07 aprilie 2015

Baza de Tratament și Recuperare Medicală a fost sfințită de un sobor de preoți

Joi, 2 aprilie, un sobor format din șapte preoți (șase din parohii locale, în frunte cu noul protopop de Câmpina, părintele Grigorie Melnic, plus un preot de la București) a săvârșit o slujbă de sfințire a Bazei de Tratament și Recuperare Medicală din cadrul Spitalului SanConfind, care va fi inaugurată pe 16 aprilie 2015. La eveniment au participat reprezentanți ai SC Confind SRL – finanțatorul proiectului SanConfind, personalul medical angajat, o parte din constructorii care lucrează la realizarea și dotarea Bazei de Tratament. De remarcat prezența directorului medical al Spitalului SanConfind, prof. univ. dr. Radu Palade (la prima sa apariție publică în această funcție). Doctorul Radu Palade, medic primar în chirurgie generală, doctor în ştiinţe medicale și şeful Clinicii I Chirurgie a Spitalului Universitar de Urgenţă Bucureşti, este o personalitate a lumii medicale de astăzi și are o ascendență ilustră, fiind nepotul marelui om de știință George Emil Palade, singurul român laureat al Premiului Nobel (pentru Fiziologie și Medicină, în 1974). 


La finalul ceremonialului religios, părintele Justin Marchiș de la Mănăstirea Stavropoleos din București a rostit o alocuțiune prin care a subliniat importanța momentului. “Spitalul SanConfind este o realizare de seamă, care înalță și dă culoare acestor locuri. Nădăjduiesc că va exista aici, nu peste mult timp, o capelă în care va sluji un preot. Iar aceasta pentru pacienții care vor veni aici să se trateze, dar și pentru dvs., personalul medical. Cei care vă veți ocupa cu înlăturarea suferințelor bolnavilor și care vă veți întreba poate: Oare de ce nu-mi dă mai repede rezultate tratamentul aplicat? Căci ar putea exista și situația asta. Ca să aveți spor în lucrarea dvs. tămăduitoare, am să vă dau un sfat din experiența mea personală. Așa cum preotul îl întreabă pe credinciosul venit la spovadă diverse lucruri, pentru a-l cunoaște mai bine, așa să încercați și dvs. să-i cunoașteți mai bine pe pacienții de care vă veți îngriji. Să-i cunoașteți mai bine ca oameni și să vă apropiați sufletește de ei, ca să le alinați și durerile sufletului. Urmând această cale, o să vedeți că veți avea rezultate medicale mai bune și mai rapide. Mă bucur pentru această realizare a d-lui Simion, care nu se mai potolește și care continuu are câte ceva de făcut pentru această comunitate.  Cred că aveți o șansă extraordinară să-l aveți pe profesorul Radu Palade împreună cu dvs. Astăzi, mai mult ca oricând, avem nevoie de modele, iar un astfel de model este dl profesor Radu Palade, o personalitate a lumii medicale care nu se înalță pe sine cu gloria familiei sale, dar reușește să fie prețuit și admirat pentru ceea ce este și pentru ce a făcut în viață”, a declarat, printre altele, părintele Justin Marchiș în fața audienței.


Invitat să ia cuvântul, profesorul Radu Palade a ținut să precizeze că “după cuvântul părintelui, nu ar mai fi multe de spus. Totuși, pentru că părintele Justin a făcut multe referiri elogioase la persoana mea, aș spune că nu le merit. Nu din modestie, ci pentru că toată viața mea nu mi-am făcut decât datoria de medic, așa cum am crezut eu că este mai bine. Ca să vă fac o mărturisire, pe măsură ce am progresat în meserie, în aceeași măsură am progresat și în a cunoaște și a încerca să-mi lămuresc multe probleme privind viața, suferința, sensul existenței noastre. De ce ne-am născut și de ce în această lume suntem supuși atâtor și atâtor momente-limită, extrem de delicate? Părintele Justin are dreptate în tot ce a spus. Omul este unul, el este trup și suflet, astfel că orice suferință trebuie tratată absolut în totalitatea ei. Suferința nu poate fi numai a sufletului sau numai a trupului. Ea este a sufletului și a trupului concomitent și aproape permanent. De aceea o dimensiune spirituală a vieții și a activității noastre este grija permanentă pentru semenul lovit de boală, pentru cel lovit de suferință, pentru cel aflat la limita existenței. În meseria noastră este absolut necesar să avem o abordare complexă a relației cu pacientul, căci trebuie să avem mare grijă ca prin comportamentul nostru să nu adăugăm o lovitură în plus suferințelor celui pe care îl îngrijim.”

Baza de Tratament a Spitalului SanConfind - specializată și în terapia durerii

În „Baza de Tratament și Recuperare Medicală” din cadrul Spitalului SanConfind Poiana Câmpina, printre cele mai dotate unități de acest fel din țară, pacienţii vor beneficia de numeroase dispozitive, echipamente şi aparate medicale realizate la cele mai înalte standarde europene. Printre ultimele achiziţii se numără aparatura medicală cu ajutorul căreia se aplică modernele și performantele proceduri folosite in “terapia durerii”. Terapia Shockwave (“undă de șoc” – în engleză) reprezintă o relativă noutate pe piața medicală din nordul judeţului, fiind folosită cu succes pentru tratarea durerilor de calcaneu, genunchi, șold, spate, umăr și nu numai. În cazul “terapiei durerii” sunt utilizate undele de şoc (pentru dureri cronice ale sistemelor muscular și osteo-articular). Procedura are la bază generarea de energie înaltă într-un timp foarte scurt, cu o viteză care depășește viteza sunetului. Unda de șoc creează presiune asupra țesuturilor afectate, ceea ce duce la creșterea permeabilității celulare. Se stimulează astfel microcirculația și metabolismul celular, grăbindu-se vindecarea, precum și dizolvarea depunerilor de calcar. La Baza de Tratament a Spitalului SanConfind, prin aceasta terapie se tratează: durerile de genunchi, durerile de șold, de umăr, de cot și de spate (punctele dureroase la nivelul musculaturii paravertebrale), durerile de la nivelul tendonului achilean, precum şi cele provocate de pintenii calcaneeni, leziunile tegumentare cronice (ulcere varicoase) etc. 

De la Chatanooga la Câmpina
Aparatul pentru terapia durerii intrat în dotarea Bazei de Tratament SanConfind este produs de cunoscuta firmă americană de aparatură medicală Chatanooga (cu sediul în oraşul cu acelaşi nume) și folosește undele de șoc pe două canale, cu  posibilitatea cuplării a doi aplicatori simultan. Presiunea maximă la care aparatul poate lucra este de 5 bari (cea minimă fiind de 1,4 bari). Modul de lucru este continuu sau pulsat, frecvența pulsatorie încadrându-se între limitele 0,5 și 20 Hz. Există, de asemenea, posibilitatea vizualizării pe ecran a puterii maxime/medii, precum și a vizualizării simultane a tuturor parametrilor (pe un afișaj tip LCD tactil, color, de înaltă rezoluție). Se pot memora numeroase informații despre profilul dureros al pacientului. Programele se salvează direct în memoria aparatului sau pe carduri de memorie. Protocoalele clinice prestabilite se pot grupa în funcție de zonele anatomice tratate.  Poziționările corecte ale aplicatorilor apar și ele pe afișaj. Aparatul este livrat cu o librărie grafică anatomică și patologică (planșe full-color ce se pot vizualiza direct pe ecranul aparatului) și cu o bibliotecă didactică (informații referitoare la efectele terapiei, contraindicații, lista opțiunilor de tratament, o sinteză a parametrilor de tratament disponibili etc). 


 
Carduri de memorie pentru personalizarea pacienţilor
Cardurile de memorie pentru tratamentele pacienților se pot personaliza: cu numele pacientului, scala de durere înainte de tratament, scala de durere după tratament, tipul de durere înainte de tratament, tipul de durere după tratament, zona de tratament etc. Funcția de ajustare optimă a energiei permite creșterea energiei într-un ritm automat, continuu, până la limita stabilită de operator. Există numeroase aplicații în diferite afecțiuni: patologie musculară, acupunctură, trigger points, masaj medical, activarea circulației. Cu cele două două canale programabile și posibilitatea conectării a doi aplicatori simultan, cu programe terapeutice prestabilite și spații libere pentru memorarea programelor cadrelor medicale, cu un afișaj color high-tech, diametru 15 cm, pentru vizualizarea parametrilor terapeutici (energie, puls, frecvență etc), cu caracteristici tehnice deosebite (frecvență impuls: 0,5 – 21 Hz, presiune maximă la ieșire – 5 bari, amplitudine impuls de aprox. 6-12 ms), cu carduri pentru memorarea tratamentelor pacienților și multe alte facilități, modelul 2074 Intelect RPW din dotarea Bazei de Tratament reprezintă unul dintre cele mai performante aparate pentru terapia durerii cu unde de șoc. Undele sale de presiune radială oferă soluții noninvazive pentru multe patologii cu țesut moale. Terapia este indicată pentru stări care sunt, în mod normal, foarte dificil de tratat. Astăzi, ea este utilizată tot mai mult pentru numeroase aplicații terapeutice. Efectele undelor cu presiune radială includ: reducerea durerii (teoria Gate Control), metabolism mai bun, deoarece undele de șoc influențează țesuturile la nivel celular, efect de revascularizare, în cadrul căruia fluxul de sânge reînnoit promovează vindecarea și regenerarea țesutului, precum și recuperarea tonusului muscular.



Metoda deep-oscillation, un tratament modern şi eficace
Metoda deep-oscillation este o altă metodă nouă de tratament în terapia durerii, care şi-a dovedit din plin eficacitatea. Structura specială a aparatului permite crearea unor oscilaţii eficiente din punct de vedere biologic în ţesuturile supuse tratamentului prin folosirea forţei de atracţie electrostatică şi a frecării. Spre deosebire de alte tratamente, aceste oscilaţii plăcute au efecte de intensitate agreabilă, dar care acţionează în profunzime asupra tuturor tipurilor de ţesuturi (cutanat, conjunctiv, adipos subcutanat, muşchi, vase de sange şi vase limfatice). În ritmul frecvenţei selectate, segmentul de ţesut aflat sub tratament este atras electrostatic şi apoi respins, fapt care are ca rezultat o oscilaţie rezonantă cu efect profund şi de durată. Se doreşte ca printr-un lucru mecanic minim efectuat să se obţină o pătrundere în profunzime a oscilaţiei rezonante. Acest efect conduce la o recuperare a flexibilităţii şi a mobilităţii între fibre şi straturi individuale, la fel ca şi la dezvoltarea şi îmbunătăţirea irigării ţesuturilor. Au fost demonstrate clinic următoarele efecte fiziologice ale metodei deep-oscillation: foarte eficient în reducerea durerii; anti-inflamator; eficient în reabsorbţia edemelor; stimulează vindecarea rănilor; antifibrotic; îmbunătăţeşte troficitatea; reduce eritemul (roşeaţa); are efect de detoxificare; îmbunătăţeşte calitatea ţesuturilor. Așadar, avantajele terapiei deep-oscillation sunt multiple. Ea se folosește în tratamentul traumelor acute pre- și post-operatorii. Are aplicabilitate chiar şi în cazul condiţiilor de durere puternică, deoarece efectul terapiei poate fi obţinut prin atingere uşoară. În acest mod, utilizarea este deschisă spre terapii care sunt limitate de contraindicaţii, cum ar fi fracturi, rupturi ale fibrei muscular etc. Terapia se poate folosi și în tratament efectiv al edemelor (accelerarea circuitului limfatic). De asemenea, în tratamentul tuturor tipurilor de accidentări survenite în practicarea diferitelor sporturi (traume acute, subacute sau cronice), precum și în cazul febrei musculare. Aplicabilitatea tratamentului in zonele rănilor deschise (cu folie sterilă, de ex. arsuri, ulceraţii) este și ea de luat în calcul. Aparatul deep-oscillation este aplicabil cu precădere în cazul drenajului limfatic, datorită adaptării precise la starea ţesutului și la selecţia gradelor de presiune. Este posibilă o extensie spre gama interstiţială prin remobilizarea terminaţiilor vasculare. Tehnica de aplicare a tratamentului uşor de învăţat. Ca o concluzie, graţie modului său de acţiune neinvaziv, netraumatic şi foarte eficient, metoda deep-oscillation se pretează foarte bine pentru tratarea următoarelor indicaţii: terapie pre- şi post-operatorie, leziuni traumatice şi afecţiuni neurologice, sindromul durerii, recuperare după antrenament, tratament antiîmbătrânire pentru faţă – gât – decolteu, recuperare după intervenţii de chirurgie plastică, tratament anticelulitic etc.  

Editorial. TIMPUL PASCAL

Pentru creștinii de orice confesiune săptămîna dintre Florii și Paște are o încărcătură aparte. Însuși faptul că nu totdeauna această Sărbătoare cade la aceeași dată pentru toate bisericile creștine mi se pare a avea un sens ascuns. Multă lume pare derutată de această diferență calendaristică. Mi se pare că ea ascunde o semnificație profundă. Ne spune – tocmai – că timpul civil, cotidian, cel marcat de ceas și de calendar este înlocuit cu un alt fel de timp. Timpul liturgic al „deniilor” (zilelor), al coborîrii în adîncul propriului suflet pentru a vedea ce este curat și ce s-a murdărit în el. Timpul curățeniei nu numai la propriu – în casă și ogradă – ci, mai ales, în suflet. Asta a fost Paștele în lumea tradițională. Paștele cel fără „iepuraș” și ouă cît fațada de bloc. Una dintre cărțile fundamentale ale creștinismului se numește Imitatio Christi (Urmarea lui Hristos), tare iubită de strămoșii noștri, are multe traduceri în „limba vechilor cazanii”. Această Săptămînă Mare este una în care cată să-l urmăm mai atent pe Hristos, să fim alături de El pe drumul patimilor pentru a fi alături de El la Înviere. De aceea în acest septimiu timpul curge altfel. Dacă nu suntem alături de el pe Golgota, degeaba ne este. Ne pregătește acest interval pentru trecerea pe sub sfîntul Aier, dincolo de timp. E prea abstract?


Ce odihnitor este acest abstract (purificare) față de manipulările în murdăria cotidiană a celor bisericești! Am văzut scene halucinante cu citate biblice și miruiri în parlament pentru a-i scăpa pe unii de „diavolul” DNA. În spatele căruia se ascunde (normal) Behemot Băsescu. Însuși faptul de a aduce cele sacre în cadrul eminamente profan al politicului arată cît de departe de biserică sunt cei care închipuie o asemenea manipulare. Ei îl opun pe Dumnezeul jertfei DNA-ului. Știți o mai nerușinată blasfemie? În Carte tîlharii sunt pe cruce, nu se ascund în spatele crucii, cum fac ipochimenii noștri politicieni. Foarte evlavioși pentru că dă bine la electorat, dar deloc dispuși la cel mai mic sacrificiu. Nicio legătură între furt, avere acumulată grobian în cîțiva ani și reculegerea rugăciunii. Unul dintre saltimbancii care și-au făcut din cruci și danii la biserici arme electorale tocmai ce fuse eliberat din pușcărie. La fel de guraliv și de obraznic.  El nu face parte din acest timp liturgic, e doar un fariseu incult (ceea ce e un oximoron: fariseii erau cei mai culți oameni ai vremii aceleia). M-am încontrat azi după biserică, discutînd cu doi cunoscuți care îl „admirau” pe ipochimen pentru așa zisele lui acte de binefacere. Geaba am încercat să le spun că, averea fiind făcută din furt, chiar de-ar fi reale, binefacerile sale sunt nule din punct de vedere al judecății finale. Acestea sunt obstacolele de care ne lovim cînd vrem să transformăm săptămîna calendaristică din „obicei” plin de pitoresc dar superficial în trăire autentică și riguros creștină. E un mare pericol pentru biserică instrumentarea ei politică. Toată această tevatură stupidă cu ora de religie, sticluța cu mir din parlament, specularea sociologică a încrederii în biserică asta înseamnă în fond. Se pre-vestește o vreme a reîntoarcerii în catacombe a creștinismului. În aceste zile de rememorare a Patimilor, 150 de studenți creștini din Kenya au fost măcelăriți de musulmani. Fără nicio emoție din partea stupizilor „Șarli” occidentali, anesteziați de ideologii stîngiste și „corecte politic”. N-au mai ieșit liderii „lumii libere” să defileze pe Cîmpiile Elizee în sprijinul „libertății de expresie”. Cred că, proporțional vorbind, azi sunt uciși mai mulți creștini ca pe vremea lui Nero. Calendarele secolelor viitoare vor avea din belșug martiri, sîngele lor împrospătează timpul pascal.  Pe de altă parte, de-sacralizarea Sărbătorii vine și din intensa ei comercializare. Mai supărătoare chiar la Paște decît la Crăciun. Crăciunul e legat de copil, de unde seria: jucării, daruri, dulciuri, bucurie. De aici pînă la comerț nu e decît un pas. Paștele înseamnă însă Patimi, Crucificare, Moarte, Înviere. Nu poți face comerț din toate acestea și atunci ele sunt pur și simplu complet ignorate. Se inventează „iepurașul” care nu are evident nicio legătură. Pentru a induce o falsă stare de „fericire”, bazată exclusiv pe ghiftuire. Paștele vorbește despre lucruri pe care lumea modernă le ascunde cît mai adînc sub obroc. Este timpul propice revelației. De aceea timpul acestei săptămîni e, cum îi spune și numele, „mai mare”. Mai dens adică, mai plin de sens. Vestea cea bună este că timpul nu există pentru omul liturgisit și împărtășit. 
Christian CRĂCIUN

Liviu Briciu este “Managerul anului 2014”

Jazz-Rock Festival a devenit un eveniment reprezentativ pentru Câmpina, un eveniment care a propulsat imaginea oraşului într-o lume deosebită a muzicii, un eveniment care atestă faptul că printre noi există oameni talentaţi, cu iniţiativă, cu idei, cu bun gust, care vor să educe prin orice mijloace societatea în care trăiesc. 
Unul dintre ei este şi Liviu Briciu, iniţiatorul şi organizatorul festivalului, care anul acesta ajunge la cea de-a V-a ediţie. 


Recent, Liviu Briciu a obţinut  premiul “Managerul anului”, care i-a fost oferit în cadrul Galei  Premiilor Jazz ce a avut loc pe 5 aprilie la Hard Rock Café în Bucureşti. Evenimentul, aflat deja a XIII-a ediţie, a fost organizat de Fundaţia MUZZA, în colaborare cu Ministerul Culturii şi Institutul Cultural Român şi s-a bucurat de sprijinul unor instituţii, sponsori, parteneri media, muzicieni şi simpli prieteni, ce sunt animaţi de pasiunea pentru jazz. Gala reprezintă cel mai important eveniment anual pentru acest gen muzical şi îşi propune de fiecare dată să evidenţieze şi să premieze cele mai reuşite performanţe din domeniu pentru anul precedent. 
“Am mai avut în trecut două nominalizări la titlul acesta… Premiul certifică intrarea festivalului de la Câmpina în rândul festivalurilor cu prestigiu din ţară: Sibiu, Gărâna, Timişioara... Este cu atât mai important, cu cât festivalul are loc într-un oraş foarte mic în comparaţie cu celelalte locaţii unde se desfăşoară astfel de evenimente şi are un buget alocat de cel puţin douăzeci de ori mai mic decât au celelalte festivaluri. Chiar şi aşa, noi suntem mândri, avem un festival mic şi cochet! Premiul a fost câştigat pentru că nu am făcut rabat de la calitatea artiştilor, de la calitatea sunetului, am făcut promovarea tinerilor artişti talentaţi în fiecare ediţie, iar publicului educat vreme de 15 ani cu ajutorul Clubului Live îi revin jumătate din merite. Mulţumesc Primăriei şi Consiliului Local pentru încrederea acordată”. 
Liviu Briciu este el însuşi muzician, fondatorul trupei IVO, cunoscută multor câmpineni.
Andreea Ştefan

Poliţia Locală a împlinit 10 ani

Se află printre noi, au grijă de siguranţa noastră, de liniştea oraşului. Sunt prezenţi la datorie 24 de ore din 24, indiferent dacă sunt  zile de sărbătoare, indiferent de condiţiile meteorologice. Din păcate sunt prea puţini şi au salarii nedemne pentru meseria solicitantă şi riscantă pe care o au. Miercuri, 1 aprilie, agenţii Poliţiei Locale, căci despre ei este vorba, s-au aflat la ceas de sărbătoare. Poliţia Locală Câmpina a împlinit 10 ani de activitate. A fost o zi emoţionantă şi pentru fostul director al instituţiei, Carmen Gheorghe, care s-a aflat pentru ultima dată la o manifestare în oraşul nostru, în această funcţie.


Evenimentul s-a desfăşurat la sediul insituţiei şi a debutat cu prezentarea onorului de către garda de onoare formată din poliţişti locali. Activitatea a continuat cu o şedinţă festivă. Prima care a luat cuvântul a fost Carmen Gheorghe: „Au fost perioade în acest deceniu de activitate când eram o forţă din punct de vedere numeric. Acum ne place să spunem că suntem o forţă, o structură puternică din punct de vedere al acţiunii. Mulţi dintre colegii mei au venit aici în căutarea unui loc de muncă, însă au făcut o pasiune pentru meseria de poliţist local. Aproape toţi au urmat cursuri profesionale la Şcoala de Poliţie. Acum putem spune cu adevărat că suntem o echipă de profesionişti. Pentru asta le mulţumesc tuturor şi fiecăruia în parte că au învăţat să iubească şi să respecte uniforma şi însemnele Poliţiei Locale. Trebuie să mulţumesc nu doar echipei din care fac parte, ci şi partenerilor noştri, Poliţia Naţională, Jandarmeria, Şcoala de Poliţie «Vasile Lascăr», tuturor celor cu care am reuşit să facem echipă şi front comun pentru ca în oraşul Câmpina să se trăiască frumos şi liniştit. Nu suntem eroi, nu suntem braţul înarmat al Primăriei, suntem doar poliţişti locali la datorie”. 


În continuare a fost prezentat un raport de activitate, cuprinzând detalii despre structura instituţiei, compartimente, atribuţii şi cifre concrete despre tot ceea ce s-a realizat de-a lungul unui deceniu. La festivitate au mai fost prezenţi prefectul Rodica Paraschiv, primarul Horia Tiseanu, viceprimarul Ion Dragomir, administratorul public Remus Bădulescu, secretarul Paul Moldoveanu, consilieri locali, reprezentanţi ai Poliţiei Naţionale şi ai Jandarmeriei, dar şi fosta conducere a instituţiei, directorul Alexandru Lefter şi directorul adjunct Alexandru Apostol. După prezentarea raportului au mai luat cuvântul primarul Horia Tiseanu şi prefectul Rodica Paraschiv. Invitaţii au mai putut viziona un colaj de poze şi un mesaj înregistrat al fostului director. A avut loc şi o premiere a întregului personal al Poliţiei Locale. În contextul dat, s-au oferit diplome de onoare şi tricouri pe care a fost inscripţionat mesajul: “Sunt de 10”. Înainte să se treacă la ciocnirea unui pahar cu şampanie, agentul Cristina Radu a dat citire unui mesaj emoţionant din partea poliţiştilor locali, adresat lui Carmen Gheorghe, prin care şi-au exprimat regretul faţă de plecarea sa.
Andreea Ştefan

Carmen Gheorghe, şefa Poliţiei Locale, la final de mandat: “Nu există problemă fără rezolvare. Asta este arta unui director, să găsească întotdeauna soluţii”

Carmen Gheorghe este o femeie puternică, cu un caracter demn de invidiat. Fiecare pas e care îl face este  foarte bine gândit, analizat ca într-un joc de şah. A fost prima femeie din ţară care a deţinut funcţia de director al Poliţiei Comunitare, cum se numea în 2005. În 2010, „Doamna de Fier”, cum a fost numită de către cei din breaslă, a venit la conducerea Poliţiei Locale din oraşul nostru. Prin felul său de a fi, sociabilă şi cu o sensibilitate ascunsă, o femeie cu calităţi de lider, a reuşit să fie şi şefă şi prietenă în acelaşi timp şi să-şi facă treaba, deloc uşoară, cu pasiune şi interes. Acum se întoarce la Ploieşti, acolo unde a început parcursul său şi n-am vrut să ratăm ocazia de a afla câteva ceva din activitatea pe care a avut-o în cei cinci ani petrecuţi la Poliţia Locală din Câmpina.



- Timp de cinci ani aţi fost la cârma Poliţiei Locale Câmpina. Cum v-aţi simţit în postura de director?
- O postură demnă. Mă caracterizează şi faptul că sunt o persoană căreia îi plac provocările, îi place noul şi întotdeauna am vrut să rămână ceva în urma mea. Mi-a plăcut mereu lucrul în echipă. De multe ori, de unul singur nu poţi răzbi, dar când eşti în echipă, toată lumea trage, merge în aceeaşi direcţie şi atunci, şi rezultatele devin satisfăcătoare.
- Ce implică o asemenea funcţie şi care sunt avantajele şi dezavantajele acesteia?
- Implică foarte multe ore de muncă. Avantajele sunt rezultatele pe care le ai, faptul că făureşti ceva. Nu pot spune că ai dezavantaje, pentru că mie mi-a plăcut să fiu întotdeauna aproape de lume, să socializez. Le spuneam şi subalternilor mei: comunicarea trebuie să fie pe primul plan. 
- Ce deţine în plus, o femeie faţă de un bărbat într-un asemenea post de conducere?
- Poate mai multă diplomaţie, mai multă comunicare. Probabil că o femeie poate conduce mult mai bine o echipă în care predomină mai mulţi bărbaţi şi viceversa. 
- Ce v-a determinat să fiţi poliţist?
- Firea mea mai băieţoasă, mai rebelă şi faptul că în familia mea se poartă uniformă. Şi fratele meu este ofiţer... Pentru felul meu de a fi, această meserie pică mănuşă. 
- Cum aţi perceput oraşul, locuitorii? Cum aţi relaţionat cu aceştia?
- Aşa cum ştiam, percepţia mea despre Câmpina era oraşul cu cele mai multe zile însorite pe an şi cei mai mulţi intelectuali. Faptul că făceam naveta, când intram în oraş, simţeam aerul curat, de munte, fără poluare. Un oraş care, cunoscându-l în timp, mi-a confirmat că tot ceea ce auzisem era adevărat. Este un oraş curat şi cu locuitori cu suflet mare. Şi toate astea le spun pentru că am intrat în contact cu foarte multă lume şi am realizat că pe toţi îi interesează ca oraşul să fie îngrijit, iar oamenilor le pasă de ce se întâmplă în jurul lor şi nu rămân indiferenţi.


- Care au fost cele mai importante realizări în cei cinci ani?
- Am reuşit să schimb anumite mentalităţi, am reuşit să leg o bună comunicare între poliţiştii locali şi colegii din Primărie, de la Poliţia Naţională, de la Jandarmerie şi societatea civilă. Pe măsură ce ne-am extins paleta de atribuţii, am reuşit să le gestionăm fără a avea probleme. Drepturile pe care urmează să le primim, şi aici mă refer strict la norma de hrană, vor da un plus de motivaţie poliţistului local de a acţiona în teren. 
- Au fost situaţii în care să nu puteţi gestiona anumite lucruri, anumite evenimente cu impact?
- Îmi dădeam demisia dacă s-ar fi întâmplat aşa ceva vreodată! Nu există problemă fără rezolvare. Asta este arta unui director, să găsească întotdeauna soluţii.
- Cum a fost relaţia cu administraţia locală? Aţi avut neînţelegeri? Au existat aspecte negative?
- Au fost şi zile mai bune şi zile mai puţin bune. Este normal ca un şef să-şi mai şi certe subalternii! Important este că nu sunt orgolii şi faptul că am construit ceva împreună demonstrează că a existat o relaţie bună. De câte ori s-a ivit o problemă şi am adus-o la cunoştinţa şefilor administraţiei publice, întotdeauna s-a găsit o soluţie.
- Cum aţi colaborat cu Poliţia Naţională, cu Jandarmeria, Şcoala de Poliţie „Vasile Lascăr”? V-au sprijinit în activitatea dumneavostră?
- Foarte bine! Eu le-am spus întotdeauna „Big Brother” – „Fratele mai mare”! A fost o relaţie de colaborare, de prietenie, iar mentalitatea mea, de la început, a fost ca să ne ia şi să ne privească ca pe un sprijin, nu ca pe un rival, pentru că toţi avem acelaşi ţel: să fie linişte în oraş.
- A compensat efortul suplimentar pe care l-aţi făcut, lipsa resurselor materiale, umane şi logistice?
- Au mai fost şi astfel de probleme, dar am reuşit să le îmbinăm şi să ne descurcăm în orice situaţie. Primarul ne-a aprobat tot ceea ce am cerut şi a fost de acord cu tehnica nouă. Chiar ne-a sprijinit şi de câte ori am fost la dânsul, niciodată nu a spus nu. Mereu şi-a dorit ca Direcţia aceasta să fie puternică. Având şi dispeceratul în structura noastră şi, ca program, toate cele trei schimburi, automat preluam toate sesizările din oraş, astfel ca dânsul să poată interveni în orice problemă, fiind anunţat din timp.
- De ce anume mai are nevoie Poliţia Locală din Câmpina pentru a funcţiona 100% eficient în slujba câmpinenilor?
- De un număr mai mare de poliţişti locali şi de salarii mai mari pentru aceştia, astfel încât motivaţia să fie una pe măsura atribuţiilor. Atâta timp cât eşti în stradă si pe frig şi pe căldură, şi zi şi noapte, şi sâmbăta şi duminica şi toate sărbătorile, mi se pare normal să fim altfel retribuiţi faţă de cei care muncesc doar 8 ore pe zi, doar schimbul unu. Trebuie să se facă o diferenţă, pentru că riscurile şi sacrificiile sunt mult mai mari!
- V-aţi putea reproşa ceva referitor la activitatea dumneavoastră desfăşurată la Câmpina?
- Nu poate fi totul perfect! Cel puţin ştiu că am încercat să fac lucruri bune şi dacă am greşit, nu am greşit cu intenţie. Cine nu munceşte, nu greşeşte!
- Ce v-a plăcut cel mai mult la Câmpina?
- Multe. Prea multe. Nu pot să enumăr ceva. „Când înfloreşte magnolia?” Asta a fost prima întrebare pe care am adresat-o când am venit în oraş. Mi-am dorit să revăd acea magnolie vestită de lângă Pompieri! Şi oamenii, pentru că le pasă de semenii lor. E ceva ce duce spre occident! Bine, mai avem mult până acolo, dar aici, la Câmpina, se simte puţin!
- V-aţi simţit ca într-o familie?
- Maaare... deci, chiar da! Pentru că fiind mai tot timpul aici, mi-am regăsit a doua familie, pe care nu o s-o reneg, chiar dacă voi pleca.
- Ce v-a determinat să vă întoarceţi la Ploieşti?
- Faptul că este o provocare, este instituţia pe care am creat-o de la zero şi nu am plecat de acolo pentru că am greşit cu ceva, consider că a fost o nedreptate. Punctele forte care m-au determinat să accept transferul la Ploieşti sunt naveta şi diferenţa de salariu. Şi pot spune că plec cu o tristeţe, pentru că m-am ataşat mult de colegi, de oamenii din Primărie, de locuitori, de oraş. Dar prin plecarea mea nu înseamnă că aici se termină totul. Îi iubesc pe toţi poliţiştii locali câmpineni, ei au fost familia mea timp de cinci ani şi am fost alături şi la bine şi la rău.
- Ce l-aţi sfătui pe înlocuitorul dumneavoastră?
- Să se poarte frumos cu oamenii, cu poliţiştii locali, să păstreze relaţiile de colaborare cu celelalte instituţii, să fie un om bun şi să continue tot ceea ce şi eu am continuat la venirea mea.
- Aveţi un mesaj pentru poliţiştii locali de la Câmpina?
- Nu-i abandonez, le doresc tot ceea ce este mai bine, atât personal, cât şi profesional şi sper că nu mă vor uita! Le spuneam mereu deviza mea: „Să fii om e lucru mare, să fii şef e o-ntâmplare!” Să nu uite niciodată lucrul acesta!
Andreea Ştefan

De la cluburile muncitoreşti la cluburile de noapte

În anii ’50, clasa muncitoare s-a bucurat din partea Partidului Comunist de multe avantaje, pe care ulterior, destul de repede, a început să le piardă: salarii bune, cartele de alimente speciale pentru munca grea, echipament de protecţie, asistenţă medicală gratuită, bilete gratuite pentru tratament în staţiunile balneare. O atenţie deosebită s-a acordat şi pentru ridicarea nivelului cultural al clasei muncitoare. Una din acţiunile care se refereau la cultură şi propagandă a fost apariţia cluburilor muncitoreşti. 


În Câmpina, ele s-au înfiinţat în 1948, imediat după ce, prin legea naţionalizării, clădirile din centru au trecut în proprietatea statului. Întreprinderile au primit spaţii în casele naţionalizate pentru înfiinţarea acestor cluburi. Primul a fost pe Bulevard, în clădirea care ulterior a devenit Procuratura oraşului. Altul a fost amenajat în cantina de la Ştrandul nr. 2. Cel mai bine pus la punct era pe strada principală şi aparţinea întreprinderii “Atelierele Centrale Câmpina”. Clubul “Ştefan Gheorghiu”, cum fusese numit, avea patru săli mari. Într-o sală cu mobilă elegantă, confiscată din casele înstărite de pe vremuri, era o bibliotecă cu cărţi şi ziarele timpului. În sala spaţioasă puteai să rămâi şi să citeşti ziarele la care clubul avea abonament permanent sau să împrumuţi cărţi pentru acasă. În sala vecină erau instalate mese de şah. (Câmpina avea în vremea aceea foarte mulţi şahişti valoroşi, care participau şi la competiţiile naţionale). Muncitorii câmpineni  frecventau mai ales sala unde era instalată masa de biliard, unde se desfăşurau adevărate competiţii între maeştrii acestui joc. Mulţi spectatori priveau partidele de biliard total diferite în acea vreme de cele de azi. În centrul mesei se aflau patru popice mici din lemn. Se acorda pentru fiecare popic doborât un număr de puncte şi de asemenea se puncta cu un scor mare o lovitură specială numită carambol. Tot timpul era mare animaţie în sala de biliard. Este surprinzător cum acest joc, practicat în cafenelele de pe timpuri, avea atunci atât de mare succes la muncitori! Mai era o sală dotată cu o masă pentru ping-pong, la club ţinându-se chiar campionatele orăşeneşti de tenis de masă. Ceva mai târziu au fost aduse şi jocuri de remi. Cluburi asemenătoare aveau şi Schela Câmpina şi Cooperaţia Meşteşugărească care, tot pe centru, într-o clădire la etaj, avea clubul “Voinţa”. 
După 1990, cluburile muncitoreşti au dispărut, înlocuite fiind de discotecile şi cluburile de noapte din epoca modernă. În Câmpina a existat un club de noapte cu spectacole de streaptease, în subsolul numit Bolta Rece, care n-a rezistat însă decât puţin, la începutul anilor ’90.
Discoteci au fost numeroase şi în oraş şi în împrejurimi. Interesant este că atunci, ca şi acum, tinerele domnişoare erau primite gratuit, în timp ce băieţii trebuiau să se ascocieze câte patru să ocupe o masă şi să comande o sticlă de whiskey al cărei preţ trecea cu mult peste 100 de lei. 
Am înţeles că la acest momentan se lucrează în oraş la amenajarea unui cazino. Probabil, în viitor, vom avea din nou şi un club de noapte. 
Într-un fel sau altul, tinerii câmpineni au asigurată distracţia. Mai rău stau lucrurile însă pentru pensionari. Primăria a promis pentru aceştia înfiinţarea, în clădirea care aparţine Grupului Şcolar Petrol, a unui club în care aceştia să se poată întâlni. Majoritatea sunt încă activi şi simt nevoia să aibă un loc în care să desfăşoare diferite activităţi: tenis de masă, şah, lectura ziarelor, eventual să asculte conferinţe şi să participe la diverse activităţi cultural-distractive. 
Nu putem decât să sperăm că, la insistenţele multor domni care formează în prezent o numeroasă categorie din populaţia oraşului, Clubul Pensionarilor se va deschide cât mai curând.
Alin CIUPALĂ

Implică-te şi tu în campania umanitară „Iepuraşul vine la toţi copiii”

Solidaritatea şi speranţa oferite celor din jurul nostru ne pot schimba complet viaţa. Pentru mulţi copii din Câmpina şi din împrejurimi, Sebastian Dumitrescu este Moş Crăciunul lor şi Iepuraşul de Paşte. Au trecut şapte ani de când Sebi, în preajma sărbătorilor, demarează acţiuni umanitare pentru copii şi familii cu probleme sociale, atât din Câmpina, cât şi din localităţile învecinate.
Şi de acestă dată, în preajma sărbătorilor pascale, se strâng donaţii în cadrul celei de-a IX-a campanii „Iepuraşul vine la toţi copii”. Cu sprijinul Casei Tineretului şi al Grupului Donaţii.Campina, până pe data de 10 aprilie se colectează produse de îngrijire corporală, rechizite şcolare, hrană neperisabilă şi dulciuri, punctele de colectare a acestora fiind: Magazinul Outdoor & Bike (vizavi de Şcoala Generală nr. 7); Farmacia Catena (str. A. I. Cuza nr. 19); Televiziunea Valea Prahovei (în incinta Casei Tineretului); Club Live (în incinta Casei Tineretului).


Este o campanie plină de transparenţă, o campanie clădită în timp pe un sistem de încredere şi  mare seriozitate din partea celor care se implică, aceste acţiuni fiind deosebit de sensibile din punct de vedere social. „Totul a plecat ca o curiozitate şi s-a ajuns ca după şapte ani, copiii să ne aştepte. Moral, chiar nu avem voie să nu mai facem asta! Sunt copii care acum şapte ani aveau 4 ani, iar acum au 12 ani. Au crescut cu noi şi avem faţă de ei o datorie morală. Ei ştiu că toată viaţa lor noi am le-am fost alături. Şi mai sunt şi toate celelalte cazuri sociale...” - ne-a declarat iniţiatorul şi organizatorul acestor campanii umanitare, Sebastian Dumitrescu. 


Până în acest moment sunt în jur de 70 de persoane care ajută, voluntari care sortează, care şi-au pus la dispoziţie maşinile şi timpul pentru a face oameni fericiţi, campania fiind sprijinită şi de o serie de parteneri privaţi.
Toate donaţiile care se vor strânge, vor ajunge la: Casa de Copii „Sf. Filofteea” (Ada Marinescu Câmpina); Centrul rezidenţial de tip familial Brebu; Grădiniţa pentru copii cu nevoi speciale Câmpiniţa; Centrul de Plasament Câmpina – Cartier Voila; Grădiniţa Drăgăneasa; Şcoala Pietriceaua şi pentru diferite cazuri sociale.
Pentru orice fel de informaţii şi detalii îl puteţi contacta pe Sebastian Dumitrescu la numărul de telefon: 0726.91.22.53.  
Andreea Ştefan

Lansare de carte la Diverta: “IUBIRE CU MÂINI RUPTE”

Miercuri, 1 aprilie a.c., după ora 16.00, la librăria Diverta din urbea noastră, Nicolae Geantă şi-a lansat cea de-a şaptea carte: Iubire cu mâini rupte, un volum cu „tablete pentru suflet”, apărut la editura „Fabrica de vise” din Beiuş, 2015. Totodată, prof. dr. Nicolae Geantă a prezentat invitaţilor săi şi volumul de eseuri „Lupta cu inerţia”, carte apărută la aceeaşi editură în decembrie 2013, care deşi a fost lansată în peste 20 de localităţi din România, la Câmpina „nu i-a sosit ceasul”.


Înghesuiţi printre rafturile de cărţi, invitaţii - profesori şi elevi, ortodocşi şi protestanţi, gazetari sau simpli cititori - au fost introduşi în lumea cărţilor profesorului Nicolae Geantă de către criticul literar Christian Crăciun, care s-a declarat încântat de o astfel de invitaţie, mai ales că „într-o vreme în care nu mai e de bonton să aperi creştinismul, cărţile domnului Geantă nu vorbesc numai de Dumnezeu, ci cu Dumnezeu”. „ «Iubire cu mâini rupte» e un volum nu de eseuri, ci de parabole („parabola e dincolo de vorbire, e inepuizabilă ca înţeles”), în care autorul vorbeşte prelimba poporului, la fel ca pe vremuri Mântuitorul!. Ambele cărţi prezentate azi au două atuuri: atenţie şi acţiune. Domnul Geantă scoate o apoftegmă din fiecare imagine pe care o vede. O pune în scriere, apoi acţionează. Autorul a scris un splendid elogiu al lacrimei, ceva de gen Cioran… Alte parabole se referă la esenţa rugăciunii – care nu e matematică: Dumnezeu nu îţi răspunde după cât îi dai; despre lupta creştinismului – care nu e plutire pe nori de puf, ci sac de box; despre toleranţă – pe care eu o consider o siliconare a iubirii. Textele (foarte) scurte sunt cristale. Sunt foarte bine scrise. Volumele sunt nuclee de predicare… Împing omul să dorească să-şi alinieze vorba cu fapta”, a mai precizat profesorul Crăciun. 


Dintre invitaţi, istoriul Alin Ciupală a subliniat că admiră nu doar de scrierile d-lui Geantă, dar şi faptul că este un personaj cu multe valenţe: „profesor care depăşeşte cu mult cadrul unui dascăl obişnuit; cercetător ştiinţific minuţios – a umplut un gol pe care îl avea Câmpina şi un excelent predicator, mai ales că activează pe un teren arid. Ar fi o pierdere pentru oraş dacă pleacă în Bihor, aşa cum îşi doreşte”. 
Ioan Necula, directorul Colegiului „C-tin Istrati”, unde activează Nicolae Geantă, a spus despre scrierile acestuia că sunt nişte doze de adevăr. „Luate, pot avea efect Placebo… Autorul încearcă să te apropie de suflet… Un mare atu al său este că îl umanizează pe Dumnezeu, îl face accesibil pentru profani!”
Profesorul de istorie Marcel Vlădescu, absolvent şi de teologie ortodoxă, a fost de părere că volumul domnului Geantă „nu poate fi citit decât pe îndelete. Rumegat, în vreo două luni, pentru reflexie,  pentru că pune întrebări existenţiale. Soluţiile d-lui Geantă sunt ale omului Omega: surprinde mult în cuvinte puţine”. 
Gheorghiţa Neacşu, profesor de filozofie, a remarcat saltul pe care îl face scriitorul  de la ştiinţă, de la dinamică teritorială, la eseistică, la reflexii. „Autorul are sensibilitate, poezie care nouă ne scapă momentan”, a mai spus prof. Neacşu, care crede că autorul are o genă bună. „Trebuie să fii recunoscător lui Dumnezeu pentru asta! Are dezvoltată şi glanda pineală, al treilea ochi”. 
După alte scurte intervenţii ale invitaţilor, Florin Frăţilă, preşedintele Comisiei de Cultură din cadrul Consiliului Local, a subliniat că scrierile domnului Geantă ar trebui să pătrundă în mâinile tuturor, dar ale  tinerilor în special.
Nicolae Geantă a mărturisit invitaţilor că îşi scrie devoţionalele în maxi-taxi, în tren, în pauze la cancelarie, în pat sau în biserică, în funcţie de cum îi vin ideile. Pe laptop, pe tabletă sau PC, pe agendă şi mai puţin pe manşeta de la cămaşă. „Am ales să scriu despre iubire cu mâini rupte, deşi pare un demers inconştient, deoarece românii au început să iubească doar negustoreşte, doar pentru recompense. Ceva gen fifty-fifty. Mulţi au abandonat să mai iubească. Modelele de iubire din cotidian sunt gonflate. Siliconate. Falsuri. De aceea suntem năpădiţi de buruienile urii. De fapt, ura nu există. Ura e absenţa iubirii. Noi trebuie să iubim chiar şi atunci când cel de lângă noi ne dă cu ciocanul peste degete! Dar asta n-o poţi face decât dacă îl ai model pe Hristos” – a mai spus autorul.
Evenimentul de la Librăria Diverta Câmpina a mai reunit printre invitaţi şi pe fostul profesorul de istorie Gheorghe Stanciu, profesorii de religie Nicolae Meleacă şi George Muşat, pictorul Elisei Comnoiu, ziaristul Serghie Bucur, omul de afaceri Emanuel Păun ş.a. După discuţii şi un mic protocol, autorul a mulţumit încă odată invitaţilor şi în mod expres patroanei şi personalului de la Diverta pentru găzduire.

Concurs de manuscrise – creaţie literară 2015

Casa Municipală de Cultură „Geo Bogza” Câmpina organizează, în baza HCL din 26 martie 2015, Concursul de manuscrise se adresează autorilor cu domiciliul în municipiul Câmpina la data desfăşurării concursului şi vizează valorificarea creativităţii locuitorilor de toate vârstele, în beneficiul creşterii comunicării interpersonale şi a nivelului general de educaţie. Cu acest prilej, se adaugă valori importante la patrimoniul cultural al localităţii şi este stimulată participarea activă a tuturor la dezvoltarea individuală prin comunicare deschisă, în spiritul valorilor morale europene.


Autorii de texte literare, cu domiciliul în municipiul Câmpina, vor depune, Casa Municipală de Cultură „Geo Bogza” Câmpina, manuscrise sub formă imprimată pe hârtie A4 şi în format digital (extensie .pdf) pe CD sau la email casabogza@gmail.com până la data de 15 aprilie 2015. 
Stabilirea câştigătorilor se va face de un juriu extern remunerat, format din scriitori, critici literari, membri ai Uniunii Scriitorilor din România şi reprezentanţi ai organizatorilor. 
Se vor acorda premii constând în plata, în limita bugetului alocat, a editării/tipăririi unei cărţi din genurile: 1. poezie, 2. proză, 3. eseu, 4. critică literară, monografii sau memorii-jurnale.
Rezultatele concursului se anunţă pe 25 aprilie 2015.