23 iunie 2015

Colegiul Tehnic Forestier, angrenat în Concursul Naţional Interşcolar “Nicolaus Copernic”

Elevii Colegiului Tehnic Forestier din Câmpina demonstrează din plin că nu au doar aptitudini în administrarea şi transformarea pădurilor şi a spaţiilor verzi (viitorul lor prezumat domeniu de activitate). Şi când spunem asta ne gândim, în primul rând, la faptul că mulţi dintre ei s-au implicat şi se implică în continuare cu pricepere şi dăruire în concursuri naţionale ce promovează ştiinţe care, la prima vedere, nu ar trebui să îi preocupe prea mult, neavând tangenţe cu viitoarea lor profesie, nicidecum să-i entuziasmeze cu asupra de măsură, aşa cum s-a întâmplat cu cei din clasele Forestierului care participă, de câteva luni, la Concursul Naţional Interşcolar “Nicolaus Copernic”. 



Un concurs de astronomie organizat de ASUR
Vorbim aici despre o competiţie a cărei desfăşurare a început la jumătatea lunii februarie şi care va trebui să parcurgă, până la finalul ei, încă două etape importante. Este vorba despre un concurs pe teme astronomice organizat de  Asociaţia Secular-Umanistă din România (ASUR) şi destinat instituţiilor din învăţământul preuniversitar. Echipele participante la concurs au ocazia de a câștiga unul dintre cele cinci laboratoare de informatică oferite de sponsorul competiției, iar profesorii coordonatori ai echipelor câștigătoare pot câștiga, la rândul lor, câte un laptop. Concursul, care are o componentă educativă puternică prin faptul că abordează o temă cu un interesant format multidisciplinar, urmăreşte să încurajeze interesul pentru astronomie, în particular, și pentru știință, în general, tema fiind ”Cum a apărut și cum evoluează Universul?” ASUR este o organizație neguvernamentală înființată în martie 2010 cu scopul de a promova valorile umanismului secular. Proiectele și campaniile ASUR  sunt menite să popularizeze cunoașterea științifică și să evidențieze atributele unui stat secular. Concursul se va derula în perioada 19 februarie – 24 septembrie 2015. Echipele participante (de la peste 140 de şcoli şi licee), trebuie să realizeze fiecare o mini-expoziție pe teme de astronomie și cosmologie, să organizeze seminarii și dezbateri și să-şi  promoveze expoziția și evenimentele aferente în școală și în comunitatea locală.”Ne face mare plăcere că acest concurs poartă numele astronomului polonez Nicolaus Copernic; cercetările sale având un impact uriaș în istoria știinţei și a omenirii. Sperăm ca elevii, prin participarea la concurs, să aibă ocazia de a afla mai multe informații, atât despre marii oameni de știință, cât și despre importanța descoperirilor lor”, a declarat Maja Wawrzyk, directoarea Insitutului Polonez din București. Startul concursului a fost dat joi, 19 februarie, în ziua aniversării nașterii lui Copernic, prin intermediul unei conferinţe organizate în cadrul Institutului Polonez din Bucureşti. Manifestarea cultural-ştiinţifică este sponsorizată de System Plus, partener HP si Dell în România. Parteneri ai concursului sunt Institutul Polonez din București, Institutul Astronomic al Academiei Române, Agentia Spațială Română (RoSA), ESERO România și Agentia Spaţială Europeana (ESA).    

                                                                                                                 
Condiţii de participare
Participarea la acest concurs, care își propune să aducă în atenția elevilor și profesorilor subiecte legate de astronomie și cosmologie, este gratuită. Pot participa la concurs echipe de elevi coordonate de profesori de științe. Fiecare echipă trebuie să realizeze o miniexpoziție amplasată într-o zonă circulată a școlii, prin care să ilustreze de o manieră coerentă și corectă din punct de vedere științific evoluția Universului de la Big Bang și până în prezent.
Profesorul coordonator al fiecarei echipe va completa un formular pentru înscrierea în concurs, disponibil pe www.asur.ro. Fiecare echipă va realiza un material expozițional dispus pe minimum 5 metri liniari și minimum 7,5 metri pătraţi, care să reprezinte cât mai interesant și mai corect tema concursului. Materialele expoziționale (fotografii, desene, picturi, scheme, proiecții video, texte etc.) vor fi expuse la avizierul școlii / pe holul principal / în amfiteatru timp de minimum şase săptămâni. De asemenea, este obligatorie prezentarea în cadrul expoziției a cel puțin uneia dintre misiunile spațiale relevante ale Agenţiei Spaţiale Europene - ESA (Planck, Herschel, COROT, Euclid etc.). Concursul urmărește să scoată în evidență atât cunoștințele elevilor, cât și calitățile lor creative. În raportul final, fiecare echipă trebuie să trimită organizatorilor o prezentare a proiectului, a acțiunilor conexe realizate (seminarii, dezbateri, proiecții de documentare etc.) și a modalităților de promovare/diseminare.
Organizatorii își rezervă privilegiul de a vizita școlile/liceele participante, pentru a verifica dacă proiectele respectă cerințele concursului. 



O expoziţie realizată cu sufletul, din zeci de minţi şi inimi 
Echipa Colegiului Tehnic Forestier din Câmpina - constituită din 40 de elevi și cinci profesori (fizică, geografie, istorie și desen) -, a realizat cu mult suflet, din minţile şi inimile curate, pline de viaţă şi avide de cunoaştere ale tinerilor participanţi, o expoziție cu fotografii, desene, picturi, scheme, proiecții video, texte și machete. Echipa cadrelor didactice este alcătuită din prof. dr. Gheorghe Râncu, precum şi din profesorii Vali Șerban, Camelia Cazacu, Emilia Secăreanu și Mihaela Baltag. Lucrările au ilustrat, într-o manieră personală (de fapt, în maniere multipersonale), evoluția Universului de la originile sale şi până în zilele noastre. Expoziţia de pe holurile Forestierului câmpinean a scos în evidență atât cunoștințele realizatorilor săi, cât și calitățile lor creative, oferind printr-o manieră alternativă și interdisciplinară de învățare noi cunoștiințe și competențele elevilor implicați, inclusiv abilităţi de ordin organizatoric și de lucru în echipă. 
Elevii și profesorii câmpineni speră firește să fie printre cele cinci echipe câștigătoare. În raportul final din data de 30 iunie 2015, echipa de la Forestier va trimite organizatorilor o prezentare a proiectului, a acțiunilor conexe (seminarii, dezbateri, proiecții de documentare etc.) și a modalităților de promovare și diseminare online/offline, conform condiţiilor de participare. Organizatorii concursului vor premia cinci echipe. Fiecare cu câte 15 calculatoare și diferite materiale științifice, ce vor fi accesibile tuturor elevilor ce urmează cursurile școlilor câștigătoare.

„Copiii noştri sunt minunaţi”
Unul dintre profesorii coordonatori, dna Camelia Cazacu, profesoară de fizică, ne-a povestit despre participarea elevilor de la Forestier şi lucrările cu care aceştia s-au prezentat în concurs: „Expoziţia nu a fost un lucru uşor de făcut, date fiind cerinţele organizatorilor ca spaţiile de expunere să fie de mari dimensiuni. Expoziţia a fost însoţită de tot felul de sesiuni de comunicări. Toţi elevii de la Forestier au dat dovadă de un elan creator de excepţie şi au muncit cu multă dragoste lucrările expuse în cadrul concursului. Copiii noştri sunt minunaţi. Expoziţia atrage multe priviri, fiind vizitată cu interes de toţi cei care ne calcă pragul. Noi avem de multă vreme în liceu un cerc de astrofizică, însă nu credeam că o temă de astronomie (altminteri, foarte interesantă), poate provoca o asemenea emulaţie printre elevii noştri din toţi anii de liceu. M-a impresionat extrem de plăcut acest lucru, această exuberantă descătuşare de tinere energii creatoare.” 

Copernic – creatorul teoriei heliocentrice
Savantul polonez Nicolaus Copernic, una dintre personalităţile ştiinţei universale, a trăit în perioada 1473 – 1543 şi este creditat cu crearea teoriei heliocentrice, potrivit căreia Soarele se află în centrul Sistemului Solar, o idee considerată fantezistă până aproape de anul 1700. Ar fi mai corect să considerăm că astronomul, cosmologul, matematicianul și economistul Nicolaus Copernic, prelat catolic, a dezvoltat teoria heliocentrică a sistemului solar, căci această teorie a fost susţinută chiar de unii filosofi ai Greciei Antice (Philolaos, Aristarh din Samos, Platon și alţii), convinşi de falsitatea geocentrismului lui Ptolemeu, conform căruia Pământul este fix şi poziţionat în centrul Universului, iar Soarele şi planetele se rotesc în jurul său. În opera sa fundamentală, “De Revolutionibus Orbium Coelestium” (“Despre mișcările de revoluție ale corpurilor cerești”), pe care o termină în 1530, dar va fi publicată abia în anul 1543, cu puțin înainte de moarte, Copernic reia o veche ipoteză heliocentrică, deja susținută de filosofii pitagoreici, și descrie cele trei tipuri de mișcări ale pământului: în jurul axei sale (“rotație”), în jurul Soarelui (“revoluție”) și în raport cu planul eliptic. El menține teza aristotelo-ptolemeică asupra universului finit delimitat pe cer de stelele fixe, lărgindu-i totuşi substanțial dimensiunea în raport cu universul ptolemeic. Doctrina sa heliocentrică a fost completată și dezvoltată de Johannes Kepler și apoi de Isaac Newton, care i-a dat forma definitivă și explicația fizică. De asemenea, susținători ai lui Copernic precum Thomas Digges și Giordano Bruno ajung la ideea universului nesfârșit. Clerul a cerut condamnarea lui Copernic, iar scrierile sale au fost interzise de Biserica Catolică. Copernic nu a fost numai fondatorul astronomiei moderne, ci și inițiatorul primei revoluții științifice. El a deschis o cale nouă, urmată de alți reformatori ai științei. După o muncă de 40 de ani, a demonstrat că Pământul este o planetă ca toate celelalte care se rotesc în jurul Soarelui şi a dovedit inconsistența teoriei geocentrice a lui Ptolemeu, exercitând astfel un puternic impact în mentalitatea Evului Mediu. 

CALENDARUL DESFĂȘURĂRII CONCURSULUI
19 februarie: conferință de lansare a concursului și începerea înscrierilor
31 martie: ultima zi pentru înscrierea școlilor/ liceelor participante
30 aprilie: ultima zi pentru transmiterea fotografiilor certificând amplasarea expozițiilor
1 mai- 19 iunie: expunerea materialelor expoziționale în școli și promovarea lor online/ offline
30 iunie: ultima zi pentru transmiterea raportului final
1 iulie- 31 august: jurizarea
24 septembrie: anunțarea câștigătorilor

Editorial. PROPRIETARII…

Acești oameni pentru care nu există adjective suficient de corozive se comportă nu ca niște democratic „aleși ai neamului” (ce le mai place formula asta!), ci ca niște vechili de moșie, cu un dispreț absolut față de oamenii obișnuiți pe care îi tratează cu un dispreț pe care nicicînd nu îl găsim în istorie pe vremea cînd exista o aristocrație autentică. S-au împroprietărit întîi la propriu; cu pămînturi, case, acțiuni bancare, funcții, doctorate, pînă au ajuns să creadă că toate astea li se cuvin printr-un fel de decret divin, datorită unor merite absolute. Indivizi nuli moral și intelectual: Cristiana Anghel, Zegrean, Tăriceanu, Marius Mihalache, Vrînceanu Firea i tak dalșe se comportă ca și cum țara ar fi a lor și noi, prostimea, tolerați. Ei sunt o pseudo-aristocrație, vulgari și proști, fără niciun rafinament, o clasă trans-partinică de îmbogățiți și privilegiați, privind cu dispreț spre vulgul care nu își poate permite vacanțe în Hawai. A urmări orice ședință a parlamentului înseamnă a vedea un spectacol al lipsei de decență, de logică, de bun simț, un recital de prostie frustă, vulgaritate, șmecherie de autobază și lăcomie nețărmurită. 
Unde e țara în tot acest peisaj? Țara s-a pierdut de mult. Pui mîna streașină la ochi și te uiți cum se împuținează zi de zi: se mai taie niște hectare de pădure, se mai prăbușesc niște case monument, se mai fură niște bronzuri de pe cavourile de la Bellu, se mai poluează un rîu, se mai cedează un perimetru cu minereuri către cine știe cine, se mai dau niște mii de diplome de bacalaureat, licență, masterat, doctorat unor analfabeți numai buni de politicieni, se mai eliberează niște șarlatani pe motiv că au scris cărți în pușcărie, mai mor niște mii de cuvinte și expresii din limba veche, dar și niște oameni prin spitale mizerabile, se mai anulează un proiect de infrastructură, mai pleacă niște mii de medici, profesori, specialiști, muncitori calificați….așa se pierde o țară. Dar ăștia sînt mîndri că sunt stăpînii ei. Stăpîni absoluți peste un nimic în care noi, cei cîțiva care am mai rămas normali, suntem prizonieri ai lipsei de speranță. De o vreme, parte din „stăpînii” ăștia au început să ajungă la beci. Nu analizez aici de ce. Și asta-i enervează. Nu suportă revolta sclavilor. A acelor sclavi care le plîng de milă cînd văd reportaje tv sau citesc epistolele lor lăcrămoase din pușcărie către „copii”. Sunt stăpînii lui 10%, nimic nu se face sub acest procent la care ei se cred îndreptățiți. E un fel de restaurare sui generis a feudalismului în plin post-modernism. Dijma din proiecte. Sigur, sunt foarte uniți, pentru că îi leagă un uriaș ghem de interese. Știu să dea senzația că sînt indestructibili. Că au toată puterea și încă ceva pe deasupra. 


Din fericire, e doar o iluzie, nu e așa. Rețeaua lor e precum acea țesătură în care, dacă s-a rupt un fir, e suficient să tragi de capătul ivit și toată se destramă. Acum, DNA trage cu hărnicie și țesătura sfîșiată ne arată, în toată splendoarea ei, goliciunea impudică a solemn intitulatei „clase politice”. Unii exclamă arogant: sunt de 4 legislaturi parlamentar, ca și cum l-ar fi înnobilat însuși Charlemagne. Un manechin (la propriu dar mai ales la figurat) conduce senatul, o cutie goală de tablă camera deputaților, un băiat de cartier, arțăgos, mincinos și lipsit de scrupule conduce guvernul. Caz unic în Europa ultimelor secole, a fugit din țară sub pretext de operație. Fără comunicate oficiale de sănătate, fără anunț prealabil, fără delegare de competențe. Totul a semănat cu fuga șuțului care ți-a smuls geanta pe undeva pe Lipscani. 
Nu-mi fac iluzii: România ruptă-n fund, ca să parafrazez celebrul titlu al lui Cristoiu, așa cum se vede ea de la balconul ambasadelor occidentale după operațiunile în curs ale DNA-ului, își poate reface rapid dessou-urile de afaceri. Astea au o capacitate de regenerare de parcă au jucat în filmul Specii… Populația îi iubește la nebunie pe cei care o jecmănesc: și pe ăla de le-a luat banii la Caritas, și pe ăla de are 10 vile, și pe ăla care are numai colecția de tablouri de peste 1 miliard, și pe ăla de  a vîndut toată industria țării, și pe ăla de spală bani în fotbal, pe mogulii care îi vînd otrăvuri, droguri pentru ochi la Tv.….îi înjură, dar i-ar vrea afară din pușcărie, plînge de mila lor și a „copilașilor” lor cu Ferrari. Știți pe cine ar băga în loc? Pe jigodiile astea nenorocite de intelectuali, de ziariști, de expatriați care spun adevărul despre România, care mai susțin că bietul domn Iliescu a chemat minerii, că învățămîntul, industria, cultura sunt distruse cu premeditare, că avem un parlament de activiști inepți și ticăloși, că primul ministru este un plagiator și un fanfaron care pune în pericol situația țării. I-ar băga de exemplu pe Monica Macovei și pe Patapievici și pe Papahagi. Dacă-i întrebi de ce, s-ar putea să le fie mai greu să explice. Aaa, și pe Băsescu, să nu uităm. El e din oficiu vinovat de toate, nu vedeți ce secetă e în Moldova și ce ploaie urîtă și frig la noi? Și mai ales pe judecătorii ăștia de la DNA. Ei, atunci să vedeți ce frumos ar arăta țărișoara, în costume reglementare de firmă, sub care nu se mai vede izmana hoției și prostiei, apreciată numai după superlativele comunicate oficiale, cu pensii și alocații mărite regulat de guvernul paternalist, în care doar babele care vînd trei legături de leuștean la colțul străzii vor fi aspru sancționate pentru evaziune fiscală. Nu clasa politică trebuie schimbată, cum se tot spune obsesiv (cum?), ci poporul! Dar asta e treabă grea și durează minimum o sută de ani. După care încep să se arate primele semne de ameliorare a bolii. 
Christian CRĂCIUN

Noi teme de dialog între societatea civilă şi administraţia publică locală

Sport pentru sănătate, soluţii pentru implementarea mersului pe bicicletă

Grupul de iniţiativă constituit din organizatorii evenimentului “Marşul pe două roţi”, care a avut loc luna trecută, pe 24 mai, a solicitat  recent administraţiei locale o întâlnire pentru a deschide dialogul pe tema referitoare la importanţa practicării sportului pe două roţi.
Drept urmare, vineri, 19 iunie, la Casa de Cultură “Geo Bogza”, reprezentanţii Asociaţiilor Roata de Foc, Caraiman Câmpina, Pro Câmpina, Grupul de voluntariat Donaţii.Câmpina, Bicicliştii Anonimi Câmpina, Outdoor Bike şi Bicicleta Rock N Roll s-au aflat faţă în faţă cu reprezentanţii legislativului şi executivului câmpinean, preşedintele Comisiei de sport-cultură, consilierul Florin Frăţilă, consilierul local Mihai Tifigiu şi city-managerul Remus Bădulescu. „Întâlnirea de vineri a demonstrat deschiderea pe care cei din conducerea Primăriei şi Consiliului Local o au faţă de nevoile cetăţenilor; în cazul nostru, faţă de sportul pentru sănătate şi găsirea unor soluţii optime pentru implementarea mersului pe bicicletă ca metodă alternativă de deplasare” - a declarat, în numele grupului de iniţiativă, preşedintele Asociaţiei Pro Câmpina, Irinel Dumitraşcu. 


Temele care au stat la baza discuţiilor au fost următoarele: identificarea unor locaţii destinate înfiinţării unor parcuri tematice legate de educaţia rutieră, amplasarea de panouri care să cuprindă reguli de circulaţie şi reglementări legale în ceea ce-i priveşte pe biciclişti, amplasarea în zonele de interes public a parcărilor pentru biciclete supravegheate video, modificarea sensului de mers pe anumite artere de circulaţie pentru fluidizarea traficului, lucru care ar permite experimental şi delimitarea unor porţiuni de pistă ciclabilă şi afişarea unor hărţi cu informaţii despre traseele cicloturistice cu plecare din Câmpina.
“Cu această ocazie ne-am constituit într-un grup de dialog şi am stabilit de comun acord să ne revedem peste două luni pentru a analiza câte din proiectele discutate s-au pus în practică şi pentru a continua implementarea acestora” - a mai declarat Irinel Dumitraşcu.
La rândul său, Florin Frăţilă a declarat: “Am răspuns cu plăcere solicitării sosite din partea societăţii civile locale. Cred că întâlnirea de vineri reprezintă un pas important în derularea pe viitor a parteneriatului, atât de greu acceptat până în prezent în societatea românească, între cetăţeni şi aleşi. Am discutat deschis pe marginea multor subiecte de interes general şi am stabilit un calendar al înfăptuirilor, valabil în baza unui acord de sprijin reciproc. Foarte important, în urma dialogului, rămâne şi faptul că reprezentanţii societăţii civile au venit cu soluţii concrete şi au promis sprijin necondiţionat autorităţilor locale pentru implementarea unor noi concepte edilitare, cum ar fi afişarea unor hărţi cu informaţii despre traseele cicloturistice cu plecare din Câmpina, amplasarea de panouri care să cuprindă reguli de circulaţie şi reglementări legale în ceea ce-i priveşte pe biciclişti şi altele. Sper ca toate aceste gânduri frumoase să ajungă în curând realităţi şi mai sper ca autorităţile locale executive să răspundă pozitiv, aşa cum au promis, la toate aceste demersuri”.
Concluziile discuţiilor, care au durat mai bine de două ore, vor fi comunicate şi în scris conducerii executive a Primăriei Câmpina. 
Andreea Ştefan

Neurologia pediatrică, subiectul unui simpozion de succes

Într-o zonă mirifică, în incinta complexului Lac de Verde din localitatea Breaza, a avut loc vineri, 19 iunie, un simpozion medical organizat de către Fundaţia Medis, a cărui temă principală s-a referit la “Interferenţele în patologia neurologică pediatrică”.
Invitatul de onoare al acestei ediţii a fost doamna profesor Dana Craiu, şefă a catedrei de Neurologie a Spitalului Obregia din Bucureşti.
„Este un simpozion de parcurs, pentru că în 17 ani, pe care îi va împlini săptămâna viitoare, Fundaţia Medis a organizat peste 70 de simpozioane cu creditare din partea Colegiului Naţional al Medicilor cu puncte credit, simpozioane de ţinută academică… Doamna profesor Craiu este un distins dascăl în şcoala românească şi membră în diferite structuri ale societăţilor europene de profil. Dânsa a acoperit aspecte de terapeutică în zona copiilor cu probleme de neurologie. În România, chiar şi problemele de tip neurologic ale adulţilor  sunt destul de greu stăpânite de sistem datorită lipsei de medici. În zona de pediatrie, specialiştii de neurologie infantilă sunt extreme de puţini şi cred că şi acesta este motivul acestei audienţe, pentru că sunt foarte mulţi medici în sală şi toată lumea a venit cu interes să afle lucruri noi despre identificarea acestor cazuri şi despre bunul lor management după aceea, pe timp îndelungat” - a declarat preşedintele Fundaţiei Medis, dr. Călin Tiu.


Seria prelegilor din program a fost deschisă de către doctorul Cristian Oana, colaborator al Policlinicii Medis, care lucrează într-o specialitate relativ apropiată, ortopedia la copii, probleme de displazie de şold la sugari. Tema prezentată s-a numit: “Aspecte clinice ortopedice în paralizia cerebrală”. Au urmat dr. Ana Faca cu tema “ABC-ul dermatitei atopice” şi Veronica Sladariu, reprezentat al firmei HiPP, unul dintre cei mai mari producători de mâncare pentru bebeluşi din Europa, cu tema “Probioticele în laptele matern şi formulele de lapte. Lactobacillus fermentum hereditum”. 
Aceste prezentări au venit în completarea celor susţinute de către prof. dr. Dana Craiu, din partea doamnei doctor Ana Miron, neurolog de specialitate în neurologia infantilă care lucrează în cadrul cabinetelor Policlinicii Medis. În felul acesta, s-a întregit un tablou clinic al copiilor suferinzi de afecţiuni neurologice, congenitale şi ortopedice. 


“Ideea abordării acestui subiect al simpozionului  mi-a dat-o colega noastră, doamna doctor Ana Miron, căreia îi mulţumesc pe această cale. Personal, nu o cunoşteam pe doamna profesor Craiu până în acest moment şi, într-adevăr, am sesizat că este o zonă în care nevoia de cunoaştere este poate mai mare decât în alte zone de cunoaştere medicală şi sugestia dânsei a fost foarte oportună, pentru că iată ce audienţă avem în sală, în jurul acestei teme! 70 de oameni pentru un simpozion local practic, pentru că nu e nici conferinţă naţională, nici congres este o audienţă excelentă! Am văzut în sală colegi de-ai mei din chirurgie, colegi din zona boli interne… Simpozionul este creditat de către Colegiul Naţional cu trei puncte de Educaţie Medicală Continuă şi acesta este încă un motiv pentru care medicii vin. Pentru o vineri după-amiază nu trei puncte i-au adus în sală, ci dorinţa de a participa la acest eveniment de cunoaştere” - a mai adăugat dr. Tiu. 
Într-adevăr, la eveniment au fost prezenţi mulţi medici de familie de pe Valea Prahovei şi din Ploieşti şi medici din specialităţi înrudite. Printre aceştia s-a aflat şi Simona Schnellbach, preşedintele Colegiului Medicilor Prahova. 


Prof. dr. Dana Craiu ne-a mărturisit că a acceptat cu foarte mare bucurie invitaţia de a participa la acest simpozion. “Întotdeauna îmi place să discut cu medicii de familie şi cu medicii pediatrii cu care noi lucrăm în echipă mereu şi vrem să avem acelaşi discurs faţă de pacient. De aceea, încercăm să oferim informaţii despre afecţiuni legate la graniţa dintre pediatrie şi neurologie pediatrică celor care se ocupă de asta şi îi sfătuim să nu le fie frică, să nu aibă niciun fel de reţineri în a manageria cazuri cu iz neurologic, dar care sunt de fapt cazuri pediatrice şi trebuie văzute de ei”.
Cele două teme pe care neurologul s-a focusat au fost “Epilepsia în perioada copilăriei” şi “Convulsiile febrile”. De ce acestea şi nu altele, ne explică în continuare prof. dr. Dana Craiu: “Pentru că sunt patologie frecventă în pediatrie şi în neurologia pediatrică. Convulsiile febrile sunt foarte frecvente la copilul normal şi părinţii sunt foarte speriaţi de ceea văd, exact cum am spus în prezentare: copil normal, frumos, deştept, dintr-o dată părintele îl vede făcând o criză şi are impresia că moare şi atunci normal că înnebuneşte şi vrea să ajungă la unul, doi, trei, cinci neurologi, să se convingă că-i bine. Şi atunci cred că este bine ca pediatrul şi medicul de familie să ştie ce să spună unor asemenea părinţi, să ştie cum să-i liniştească, cumva să nu fie nevoie de o utilizare în exces a resurselor, pentru că asemenea părinţi, dacă sunt foarte anxioşi şi nu înţeleg ce se întâmplă, merg din medic în medic şi, în condiţiile României de astăzi, în care sunt foarte puţini medici, este un consum de resurse”.
În încheiere, dr. Călin Tiu a prezentat următoarele evenimente din agenda Fundaţiei Medis, atât pentru anul în curs cât şi pentru anul 2016. 
Evenimentul a avut un mare impact în rândul medicilor, aceştia recunoscând că şi-au însuşit un bagaj de cunoştinţe important în practica medicală de zi cu zi. Manifestarea a fost urmată de un cocktail oferit în cinstea participanţilor.
Andreea Ştefan     

Emilia Muşat, educatoare: “Mi-e greu când mă gândesc că de la toamnă nu mai am pe cine să drăgălesc!”

Emilia Muşat s-a născut la Măgureni, însă timp de 30 de ani a avut domiciliul în oraşul Braşov. Cu toate acestea, nimic nu a oprit-o să facă naveta şi să-şi desfăşoare activitatea de cadru didactic în satul Bobolia. A absolvit Liceul Pedagogic din Ploieşti în 1974. A petrecut o viaţă întreagă printre puii de om. Generaţii întregi au trecut pragul Grădiniţei şi au făcut primii paşi alături de doamna cea bună şi foarte sensibilă, cea care le-a modelat sufleţelele şi le-a dăruit toată dragostea sa, fără să facă diferenţe. I-a tratat întotdeauna pe cei mici cu blândeţe, dar a fost şi fermă, având un har anume de a gestiona relaţiile cu ei. Acum se află în pragul pensionării şi a acceptat emoţionată să ne povestească câte ceva din anii petrecuţi la catedră. 



- Unde v-aţi început cariera de educatoare?
- Aici, în sat, din anul 1974. Am fost repartizată la Grădiniţa Bobolia şi timp de 41 de ani am rămas în aceeaşi unitate.
- V-aţi dorit vreodată să predaţi într-o grădiniţă de la oraş?
- Nu. Nu mi-am dorit niciodată să funcţionez la oraş. Poate şi pentru faptul că mulţi ani am avut domiciliul în Braşov, la oraş. Copiii satului m-au atras, apreciera părinţilor care au fost în permanenţă cu mine în desfăşurarea diferitelor activităţi. Toate aceste aspecte m-au făcut să rămân în unitate, chiar dacă zece ani la rând am făcut naveta Braşov-Bobolia zi de zi. 
- Ce v-a determinat să vă alegeţi această meserie?
- Fiind singură la părinţi, am iubit copiii şi am căutat să mă joc cât mai mult cu ei, uitând de singurătate. Asta m-a determinat, pentru că asta se întâmplă când nu ai fraţi, iubeşti mai mult copiii!
- Au educatoarele cea mai grea muncă din sistemul de învăţământ?
- Într-adevăr, noi avem cea mai grea meserie şi nu este apreciată la adevărata valoare. Se spune că un copil îşi însuşeşte cele mai multe cunoştinţe între 0 şi 6 ani. Îşi îmbogăţeşte vocabularul, vorbeşte în propoziţii, cunoaşte semnificaţia cifrelor şi a alfabetului. În acelaşi timp sunt mici şi au nevoie de sprijin şi de afecţiune. M-am bucurat foarte mult când am auzit despre foştii mei preşcolari, ajunşi la şcoală, că au fost apreciaţi pentru nivelul de cunoştinţe obţinut în grădiniţă.
- Cum trebuie tratat un copil ca să fie ascultător? De câtă răbdare are nevoie o educatoare?
- Trebuie să vorbeşti calm cu el, să te apropii şi să-i explici ce a greşit şi ce nu, dacă e corect ceea ce a făcut în momentele în care are ieşiri violente. Trebuie să-l menţii tot timpul lângă tine, făcându-l să dea ajutor colegilor şi să se adapteze mediului de viaţă. Trebuie să ai mult tact pedagogic ca să lucrezi cu copiii. Am avut prichindei care au fost ataşaţi de bunici sau de părinţi şi nu voiau să stea la grădiniţă. O perioadă, am permis părinţilor să mă asiste pentru a prinde curaj copilul şi a-l determina să rămână în clasă alături de mine şi de colegi. Au fost şi cazuri speciale, copii cu sindrom Down, dar i-am îndrumat pe părinţi să-i ducă la specialişti pentru a le putea oferi o integrare mult mai uşoară în grupa de copii. Cred că mi-am îndeplinit atribuţiile de educator cu tact şi răbdare!
- Este important să li se dea copiilor ocazia să se exprime liber?
- Am considerat şi consider că un copil trebuie să-şi exprime trăirile afective şi să spună când ceva nu e corect, când cineva sau ceva  îl supără sau îl deranjează. Este foarte important să-şi spună părerea. Eu, copiilor mei, le-am acordat mereu dreptul la replică.


- Este vârsta la care învaţă cel mai mult prin imitaţie?
- Da. Este nevoie ca un copil să frecventeze grădiniţa de la vârstă timpurie pentru a se autoeduca, având dezvoltat instinctul de imitaţie şi autodepăşirea. 
- V-au imitat copiii?
- Da. Am avut o fetiţă, Ema Constanda, care dacă plecam puţin din clasă, se aşeza pe scaunul meu şi spunea: „Vă rog să faceţi linişte, că eu sunt doamna educatoare acum!”, punându-i să recite poezii. Sau un băieţel, Alexandru Neagu, care nu a vrut să stea la grădiniţă, dar până la urmă i-a spus bunicului că el este „domn’ profesor cu doamna mea”. La tema despre dinozauri, „Au fost şi nu mai sunt”, şi-a adus colecţia de acasă şi a explicat despre fiecare specie în parte. Practic, mi-a ţinut toată ora!
- Aţi predat şi pe vremea comunismului. Cum era atunci? Se putea vorbi de o democraţie în predare?
- Începându-mi activitatea în 1974, am luat generaţia „Ceauşeilor”, aşa i se spunea, născuţi ’68-’69. 34 de copii! Era o frecvenţă foarte mare şi se lucra foarte greu, neavând mijloace adecvate de desfăşurare. Nu aveam material didactic, apă, toalete interioare... WC-ul era o cabină din lemn, iar din obloane de camion, casate, am făcut o magazie de depozitat lemne şi altele. Se făcea totul cu ajutorul părinţilor. Prin muncă patriotică am adus un leagăn şi o cumpănă de la blocurile din Câmpina. Cât despre predare... Atunci erau impuse poezii şi cântece patriotice despre UTC şi „Şoimii Patriei”. Făceam, împreună cu tineretul din comună, „Brigada artistică” la Căminul Cultural. Am trecut prin multe...
- Cum aţi resimţit trecerea de la dictatură la democraţie?
- Ca o teamă de necunoscut, pentru că nu ştiam ce reguli se vor impune. Dar, pe parcurs, mi-am revenit, dându-mi gradele fără teamă şi adaptându-mă la noile cerinţe.
- Startul pe care un copil îl primeşte încă de la grădiniţă se observă peste ani în realizările obţinute?
- Da. De exemplu, eu am urmărit, cât am putut, evoluția copiilor și a unora care au avut şi sprijinul părinţilor în dezvoltarea intelectuală și au făcut anumite facultăţi. Pot să mă mândresc că din generaţiile pe care le-am avut au ieșit medici, ingineri, profesori, jurnalişti, jurişti, poliţişti şi muncitori de bază.
- V-au trecut prin suflet zeci de generaţii de copii. Ce mulţumiri aţi primit din partea micuţilor deveniţi adulţi?
- Respect, apreciere şi încredere. Dovedite şi oferite prin faptul că și-au adus copiii tot la mine, i-au înscris la mine, chiar dacă mulţi locuiesc la oraş.
- Cum a fost, de-a lungul vremii, relaţia pe care aţi avut-o cu părinţii?
- Am avut o relaţie de prietenie, oferindu-le sfaturi atât în ceea ce priveşte rolul lor de părinţi, cât şi referitoare la viaţa de adult, de zi cu zi. I-am ajutat în diverse situaţii, i-am susţinut atât moral cât şi material, aşa cum am putut şi cum am simţit. Şi la ora actuală mă caută şi mă roagă să le ofer sfaturi!
- Există diferenţe între a fi educator în mediul rural faţă de cel urban?
- Dacă în mediul rural eşti mai puţin ajutat, deoarece unii părinţi nu au mijloacele materiale necesare nici traiului zilnic, în oraş, majoritatea copiilor provin din familii cu ambii părinţi salariaţi, grădinţa fiind susţinută la o altă scară. Se mai fac şi sponsorizări. Automat, activitatea se desfăşoară la alt nivel. 
- De ce credeţi că foarte mulţi oameni consideră ca a fi dascăl la ţară este o corvoadă?
- Mentalitatea eronată nu este doar din partea celor de la oraş, este şi a celor din sate, care motivează că nu au mijloace financiare pentru a-şi trimite copiii la grădiniţă, plus că trebuie să le cumpere rechizite. În anii din urmă, am întâlnit părinţi care motivau că ei nu au fost la şcoală, dar la grădiniţă! Trebuia să insistăm şi să le explicăm rolul acesteia în dezvolatarea intelectuală a copilului. Cel puţin, până în anii ’80, îi cooptam pe copiii care nu terminau opt clase, să meargă la cursuri de alfabetizare. La momentul actual, rata de abandon şcolar a mai scăzut. 
- Aveţi vreun regret?
- Regret că îi las pe cei mici, care s-au obişnuit cu mine. Eu am fost ca o cloşcă şi oriunde mergeam, ei se ţineau după mine, de fusta mea. Nu mă lăsau deloc...
- Aţi organizat şi ultima serbare din cariera dumneavoastră. Cum v-aţi simţit?
- La un moment dat am fost foarte emoţionată, când un băieţel a recitat poezia „Doamna mea educatoare”. Mi-au dat lacrimile pentru că a spus-o foarte frumos. 
- După 41 de ani în mijlocul celor mici, a venit vremea pensionării. Ce sentimente vă încearcă?
- Încă nu realizez că voi fi pensionară! Zilele trecute, la şcoala din Poiana, am avut o întâlnire cu colegii, un fel de petrecere. Mergând la şcoala din Poiana, pe hol, copii care au trecut prin mâinile mele mi-au sărit de gât şi m-au îmbrăţişat. Parcă îţi creşte sufletul când îi vezi că încă sunt ataşaţi. Mi-e greu când mă gândesc că de la toamnă nu mai am pe cine să drăgălesc! Nu am nepoţi, copiii mei nu s-au grăbit!
Andreea Ştefan

FILE DE CRONICĂ. Nostalgiile unui vechi câmpinean (4)

Plimbându-ne cititorii pe strada principală (pe vremea aceea şoseaua naţională Bucureşti – Braşov care străbătea oraşul prin centru), am ajuns la conacul boieresc al familiei Zipzer. Prin anii ’60, aici a murit soţia proprietarului, care curăţindu-şi rochiile cu neofalină (un produs al rafinăriei care se evapora aproape instantaneu), prin frecare a provocat un incendiu care i-a fost fatal. Ulterior, în clădirea naţionalizată a fost instalată administraţia spitalului, care era în vecinătate. Clădirea fostelor asigurări sociale fusese înălţată cu un etaj şi în partea de sus funcţiona acum spitalul oraşului. Peste drum de spital, pe străduţa care ducea la Judecătorie, se aflau atelierele intreprinderii de gospodărie orăşenească, care ocupa un teren vast (unde se află actualul supermarket Penny). Urma vila fostului primar Ştefănescu Brânză, o clădire cu o deosebită arhitectură în stil neoromânesc (casa cu ceas). Pe aceeaşi parte a străzii principale se mai afla încă o clădire în acelaşi stil, care există şi în prezent. Urma una din vechile case care aminteau de târgul Câmpinei, o clădire încadrată pe trei laturi de prispă, în care era instalată o mică unitate militară (nu ştiu ce rost avea în mijlocul oraşului). Mai târziu aceasta a fost locuită de familia Antonescu, tată şi fiu, intelectuali cu vaste cunoştinţe, care aveau o bibliotecă în care puteai găsi multe cărţi interzise de cenzura de pe vremuri, pe care aceştia nu s-au îndurat să le distrugă. E greu pentru cititorul de azi al ziarului nostru să-şi imagineze că până şi o mare parte din operele lui Eminescu erau atunci interzise de cenzură. 
Urma o clădire în stil cubist, specific perioadei interbelice (Câmpina mai păstrează încă vile remarcabile în acest stil), a dentistului Procsi. La etaj locuia primul secretar al raionului Câmpina, tovarăşul Rusan, un ardelean destul de cumsecade. Dimineaţa, când pleca pe jos spre sediul primăriei (pe lângă funcţia de prim secretar o avea şi pe aceea de primar), îl aşteptau pe trotuar mai mulţi cetăţeni care aveau de rezovat probleme cu primăria şi care obţineau greu audienţă. Îi lua pe toţi după dânsul şi cu această escortă intra cu ei în primărie, ascultându-le doleanţele. Nu ştiu cât rezolva dintre ele, dar mi se pare şi acum un gest democratic pe care mulţi dintre demnitarii actuali nu-l mai practică. 

Şcoala 1 de Băieţi şi Primăria
Mai departe era unul din vechile restaurante ale oraşului – „Valea Prahovei”, cu cramă la subsol, un salon mare în interior şi o grădină de vară unde cânta mereu o orchestră. La etaj erau mai multe garsoniere care aveau spre stradă balcoane cu balustrade din fier forjat frumos lucrate. Era o clădire care n-ar fi trebuit demolată, deoarece păstra ceva din farmecul vechiului oraş. Câţiva paşi mai departe, după două case modeste, urma una închisă cu geamlâcuri, care se spunea că fusese locuită de poetul Ion Heliade Rădulescu, care venea la băi la Câmpina (ulterior şi-a făcut casă pe Câmpiniţa). Pe hotar cu grădina acestei case se afla noua librărie Crăciun. Era pe locul unde Ion Crăciun, mocan din Ardeal, amenajase într-o mică baracă o librărie – papetărie pentru elevi. Pe locul vechii prăvălii, fiicele lui, Maria, Irina şi Olimpia, au amenajat o librărie modernă, în care aduceau toate noutăţile apărute în Bucureşti şi la Paris. Dacă un client comanda o carte apărută într-o editură pariziană, în câteva zile o putea cumpăra de la librăria domnişoarelor Crăciun. 

Librăria Craciun, sfârşit de sec. XIX
Strada se intersecta cu actuala Calea Doftanei. Pe colţ fusese ridicată Şcoala nr. 1 de Băieţi numită de câmpineni Şcoala lui Scripcă, după numele destoinicului învăţător Anastasie Scripcă, un director cu multe iniţiative. Şcoala avea şi o secţie pentru adulţi, un muzeu, iar în curte o frumoasă troiţă din lemn sculptată de Nicolae Goage. Aici era adăpostită şi biblioteca donată oraşului de savantul dr. C. I. Istrati şi de alţi câmpineni care sprijineau activităţile culturale locale. Eram elev în 1947, când doamnele învăţătoare şi directorul Răvoianu (arestat puţin mai târziu, a făcut mult timp închisoare ca deţinut politic) au trebuit să epureze biblioteca. Două vagoane de cărţi au ajuns atunci în Gara Câmpiniţa şi au fost trimise ca maculatură la o fabrică de hârtie. Pe colţ (pe unde este acum BRD) se mai afla un părculeţ care avea în centru bustul lui Nicolae Grigorescu aşezat pe un soclu mozaicat. În acest părculeţ, nu ştiu din ce raţiuni, era şi mormântul unui soldat sovietic, marcat cu o stea roşie. (Bustul lui Grigorescu a revenit acum câţiva ani pe locul unde era părculeţul amintit).  

Şcoala nr. 1 de Băieţi
Traversând strada şi pornind de lângă actuala policlinică, găsim nişte clădiri dărăpănate cu locuinţe în spate şi ateliere la stradă. Aici era singurul atelier de vulcanizare din oraş, proprietatea unui meseriaş german, domnul Helvig (Câmpina în anii ’50 avea încă o numeroasă populaţie germană). La el mergeam noi, copiii, să ne vulcanizeze o minge ca cauciuc cu care jucam fotbal, care ajunsese cu timpul să aibă petic lângă petic. Dacă trecem de străduţa care duce acum la intrarea spitalului, găsim pe colţ o clădire cu etaj în care era policlinica, care din lipsă de spaţiu în sediul central, instalase aici, la parter, mai multe cabinete între care şi cel dermato. Aici  se remarca d-na dr. Dascalopol, atât prin calităţile ei profesionale, dar mai mult prin comportamentul lipsit de orice pudoare faţă de tinerii care ajungeau la ea cu anumite probleme. 
Foarte interesant că la etaj funcţiona aici în anii ’60 un club de bridge condus de doi domni distinşi, avocatul Bebe Dumitriu şi stomatologul Dinu Gheorghiu, nepotul vestitului primar Victor Rădulescu (pe care o să-l evocăm pe larg în alt episod). Dinu Gheorghiu a rămas în istoria oraşului printr-o poveste de dragoste şi un mare scandal provocat de aceasta, dar mai ales prin eleganţa manierelor şi umorul său. Este greu pentru cititorul nostru de azi să înţeleagă pe deplin ce însemna în anii aceia de proletcultism să ai în oraş un club elitist, care amintea de rafinata civilizaţie burgheză. 
Ce impresiona pe segmentul acesta de stradă era o clădire monumentală, cu o arhitectură în stil neoclasic, numită Agneta. La parter era un magazin de coloniale (lămâi, măsline, mirodenii şi alte produse importate din ţările calde) şi farmacia d-nei Ştefănescu, născută Cofaru. Tatăl ei, negustor, avea o vilă pe Câmpiniţa şi concesionase de la Primărie Lacul Bisericii şi Lacul Curiacul, de unde scotea peşte, pentru care amenajase şi o gheţărie. Iarna se tăiau blocuri cubice din gheaţa lacurilor, care se păstrau într-un beci acoperit cu stuf. Soţul d-nei farmaciste, avocatul Călin Ştefănescu, împreună cu prietenii săi, d-nii Fenechiu, Pop şi alţi câţiva, se întâlneau într-o tutungerie, comentau ştirile de la Europa Liberă şi se amuzau cu bancuri pe seama ocupanţilor sovietici. Denunţaţi de un informator, au făcut ani grei de închisoare pentru acest simplu amuzament. La etaj erau apartamente unde locuia, între alţii, alt german, dl. Bubi Kril, proprietarul fabricii de cherestea de pe malul Lacului Bisericii care, închisă şi ruinată, mai există şi azi. 
Urma iarăşi o casă în stil bătrânesc, cu demisol şi parter înalt, care aparţinea familiei Son. Casa avea teren mult şi acolo fuseseră instalate birourile şi garajele Combinatul de industrie locală „23 August” (avea secţii prin tot oraşul, fabrici de mobilă, de cărămidă, de teracotă, de var, mori). Descendenta familiei Son, Viorica, rămasă orfană de mică, şi-a câştigat greu existenţa de văduvă cu trei copii mici, făcând ani şi ani de zile curăţenie prin toate magazinele de pe strada principală. Umbla cu copiii după ea, spăla vitrinele, ştergea praful şi nefiind salariată se mulţumea cu puţinii bani primiţi de la gestionarii acelor magazine. 
În urma cutremurului din 1977, birourile spitalului s-au mutat în vila Duşescu, o vilă albă, cu grădină mare, unde prin anii ’60 se amenajase şi cinematograful de vară al oraşului, unde era o plăcere să mergi vara, când se întuneca şi să vizionezi filmele în aer liber.

Vila Duşescu
Tot la cutremurul din 1977 a fost avariată şi clădirea monumentală în care se afla Tipografia Gheorghiu. Îmi amintesc când eram elev, în clasele primare, mergeam în prăvălia pe care şi-o amenajase la stradă, unde un bătrân aproape orb ne vindea peniţe, maculatoare, blocuri de desen. Îmi apare în faţa ochilor un tip venerabil, cu barbă albă, care mai mult prin pipăit căuta în sertare marfa cerută de noi. Tipografia a funcţionat multă vreme. De la stradă, pe şine înguste de vagonet, hârtia era dusă la tipografie. În această tipografie, Geo Bogza şi poetul câmpinean Al. Tudor – Miu au scos una din primele reviste ale avangardei româneşti - „Urmuz”, cu colaborarea poeţilor avangardişti din Bucureşti şi a pictorilor Marcel Iancu şi Victor Brauner.
Lipite de Tipografia Gheorghiu erau Studioul Foto şi apartamentele familiei fotografului Gogu Olteanu. Tatăl acestuia, Ştefan Olteanu, a avut şansa să se îmbogăţească într-o perioadă vitregă pentru oraşul nostru, când între 1916 – 1918 zona petroliferă Prahova era ocupată de armata germană. Meticuloşi, nemţii de comandatura oraşului, au emis pentru câmpineni şi toate comunele de pe valea superioară a Prahovei, un act de identitate pe care scria în germană „Passport” şi care avea şi fotografia persoanei respective. Românii trebuiau să aibă paşaport deoarece partea aceasta de ţară urma să fie anexată la Austro-Ungaria. 

În partea dreaptă, primul studio foto Ştefan Olteanu
Câmpinenii dintr-un orăşel mic, cum era urbea noastră atunci, când toată lumea cunoştea pe toată lumea, bârfeau mult (ca şi acum). Rău-voitorii spuneau că frumoasa soţie a lui Ştefan Olteanu intrase în graţiile comandantului german şi primise pentru soţul ei monopolul de a face fotografii pentru noul act de identitate. Atelierul lor era o mică baracă de scânduri, pe unde se găseşte astăzi parcul cu statuia soldatului. Cu banii adunaţi, Ştefan Olteanu a ridicat o casă foarte elegantă, cu un studio foto modern la parter şi cu apartamente la etaj, care se deschideau în nişte balcoane mărginite de balustrade lucrate manual din fier forjat, adevărate opere de artă. Acolo era instalată firma şi o reclamă pentru filmele Agfa, importate din Germania. Fiul acestuia, Gogu Olteanu, a rămas multă vreme singurul fotograf al oraşului. Era un domn foarte prezentabil şi de o amabilitate deosebită; îşi primea clienţii într-un birou lambrisat în lemn de nuc şi stejar şi după aceea trecea în spate, unde avea un studio cu mai multe decoruri, reflectoare puternice şi geamuri mate care filtrau lumina naturală. Toate fotografiile pentru nuntă, pentru serbările şcolare şi pentru alte festivităţi s-e făceau în studiourile Olteanu. Acesta a editat şi numeroase ilustrate cu Câmpina veche, între care se remarcă vederile făcute în 1940, cu imagini de la devastatorul cutremur din 10 noiembrie.
Lângă o clădire modernă şi elegantă, era o căsuţă mică, unde pe ascuns, ghicitoarea oraşului primea cucoanele care veneau să-şi afle viitorul în ceştile de cafea. Pe colţ, în casa d-lui Pop, care atunci era în închisoare, se instalase Procuratura oraşului. În curte fusese construit un corp de gardă unde erau cazaţi soldaţii din trupele MAI, care trebuiau să păzească acest important obiectiv al puterii comuniste. 

Alin CIUPALĂ
Aici primele părţi:

Saunele de la SanConfind sunt ideale pentru delectare, relaxare și revigorare

Baza de Tratament și Recuperare Medicală a Spitalului SanConfind din Poiana Câmpina vă oferă tratamente de balneofiziokinetoterapie la cele mai înalte standarde europene, cu aparatură medicală ultraperformantă, de ultimă generație. Dintre aceste servicii medicale de top, se remarcă cele care țin de domeniul balneologiei. În afară de băi în cele trei bazine mari cu apă sărată caldă (două pentru adulți, de 1,2 metri adâncime fiecare, și unul pentru copii, de 0,5 metri adâncime), precum și de împachetări și băi cu nămol de Techirghiol, aici puteți beneficia de cele mai moderne proceduri de hidroterapie pentru relaxarea și tonifierea organismului, realizate cu ajutorul unor dotări de excepție. Dintre acestea, v-am prezentat, în numărul trecut al revistei noastre, căzile cu bule, hidromasaj și unde sonore, de asemenea, cada-treflă sau fluture, precum și dușul Vichy. Stresul pe care îl resimțim în toate activitățile cotidiene face ca relaxarea cu ajutorul hidroterapiei să fie tot mai necesară și mai eficientă. Astăzi, vă vom prezenta cele două saune existente în Centrul Medical SanConfind, adevărate locuri de desfătare, relaxare și revigorare a pacienților care le folosesc. Este vorba despre sauna umedă (hammamul) și sauna uscată.



Sauna umedă (baia turcească sau hammamul)

Dacă vor să aibă parte de o relaxare în stil oriental, pacienții SanConfind pot experimenta binefacerile saunei umede aflate la demisolul Bazei de Tratament și Recuperare Medicală, nu departe de sauna uscată (sau finlandeză). Ritualul practicat provine din antichitate și nu este nimic altceva decât o baie de aburi. Hammamul, numit baie turcească ori saună umedă, funcționează pe un principiu diferit față de cel folosit la sauna uscată – temperatura din încăpere este mult mai scăzută (40°C față de 100°C în cazul saunei uscate), iar umiditatea poate ajunge uneori chiar la 100%. Aburii sunt injectați în încăpere prin duzele aflate în pereții banchetelor. La sauna uscată, încăperea este încălzită prin intermediul pietrelor fierbinți care degajă căldură. Umiditatea aerului este scăzută, iar pereții saunei sunt construiți din lemn poros. În cazul saunei umede, aburii transmit căldura, iar pereții sunt acoperiți cu faianță sau marmură.


În ceea ce privește modul de desfașurare al hammamului, acesta este asemănător cu cel al saunei uscate. Persoanele care se aflăîn sală, se așază pe banchete sau chiar pe sol. Beneficiile hammamului sunt multiple. Umiditatea produsă de aburi deschide porii pielii și permite eliminarea impurităților. Temperatura ridicată calmează tensiunea musculară și favorizează secreția glandelor sudoripare, iar odată cu transpirația, sunt eliminate și toxinele din organism, curățându-se pielea în profunzime. De asemenea, hammamul favorizează somnul și odihna de bună calitate. La SanConfind, vaporilor de apă li se adaugă esențe de eucalypt sau de pin pentru proprietățile lor calmante și decongestionante. Hammamul este urmat de un duș calduț și un masaj cu uleiuri esențiale, pentru tonifierea și catifelarea pielii. Baia de vapori este benefică și pentru sănătate, nu doar pentru frumusețe. Efectuată o dată pe săptămână, ea este recomandată în cazul următoarelor afecțiuni: oboseală cronică, reumatism, obezitate, celulită, afecțiuni respiratorii și unele probleme de circulație a sângelui. De asemenea, sauna umedă relaxează și elimină stresul, oferind o pauză bine meritată și asigurând o detașare totală de tumultul cotidian. Baia de aburi este bună și pentru obținerea unei siluete de invidiat, deoarece favorizează eliminarea apei din organism. Dar dacă nu este susținută de un progam de mișcare regulată și o alimentație dietetică, pierderea în greutate va fi de scurtă durată. Baia de aburi crește temperatura corpului și activează circulația sângelui, având aceleași efecte asupra corpului ca exercițiile cardiovasculare. De aceea există și contraindicații. Sauna umedă nu este recomandată cardiacilor și celor care au probleme dermatologice. Pentru a evita orice probleme, pacienții SanConfind trebuie să se sfătuiască, în prealabil, cu medicii lor de familie sau cu medicii curanți specialiști în bolile de care pacienții respectivi știu că suferă. Hammamul este contraindicat și femeilor însărcinate. Dupa ședință, trebuie consumate multe lichide pentru a se compensa pierderea de apă.


Sauna uscată (sauna finlandeză)

Sauna uscată reprezintă un loc ideal pentru relaxare și înfrumusețare. Este foarte populară în Europa, unde mai este cunoscută și sub denumirea de saună finlandeză. Sauna uscată este practicată de mai bine de 1000 de ani. În zilele noastre, ea se face în încăperi special amenajate, încălzite la 80-90 de grade Celsius și dotate cu bănci pe care stau clienții. Te poți bucura de o saună corespunzătoare fie în parcurile Aqualand, fie la marile săli de fitness dotate cu așa ceva, fie în cadrul unui SPA. Sauna uscată are numeroase efecte terapeutice benefice, dintre care am aminti: ajută la eliminarea toxinelor din organism, pentru că se transpiră intens; căldura relaxează mușchii, iar din acest motiv, sauna este indicată după un antrenament sportiv; aburii deschid porii pielii, punctele negre putând fi mult mai ușor eliminate ulterior; curăță pielea și stimulează regenerarea celulară; stimulează sistemul hipofizosuprarenal. Sauna uscată are și contraindicații: •Crește tensiunea, nefiind recomandată hipertensivilor; •Practicată frecvent, duce la deteriorarea pielii și a părului, uscându-le. Din acest motiv părul va fi acoperit cu un prosop în timpul ședinței, iar după aceasta, trebuie să aplici imediat pe piele o loțiune de corp; •Nu sunt indicate mai mult de două ședințe săptămânale; •Este bine să faci, în prealabil, un duș fierbinte pentru a obișnui corpul cu temperatură ridicată; •Demachiază-te înainte, pentru că altfel ai putea sa îți infectezi tenul; •Dacă preferi să porți costum de baie, trebuie să fie din fibre naturale; •Nu intra la saună cu accesorii, bijuterii, papuci sau alte lucruri inutile. Este suficient un prosop care îți acoperă părul și o sticlă cu apă; •O ședință de saună nu trebuie să depășească 15 minute; •Nu face saună dacă ai febră sau infecții virale; •Sauna este contraindicată persoanelor care au epilepsie, glaucom, boli circulatorii, varice și tromboze.