19 mai 2015

Descinderi şi percheziţii la Câmpina, după arestarea lui Ion Manea, primarul din Valea Doftanei

Vizat de autorităţi, omul de afaceri basarabean Grigore Şincariuc susţine că nu are nicio legătură cu acest caz:
„Vrem să investim 200 de milioane de euro la Valea Doftanei şi primim numai beţe în roate!”

Pe 13 mai, procurorii de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova şi poliţişti de la Biroul Antifraudă din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie au efectuat percheziţii la Primăria comunei Valea Doftanei şi la domiciliul primarului Ion Manea. Ulterior, acesta a fost reţinut pentru 24 de ore, însă magistraţii Tribunalului Prahova au decis, a doua zi, arestarea preventivă pentru 30 de zile. În perioada 2012-2014, se pare că acesta ar fi favorizat o societate comercială privată, care dezvoltă un proiect pentru construirea unei staţiuni turistice. Acuzaţiile care i s-ar aduce primarului Ion Manea ar fi de abuz în serviciu şi două fapte de instigare la fals intelectual pentru obţinerea de foloase necuvenite. 
Acestea nu au fost însă singurele descinderi din acea zi. S-au făcut percheziţii la alte două locaţii, aparţinând cetăţeanului român de origine basarabeana Grigore Şincariuc, respectiv la locuinţa acestuia din Câmpina şi la sediul firmei sale, Reinvest RQM Brebu. 

În urma celor întâmplate, am vrut să aflăm şi un punct de vedere din partea  lui Grigore Şincariuc, omul de afaceri suspicionat de autorităţi că ar fi fost favorizat de primarul Ion Manea:  
„SC Reinvest RQM SRL este o societate românească în care sunt doi asociaţi, un cetăţean român şi un cetăţean ucrainian. Noi avem un proiect în judeţul Prahova, în comuna Valea Doftanei. L-am pornit din 2007 şi constă în realizarea unui resort turistic, cu o capacitate de 3000 de locuri, investiţia fiind de aproximativ 200 de milioane de euro. Noi credem că o să aibă un efect foarte important şi la nivel naţional, pentru că se vor crea 1500 de locuri de muncă. În 2010, am primit aviz favorabil de la Consiliul Judeţean, iar acum nu pot să prezint actele pentru că toate sunt luate, în urma percheziţiilor. Au luat absolut tot la Ploieşti, la Poliţie. Eu nu eram acasă şi nici la Brebu. Pe strada Plevnei, la domiciliu, era soţia mea, la Brebu, la sediul firmei, era tata. La 6.00 dimineaţa au făcut percheziţii în două locuri odată. Mi-au confiscat toate actele de proprietate ale firmei, toate studiile, calculator, absolut tot ce e legat de firmă şi acum cred că urmează să ne cheme, pentru că au fost şi avocaţii din partea noastră. S-a făcut totul legal, oamenii s-au purtat frumos. Apoi am văzut în presă nişte mizerii cu care nu avem nicio legătură. Bineînţeles, trebuie să zic „mersi” că m-au făcut şi tânăr de 30 de ani, iar eu am 36. Plus de asta, nu sunt rus, sunt român. De ce mă acuză că am legături cu mafia rusă?! Eu de zece ani de zile m-am stabilit în România, am doi copii care sunt născuţi aici, la spitalul din Câmpina, un băiat de 10 ani şi o fetiţă de 5 ani. Nu văd legătura! Sunt român basarabean. Eu am venit la tata, el fiind stabilit de mult la Brebu, mi-a plăcut zona şi ne-am stabilit aici. Sunt cetăţean român şi sunt mândru de asta, sunt prahovean şi vreau să fac în zona asta ceva frumos. 
Nouă judeţul ne-a dat sprijin. Cred însă că problema e aici, local se întâmplă ceva. Avem avizul de la Consiliul Judeţean, avizul de la doamna Iatan, arhitect şef pe judeţ... Aici în zonă nu poţi să obţii nimic, nicio hârtie, nimic, nimic... nici de la actualul primar, nici de la fostul.
Tot timpul am mers pe calea legală, cu număr de înregistrare pentru tot ce am solicitat. Nu avem litigii, nu avem reclamaţii, nu avem datorii la stat ca firmă, nu am avut niciodată probleme de genul acesta. Noi nu am luat nimic, niciun centimetru de teren din localitate, în concesiune, n-am luat nimic de la Primărie. Noi am cumpărat în jur de 150 de hectare numai de la oameni privaţi. Nu ne-a favorizat cu nimic nici fostul, nici actualul primar. Ne tot luptăm să realizăm ceea ce ne-am propus. Cu două săptămâni în urmă, am depus documentaţia ca să obţin autorizaţia pentru a putea trage 9 km de curent, pe investiţia proprie a firmei şi suntem, aşa, legaţi... Când facem un pas, avem beţe în roate, când mai facem un pas, la fel! Investiţia este privată, fără fonduri europene. Eu ştiu că în ţară, la ora actuală, este o problemă, este o criză, într-adevăr, economică şi în plus e o problemă şi cu locurile de muncă în zona noastră, Câmpina, Valea Doftanei, Brebu, împrejurimi. Avem foarte multe întreprinderi care la ora actuală se închid. De aceea  credem că este în beneficiul tuturor ca acest proiect să funcţioneze. În schimb ni se pun numai piedici! Noi, din 2010, am rezervat energie electrică, am plătit 3 miliarde de lei vechi pentru rezervarea acesteia, am montat contorul, s-a făcut lucrarea. Fostul primar ne-a dat autorizaţia să tragem curent până sus şi pe urmă Primăria s-a trezit că nu a avut drum. Ne-au dat autorizaţia pentru un drum forestier, după care a început fostul primar demersurile, fiind necesară o Hotărâre de Guvern pentru ca un drum forestier să treacă în drum comunal. Primarul actual a continuat treaba asta şi a reuşit să transfere drumul prin HG nr.180/2014. Fiind totul în regulă cu drumul, acum am cerut, pentru a doua oară, bineînţeles cu adresă, cu număr de înregistrare, dosar la Primărie, oficial totul, să obţinem autorizaţia ca să tragem curentul, să începem anul acesta organizarea de şantier. Noi am efectuat toate studiile pe teren, pe zonă. Institutul Geologic şi Hidrologic a făcut studiile pentru firma noastră. Oficial, avem tot. Site-ul nostru, www.zanoaga.com, există de trei ani de zile şi avem 1.800.000 de vizitatori deja. E o staţiune care încă nu există, dar vizitatori sunt deja pe site”. 


Întrebat dacă are duşmani sau dacă planurile sale incomodează pe cineva, Grigore Şincariuc a mai declarat: “Eu nu ştiu dacă cineva a vrut să-mi facă rău. Ieri am cumpărat un ziar de la Bucureşti şi am văzut ceva, o problemă cu mafia lemnului... Nu ştiu ce se întâmplă! Poate ei sunt contra! Însă noi, ca să facem un proiect de resort turistic, nu trebuie să defrişăm niciun copac. Noi l-am creat pe un gol alpin, care e împrejmuit cu pădure. Din contră, trebuie să mai plantăm copaci în proiectul nostru. Guvernul se plimbă prin alte ţări, caută investitori privaţi, dar noi ce sprijin avem? Noi suntem aici din 2007, staţiunea trebuia în aceşti ani să fie făcută deja! Am vrut să facem anul acesta organizarea de şantier. Să tragem curentul în sus, să forăm apa şi de la anul să începem construirea primului hotel, pentru o mie de turişti zilnic. Automat s-ar fi creat primele 600 de locuri de muncă. 
Per total, staţiunea o să deţină vreo 11 hoteluri, baze de tratamente, locuri pentru distracţie, hoteluri cu serviciu all-inclusive, vor fi multe agremente pentru copii, pentru bătrâni. Vrem să creem o staţiune în care fiecare membru al familiei, bătrân, copil,  tânăr, să aibă o ocupaţie, să fie mulţumit. Am vrut să aducem nişte branduri bune în zonă. Românul duce bani din ţară în Bulgaria, în Austria, în Turcia, în sensul că preferă să-şi petreacă concediile, vacanţele în străinătate. Momentan, în România au rămas doar două domenii care mai pot fi dezvoltate: agricultura şi turismul. Industria a dispărut treptat din zona noastră şi vedem ce se întâmplă, oamenii nu mai au de lucru. 
Simt că am ajuns la limita răbdării, după opt ani de zile de în care m-am zbătut să fac ceva durabil! Nu am furat nici terenul, că e al nostru, cumpărat, nu furăm nici hotelurile care vor fi construite, acestea vor rămâne pentru România şi cu toate astea suntem hărţuiţi în felul acesta. Sunt multe exemple de investitori care vin, stau un an, doi în ţară şi apoi pleacă. Şi Guvernul zice: haideţi să aducem, să chemăm pe cineva! Noi suntem aici, dar nu suntem lăsaţi să ne dezvoltăm. Vrem să investim 200 de milioane de euro la Valea Doftanei şi primim numai beţe în roate! Dacă rezultatul ar fi pozitiv, eu mâine aş începe treaba. Am depus dosarul pentru autorizaţie cu două săptămâni în urmă. Avem număr de înregistrare, avem proiectul depus la Primnărie, avem absolut tot. Toţi banii alocaţi sunt din buzunarele noastre, sunt bani privaţi.
De 10 ani de zile stau aici în zonă, cred că mă cunoaşte multă lume. Ca persoană fizică am ajutat în comuna Brebu, am susţinut şi fotbalul, am fost la case de copii orfani, am sprijinit tot timpul, pentru că îmi place zona, îmi plac oamenii, natura, dar nu mai înţeleg nimic din ce se întâmplă!  Este important ca lumea să ştie cine suntem şi ce vrem să facem. Noi nu cerem nimic de la nimeni, nu am venit cu propuneri ilegale, vrem doar să pornim proiectul să creem locuri de muncă, să ne facem treaba”.
Dincolo de toate aceste percheziţii, arestări şi declaraţii va rămâne valabil doar verdictul justiţiei, care mai devreme sau mai târziu va scoate adevărul la lumină.
Andreea Ştefan

Editorial. CINE SE ASEAMĂNĂ…

În mod normal nu aș fi acordat atenție întîmplării cu Julio Iglesias jr. de la Antena 3 via Gâdea, cum nu acord atenție mulțimii de rebuturi morale care se perindă pe ecranele noastre. Numai că pătărania respectivă are o semnificație mai gravă și, din cînd în cînd, analistul media, ca și doctorul, trebuie să înlăture puroiul. Rezum pentru cei care n-au fost pe recepție: invitat într-o emisiune, cîntărețului spaniol i s-a propus de către maestrul Gâdea să învețe cîteva expresii românești printre care „jos Băsescu”. Cînd și-au dat seama cum au fost manipulați, reprezentanții artistului au publicat un comunicat foarte contondent și aud că s-a anulat și concertul. Cine crede că e vorba numai de o glumă (proastă) se află în eroare. Antena 3 ar trebui de urgență închisă tocmai în numele apărării democrației. Întreaga ei politică editorială este, în limbajul strategilor politici, o foarte periculoasă vulnerabilitate a siguranței naționale. Isteriile pe care le creează, falsele subiecte pe care le propagă sunt căi clasice de manipulare și parte a unui război informațional în care e limpede de partea cui sunt dacă ne gîndim cine a fost Varanul. Ceea ce este îngrijorător, semn negru al subdezvoltării noastre civice, este tocmai audiența de care se bucură acest post, explicabilă prin gradul redus de alfabetizare și culturalizare al unei populații aruncate direct din pre-modernitate în post-modernitate. Să nu uităm că pentru dl. Ponta, Gâdea și ceilalți caporali de serviciu sunt ziariști și Antena 3 este un post tv excelent, care îi oferă o insistentă prezență mediatică. Cine se aseamănă, se adună! 


Plagiatorul cinic este el însuși un pericol la integritatea țării. Întreaga anomalie a societății românești, lipită strîmb după fractura din 89, se reflectă perfect în acest post în care minciuna nu este dibace, insinuantă, ci violentă, grobiană, pentru a disloca o populație mancurtizată fără rest de propaganda comunistă care a reușit să edifice „omul nou”. Chestiunea Iglesias ne pune din nou într-o postură internațională de toată jena. Și nu sunt de vină nici rușii, nici americanii, ci doar  limitările sufletului nostru pe care atîta ne place să-l lăudăm. Pe mine nu mă înfioră mutanții care coboară comunicarea publică în aceste abisuri de nesimțire, ci valurile de populație care le acordă credit. Încă după alegerile din toamna trecută scriam că oamenii aceștia vor rămîne fixați în „jos Băsescu” pentru că nu știu altceva. „Gluma” asta penibilă a omului nevinovat pentru numele pe care-l poartă arată doar un nivel de inteligență cu totul precar și, în consecință, credința sa că  și telespectatorii săi au același nivel de inteligență. Slăbiciunea statului nostru ni se arată perfect într-o asemenea oglindă întîmplătoare: politizarea aberantă a CNA-ului l-a transformat într-o fantoșă, toate abnormitățile la limita legii se pot lăfăi în voie pe ecrane. Chiar în numărul trecut scriam despre decăderea pînă la starea comatoasă a presei românești. Acest „fapt divers” este o ilustrare perfectă a mizeriei sale morale. Cum se explică această sporire tumorală a minciunii, ticăloșiei, manipulării ordinare? Scepticismul cel mai negru te cuprinde cînd faci „revista presei”. O țară în care Antena 3 este lider de audiență nu are viitor și nu merită să aibă un viitor. Bine, aud replica, dar toate țările au ticăloși și inculți. De acord, dar nicăieri ăștia nu ocupă prim planul și nu fixează agenda publică. Vă închipuiți un Gâdea sau un Badea la BBC? Doamne ferește! Iar această presă de mercenari ignari îl susține veselă pe dl. Ponta cu ai săi corupți…și este firește susținută de aceștia. Este reciprocitatea fatală a societății românești: un mediu social profund bolnav din punct de vedere moral în care se reproduce perfect infecția bacteriană politico-mediatică, îmbolnăvind și mai rău noi segmente ale corpului social. De unde luăm penicilina morală și cine ne vor fi doctorii?
Christian CRĂCIUN

Clasată în primele nouă dintre cele 200 înscrise la concursul de informatică ACSL All Star Contest, echipa CADON pleacă în America cu gândul să câştige marele premiu

Sunt tineri şi pasionaţi de informatică. Sunt dornici să-şi clădească un viitor frumos din munca lor, conştienţi că pentru a realiza ceea ce-ţi propui este nevoie de multe ore de studiu, de aprofundare a cunoştinţelor  şi de încredere în forţele proprii. Rareş Dumitrică, Victor Alexandru, Denis Cărăuş, Cătălin Oancea şi Gabriel Năstase sunt cei cinci tineri de la Liceul Tehnologic Energetic din Câmpina care vor participa la concursul internaţional de informatică ACSL All Star Contest ce va începe în data 23 mai la Liceul Timber Creek HS, Orlando, Florida din Statele Unite ale Americii. Informaticienii, elevi în clasa a XI-a s-au constituit într-o echipă solidă, numită CADON, titulatură  ce reprezintă, de fapt, iniţialele numelor de familie ale fiecărui membru. Şi cum orice performanţă are o istorie, am vrut să aflăm cum s-a născut pasiunea lor pentru informatică, un domeniu complex ce evoluează pe zi ce trece: Rareş: - „La mine totul a început  din copilărie, cand, alături de vărul meu, am descoperit pentru prima dată calculatorul şi nesfârşitul spaţiu virtual. Aşa  am început să învăţ lucruri noi, programe, jocuri şi am găsit o lume fascinantă”. În cazul lui Victor, pasiunea pentru calculatoare a început în clasa a VII-a, sub îndrumarea profesorului de informatică: ”Am avut şansa să lucrez foarte mult, cu profesorul, la informatică  în şcoala generală şi de aici pasiunea şi ulterior profilul de specialitate din liceu.” 


Fiecare dintre ei are propria poveste strâns legată de curiozitatea din copilărie, îndrăzneala de a explora şi visul de a participa cu propria gândire la evoluţia umanităţii. Au aflat despre acest concurs în timpul anului şcolar, de la Victor, cel care a şi propus înfiinţarea echipei.  A urmat  înscrierea pe cheltuiala liceului.  După  patru runde preliminare de calificare, în perioada decembrie 2014 – aprilie 2015, tinerii au fost invitaţi la finala din SUA. Bucurie fără margini! Nu se aşteptau la o asemenea reuşită. Denisa Stoicescu, profesorul coordonator, este mandră de performanţa lor: „E prima oară când merg cu elevii la un concurs internaţional. Este o competiţie dificilă, pentru că programarea nu este la îndemâna oricui. Se lipeşte de puţini, dar printre aceşti puţini suntem şi noi. Iniţiativa a venit din partea lor şi sunt mândră că au ajuns aici. Odată cu această reuşită au deschis o poartă către o altă lume, pentru că au ocazia să vadă cum e la un liceu din America, cum învaţă copiii de-acolo, deci este o oportunitate deosebită”. 
 Elevii câmpineni vor concura cu elevi din întreaga lume. Echipa CADON s-a clasat pe locul 9 (192 puncte din 200) şi face parte din grupul select al celor 15 echipe calificate dintr-un total de 200 înscrise. 
Susţinerea materială pentru transport, casă şi masă a venit în primă fază din partea părinţilor, aceştia reuşind să strânga în jur de 2000 de euro din fonduri proprii şi încă aproximativ 3000 de euro din sponsorizări. Sume insuficiente, însă, pentru a face posibilă  o deplasare costisitoare în SUA. În aceste condiţii, sprijinul venit din partea autorităţilor locale (Consiliului Local a aprobat finanţarea cu suma de 33.000 de lei, din fonduri publice) a făcut diferenţa.
Echipa CADON speră să se întoarcă acasă cu premiul cel mare şi astfel să le mulţumească tuturor celor ce au avut încredere în ei. Şi noi le urăm succes şi indiferent de rezultatul pe care-l vor obţine, suntem mândri de performanţa lor. 

Gânduri înaintea plecării
„O să dăm tot ce putem pentru acest concurs. Vreau să venim cu premiul I şi să ajungem cât mai departe posibil. În plan personal, este o mare realizare. O să continui ceea ce am început acum şi la facultate şi sper într-un viitor de succes.” – Rareş Dumitrică
„Sper ca acest concurs să-mi dea şansa să pot să mă înscriu la o facultate din SUA sau din Marea Britanie, Suedia...” – Victor Alexandru
„Odată cu acest concurs sper să mi se deschidă căi pentru viitor. Pentru mine e o mare realizare. Peste câţiva ani mă văd programator de succes, neapărat.” – Denis Cărăuş
„Concursul acesta înseamnă foarte mult pentru  mine. Este o şansă pentru un viitor strălucit. Mergem acolo şi sperăm să venim cu trofeul.  Experienţa asta o să ne ajute foarte mult pe viitor.” – Cătălin Oancea
„Pentru mine acest concurs a reprezentat un mod de a învăţa lucruri noi, de a pune în practică ceea ce am învăţat, de a-mi crea propriul drum spre o carieră de succes, iar peste câţiva ani mă văd programator.” -  Gabriel Năstase
Andreea Ştefan

Abandonul şcolar şi integrarea în societate, subiecte de dialog între AISI şi invitaţii săi

Abandonul şcolar este un fenomen cu grave implicaţii asupra dezvoltării personale a copiilor şi a şanselor acestora de integrare socială şi profesională. Nu este un secret pentru nimeni că el este frecvent cu preponderenţă în rândul copiilor de etnie romă, al celor care provin din familii sărace sau care au dizabilităţi. 
Abandonul şcolar este un fenomen care ia amploare şi care nu poate fi stopat decât printr-o strategie de prevenire eficientă. Toate părţile implicate în rezolvarea acestei probleme ar trebui ca mai întâi să se concentreze pe identificarea elevilor care prezintă o situaţie de risc, cu mult înainte ca aceştia să părăsească şcoala.
Asociaţia Inima Sfântă a lui Iisus (AISI) din Câmpina a luat iniţiativa şi a organizat vineri, 15 mai, o întâlnire în sala mică a Casei Tineretului. Au fost invitaţi să participe directori de şcoli, învăţători, educatori, Serviciul de Ordine Publică din cadrul Poliţiei Câmpina, Serviciul Asistenţă Socială din cadrul Primăriei, inspectorul şcolar pe problemele romilor din cadrul Inspectoratului Şcolar Judeţean Prahova, Radu Pantelimon, consilierul local Florin Frăţilă şi voluntari AISI.
Deschiderea la dialog a fost făcută de către Aura Trăistianu - expert în problemele romilor în cadrul Primăriei Câmpina, Paolo Gozzo - preşedintele Asociaţiei şi iniţiatorul întâlnirii şi de către Raluca Zamfirescu - avocat şi voluntar pe probleme juridice la AISI.


“Asociaţia se ocupă de evitarea abandonului şcolar de către copiii defavorizaţi, iar scopul acestei întâlniri este de a ne ajuta reciproc, prin colaborare, pentru a avea un rezultat mai bun în ajutorarea acestora. Am făcut o listă cu obiective, nişte puncte de vedere şi putem încerca împreună să-i susţinem eficient” - a spus Paolo Gozzo. 
Fiecare şcoală are o evidenţă a copiilor înscrişi la AISI, această întâlnire fiind solicitată pentru a strânge această colaborare printr-o comunicare directă în ceea ce priveşte situaţia elevilor înscrişi în instituţiile de învăţământ şi care fac parte şi din evidenţa Asociaţiei.
Paolo este un suflet nobil, cu credinţă în Dumnezeu şi îşi dedică fiecare zi în slujba acestor copii. Una dintre dorinţele sale este ca de fiecare dată când apar probleme, în principal legate de absenţa copiilor de la şcoală, de diversele greutăţi din familie, să fie înştiinţat de către directorii şcolilor, la rândul său angajându-se să procedeze la fel. 


Rolul AISI constă într-un program after-school, desfăşurat între orele 13:30 şi 17:00, timp în care copiii sunt ajutaţi să înveţe pentru şcoală. În urma activităţii depuse de întreg personalul, s-a constatat că volumul mare de teme date de către cadrele didactice este un dezavantaj pentru ei. Nu pot ţine ritmul cu copiii care provin din alte familii, în care timpul alocat studiului şi ajutorul sunt de altă factură. Majoritatea părinţilor acestor copii nu ştiu să citească, nu ştiu să scrie, sunt analfabeţi şi tocmai de aceea sarcina ce le revenea lor de drept este preluată de către Asociaţie. Eforturile din partea tuturor instructorilor voluntari sunt foarte mari. În general sunt cadre calificate, învăţători, profesori, ingineri care se confruntă cu situaţii în care copiii vin fără cărţi, fără caiete sau care vor să-şi facă toate temele până pleacă acasă, însă timpul este insuficient. De asemenea, există cazuri ale unor copii care la 13-14 ani nu ştiu nimic şi pentru a-i face să înţeleagă ceva, aplică metode practice constând tot felul de jocuri educative.
Primul obiectiv din lista concepută de Paolo Gozzo ar fi ca dascălii să conceapă un program special prin care aceşti elevi să primească mai puţine teme care, făcute în ritmul lor, să le permită să ajungă la nivelul celorlalţi, pentru a reuşi să recupereze carenţele pe care le au, în mod special la capitolul igienă, educaţie şi şcolarizare. 
Celelalte obiective sunt: evitarea abandonului şcolar şi identificarea copiilor care au nevoie de sprijin – aceste categorii provin din familii dezorganizate, cu părinţi separaţi sau plecaţi în străinătate, familii care nu au un loc de muncă stabil sau întâmpină greutăţi, copii care locuiesc cu bunicii, copii instituţionalizaţi sau care au părinţi arestaţi. Acest obiectiv presupune ca directorii de şcoli să comunice dacă au asemenea cazuri şi cum înţeleg să desfăşoare această colaborare cu AISI; copiii să fie sprijiniţi cu manuale, caiete speciale, uniforme; bursele sociale să ajute la achiziţionarea materialului necesar pentru studiu sau rechizite; existenţa unei comunicări între învăţător şi AISI în privinţa copiilor care lipsesc nemotivat în ambele instituţii, iar în cazurile extreme de absenteism să intervină autorităţile competente (Poliţia, Protecţia Copilului, alte instituţii); integrarea tuturor copiilor care au abandonat şcoala, fără a fi refuzaţi de şcolile de care aparţin şi existenţa unor parteneriate viabile.
A mai fost făcută o precizare referitor la copiii cu probleme psihice şi care se află la Şcoala Sanatorială Voila.
“Paolo îşi doreşte cel mai mult ca toţi copiii din aceste familii să fie şcolarizaţi. Acesta este scopul final. Eu, personal, îmi doresc să nu-i văd în boxa acuzaţilor, în primul rând, iar pentru oraşul meu, pentru comunitate, să nu văd asemenea copii crescând şi ajungând pe stradă, mai departe, în sectorul domnilor de la Poliţie şi, în continuare, în sectorul meu, să ajungă cu dosare penale” - a specificat avocata Raluca Zamfirescu.
O altă problemă ridicată în timpul discuţiilor s-a referit la situaţia în care anumite şcoli refuză înscrierea copiilor de etnie romă, din diferite motive, cel mai invocat fiind refuzul părinţilor celorlalţi copii de a-i accepta. Şi aici vorbim de discriminare, ceea ce nu este normal să se mai întâmple în zilele noastre. Indiferent de originea socială sau etnică, de sex sau apartenenţă religioasă, toţi copiii din România au dreptul la educaţie, un drept garantat de Constituţie. 
Un alt aspect care joacă un rol negativ în viaţa acestor copii este igiena, care este aproape imposibil de asigurat atâta timp cât acasă nu au condiţii să se spele, nu au haine de schimb sau nu au măcar habar de noţiunea cuvântului „curat.
Aceşti copii nu au nicio vină. Sunt victime ale unui sistem aflat în degringoladă, condus de oameni care în loc să simplifice situaţiile, mai rău le complică.
Iniţiativa AISI de a preveni abandonul şcolar şi de a ridica nivelul educaţional al elevilor romi şi nu numai, este o provocare nu doar pentru instituţiile de învăţământ, dar şi pentru toţi cei care sunt deschişi la minte şi cred că oricine merită o şansă.
Cert este că întâlnirea a fost oportună, asigurând un spaţiu comun de reflectare şi dialog între toate părţile participante. Inspectoratul, administraţia locală, cât şi directorii de licee vor oferi sprijin Asociaţei AISI, însă aceasta va trebui să pregătească un plan operaţional cu acţiuni şi colaborări concrete pentru ca desfăşurarea acestora să aibă rezultate pozitive. Aceste întâlniri vor continua din două în două luni, sperându-se ca pe viitor  în sală să fie prezenţi şi părinţi din ambele tabere, astfel încât discuţiile să fie la obiect şi cu focusare pe scopul real: prevenirea abandonului şcolar şi integrarea în societate.
Andreea Ştefan 

Richard Constantinoff, fotograf: “Încerc să capturez pe senzorul aparatului foto esenţa clipei exprimată printr-o fotografie unică şi perfectă”

Oamenii a căror pasiune nu cunoaşte limite şi care au un talent pe care nu îl lasă să se irosească se simt binecuvântaţi în fiecare zi a vieţii lor. Ce poate fi mai înălţător decât sentimentul că prin intermediul tău cei din jur pot vedea lucruri care altfel le-ar fi inaccesibile? În fotografiile sale, adevărate explozii de culoare, Richard Constantinoff surprinde imagini care odată imprimate în memorie se transformă în poveşti nemuritoare pe care le împărtăşeşte cu generozitate lumii. 
În interviul pe care ni l-a acordat, Richard ne introduce în tainele vieţii sălbătice şi în lumea fascinantă a artei fotografice. 


- Când v-aţi descoperit talentul şi cum aţi început să-l valorificaţi?
- Pasiunea pentru fotografie a început încă din copilarie, dar a luat amploare şi a evoluat mult mai târziu, începand cu anul 2008. Am început cu un aparat „entry level”, dar cu timpul am simţit nevoia unui upgrade de nivel profesional. Încă de la început am fost selectiv în alegerea ipostazelor subiectelor pe care le fotografiam, preferând calitate şi nu cantitate.
- Care au fost primele experienţe de fotograf?
- Primele experienţe în fotografie au fost o adevarată provocare. Am început cu fotografia macro, care este foarte dificilă din punct de vedere tehnic şi am continuat cu fotografierea animalelor, apoi peisaje şi portrete. Dintre toate genurile fotografice pe care le-am abordat, cea mai mare provocare a fost şi continuă să fie fotografia de wildlife.


- Fotografii de „wildlife” par a avea diferite pasiuni, cum ar fi macro, peisaj, păsări etc. Pasiune dumneavostră spre ce tip de fotografie se îndreaptă şi de ce?
- În acest moment mă întrept către fotografierea păsărilor sălbatice în mediul lor natural, deoarece sunt foarte greu de imortalizat în toată evoluţia lor: în zbor, cu hrană sau pradă, crescându-şi puii.  
- Ce v-a stimulat să aveţi un asemenea interes pentru viaţa sălbatică, natură?
- Iubirea faţă de natură şi viaţa sălbatică a existat dintotdeauna şi vine din interior. Îmi place să petrec o parte din timp în frumuseţea variată a naturii, care este o sursă inepuizabilă de momente indite indiferent de anotimp. 
- Aţi studiat arta fotografiei?
- Am studiat reviste, cărţi şi articole, dar experianţa se câştigă prin multă practică şi studierea comportamentului animalelor.
- Cum aţi învăţat elementele de bază de expunere, compoziţie, lumină etc.?
- Prin studiu individual şi practică pe teren, combinând compoziţia cu viziunea personală, care este elementul cheie în rezultatul final al fotografiei.
- Ce aparate de fotografiat folosiţi?
- Utilizez două aparate foto: Canon 1DX si 5DMark III şi următoarele obiective dedicate: Canon 600mm f/4, Extender 1,4 X si 2X, Canon16-35mm f/2.8, Canon 100-400mm f/4.5-5.6, Canon 50mm f/1.2, Canon 180mm f/3,5 macro plus diverse accesorii.
- Ce presupune o fotografie bine realizată?
- Presupune lumină bună, un subiect într-o ipostază spectaculoasă şi o încadrare perfectă. De asemenea, un fotograf trebuie să îşi cunoască foarte bine aparatura, să poată face setări într-o clipă, iar în cazul fotografiei de wildlife, cea mai importantă este viteza de reacţie, deoarece, uneori o secundă face diferenţa între o fotografie bună şi una nereuşită. Perioada din zi aleasă pentru fotografiere şi alegerea unghiului optim care să pună în evidenţă subiectul, sunt elemente importante pentru un cadru reuşit.


- Sunt foarte mulţi oameni care au fotografiat şi fotografiază viaţa din sălbăticie, păsările, animalele, capturând momente trecătoare cu stări unice şi emoţie. Dumneavoastră cum vă asiguraţi creativitatea, care este plusul în fotografiile pe care le faceţi?
- Întotdeauna încerc să capturez pe senzorul aparatului foto esenţa clipei exprimată printr-o fotografie unică şi perfectă.
- Care sunt principiile pe care le aplicaţi în procesul fotografic?
- Se face o documentare a subiectului în mediul în care trăieşte, fără a-l deranja şi fără a fi observat, cu binoclul de la mare distanţă. În felul acesta mă asigur că pot obţine imaginile dorite.
- Cum alegeţi subiectele şi cât timp petreceţi pentru a le fotografia? Ce strategie aveţi?
- Subiectele se aleg în funcţie de locul unde se merge la fotografiat şi anotimp. Petrec în jur de 3-4 ore la fiecare ieşire. În fotografia de wildlife este importantă costumaţia, se aleg întotdeauna haine adecvate perioadei din an, astfel încât să existe o camuflare cât mai bună. Fotograful trebuie să fie cât mai puţin vizibil pentru a nu fi observat de animale. La fel de important este să nu facă mişcări bruşte, zgomot şi să aibă foarte multă răbdare. Nu întotdeauna ieşirile în natură se concretizează cu fotografii foarte bune. Există o mulţime de factori care pot influenţa negativ, ca de exemplu schimbarea neaşteptată a vremii sau lipsa animalelor din zona respectivă.
- Ce vă doriţi cel mai mult să fotografiaţi şi nu aţi reuşit până în acest moment?
- Mi-aş dori să fotografiez pasărea Colibri şi pasărea Paradisului, dar  şi să merg într-o expediţie în Kenya.
- Folosiţi Photoshop-ul sau alt soft pentru a prelucra imaginile?
- Da, orice fotograf profesionist foloseşte programe de prelucrare pentru a corecta mici imperfecţiuni. Fotografia de wildlife nu presupune însă multă editare.
- Marketing-ul este o componentă esenţială pentru orice fotograf profesionist şi am văzut că aţi avut un număr de fotografii publicate în diferite reviste. Care sunt acelea şi cum au ajuns fotografiile dumneavostră în paginile lor?
- Am fost contactat de către redactori prin intermediul site-urilor de socializare. Am publicat în revista CHIP şi SOR (Societatea Ornitologică Română), am câştigat diverse concursuri şi premii.
- Care este cea mai memorabilă fotografie a dumneavostră şi de ce?
- Cea mai frumoasă fotografie pentru mine este făcută în Delta Dunării, un loc drag mie, unde merg în fiecare an şi înfăţişează un pelican în momentul în care înghite prada.


- Ce alte pasiuni mai aveţi?
- Îmi place să fac sport, să mă plimb şi să vizitez locuri noi.
- Ce i-aţi sfătui pe tinerii care ar vrea să se apuce de fotografie, dar nu ştiu cum să înceapă?
- Tinerii care vor să fotografieze trebuie să ştie că această artă necesită timp, studiu, pasiune, practică şi multă răbdare. Pentru a fotografia nu este suficient să ai un aparat de ultimă generaţie şi obiective performante, ci şi talent, cunoaşterea regulilor, a elementelor de compoziţie şi tehnice. Atunci când fotografiezi un subiect care îţi place, te stimulează şi obţii rezultate mult mai bune.
- Când pot admira câmpinenii o expoziţie de artă fotografică semnată Richard Constantinoff?
- Am participat la diverse expoziţii cu lucrările mele alături de alţi fotografi, dar încă nu m-am gândit la o expoziţie personală la Câmpina. În momentul în care o voi face, veţi fi invitaţi.

Pe Richard îl găsiţi cu totul aici:
https://www.facebook.com/Richard.Constantinoff.Photography
Andreea Ştefan

Un spital ce tinde să ajungă de talie europeană

Recent, am ajuns la serviciul de urgenţă al Spitalului Municipal, în miezul nopţii. În interval de 24 de ore, de la Urgenţe am trecut la secţia de Chirurgie şi apoi la cea de Reanimare – Anestezie. Mutat din loc în loc, am putut să-mi fac o impresie despre spitalul oraşului, de care în ultimul timp auzisem numai lucruri bune. Am rămas impresionat de starea de curăţenie şi de profesionalismul cadrelor medicale, într-un spital care nu mai miroase a spital, cum se întâmpla în mai vechile aşezăminte sanitare. Lucrările de renovare şi de dotare cu aparatură modernă au început sub mandatul de director al excelentului medic chirurg Matei Alexandru. Atunci au fost amenajate secţia de Pediatrie, de Boli Interne şi Obstetrică-Ginecologie. Urmaşul său la conducerea spitalului, tot un foarte bun medic chirug, Tiu Călin, a continuat şi a amplificat proiectul. Astăzi tindem să ne apropiem de nivelul unui spital european. Zugrăvit proaspăt de sus până jos, cu gresie şi faianţă foarte bine finisate, spitalul nostru are mai degrabă aspectul unui sanatoriu dintr-o staţiune balneară.
Am mai ajuns, pe vremuri, în secţia de Chirurgie, care atunci se afla în spitalul de la Poiana şi nu se poate face nicio comparaţie. În acea perioadă medicii erau de excepţie. Un pacient a făcut chiar un tablou în culori pastelate (se păstrează şi acum în secţia de Chirrgie) , cu tot personalul de atunci. În fruntea alaiului de tinere şi vioaie asistente şi infirmiere se remarcau cei trei chirurgi de atunci, foarte apreciaţi de câmpineni: doctorii Dumitriu, Tuţică şi Răduţă. Titi Răduţă a rămas în istoria locală prin performanţele sale: 45.000 de operaţii şi niciun eşec. Mai trăieşte în Câmpina d-na doctor Mihălcioiu Ofelia (93 de ani), mâna a doua la toate operaţiile efectuate de acesta. I-a urmat la conducerea secţiei de Chirurgie un câmpinean, dr. Rădulescu Virgil, foarte apreciat de pacienţi pentru măiestria sa, dar şi pentru comportamentul plin de blândeţe cu care îşi trata bolnavii. 
În prezent, dr. Matei Alexandru excelează în anumite domenii, călcându-i pe urme. Într-o convorbire cu dr. Mircea, decanul de vârstă al medicilor câmpineni (peste 90 de ani), acesta şi-a exprimat opinia că în chirurgia căilor biliare, dr. Matei este unul din cei mai buni specialişti la nivel naţional. 
În strânsă legătură cu secţia de Chirugie este cea de Reanimare – Anestezie, unde pe vremuri s-au remarcat distinsul dr. Toma şi d-na dr. Zaharia Maria. Acum a preluat ştafeta d-na dr. Izvoranu, admirabilă prin grija faţă de pacienţi. 
În managementul modern există o disciplină – cultura obligaţională, care se ocupă de formarea, la asistentele medicale şi la infirmiere, a unui comportament de respect şi ataşament pentru bolnavii lor, care să fie ajutaţi astfel să treacă mai uşor peste şocul provocat de operaţie. 
În scurta mea trecerea prin Spitalul Municipal, am apreciat foarte mult promptitudinea cu care doamnele asistente şi infirmiere răspundeau la chemările bolnavilor. 
Trebuie să evidenţiez şi serviciul de Urgenţă. Odată ajuns  acolo, la ore de târzii din noapte, parcă eşti în anticamera infernului. Pe fiecare brancardă, ţipă, se vaită ori  vomează bolnavi care au venit după accidente sau crize provocate de recidiva unor boli vechi. Doctoriţa Petrişor şi colectivul domniei sale, asistente şi infirmiere, fac faţă cu brio unor situaţii aproape disperate. Aşa cum am constatat pe pielea mea, primul pas spre însănătoşire începe la Urgenţă. 
Mai sunt însă şi multe lucruri de făcut aici. Am înţeles că în spitalele mai vechi din Bucureşti se restrânge numărul de paturi în saloane pentru a se instala în fiecare cameră un grup sanitar. În spitalul nostru, să ai două grupuri sanitare în toată secţia de Chirurgie, întinsă pe suprafaţa unui etaj, este o reală problemă, la care sper că se va găsi pe viitor o soluţie.


Actualul manager, dr. Tiu Călin, are proiecte ambiţioase. A început o amplă lucrare de restaurare a Policlinicii (vechea Casă de Asigurări Sociale a Muncitorilor Petrolişti din Câmpina, inaugurată prin 1920), folosind cu abilitate fondurile europene. Toate cabinetele vor fi modernizate şi pentru accesul bolnavilor la etajele superioare va fi instalat un ascensor, realizându-se astfel proiectul mai vechi al inimoasei doctoriţe Zaharia Maria. 
De menţionat că în această perioadă conducerea spitalului s-a preocupat şi de dotarea cu aparatură modernă a unor secţii din spital. 
Opinia mea, de pacient de curând operat şi foarte bine îngrijit, este că avem în oraş un spital de talia celor din capitală. 
Alin CIUPALĂ

Laserterapie ultramodernă la Baza de Tratament şi Recuperare Medicală SanConfind

Baza de Tratament și Recuperare Medicală a Spitalului SanConfind din Poiana Câmpina vă oferă tratamente de balneofiziokinetoterapie la cele mai înalte standarde europene, cu aparatură medicală ultraperformantă, de ultimă generație. Dintre aceste servicii medicale de top, se remarcă cele care țin de domeniul balneologiei. În afară de băi în cele trei bazine mari cu apă sărată caldă (două pentru adulți, de 1,2 metri adâncime fiecare, și unul pentru copii, de 0,5 metri adâncime), precum și de împachetări și băi cu nămol de Techirghiol, aici puteți beneficia de cele mai rapide și mai moderne proceduri de recuperare medicală, realizate cu ajutorul unor echipamente și aparate medicale extrem de performante, achiziționate de la producători mondiali de renume. Dintre aceste dotări de excepție, vă vom prezenta în cele ce urmează laserul MLS, un laser medical ultramodern capabil să ofere cea mai avansată tehnologie laser folosită în tratarea durerilor și a inflamațiilor.

Laserul medical MLS (Multiwave Locked System)
Terapia MLS este o terapie nouă, folosită pentru tratarea durerii, inflamaţiei, edemelor şi repararea leziunilor superficiale. Este cea mai avansată tehnologie laser disponibilă în prezent, neinvazivă şi nedureroasă. A fost dezvoltată pentru a depăşi limitele laserterapiei tradiţionale bazate pe utilizarea diodelor laser.
Terapia MLS (Multiwave Locked System) este o terapie ce se bazează pe combinarea sincronizată a unor emisii laser continue şi pulsatile, cu potenţarea reciprocă a efectelor specifice antiinflamatoare şi antialgice într-o undă omogenă. Se asigură astfel transferul energiei în adâncime, cu rezultate imediate şi de lungă durată asupra proceselor inflamatorii şi dureroase. Emisia laser continuă are efecte rapide asupra inflamaţiei prin stimularea circulaţiei sangvine şi limfatice, inducând o reabsorbţie a fluidelor extracelulare. După reducerea inflamației, durerea se reduce și ea.  


Terapia MLS este capabilă să depăşească limitele celor două tipuri de emisii laser (continue și pulsatile), utilizate separat. Noua tehnologie folosește un impuls MLS care combină emisia sincronizată a unor unde laser continue şi pulsatile cu lungimi de undă diferite, aflate în domeniul infraroşu. Datorită sincronizării efectele terapeutice diferite (cel antiinflamator şi antiedematos al emisiei continue, cu cel analgezic al emisiei pulsate), cele două efecte terapeutice nu numai că apar simultan, dar se și potenţează unul pe celălalt. Datorită acestui fapt, terapia MLS poate garanta eficienţa şi un timp scurt de tratament în terapia a numeroase afecţiuni ale sistemului osteoarticular, precum şi în terapia leziunilor superficiale. Efectele pozitive ale laserterapiei MLS pot apărea după a treia ședință. În timpul terapiei cu laser MLS se activează circulaţia locală, crescând astfel aportul de oxigen şi substanţe nutritive către zona afectată. Lumina laser infraroșu interacționează cu țesuturile la nivel celular și crește activitatea metabolică din interiorul celulei, îmbunătăţind transportul de nutrienți în membrana acesteia. Laserul MLS inițiază producerea de energie celulara (ATP), care duce la o cascadă de efecte benefice. Prin biostimulare, laserul susține refacerea ţesuturilor, formarea de țesut cicatricial, accelerează procesul de vindecare, scade inflamaţia, iar în managementul durerii cronice, poate oferi rezultate spectaculoase. Așadar, prin efectul de biostimulare, laserul creşte producţia de ATP, fenomen ce favorizează procesele energetice celulare. Lumina laser poate promova replicarea celulară şi sinteza de ARN şi proteine (de exemplu, colagen), facilitând procesele de reparare. 



Aplicațiile și avantajele terapiei MLS
Terapia MLS este o tehnică de terapeutică adecvată tratării a numeroase boli, unele dintre ele extrem de frecvente: • Traumatisme ale sistemelor muscular și osos, rupturi musculare, leziuni de tendon sau de ligament, fracturi; • Boli articulare degenerative: spondiloza, coxartroza, gonartroza; • Algii de diverse cauze: nervoasa, musculară, articulară; • Boli inflamatorii: periartrita scapulohumerală, epicondilita, tendinita, poliartrita reumatoidă (stadiul iniţial); • Edeme datorate stazei, reducerii drenajului limfatic sau traumatismelor: entorse, luxaţii, • Leziuni superficiale de diferite cauze: ulcere, arsuri. 
Peste 90% dintre pacienţi prezintă rezultate pozitive după a treia ședință, în medie, un tratament fiind de 10 ședințe. Terapia MLS face posibilă obţinerea unui mare număr de efecte terapeutice, având acţiune antiinflamatorie, antiedematoasă şi analgezică, ceea ce conduce la ameliorări rapide. De aceea terapia MLS are următoarele avantaje: • Este non-invazivă și nedureroasă; • Poate fi aplicată pacienţilor de orice vârstă; • Acționează în sensul reducerii sau dispariţiei durerii, inclusiv cea neuropată, într-un timp scurt; • Efect antiinflamator puternic; • Îmbunătăţirea imediată a circulaţiei sanguine cu vindecarea consecutivă a leziunilor superficiale, cum ar fi diferite răni sau ulceraţii; • Vindecare rapidă a fracturilor, luxaţiilor, întinderilor şi contracturilor musculare; • Recăpătarea rapidă a integrităţii structurale a muşchilor lezaţi; • Remisia rapidă a edemelor. În terapia MLS nu se cunosc efecte secundare negative.

“Marşul pe două roţi”, o acţiune de conştientizare civică

“Marşul pe două roţi” este o acţiune organizată de Asociaţiile Pro Câmpina şi Roata de Foc în colaborare cu Asociaţia Caraiman Câmpina şi cu alte ONG-uri şi grupuri de iniţiativă din oraş, care are ca scop conştientizarea civică asupra respectului în trafic.  


Provocarea se adresează atât bicicliştilor, cât şi motocicliştilor, iar locul de întâlnire va fi în Parc la Soldat, duminică, 24 mai, ora 15.00. 
Traseul propus este următorul: Calea Doftanei - B.P.Hasdeu - I.H.Rădulescu – Prutului – Dunării - Carol I (Câmpiniţa) – Fibec – Goleşti – Griviţei - B-dul Culturii – Schelelor – Erupţiei - Uniunea Europeană - N. Bălcescu – ETU - N. Bălcescu-Carol I.
Nu există limită de vârstă, dar se cere un echipament corespunzător. La sfârşitul cursei se va organiza o tombolă. Evenimentul este sponsorizat de SC Lemet SRL.

Lansare de carte la Parohia "Sf. Nicolae" din Slobozia

Scriitoarea Angela Baciu îşi lansează cel mai nou volum de interviuri: “DESPRE CUM NU AM RATAT O LITERATURĂ GROZAVĂ”, apărut la editura Junimea, 2015. Evenimentul va avea loc joi, 21 mai, ora 17.00 şi se va desfăşura în Casa Praznicală a Parohiei “Sf. Nicolae” din Slobozia.
Scriitoarea va citi fragmente din cartea nou publicată, dar şi din cărtile sale de poezie, după care va urma o sesiune de autografe.
Este cunoscut faptul că autoarea se implică în diferite campanii şi acţiuni umanitare, fiind desemnată de Revista Avantaje "Femeia Anului". În cadrul întâlnirii va vorbi şi despre rolul femeii-artist în societatea contemporană. 

Călător prin lume

Dubai, între cel mai… şi cea mai… (1)

Cea mai înaltă clădire din lume - Burj Khalifa (828 m), cel mai mare mall din lume, cu peste 1200 de magazine – Dubai Mall, singurul hotel din lume de şapte stele, pe aceperişul căruia  căruia Roger Federer şi Andre Agassi au disputat o partidă de tenis – Burj Al Arab, singura insulă artificială din lume în formă de palmier – Palm Jumeirah, toate aceste lucruri, consemnate în Cartea Recordurilor le găseşti într-un singur loc din lume – Dubai. De multe ori folosim cuvântul “miracol” ca figură de stil, dar ceea ce vedem aici ne îndreptăţeşte să folosim acest cuvânt, întrucât este incredibil faptul că în mai puţin de 40 de ani, acest emirat – oraş, un fost port sărac de pescari, a devenit cea mai vizitată zonă turistică a lumii. Aşadar să ne întoarcem puţin în timp.



Puţină istorie
Emiratele Arabe Unite (UAE – United Arab Emirates) constituie o federaţie alcătuită din şapte emirate (Abu Dhabi, care este şi capitala emiratelor, Dubai, Sharjak, Fujairah, Umn Al Quaiwain, Ajman, Ra’s Al Khaimah), federaţie ce a luat naştere pe 2.12.1971 – Ziua Naţională a emiratelor. Portughezii sunt primii ce sosesc în Golful Arabiei, în sec. XVI, căutând un drum pentru comerţul lor cu India. Sosirea lor este urmată de o puternică competiţie pentru regiune între puterile europene. Ele vor găsi aici, ca putere locală, tribul Qawasim, care până în sec. XIX va reprezenta o mare forţă militară, având 60 de vase şi peste 20.000 de marinari. Forţa lor prilejuieşte o ofensivă britanică pentru controlul golfului şi al drumului spre India. În interior, satele Liwa reprezintă punctul economic central, pentru ca începând din 1790, Abu Dhabi să devină centrul economic principal. La începutul sec. XIX, o ramură a tribului Banyas se stabileşte în Dubai. În 1820, tribul Qawasim este învins de britanici şi sunt semnate tratate cu diferiţi şefi de triburi – şeici şi emiri. La sfârşitul sec. XIX şi începutul sec. XX, începe să se dezvolte industria perlelor, pescuitul şi culegerea perlelor fiind singurele surse de venituri pentru populaţia locală de pe coasta golfului arabic. Numeroasa populaţie nomadă, vara pescuia perle, iar iarna îşi îngrijea grădinile cu smochine. Principala sursă de venituri, perlele, suferă puternice lovituri în timpul Primului Război Mondial şi în timpul crizei economice din anii 1920, dar mai ales din cauza invenţiei japoneze de cultivare a perlelor. Comerţul devine o sursă importantă de venit, existând o linie maritimă cu Iranul şi India, comerţul cu Portugalia ajutând aceste triburi. Britanicii stabiliţi în Bahrain stabilesc relaţii bune cu emiratele. Din fericire, după criza perlelor, este descoperit în zonă petrolul. Puţin mai înainte fusese descoperit în Iran (1907), Irak (1918), Bahrain (1932), Arabia Saudită (1937), iar în Emirate abia în 1958. Prospectările începuseră aici încă din 1930, dar primul tanc petrolifer va părăsi Abu Dhabi abia în 1962. Conductătorul Abu Dhabiului, şeicul Zayed bin Sultan al Nahyan iniţiază un program masiv de construcţii de şcoli, case, spitale, drumuri, pentru ca în Dubai, şeicul Rashid bin Saeed al Maktoum să facă acelaşi lucru. 
Federaţia
La începutul anului 1968, englezii anunţă intenţia de a părăsi golful la sfârşitul anului 1971. Şeicul Zayed stabileşte rapid legături strânse cu celelalte state din zonă, propunând o federaţie formată din şapte emirate plus Quatar şi Bahrain. Ultimele două refuză această asociere şi la 2.12.1971, şase emirate formează Emiratele Arabe Unite. Un an mai târziu, în 1972, Ra’s al Khaimah se alătură federaţiei, formând ceea ce avem astăzi, Emiratele Arabe Unite. 
Un vizior legendar
Prosperitatea, armonia, dezvoltarea modernă de astăzi se datorează primului preşedinte al Emiratelor Arabe Unite, şeicul Zayed, care a condus federaţia 33 de ani, până la moartea sa în 2004, fiind reales din 1971, la fiecare cinci ani. Susţinător al toleranţei diferitelor credinţe, al dialogului musulman – creştin, acesta a promovat educaţia femeilor şi rolul lor în viaţa politică şi economică a emiratelor, punând pe primul plan oamenii şi în special tinerii, pe care el îi considera viitorul emiratelor. “Resursele ţării să fie un instrument în facilitarea dezvoltării ţării şi a adevăratei sale bogăţii: oamenii şi în special tinerii”. Zayed a militat pentru cunoaşterea şi păstrarea tradiţiilor: “Cel care nu-şi cunoaşte trecutul, nu poate face ce este mai bine în prezent şi viitor, pentru că din trecut învăţăm şi căpătăm experienţă”. A fost un mare conducător şi un mare vizionar. După moartea sa, la conducerea Emiratelor vine şeicul Khalifa bin Zayed al Nahyan, care va duce mai departe această dezvoltare miraculoasă a zonei. 
Dubai City
Este al doilea oraş din Emirate, după capitala Abu Dhabi, iar istoria sa este aceeaşi cu a celorlalte emirate, cu mici deosebiri. La comerţul cu perle trebuie adăugat şi comerţul cu aur, dar şi curajul şeicului Rashid, mort în 1990, care a concesionat dreptul de exploatare a petrolului înainte ca acesta să fie descoperit în 1958. În 1960 se construieşte aeroportul, iar în 1969 începe exportul de petrol al Dubaiului. Dezvoltarea turismului în Dubai începe în 1990, când conducerea Emiratului dă pământ pentru proiecte de anvergură, fără a pune vreo limită banilor aduşi în ţară. Impozitarea mică sau zero, reclamele făcute în întreaga lume, viziunea deosebită,  îmbinarea perfectă între finanţele arabe şi experienţa vestică şi asiatică, precum şi munca străinilor au constituit reţeta succesului, al “boom – ului” extraordinar al Dubaiului. Aici, arhitectura nu are restricţii. Aproape orice se poate realiza când cineva crede cu adevărat că se poate - spunea şeicul. 


Ajungem în Dubai seara, după un zbor plăcut, dar întârziat şi ne cazăm în Bur Dubai – un cartier central, după mulţi “leagănul dezvoltării” Dubaiului de azi, zonă în plină dezvoltare, unde se construieşte zi şi noapte, ca de altfel în întregul Dubai. A doua zi, metropola cu peste două milioane de locuitori ne primeşte cu o furtună de nisip care scade vizibilitatea sub zece metri. Luăm un taxi (care sunt destul de ieftine aici) şi ne îndreptăm spre centrul oraşului, oprindu-ne  în faţa celui mai mare mall din lume – Dubai Mall. În faţa intrării principale aşteaptă acele autobuze deschise pe care le poţi vedea în toate marile capitale ale lumii, care fac turul oraşului. Lipsa completă de vizibilitate (totul este de culoarea nisipului, un fel de ceaţă aurie), precum şi preţul “piperat” al unui tur  (270 DHR  - aproximativ 70 de dolari), ne fac să amânăm cunoaşterea oraşului pentru a doua zi. 
Intrăm în acest “oraş”, situat pe cinci nivele, cu peste 1200 de magazine, reprezentând toate brandurile cunoscute în întreaga lume. Totul străluceşte de curăţenie, scările rulante te duc în sus şi în jos, iar indicatoarele clare în engleză şi arabă îţi ghidează paşii. Pretutindeni sunt oameni prietenoşi, binevoitori, gata să te îndrume, iar o echipă specială, îmbrăcată în tricouri albastre pe spatele cărora scrie “May I help you?” (Vă pot ajuta cu ceva), îţi stă permanent la dispoziţie. Din loc în loc, băncuţe sau fotolii pentru a te putea odihni, cafenele, restaurante, oficii de schimb valutar. Aerul răcoros, plăcut mirositor, muzica discretă, totul pentru a te face să te simţi bine. După câţiva kilometri parcurşi prin mall, o cafea este binevenită. Ne aşezăm la o terasă şi privim la lumea din jur, care forfoteşte cu braţele încărcate de cumpărături. Noi însă vrem să vedem patinoarul artificial, aşa că urcăm la ultimul nivel al mall-ului, ne aşezăm în tribune şi privim  zecile de patinatori, mici şi mari, ce alunecă pe gheaţă în timp ce afară sunt 32 de grade. De remarcat că pentru începători există un sprijin în formă de pinguin, care face deliciul micilor patinatori. 


Părăsim patinoarul şi privind pe fereastră, în dreapta noastră vedem cu uimire că ne aflăm lângă cea mai înaltă clădore din lume – Burj Khalifa – pe care dimineaţa nu am putut-o vedea din cauza norului de nisip. Părăsim mall-ul şi încercăm să oprim un taxi, pentru a ne întoarce la hotel, însă  niciunul nu opreşte, toţi şoferii indicându-ne un loc pe partea opusă a străzii. Este o staţie de taxiuri bine dirijată de agenţi speciali. Ne aşezăm oftând la coada de peste 200 de metri, ajungem la un fel de barieră, taxiul se opreşte în faţa noastră şi aşa, civilizat, fără clasica îmbulzeală de la noi, ne urcăm într-un taxi elegant de culoarea nisipului şi obosiţi după o zi plină ne îndreptăm spre hotel, unde ne aşteaptă o baie caldă şi un pat comod. 
Norul de praf de dimineaţă a dispărut, aşa că putem admira zgârie-norii pe lângă care trecem, admirăm aceste capodopere arhitectonice, hotărâţi ca a doua zi să facem turul oraşului. 
Alex. Blanck
În nr. viitor: Dubai partea a doua