare. Eu simt o imensă bucurie privind fericirea de pe chipul copiilor care participă la concursurile organizate de bibliotecă. De asemenea, marile câştiguri ale acestei profesii sunt posibilitatea de a interacţiona cu persoane inteligente şi creative şi cea de a petrece o mare parte din timp în mijlocul cărţilor.
Andreea Ştefan

Nooka, buticul sănătos din spatele Pieței

Nooka Boutique este magazinul care ofera o alternativă la alimentația traditională cu care ne-am obișnuit, dar și la cea  importată (de genul fast-food). Nooka Boutique este singurul magazin din Câmpina care are grijă de sănătatea ta și oferă o gamă atât de variată de produse vrac: nuci, semințe, cereale, condimente, fructe deshidratate, ceaiuri, precum și o mulțime de uleiuri presate la rece, îndulcitori naturali.  De asemenea, furnizăm ceainice, căni și cuțite ceramice. Toate acestea se găsesc în magazinul Nooka Boutique de pe strada I.L Caragiale nr.3 (strada din spatele Pieței, lângă Mercantis).


Acest magazin vine în întâmpinarea persoanelor care vor să facă o schimbare benefică în viața lor sau celor care deja au adoptat un stil de viață sănătos. În același timp, Noola Boutique încearcă promovarea și educarea acelor persoane care vor  ca alimentația lor să fie una echilibrată și diversificată, dar nu știu de unde să înceapă. În acest magazin puteți găsi cele mai diverse sortimente de nuci, semințe, condimente asiatice, ceaiuri aromatice.  Cele mai multe produse nu necesită gătire, doar hidratare (ținerea lor în apă câteva ore) și pot fi folosite în shake-uri, salate, lactate etc. Altele se pot folosi cu succes la mâncăruri gătite și supe. În continuare, vom încerca să le prezentăm pe cele mai importante dintre acestea, cu beneficiile pe care le aduc. De altfel, oferta noastră depășește 100 de produse, iar avantajul este că sunt vrac, deci clienții pot cumpara ce cantitate doresc.



Nucile și semințele - sunt alimente care nu ar trebui să lipsească din alimentația noastră, deoarece conțin nutrieți importanți și fitochimicale benefice. Deși mitul că nucile și semințele îngrașă a persistat, s-a constatat că nucile sunt de fapt benefice pentru pierderea în greutate, deoarece oferă mai repede senzația de sațietate. Nucile și semințele conțin un spectru de micronutrienți, fotosteroli - care ajută la scăderea colesterolulul rău (LDL),  arginină - care ajută la circulație, minerale - inclusiv potasiu, calciu, magneziu și seleniu, și antioxidanți - inclusiv flavonoide, resveratrol, tocoferoli (vitamina E) și carotenoizi. Consumul de nuci și semințe reduce riscul de boli cardiovasculare. În plus, nucile sunt bogate în aminoacizi esențiali și grăsimi sănătoase, ceea ce le face o parte importantă a oricărei diete. În magazinul Nooka Boutique găsiți o mare variatate de nuci, românești sau de Brazilia, nuci pecan sau de Macadamia.
Mai jos descriem proprietățile unor produse care, prin proprietăților lor, sunt considerate chiar superalimente.
Migdalele - sunt o sursă bună de proteine, vitamina E, mangan, magneziu, cupru, vitamina B2 (riboflavina) și fosfor. Migdalele sunt, de asemenea, bogate în proteine; un sfert de cană conține mai multe proteine decât un ou. Deși un sfert de cană de migdale conține aproximativ 18 grame de grăsime, cea mai mare parte (11 grame) sunt grăsimi mononesaturate, bune pentru inimă. 
Alunele de caju - sunt bogate în antioxidanți și au un conținut mai mic de grăsimi decât majoritatea celorlalte fructe cu coajă lemnoasă. Alunele de caju sunt, de asemenea, o sursă bună de grăsimi mononesaturate, cupru, precum și o bună sursă de magneziu și fosfor. Consumul de caju ajută la sănătatea sistemului cardiovascular, chiar și la persoanele cu diabet zaharat.
Semințele de in - sunt o sursă excelentă de acizi grași omega 3. Datorită conținutului bogat de fibre, semințele de in sunt indicate celor care suferă de sindromul colonului iritabil. Stimulează funcția arterială, sunt considerate un remediu eficient pentru migrene, înlatură starea de oboseală, stresul și insomniile.
Semințele de susan sunt bogate în minerale benefice. Nu numai că sunt o sursă foarte bună de mangan și cupru, dar ele reprezintă, de asemenea, o sursă bună de calciu, magneziu, fier, fosfor, vitamina B1 (tiamină), zinc, fibre dietetice și grăsimi sănătoase. Acestea conțin antioxidanți puternici numiți lignani, care reprezintă niște substanțe foarte redutabile în lupta împotriva cancerului. 
Semințele de floarea soarelui - au proprietăți anti-inflamatorii și cardiovasculare și pot preveni cancerul. Semințele de floarea soarelui sunt o sursă excelentă de vitamina E. Sunt, de asemenea, o sursă excelentă de acid linoleic (un acid gras esențial), de fibre alimentare, proteine și minerale, precum magneziu și seleniu. Consumul lor regulat reduce foarte mult nivelul colesterolului.
Quinoa - proteina pe care o furnizează această pseudocereală este una completă.  Crește nivelul energiei și forței. Este indicată persoanelor cu intoleranță la gluten (boala celiacă) și copiilor care suferă de autism.
Semințele de Chia - sunt un superaliment deosebit de apreciat pentru conținutul lor  de acizi grași esențiali omega 3, antioxidanți puternici, fibre, calciu și proteine.
Semințele de cânepă - considerate un aliment complet, conțin toți aminoacizii esențiali și toți acizii grași esențiali necesari pentru a susține o viață sănătoasă.
Ni s-a pus adesea întrebarea daca este bine ca nucile și semințele să fie hidratate.
Răspuns: Este nu doar bine, ci chiar recomandat ca nucile și semințele să fie consumate crude și hidratate. În urma hidratării, acestea iși activează toate substanțele hrănitoare care sunt folosite la germinare, nutrienți care, o dată asimilați în organism, constituie o importantă sursă energetică și imunostimulatoare.



Nooka Boutique este un altfel de magazin. Este magazinul care iți oferă o varietate mare de alimente și superalimente. De acum puteți găti cu mai mult gust și mai sănătos datorită varietății de condimente superioare bogate în nutrienți esențiali și antioxidanți. Cu ajutorul produselor noastre vă puteți hrăni mai bine în posturi, deoarece alimentele noastre conțin proteine, substanțe benefice organismului uman. Așadar, vă așteptăm în magazinul Nooka Boutique să descopetiți multitudinea de produse oferite, la prețuri avantajoase. 
Nooka Boutique - singurul magazin care are grijă de sănătatea dumneavoastră.


”Lasă hrana să-ți devină medicament” - Hypocrate, părintele medicinei moderne

Călător prin lume

Cuba, un ţărm îndepărtat (2)

Havana, Varadero, Cienfuegos, Trinidad

Malecon
În drum spre parcul central şi Piaţa Revoluţiei, străbatem o faleză lungă de 7 km de-a lungul oceanului, un loc iubit de localnici care, spun ei, reprezintă cel mai bine Havana: Malecon. Şoseaua a fost amenajată în 1901 de guvernatorul american Leonard Woods, devenind în timp un “centru social”. 


Este locul de întâlnire al locuitorilor Havanei dornici să socializeze, al îndrăgostiţilor în căutarea unui loc romantic sau al turiştilor ce doresc să vadă adevărata viaţă a oraşului. Malecon este străjuit de clădiri vechi ce poartă patina timpului şi deşi, culorile pastelate s-au mai estompat, în lumina apusului de soare ele par magice.

Piaţa Revoluţiei
Piaţa este înconjurată de impunătoare clădiri guvernamentale şi este locul unde Fidel Castro şi ceilalţi conducători cubanezi îşi ţineau şi îşi ţin cuvântările lor înflăcărate. Piaţa este, de asemenea, locul paradelor militare cu ocazia Zilei Naţionale a Cubei (1 ianuarie 1959). În mijlocul pieţei se află Monumentul Eroului Naţional al Independenţei, Jose Marti. Statuia, înaltă de 17 m, din granit şi marmură albă, are în spatele ei un obelisc de 90 m înălţime, la baza căruia se află un mic muzeu dedicat acestui erou. 


Pentru cei ce doresc să vadă o panoramă mai largă a zonei, există un lift care îi duce până în vârful obeliscului. Tot aici, Papa Ioan Paul al II-lea a ţinut o slujbă în faţa unei mulţimi ce a umplut piaţa până la refuz. În partea stângă, aşa cum privim noi, se află clădirea cenuşie a Ministerului de Interne, care  impresionează printr-un tablou al marelui revoluţionar Che Guevara, ce se întinde pe toată faţada de cinci etaje a clădirii, fiind un omagiu pe care Havana şi cubanezii îl aduc acestui mare erou. 


Nu departe de aici se află “Muzeul Revoluţiei”, adăpostit în splendidul fost palat prezidenţial. Palatul a aparţinut fostului dictator Fulgencio Batista, ajuns din sergent în armata cubaneză, preşedinte al ţării, printr-o lovitură de stat în 1952, ca să fie înlăturat de la putere în 1959, printr-o lovitură armată ce l-a avut în frunte pe avocatul Fidel Castro Ruz, viitor  preşedinte al ţării. Clădirea, construită într-un stil neoclasic, a fost terminată în 1920 şi a adăpostit Palatul Prezidenţial până în 1965. Muzeul este o istorie a poporului cubanez din cele mai vechi timpuri, dar cu cea mai mare parte dedicată revoluţiei cubane. În somptuosul palat poţi admira documente originale, dovezi ale luptei pentru independenţă. În curtea palatului poţi vedea ambarcaţiunea “Granma”, cea care în 1956 i-a adus pe Fidel Castro, Che Guevara şi 80 de revoluţionari din Mexic în Cuba, pe 2 decembrie, marcând astfel începutul Războiului de Eliberare terminat pe 1 ianuarie 1959. În interior te impresionează cele două statui din ceară în mărime naturală ale celor doi revoluţionari ce au intrat primii în Havana, Che Guevara şi Camilo Cienfuegos sau armele şi cămăşile însângerate ale luptătorilor de gherilă, alături de fotografii cu taberele din munţi ale luptătorilor de gherilă. O parte a muzeului este dedicată bătăliei de la Santa Clara, cea care a marcat triumful revoluţiei cubaneze. Prin cucerirea acestui oraş, Batista a fost obligat să fugă pe 31 decembrie 1958 în Santo Domingo şi o zi mai târziu, pe 1 ianaurie 1959, avea să fie declarată victoria revoluţiei. 

Anul Nou la Varadero
Este duminică, 30 decembrie şi plecăm spre Varadero, cea mai renumită staţiune maritimă a Cubei, un fel de Mamaia a noastră. Pe drum admirăm din nou acele maşini mari şi vechi pe care le mai vedem doar în filme, dar care sunt de mare ajutor cubanezilor, în ciuda consumului mare de combustibil, care este o problemă deosebit de mare pentru o ţară care suferă din cauza lipsei acestuia. De-a lungul drumului vedem numeroase instalaţii de extracţie şi foraj, vopsite în galben, făcute în China, prin care Cuba încearcă să găsească soluţii pentru rezolvarea acestui neajuns. Mergem de-a lungul unei autostrăzi cu un bun asfalt şi după aproximativ două ore şi jumătate, punând la socoteală şi pauza pe care am făcut-o pentru răcoritoare, ajungem în Varadero. 


Staţiunea este situată în peninsula Hicacos, între golful Cardenas şi strâmtoarea Floridei, la 147 km de Havana, pe malul oceanului, având o populaţie de peste 27.000 de locuitori. Varadero sau Playa Azul (plaja albastră) este renumită în întreaga lume pentru plajele sale cu nisip fin şi apele sale limpezi, fiind vizitată în fiecare an de peste un milion de turişti, cazaţi în mai mult de 50 de hoteluri de patru şi cinci stele. Plaja sa, cu nisip alb, mărginită de palmieri, este principala atracţie a staţiunii. În acelaşi timp, Varadero este un paradis pentru scufundători, având peste 20 de locuri special amenajate, puncte pentru practicarea windsurfingului, parasailingului, skydivingului sau pentru pescuitul în ape adânci. Numele staţiunii vine din spaniolă, Varadero însemnând “doc uscat” şi este menţionat pentru prima dată în 1555. Ca oraş apare mult mai târziu, în 1887, când zece familii din oraşul Cardenas obţin dreptul de a-şi construi aici case de vacanţă. În 1976 devine municipiu, pentru ca mai apoi, în 2010, să devină parte a municipiului Cardenas. Este interesant că aici străzile nu au un nume, ca la noi, ci numere. De exemplu, Parcul Central se întinde între străzile 44 şi 46. Hotelul nostru de cinci stele, situat pe malul mării, ne întâmpină cu atmosfera specifică pregătirii intrării în noul an. Este un hotel cu cinci etaje, aparţinând unei societăţi mixte cubano-spaniole (ca de altfel majoritatea hotelurilor din Varadero), care are în mijlocul său o grădină luxuriantă înconjurată pe trei laturi de camere confortabile, cu vedere spre mare. Obosiţi după o zi agitată, facem un duş, ne întâlnim cu toţii la un “wellcome cocktail” - un cocktail de bun venit - unde ni se prezintă baza hotelieră şi programul zilelor următoare. Ieşim apoi în grădina hotelului, la piscină, unde ne întâmpină sunetele muzicii sud-americane, care ne introduc în atmosfera locului. Pe marginea piscinei se organizează cursuri de salsa şi alte dansuri sud-americane, spre marele entuziasm al doamnelor din grup. A doua zi, ultima a anului, o petrecem la piscină sau luptându-ne cu valurile oceanului, dar neuitând să trecem şi pe la barul hotelului pentru o cafea bună şi un strop de rom. Grădina de lângă piscină este frumos împodobită, iar în partea dinspre plajă a apărut o scenă şi o mulţime de grătare. Primim pungi cu confetti, artificii, fluiere şi măşti pentru noaptea dintre ani. Petrecerea începe la ora 20 şi va dura până spre dimineaţă. Bufetul, răspândit în toată grădina, face cu greu faţă apetitului sutelor de turişti. Ritmurile de cha-cha-cha, mambo, salsa sau vechiul conga se succed cu repeziciune, iar dansatorii şi dansatoarele sunt fantastici, dar nici noi nu ne lăsăm mai prejos. Când îi vezi pe cubanezi cum cântă şi dansează, câtă pasiune pun în ceea ce fac, îţi spui că un astfel de popor merită toată admiraţia. La miezul nopţii, cerul este luminat de focurile de artificii. Le aprindem şi noi pe ale noastre, ne gândim la cei de acasă, ne urăm un an bun cu sănătate şi continuăm să dansăm şi să cântăm alături de localnici până spre dimineaţă. 

Cienfuegos - Trinidad
După două zile cu o vreme splendidă, iată că brusc, peste noapte, începe o furtună tropicală cum doar în filme sau la televizor am mai văzut. Vântul năprasnic a culcat la pământ palmierii de pe plajă, valurile sunt uriaşe şi până şi palmierii din grădina interioară a hotelului, adăpostită de clădirile înconjurătoare, au de suferit. Plajă sau baie nu putem face, aşa că ne petrecem ziua în barul hotelului, plin ochi. Învăluiţi într-o perdea deasă de fum şi în mirosul havanelor socializăm şi hotărâm ca a doua zi să închiriem un microbuz şi să străbatem o bună parte din insulă până la vechiul port de piraţi şi pescari Trinidad. Furtuna s-a potolit, soarele străluceşte din nou şi opt dintre noi pornim spre “comorile sudului”, Cienfuegos şi Trinidad. 
Cienfuegos. În drum spre Trinidad ne oprim pentru câteva ore în centrul localităţii, pe care mulţi o numesc “Poarta Sudului” sau “Oraşul celor o sută de focuri” (Cienfuegos). Oraşul poartă numele guvernatorului spaniol Don Jose Cienfuegos, cel care a adus colonişti francezi, veniţi din Bordeaux şi Luisiana, în 1817, când devine colonie franceză, lucru care explică aerul franţuzesc al oraşului. Este al treilea ca mărime din Cuba, cu cea mai mare rafinărie de petrol şi cel mai mare terminal maritim pentru zahăr. Străbatem bulevardul principal - Paseo del Prado - şi ne oprim în centru pentru un suc şi o cafea, dar şi pentru a admira Pavilionul Central din cel mai frumos parc al oraşului - Parque Marti, având în mijloc statuia lui Jose Marti, eroul naţional al Cubei. Facem o scurtă vizită în Catedrala “De la Purisima Concepcion”, construită în 1869 şi admirăm frumoasele vitralii ce îi reprezintă pe cei 12 apostoli. Pornim apoi din nou la drum, prin sate sărăcăcioase, spre “comoara colonială a Cubei” - Trinidad.


Trinidad. Aşezat între munţii Escambray şi Marea Caraibelor, vechiul oraş care odinioară adăpostea corsari, contrabandişti, sclavi şi negustori de sclavi, este una dintre cele mai pitoreşti aşezări din Cuba. Aici parcă timpul s-a oprit în loc şi nu este de mirare că centrul istoric se află din 1988 pe lista patrimoniului mondial UNESCO. A fost întemeiat în 1514 de către Diego Velazques şi s-a dezvoltat rapid, întrucât piraţii ce jefuiau vasele din zonă îşi aduceau prada aici. Epoca de aur este secolul XVIII, când afacerile cu zahăr aduc o mare prosperitate aşezării. Facem o scurtă oprire în centrul vechi al oraşului, unde suntem asaltaţi e vânzătorii celebrelor ţigări de foi - havane, însă şoferul nostru ne propune să mai aşteptăm până ajungem în cartierele vechi, unde preţurile sunt mai mici. Lăsăm microbuzul într-o piaţă şi străbatem la pas unul din vechile cartiere, cu străzi înguste, pavate cu piatră de râu, cu case mici, vopsite în culori pastelate, lăsând să treacă pe lângă noi şaretele trase de cai sau măgari.  


Dintr-o dată te trezeşti într-o lume de acum 200 de ani. Aici, parfumul străzilor este de neconfundat, oamenii sunt prietenoşi, te îmbie cu cutii în care se află havane la preţuri rezonabile şi te invită la o cafea sau un rom. Intrăm într-o casă scundă, cu pereţi ce par din paiantă, întunecoasă dar curată, pentru ca cei din grup să cumpere câteva ţigări de foi. Le reamintesc că, legal, nu au voie să scoată din ţară decât o cutie cu 32 de ţigări, însă tentaţi de preţul scăzut, de frumoasele cutii şi cu gândul la cei rămaşi acasă, pentru care havanele pot fi un cadou frumos, cumpără câte trei sau patru cutii. În jurul nostru răsună ritmurile de samba sau salsa, ce ne fac să ne simţim bine, dar este timpul să ne întoarcem în piaţa centrală, să intrăm în “Iglesia de la Santisima Trinidad” (Biserica Sfintei Treimi) şi să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru această călătorie. Ne oprim să admirăm acoperişurile roşii ale caselor ce scânteiază în apusul soarelui şi ne întoarcem după o zi plină înapoi la Varadero. 
Urmează două zile cu soare din plin, dans la piscină, plimbări pe înserat prin vasta grădină a hotelului, ritmuri sud-americane şi ne pregătim să plecăm spre casă. 

Lungul drum către casă
Este 5 ianuarie, după prânz şi un autocar fără ghid, cu un şofer ce nu vorbeşte nicio limbă străină, ne aşteaptă în faţa hotelului. Înţelegem prin semne că e vorba de noi şi ne îndreptăm spre aeroportul Jose Marti, unde am aterizat cu nouă zile în urmă. Ajunşi aici, plătim taxa de ieşire din ţară în cuci - o monedă convertibilă plătită de străini, facem controlul vamal şi la 20.25 ora locală ne îmbarcăm alături de alţi 300 de turişti la bordul Air France cu destinaţia Paris, unde vom ajunge a doua zi la 11.05 şi de aici, puţin mai târziu, spre Bucureşti, unde vom sosi la 19.20. Drum lung în noapte, în timpul căruia tu, care nu poţi să dormi, priveşti la cei care pot, te plimbi prin cele trei mari compartimente ale aeronavei, socializezi pe la bar şi te gândeşti cu satisfacţie la cele văzute şi auzite, după o experienţă irepetabilă.

Epilog
Ajung acasă după mai bine de 16 ore pe drum, când telefonul sună şi la capătul celălalt al firului se face auzită vocea unuia dintre colegii noştri de călătorie: 
“- Alo, domn’ profesor. Ţineţi minte cele patru cutii cu havane cumpărate la Trinidad? Ei bine, am ajuns la Bucureşti doar cu una. Celelalte s-au «evaporat»”. 
Vama cubaneză îşi făcuse datoria legală. 
Alex. BLANCK
Într-un număr viitor, Istanbul - oraşul aşezat pe şapte coline şi două continente.