04 august 2015

Chiriașii ANL, nemulțumiți că nu pot deveni proprietarii apartamentelor în care locuiesc

Deși au trecut mai bine de patru ani de când blocurile E11 și E13, situate pe strada Erupției, au fost trecute din proprietatea ANL în proprietatea unităților administrative locale, acestea nu au fost încă scoase la vânzare.
În anul 2008, Legea nr. 89/2008 modifica și completa Legea nr. 152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe. Astfel, valoarea de vânzare a locuințelor urma să se calculeze de către autoritățile administrației publice locale și reprezenta valoarea de înlocuire pe metru pătrat, multiplicată cu suprafața construită efectivă, inclusiv cotele indivize, diminuată cu amortizarea calculată de la data punerii în funcțiune a locuinței până la data vânzării acesteia. Valoarea de înlocuire pe metru pătrat astfel calculată avea să fie stabilită anual prin ordin al Ministrului Dezvoltării Regionale și Turismului și urma să fie publicată în Monitorul Oficial al României. 


În anul 2010, locuitorii blocurilor E11 și E13 au început să adreseze petiții Primăriei Câmpina pentru a urgenta punerea în vânzare a apartamentelor. Răspunsurile primite i-au înștiințat că trebuie refăcută Hotărârea Consiliului Local a Primăriei Câmpina prin care se trec locuințele din proprietatea primăriei în proprietatea publică a statului. 
,,Consiliul Local al Municipiului Câmpina a răspuns solicitării Guvernului adoptând o hotărâre de consiliu local, dar datele de identificare nu au fost corecte. În urma corespondenței avute cu Ministerul, Consiliul Local al Municipiului Câmpina nu a modificat hotărârea de consiliu local. După ce aceasta va fi modificată, Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, va putea promova un nou proiect de hotărâre de Guvern pentru a crea regimul juridic necesar vânzării, în conformitate cu prevederile legii” - a fost răspunsul primit de la ANL.
Petițiile trimise la Primărie au continuat, însă răspunsurile nu au reușit să mulțumească locatarii.
,,În 2011, Primăria mi-a spus că, referitor la solicitarea mea de a cumpăra locuința pe care o dețin, a revenit cu un e-mail către ANL. Am scris din nou la ANL și mi s-a spus că trebuie refăcută hotărârea trimisă de la Primărie. La unele solicitări făcute la Primărie nici măcar nu mi s-a răspuns” - ne-a declarat d-na Carmen Focșeneanu, chiriașă în blocul E13.
Anul trecut, în luna martie, s-a publicat în Monitorul Oficial scoaterea la vânzare a apartamentelor realizate cu bani de la ANL printre care au fost menționate și blocurile câmpinene în cauză.
,,Am făcut mai multe petiții la Primărie și mi-au răspuns că nu s-au terminat de făcut cadastrele în 2014 – deși am un răspuns mai vechi în care mi se spunea că acestea erau făcute încă din anul 2008, când ni s-au pretins aproape două miliarde de lei pentru un apartament de două camere, fără o justificare a acestui calcul. La începutul anului 2015, după ce au terminat cadastrele, mi-au răspuns că sunt la faza de certificat energetic. La petiţia din luna aprilie au răspuns că au trimis o solicitare de urgentare a calculului preţului apartamentelor la serviciul ADPP. Nu am primit niciun alt răspuns. Din auzite, noi, locatarii, am aflat că nu au niciun interes să vândă locuințele, căci vor să încaseze în continuare bani pe chirie și nu le convin prețurile publicate de ANL, respectiv 328 euro/mp, stabilite pentru toată țara” - povestește d-na Focşăneanu.
Pentru o cât mai bună informare a opiniei publice, ne-am adresat purtătorului de cuvânt al Primăriei Câmpina, Mariana Pătrașca, care ne-a spus că procedurile pentru scoaterea la vânzare sunt în desfășurare și că se așteaptă o Hotărâre de Guvern pentru a acționa.
Locatarii sunt nemulțumiți de faptul că, anual, prețurile publicate în Monitorul Oficial cresc și, odată cu ele, și valoarea de vânzare a apartamentelor.
Potrivit portalului avocatnet.ro, ,,valoarea de înlocuire pe metru pătrat, valabilă în anul 2015, este de 1.691,29 lei/ mp inclusiv TVA și a fost stabilită prin Ordinul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice nr. 373/2015, publicat în Monitorul Oficial la data de 29 iulie 2015. Anul trecut, valoarea de înlocuire pe metru pătrat a fost de 328 euro/mp inclusiv TVA”. 
După cum se poate vedea, preţul pentru un metru pătrat a crescut cu 16% faţă de 2014, ajungând până la aproape 1.700 de lei. De menţionat, că preţul final de vânzare a locuinţei presupune şi un comision de până la 1% din valoarea locuinţei, plătit către unitatea care face vânzarea.
O altă consecinţă a întârzierii punerii în vânzare a apartamentelor este şi aceea că mai multe familii refuză să își plătească utilitățile.
,,În fiecare vară ni se taie apa caldă câte două luni din cauza restanțierilor care nu și-au plătit întreținerea de ani întregi. Sunt familii care au ajuns să aibă datorii de până la 9500 de lei. Nu putem să ne punem centrale termice proprii întrucât nu suntem proprietari. Ne chinuim să încălzim apa pe aragaz pentru a face baie. Am vecini care au spus că nu mai vor să plătească utilitățile pentru că sunt prea mulți care nu și le plătesc. Pe timp de iarnă, din 20 de familii au fost chiar și 16 cu restanțe” - mai spune Carmen Focșeneanu.
În continuare, Primăria Câmpina așteaptă o Hotărâre de Guvern pentru punerea în vânzare a locuințelor ANL, în timp ce actualii chiriași se întreabă când vor putea deveni proprietari ai locuințelor pe care le ocupă încă din anul 2001. Începând de anul trecut, există posibilitatea de a cumpăra apartamentele în rate lunare, cu un avans de cel puțin 15% din valoarea de vânzare.
"Preţul locuinţei se poate achita integral, la data încheierii contractului de vânzare, din surse proprii ale beneficiarului şi/ sau din credite contractate de beneficiar de la instituţii financiare autorizate, inclusiv cu garanţia statului, în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la data înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciară, sau în rate lunare cu un avans de minimum 15% din valoarea de vânzare" - se precizează în O.G. nr. 6/2014.
Andreea CHIUARU

Editorial. ABUZUL DE LEGE

Dacă astăzi ar apărea Delirul lui Marin Preda (1975, iată 40 de ani!), autorul ar putea fi sancționat cu „pușcărie de la 3 luni la 3 ani” pentru „promovarea în public a cultului persoanelor vinovate de genocid”. Unde suntem, deci? Răzbunarea postumă a acelui individ pernicios numit – culmea – tot Antonescu (Crin) este cumplită. Legea preparată de fostul personaj important al politicii românești și promulgată irațional în această săptămînă de președinte este prost concepută, prost scrisă, plină de ambiguități care pot provoca multă confuzie și enorm de mult rău. În interviul dat pentru Adevărul Live istoricul Marius Oprea pune, cred, foarte corect problema, atrăgînd atenția că legea va avea efecte perverse, adică opuse intențiilor, încurajînd tocmai radicalizarea extremei drepte (insignifiantă la noi, unde nu vedem marșuri de organizații fasciste, precum în marile orașe occidentale) și a antisemitismului. Folosirea în textul legii a unor termeni ambigui gen „vinovați de…” „propagandă” etc. deschide calea unor posibile abuzuri. Cel mai periculos și mai sfidător mi se pare că se pune la temelia legii acuzația de „legionar” a tribunalelor din anii 50, cînd, se știe, orice opozant al regimului, chit că nu avusese nimic de-a face cu Antonescu sau legionarii (atenție, se uită că, după un anume moment aceștia au devenit inamici) era trimis la închisoare sub această formulă atotcuprinzătoare. Astfel, un om care a fost cu totul despărțit de legionari, Mircea Vulcănescu, pare a fi una dintre primele victime de azi. După ce l-au ucis în pușcărie, comuniștii îl ucid și a doua oară în efigie simbolică. Legea contrazice măcar cîteva articole din constituție care garantează libertatea de expresie, de asociere și interzic cenzura. Cum se va putea monitoriza activitatea contrară acestei legi pe internet? Practic nu se poate face decît prin alcătuirea unor liste negre.  Cu alte cuvinte, cineva decide din capul locului, ante  factum,  că anumite persoane sunt vinovate. Sau cum vor proceda autoritățile cu anualele sărbătoriri ale amiralului Horthy sau ale altor lideri fasciști maghiari de la Ciuc? Îi arestează pe participanți pentru manifestări fasciste, sau le acordă tot sprijinul, ca și pînă acum, în virtutea dreptului minorităților de a-și apăra identitatea etc etc. Sau, nu cumva eu însumi pot fi acuzat pentru ultima frază de xenofobie, dar extremiștii maghiari care tot ridică statui, nu? 


Cum vedeți, această lege nu rezolvă nicio problemă dar creează o mie. Ea este rodul unor ideologii pernicioase și a unei încercări sinistre de a ne anula istoria adevărată. Pentru a se „acoperi”, autorii au introdus și ceva despre cultul lui Ceaușescu. Ceva la fel de aberant. Ce vor face autoritățile, îi vor aresta pe pensionarii care aprind o lumânare  sau duc o colivă pe 26 ianuarie la cimitirul Ghencea? 75% dintre elevii mei spun că știu de la părinți că pe vremea lui Ceaușescu „era mai bine” (mai toți cunoscuții mei pensionari cred la fel) pentru că tot omul avea „serviciu”, primea apartament și era mai multă ordine. Puțini vorbesc și despre partea negativă: că nu era mîncare și era frig. Nimeni nu aduce în discuție crimele regimului. Ce facem cu oamenii ăștia? Îi arestăm și pe ei? 
După 1990, multă lume de bună credință a sperat că va începe un „proces al comunismului”, dacă nu pe plan juridic, precum cel de la Nuremberg, măcar în plan moral și istoric. În loc de asta, a început foarte repede, din străinătate și din țară, un ciudat proces al marilor interbelici de dreapta. Un război contra  unui „fascism” de mult mort și îngropat. Deci, să presupunem că eu scriu un articol în care spun „Martin Heidegger este cel mai mare filosof al sec. XX”. În Germania această frază ar trece cel mult drept o banalitate, în România celui mai mare, cinstit și competent legislativ european aș fi condamnat pentru susținerea elogioasă al unui exponent de frunte ale regimului hitlerist. Iată în ce drag de fundătură ne-au băgat competenții noștri legiuitori. 
În sfîrșit, o altă  consecință perversă a acestei capodopere de absurd juridic... Ea joacă pe confuzia caracteristică bolșevismului între „dreapta” și „extrema dreaptă”. Sunt rafturi de lucrări de politologie care au explicat această intenționată confuzie. Prin inducerea ei, stînga și-a putut lichida „la global” inamicii. Dat fiind că România este de 25 de ani o pseudo-democrație tardo-comunistă, în virtutea acestei legi orice protest social, public, împotriva regimului va putea fi cu ușurință asimilat unei manifestări extremiste de dreapta și reprimat ca atare în modul cel mai „legal ” posibil. Raportul Final al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România estimează la 2 milioane numărul celor  trecuți prin închisorile comuniste între 1944-1964. Memoria lor este din nou încarcerată.
Christian CRĂCIUN

Clubul Sportiv Câmpina – viitorul club al oraşului

Din 2008, de când FC Poiana Câmpina a fost desfiinţat, municipalitatea se chinuie să înfiinţeze un club multidisciplinar, pe măsura celui care a fost, peste 80 de ani, clubul fanion al sportului  câmpinean. Cum fonduri importante numai bune spre a fi închinate pe altarul “zeului fotbal” nu s-au găsit, membrii Comisiei de Sport din Consiliul Local s-au gândit la proiectul unui club sportiv cu mai multe secţii sportive. Înaintea ultimei şedinţe ordinare a legislativului municipal, şeful Comisiei de Sport, Florin Frăţilă, iniţiatorul proiectului, declara în paginile revistei noastre următoarele: “Sunt ani de când visez ca în oraşul nostru să funcţioneze un club sportiv al municipalităţii, la care să aibă acces, fără taxe ori costuri suplimentare, copiii şi tinerii iubitori de sport. Încă din anul 2012 am pus bazele proiectului, însă el a eşuat din pricina politicianismului şi a orgoliilor mărunte. Am aşteptat un moment prielnic şi, din câte se pare, el a sosit! De câteva săptămâni lucrez alături de jurişti şi oameni de sport la actele necesare înfiinţării acestui nou club, pe care le voi prezenta, în forma lor perfectibilă, în şedinţa de Consiliu de joi, 30 iulie. Aştept amendamentele colegilor mei şi ale societăţii civile, pentru ca ulterior, în cel mai scurt timp, să putem aproba proiectul în legislativul local şi astfel să facem primul pas spre începerea activităţii. Clubul va avea mai multe secţii sportive ce îşi vor propune promovarea sportului de masă şi de performanţă, va fi finanţat din bugetul public şi din sponsorizări, va fi condus de specialişti angajaţi obigatoriu pe bază de concurs şi se va subordona Consiliului Local.” 



Cel care, de trei ani de zile, conduce destinele sportului local finanţat din bani publici s-a ţinut de cuvânt şi, la finalul şedinţei amintite, le-a vorbit consilierilor despre proiectul său. Fiecare ales a primit, la începutul şedinţei, un proiect de Regulament al acestui club sportiv municipal, pentru a-l studia şi a-i aduce îmbunătăţiri. “Pentru că Regulamentul este perfectibil, vă rog să vă gândiţi fiecare ce îmbunătăţiri i s-ar putea aduce, astfel ca, la viitoarea şedinţă a Consiliului Local, să iniţiem, noi, cei din Comisia de Sport, un proiect de înfiinţare a Clubului Sportiv Câmpina”, i-a îndemnat Florin Frăţilă pe colegii săi. Clubul va avea mai multe secţii sportive ce îşi vor propune promovarea sportului de masă şi de performanţă. CSC va fi finanţat din bugetul local şi din sponsorizări, va fi condus de specialişti angajaţi obigatoriu pe bază de concurs şi se va subordona Consiliului Local. În organigrama de funcţii a clubului sunt prevăzute mai multe posturi: preşedinte, vicepreşedinte, contabil,  antrenori, administrator, îngrijitori. Clubul Sportiv Câmpina are în structură următoarele secţii pe ramuri de sport: Fotbal; Box; Judo; Volei; Baschet; Dans Sportiv; Arte marţiale  de contact; Tenis de masă; Atletism; Handbal; Şah; Sportul pentru persoane cu dizabilitati; Sportul pentru Toţi; Tenis; Ciclism; Echitatie; Motocros; Nataţie. Lista nu este exhaustivă, ea putând fi îmbogăţită până la înregistrarea în Registrul Asociaţiilor Sportive. Clubul Sportiv Câmpina se afiliază la federaţiile sportive naţionale corespunzătoare secţiilor pe ramură de sport şi, după caz, la asociaţiile judeţene. Desfiinţarea unei secţii sau înfiinţarea unei secţii sportive noi se poate face numai printr-o hotărâre a Consiliului Local Câmpina, la propunerea preşedintelui clubului. Preşedintele CSC are, în principal, următoarele atribuţii: organizează şi conduce activitatea Clubului şi răspunde de îndeplinirea obiectivelor stabilite; încheie acte juridice în numele şi pe seama Clubului; întocmeşte Regulamentul de Ordine Interioara al Clubului şi asigură respectarea acestuia de către personalul pe care-l angajeaza, potrivit legii; stabileşte politica de personal a Clubului, cu aprobarea Consiliului Local; reprezintă Clubul, personal sau prin împuternicit, în relaţiile cu federaţiile sportive naţionale corespunzătoare secţiilor pe ramură de sport, cu Ministerul Tineretului şi Sportului, precum şi cu alte organizaţii sportive naţionale şi internaţionale, în relaţiile cu alte instituţii publice, cu instanţele judecătoreşti, societăţile comerciale, precum şi cu persoanele fizice şi juridice, române şi străine; elaborează şi susţine programele de dezvoltare pe termen mediu şi scurt ale Clubului, în concordanţă cu Strategia naţională a organizarii şi dezvoltării activităţii sportive. Florin Frăţilă speră ca visul pe care îl trăieşte de mulţi ani de zile să devină în scurt timp realitate, iar CSC să ajungă în câţiva ani principalul motor al sportului câmpinean.  

Liviu Briciu, iniţiatorul JazzRock Festival: “Uite că la Câmpina, într-un oraş atât de mic, se poate întâmpla un festival atât de bun şi atât de mare”

În weekend-ul abia încheiat, Câmpina a vibrat pe ritmuri de jazz, rock şi blues, într-o atmosferă pe care, aşa cum am auzit vorbindu-se, nici la Bucureşti nu ai ocazia să o întâlneşti prea des. JazzRock Festival, eveniment ajuns la a V-a ediţie, a adunat laolaltă câmpineni de toate vârstele, uniţi de dragostea pentru muzica de calitate, care şi de această dată a fost la superlativ. 
Au fost trei seri magice, în care au urcat pe scenă artişti de valoare atât din ţară, cât şi de peste hotare, ale căror reprezentaţii s-au încheiat cu bisuri şi cu minute bune de aplauze: Sorin Zlat Quartet (Bucureşti), Kiba Dachi Experience (Bucureşti), The Werther Project (Iulia Heleanu - vocal, Bogdan Mihailescu – guitar, Cristian Munteanu – bass, Ovidiu Ilie – drums - Câmpina), Luiza Zan - Peter Sarik - István Gyárfás (Bucureşti, Budapesta), Border Split (Târgu Mureş), Balako (Bucureşti). The Werther Project, fondată de câmpineanul Bogdan Mihăilescu, a fost la prima apariţie, însă debutul lor a fost un succes, primit de asemenea cu ropote de aplauze.
Sufletul acestui eveniment este nimeni altul decât Liviu Briciu, omul cu ideea, omul cu relaţii în lumea bună a muzicii, omul care a muncit an de an, mai mult şi mai bine, pentru ca acest festival să capete renume şi recunoaştere. Pentru că ţine la etichetă şi pentru că la baza acţiunilor sale stă profesionalismul, a reuşit!



- Domnule Briciu, cum s-a născut ideea acestui festival?
- Cu ideea am cochetat demult, dar nu întotdeauna eşti şi pregătit să faci un lucru mai mare. Doar ai senzaţia că poţi să-l faci! După vreo 12, 13, 14 ani de Club Live, în care am făcut vreo patru sute şi ceva de concerte, din experienţa căpătată şi în urma relaţiilor pe care mi le-am făcut în lumea muzicală românească, am considerat că este momentul să dau drumul şi unui festival care să aibă un impact mult mai mare decât Clubul. Şi uite că aşa s-a întâmplat!
- Aţi creat un fenomen artistic important, cu răsunet naţional... 
- Da, şi mai nou, şi internaţional. Pentru că anul acesta am avut ca invitaţi doi muzicieni de la Budapesta, cei mai iubiţi jazzmani maghiari şi trei cubanezi, prezenţi pe scenă duminică seară. Ceea ce este foarte important, pentru că ei vor duce vorba despre festivalul de la Câmpina. 
- V-aţi aşteptat ca evenimentul să capete o asemenea amploare?
- Nu mă aşteptam, credeam că voi avea mai mult de muncă. Mă gândeam că abia după 10 ani o să răzbat puţin pe plan naţional, dar lucrurile au fost făcute bine şi profesionist, cu ajutorul de rigoare. Am ştiut să îmi aleg colaboratorii, am ştiut ce trebuie să cânte, cum trebuie să cânte şi mă bucur că toată munca nu a fost în van.  

- A fost o ediţie aniversară: 5 ani de Festival. Sunteţi mulţumit de cum a decurs evenimentul?
- Sunt bucuros că ne iubeşte şi Dumnezeu! În cinci ani nu a plouat decât pe durata a două melodii, ceea ce e foarte important, pentru că dacă se întâmpla la început era mai rău! Sunt obosit, dar foarte mulţumit!
- Reacţiile la acţiunile dvs. în mediul cultural câmpinean şi nu numai sunt pozitive. Cum le percepeţi dvs.?
- Cred în ceea ce fac acum, pentru că am văzut rezultate. Rezultatele de la Club Live, ale concertelor pe care le-am făcut acolo, au determinat tinerii din Câmpina să se prindă în trupe, să cânte mai mulţi. Iar în materie de Festival, cred că este datoria noastră, a tuturor, să ieşim din gaura asta neagră culturală în care ne aflăm cu toţii. Şi cum omul sfinţeşte locul, trebuie fiecare, la rândul nostru, să facem treaba asta şi la un nivel cât mai înalt, asta e ideea. Cât putem, bineînţeles! Şi roadele se văd! După cinci ani de festival, sunt prezenţi 600 de oameni la concerte de jazz, ceea ce în România se întâmplă mai rar sau deloc. Mai sunt locaţii, dar uite că la Câmpina, într-un oraş atât de mic, se poate întâmpla un festival atât de bun şi atât de mare. 


- Pentru că tot vorbeaţi de tinerii câmpineni, sunt ei privaţi de o viaţă culturală activă? 
- Da. Eu cred că activităţile culturale trebuie făcute cu mai multă responsabilitate, peste medie, indiferent în ce mediu sunt organizate. Peste media, hai să nu-i spunem a bunului simţ şi nici peste media unei limite culturale, dar trebuie făcute totuşi peste o medie. Nu ştiu să o definesc foarte bine, dar atunci când activităţile culturale, pe bani publici sau nu, sunt făcute sub medie, ele ar trebui interzise. Problema este că nu există un for care să interzică, nu există o autoritate culturală care să decidă ce sare peste medie şi ce nu. Eu cred că aici suferim cel mai tare... Este nevoie de nişte oameni în care să se aibă încredere şi atunci când ei spun: „Este peste medie, să se facă!” sau „Este sub medie, să nu se facă”, aşa să rămână stabilit. De exemplu, în cazul copiilor, toată lumea spune: „Foarte bine că l-ai dus la dans, la pictură...”. Dar dacă acolo nu se fac lucrurile aşa cum trebuie, copilul acela va suferi mai tare decât vă imaginaţi. Lui i se îngroapă sufletul şi creativitatea, deşi ar putea fi talentat. Şi din momentul acela, nu va mai dori să facă acel lucru. Este nevoie de oameni cu putere de decizie, competenţi în organizarea evenimentelor culturale şi fermi pe poziţie. Şi atunci, eu cred că lucrurile se vor rezolva. Sunt foarte mulţi  câmpineni care de-a lungul timpului au început să facă ceva, dar s-au oprit. Pentru că oboseşti. Toate  activităţile culturale sunt fără bani. Nu există îmbogăţire. Cine le face, le face din pasiune. Şi le face o perioadă de timp, apoi oboseşte. Oboseşti şi te laşi. Şi atunci trebuie să mai apară un altul care le face. Dar oamenii aştia nu-s la toate colţurile! Cine vrea să-şi asume efortul ăsta suplimentar faţă de activitatea lui, şi-l asumă, cine nu, nu. 


- Cred că este foarte important şi cum faci acele lucruri... 
- Exact. Timp de 25 de ani, în România, toate lucrurile astea s-au făcut la întâmplare şi vedem rezultatele. Şi asta pentru că nu există acel for despre care vă vorbeam, autoritatea în materie de cultură. 
- Cum ar trebui susţinute ca să iasă bine? Şi de către cine?
- Nu vreau să nominalizez, dar sunt câteva persoane în Câmpina care cred că şi-ar dori să se implice dacă autorităţile s-ar duce şi ar bate la uşile lor.
- Ce aţi face dvs. pentru a-i stimula pe câmpineni să răspundă cu entuziasm la un act cultural de valoare?
- Nu aş face nimic mai mult decât ce fac. Trebuie să faci mult, mult... Asta este o luptă! A face rău durează o secundă, a face bine durează ani! Şi trebuie să facem ani! Dacă eu mai am puterea să mai fac acest festival, probabil până la a zecea ediţie, o să vedeţi de zece ori mai mult şi mai valoros. Totul e să ai răbdare... 
- Vi s-a acordat premiul Managerul Anului 2014, în cadrul Galei Premiilor de Jazz din aprilie 2015. Ce v-a deosebit de ceilalţi trei nominalizaţi?
- A fost o surpriză pentru mine! Cred că raportul calitate-preţ. Festivalurile cu care am concurat eu la obţinerea acestui premiu au bugete de sute de mii de euro, iar eu am 6.000 – 7.000!!! Dar calitativ, acest festival se ridică la nivelul celorlalte. Atât doar că nu este internaţionalizat aşa cum trebuie. Nu vreau să mă compar, ar fi o nebunie! Sunt festivaluri care se ţin de 25 de ani, de 50 de ani. Calitativ, eu am încercat să ţin o ştachetă, să o păstrez undeva sus, cu artişti români, selectaţi cu atenţie, iar cei de la Fundaţia Muzza, care acoră aceste premii, cred că au avut asta în vedere. Festivalul se desfăţoară într-un oraş mic, are un buget foarte mic, dar calitativ stă foarte bine. Probabil că asta a făcut juriul să-mi acorde mie premiul de Managerul Anului 2014. 
- Aţi sfinţit locul, cum s-ar spune... 
- Da, eu nu pot decât să mă bucur că există încă un element care susţine acest eveniment şi care îl face cunoscut la nivel naţional, din ce în ce mai bine. Şi încet, încet şi internaţional! Sunt foarte multe lucruri care mă bucură! De exemplu, vineri, m-am trezit cu artişti care au cântat în ediţiile trecute ale festivalului, mai precis, Iulian Vrabete şi Irina Popa, care au fugit din Bucureşti şi au venit la Câmpina. Iar pentru mine înseamnă foarte mult! 
- De ce credeţi că din ce în ce mai puţini oameni sunt atraşi de actul de cultură, din orice domeniu ar fi el? 
- Oamenii nu-s vinovaţi. Sunt vinovaţi cei care sunt datori să-i îndrume. Pentru că şi cultura se obţine prin muncă. Munca presupune efort. Însă efortul se pare că nu place nimănui. Eu cred că prin educaţie, cultivându-ne, devenim mai buni şi în acest fel creştem şi calitatea relaţiilor interumane. Acesta este rolul culturii! Se tot bate toba: cultură, cultură, cultură, dar nimeni nu stă să explice foarte clar care sunt beneficiile. Ce beneficii am dacă citesc o carte? Citiţi, citiţi, citiţi şi gata, s-a terminat îndemnul! Dar trebuie spus şi de ce e nevoie să citim! Ce se întâmplă prin citire, ce obţii din asta, ce fel de om devii... 
- Mulţi oameni percep actele culturale ca pe ceva obositor. De ce credeţi că li se par atât de greu de digerat?
- Pare greu atâta timp cât nu ai acel minim de cultură. Li se par obositoare şi inutile pentru că nu le văd beneficiile.
- Sunt mulţi iubitori de jazz şi rock, însă mult mai mulţi sunt cei care preferă alte genuri muzicale. Ţinând cont de acest aspect, credeţi că jazzul şi rockul vor supravieţui în viitor?
- Da, sunt foarte sigur! Totul depinde de politicile duse. Eu sunt adeptul vorbei „ce-i dai omului să mănânce, aia mănâncă!” Dacă conducătorii noştri vor fi înclinaţi către lucruri culturale adevărate, atunci şi oamenii vor mânca această cultură. Dacă, în schimb, conducătorii pe care ni-i vom alege nu vor avea nimic din toate astea, vom mânca ce ne dau. 


- Cât de mult vă sprijină Primăria şi Consiliul Local în organizarea festivalului? 
- Întotdeauna Primăria şi Consiliul Local mi-au acordat sprijin, nu pot să neg. Eu am spus de la început: nu se numeşte „Festivalul Liviu Briciu”, nu se numeşte „Festivalul Club Live”, se numeşte Jazz Rock Festival Câmpina. Autorităţile locale au înţeles lucrul acesta şi m-au sprijinit. Eu îmi doresc altceva de la ele, îmi doresc să vadă profesionalismul cu care e făcut şi impactul pe care îl are acest festival la oameni şi să şi-l asume, pentru că eu obosesc sau nu mai sunt sau...  Deci trebuie să preia cineva ideea asta şi să o ducă mai departe. Ar fi păcat ca în condiţiile astea, în care ne ştiu toţi artiştii, ne ştie toată ţara, să renunţăm la el pentru că un om nu mai poate sau nu mai vrea să-l facă. Asta ar fi dorinţa mea. Să înţeleagă lucrul acesta. Dacă-l vor înţelege, atunci va fi perfect! Festivalul nu este susţinut numai de Primărie şi Consiliul Local. Avem şi nişte sponsori extrem de inimoşi şi nişte oameni extrem de buni care în fiecare an m-au ajutat să-l pot duce la bun sfârşit. Fără banii de la Consiliul Local şi fără sprijinul acestor oameni nu aş fi putut să-l fac. Deci, lucrurile se leagă. 
- Este dificil să organizezi un astfel de eveniment?
- Este foarte greu. Eu l-am făcut aproape singur festivalul ăsta, dar am aproape un om, în persoana lui Ionuţ Georgescu, care a stat lângă mine trei ediţii, care a văzut ce se întâmplă, care m-a înţeles perfect şi se mulează după mine ca o mănuşă. Probabil el ar trebui să fie un continuator al evenimentului. A învăţat cam tot de la mine, iar sarcinile pe care le-a preluat el, fără ca eu să i le fi dat, le-a dus la bun sfârşit aproape mai bine decât mine. 
- Aveţi un mesaj pentru câmpineni?
- La fiecare ediţie de festival să-şi ia de mână copiii, nepoţii, strănepoţii şi să-i aducă la festivalul de jazz, pentru că, an de an, aici este o atmosferă minunată.
Andreea Ştefan

Ca să nu pice la vot, “privatizarea” Ştrandului Tineretului a fost amânată

Aducându-şi aminte că şi ei au fost copii, şi că nu mereu aveau în copilărie, printre variantele de scăldat, piscina publică, mai relaxantă şi mai sigură decât periculoasele vârtejuri de apă ale râurilor repezi şi învolburate ce înconjoară oraşul, reprezentanţii Consiliului Local au respins un proiect de hotărâre care promova “privatizarea” Ştrandului Tineretului unei firme din Ceptura, sub masca unei asocieri a municipalităţii cu firma respectivă. Primul articol al proiectului de hotărâre iniţiat de consilierul Rodica Papuc prevedea asocierea în participaţie a municipiului Câmpina (asociat prim) cu  S.C. Joes Top Impex S.R.L. Ceptura (asociat secund), în vederea exploatării în comun a ștrandului de lângă Casa Tineretului, inventariat în domeniul public al municipiul Câmpina. Ştrandul a fost dat în folosinţă pe la mijlocul anilor 1960, find cunoscut ca Ştrandul nr. 3. La vremea respectivă, Câmpina era printre puţinele oraşe din ţară de marimea sa care aveau trei piscine publice. Multe reşedinţe ale unor judeţe mai sărace  aveau un ştrand, maximum două. 



De-a lungul deceniilor sale de existenţă, Ştrandul nr. 3 a suferit mai multe transformări, dar a ramas unul dintre locurile preferate ale tineretului local, mai ales în timpul verilor caniculare. Deşi nu era prins în patrimoniul Casei Tineretului, de ştrand s-au îngrijit, în fiecare an, salariaţii instituţiei învecinate, într-o acţiune nu doar de înţeles, ci şi de salutat. Din contractul de asociere promovat prin proiectul de hotărâre decurgeau mai multe drepturi şi îndatoriri ale părţilor contractante. Astfel, municipalitatea se obliga la următoarele prestaţii:
- să pună la dispoziţia asociatului secund ștrandul de la Casa Tineretului (teren și construcții), în vederea desfăşurării activităţii prevăzute în prezentul contract;
- să asigure folosinţa utilă şi netulburată a imobilului în vederea desfăşurării activităţilor ce fac obiectul prezentului contract;
- să acorde sprijin S.C. Joes Top Impex S.R.L. Ceptura în vederea obţinerii avizelor legale şi a acordurilor prevăzute de lege necesare pentru desfăşurarea activităţii ce face obiectul asocierii.
De asemenea, municipiul Câmpina avea dreptul:
- în cazul expirării duratei contractului sau a rezilierii acestuia, la restituirea în natură a bunului cu care a contribuit la asociere cu toate îmbunătățirile aduse; 
- să ceară socoteală cu privire la bunul adus în asociere, la beneficii şi pierderi;
- să-i fie adusă la cunoştinţă, trimestrial sau ori de câte ori este nevoie, evidenţa veniturilor şi a cheltuielilor aferente asocierii;
- să verifice starea imobilului şi modul de aplicare a derulării prezentului contract de asociere în privinţa angajamentelor asumate şi a existentei faptice a dotărilor.
Pe de altă parte, S.C. Joes Top Impex S.R.L. Ceptura se obliga:
- să utilizeze imobilul ce face obiectul prezentului contract potrivit destinaţiei stabilite;
- să asigure personalul necesar desfăşurării activităţii în funcţie de obiectul de activitate convenit de comun acord. Personalul va fi angajat pe bază de contract individual de muncă, iar plata acestuia va fi stabilită conform prevederilor legale în vigoare;
- să restituie imobilul, la expirarea contractului sau la rezilierea acestuia;
- să ţină şi să pună la dispoziţia asociatului prim, evidenţa veniturilor şi a cheltuielilor aferente asocierii;
- să asigure toată documentaţia necesară obţinerii avizelor legale în vederea desfăşurării activităţii;
- să-i achite anual, până la data de 31 martie, asociatului prim cota stabilită din profitul net, conform prevederilor prezentului contract;
- să realizeze separațiile la utilități pe cheltuială proprie;
- să facă dovada realizării investițiilor în cuantum de minim 70.000 euro, până la data de 31 mai 2016, conform ofertei transmise Primăriei Câmpina;
- să respecte legislația în vigoare privind funcționarea unor astfel de obiective;
- să nu suspende în mod voluntar activitatea pe o durată mai mare de 30 de zile, în perioada estivală;
- să asigure și să mențină, în bună stare, pe toată perioada derulării contractului, dotările din incinta ștrandului;
- să plătească toate taxele și impozitele aferente imobilului și cele care-i revin în calitate de administrator.  
De asemenea, cei de la Joes Top Impex S.R.L. Ceptura aveau dreptul:
- să perceapă un tarif de utilizare a ștrandului/persoană;
- să ia în mod liber orice măsuri pentru buna şi legala funcţionare a activităţii, cu respectarea prezentului contract.
Conform expunerii de motive, promovarea proiectului de hotărâre are la bază scrisoarea de intenție a  S.C. Joes Top Impex S.R.L. Ceptura prin care firma își exprimă intenția de a colabora cu autoritățile locale din Câmpina pentru reabilitarea și dezvoltarea ștrandului de la Casa Tineretului. Asocierea propusă constă în punerea la dispoziție a ștrandului de la Casa Tineretului (construcție și teren) din partea autorității locale. În contrapartidă, asociatul secund va contribui cu suma de minim 70.000 euro ce va fi utilizată pentru modernizarea ștrandului existent, construirea unei facilități de clorinare și filtrare a apei, pentru dotarea cu șezlonguri și baldachine, construirea unui restaurant, realizarea de noi vestiare și grupuri sanitare, construirea unui bar de plajă, o zonă destinată activităților sportive de plajă. Conform evidențelor aflate la sediul Primăriei, terenul pe care se află situat ștrandul are o suprafață de 3.668 m.p.
Dintre cele două variante: ştrand normal pentru copii (nici luxos, dar nici scump, astfel încât să-şi permită orice copil al Câmpinei cumpărarea biletului de intrare) şi piscină de lux (dotată cu bar şi un viitor restaurant, în care activitatea principală şi permanentă să fie petrecerile private organizate în cort festiv), consilierii au ales, în cele din urmă, prima variantă. Din proiectul investitorului reiese că bazinul pentru copii dispare, că va fi pus un cort permanent pentru evenimente și că se estimează o consumaţie a fiecărui client de 40 de lei pe zi. Oferta sa nu a fost convingătoare. După lungi dezbateri care au durat 90 de minute, la sfatul consilierului Monica Clinciu, iniţiatorul şi-a retras proiectul până la stabilirea mai multor aspecte privind regimul juridic al terenului, obligaţia investitorului de a plăti o garanţie de câteva zeci de mii de euro (pentru a nu fi tentat să nu investească nimic şi să plece cu banii încasaţi prin administrarea ştrandului, pe motiv de falsă rentabilitate a “investiţiei”). Cei mai vehemenţi adversari ai proiectului au fost consilierii Gheorghe Tudor (“sa avem mare grijă cu asocierile acestea făcute în grabă, să nu ne trezim mereu în pagubă”) şi Gena Preda (“Nu vrem ca administratorul să-i oprească pe copii la poartă și să nu-i lase să intre, deoarece înăuntru are clienți care stau pe șezlonguri și fac consumație. […] Pe vremea copilăriei mele, în Câmpina erau trei ștranduri, iar acum mai este doar unul”). 

Municipalitatea a reînnoit parteneriatul cu AISI

Consilierii au aprobat, recent, prelungirea asocierii administraţiei publice locale cu organizaţia non-guvernamentală Asociaţia „Inima Sfântă a Lui Isus” (AISI). Este vorba despre organizaţia caritabilă condusă de italianul Paolo Gozzo, care, de la începutul anilor 2000,  desfăşoară acţiuni de asistenţă socială şi de protecţie a copiilor cu posibilităţi reduse din zona Câmpina. Practic, mulţi copii ai străzii şi-au găsit adăpost prin intermediul acestei asociaţii, în cadrul căreia funcţionează, de mulţi ani, cu succes, un sistem „school after school”. Prin votul dat proiectului iniţiat de Florin  Fraţilă, s-a aprobat asocierea municipiului Câmpina cu Asociaţia „Inima Sfântă a Lui Isus” în vederea desfăşurării de acţiuni comune de asistenţă socială şi protecţia copilului, pe o perioadă de cinci ani. Obiectul asocierii îl reprezintă desfăşurarea de acţiuni în comun menite să ducă la:  combaterea marginalizării sociale a minorilor proveniţi din familii vulnerabile; combaterea fenomenului de abandon şcolar în rândul minorilor proveniţi din familii vulnerabile, abandon determinat de cauze de ordin material, influenţe negative din  familie, grupul de prieteni etc.; integrarea în societate a copiilor proveniţi din familiile vulnerabile cu scopul de a atinge potenţialul optim al şcolarului, evitându-se astfel eşecul şcolar; creșterea accesului la educație pentru copiii de vârstă preșcolară și școlară din medii vulnerabile, în mod special din familii cu risc; desfășurarea de activități educaționale precum: ajutor în efectuarea temelor, diferite ateliere (croitorie, arte plastice, dans, teatru, PC), lecții de igienă personală și educație stradală, consiliere psihologică și logopedie; valorificarea aptitudinilor copiilor cu ajutorul programelor educaţionale şi recreative, ca parte integrantă a modului de viaţă. 


În opinia iniţiatorului continuării asocierii municipalităţii cu AISI, promovarea proiectului de hotărâre este necesară pentru asigurarea continuității desfășurării activității derulate de Asociaţia „Inima Sfântă a Lui Isus” cu care autoritatea locală a avut un parteneriat benefic pentru copiii defavorizați și familiile acestora, cu precădere în ceea ce privește prevenirea și combaterea abandonului școlar, integrarea, reintegrarea în societate și sprijinirea copiilor în activitățile școlare. Serviciile oferite de asociație vizează atât calitatea educației, cât și schimbarea atitudinilor și comportamentelor persoanelor beneficiare, reușindu-se de-a lungul anilor readucerea în școală a mai multor copii care, din motive financiare, o abandonaseră, precum și înscrierea în clasa I a unora care nu fuseseră niciodată înscriși. 
Paolo Gozzo a făcut lucruri minunate în acţiunile sale sociale şi educative, nu doar prin grija pentru mulţi copii abandonaţi, ci şi prin educaţia oferită de cadrele didactice ale Asociaţiei şcolarilor înregistraţi în sistemul “school-after-school”. Astfel, micuţii şi-au pregătit aici temele de la şcoala de stat până după-amiaza târziu, atunci când erau luaţi de părinţi cu lecţiile învăţate şi temele gata făcute. Cârcotaşi, unii consilieri şi-au pus tot felul de întrebări în legătură cu trecutele contracte de asociere, care ar fi ridicat pasămite unele semne de întrebare prin faptul că primirea spaţiului de la etajul II al Casei Tineretului s-ar fi făcut grabnic printr-un contract de comodat şi, apoi, printr-un contract de asociere care ar fi început înainte de expirarea comodatului. Vorbe goale de cârcoteli ieftine. Importante sunt acţiunile de binefacere ale acestei Asociaţii, făcute cu respectarea legii, spre binele copiilor abandonaţi sau provenind din familii nevoiaşe. Şi la fel de important este faptul că binefacerile asociaţiei lui Paolo Gozzo vor continua să se reverse asupra comunităţii locale şi, în special, asupra micilor câmpineni oropsiţi ai sorţii. 

Câmpina va avea, în sfârşit, un aparat RMN

Imagistica medicală, disciplina ce cuprinde diferite procedee pentru a crea imagini ale corpului uman în scop clinic, este extrem de importantă în diagnosticarea, confirmarea şi evaluarea în mod corect a unei afecţiuni, precum şi în stabilirea celei mai bune conduite de tratament. 
La sfârşitul acestei luni, Centrul Medical SanConfind îşi va deschide a doua sa structură funcţională, după Baza de Tratament şi Recuperare Medicală, care a fost inaugurată la mijlocul lunii aprilie 2015.  Este vorba despre secţia de Radiologie și Imagistică medicală, o secţie foarte modernă, dotată cu aparate ultraperformante pentru realizarea unor investigații medicale deosebite: RMN - rezonanță magnetică nucleară, CT - tomografii computerizate, mamografii (ecografie mamară în cabinet dedicat), osteodensitometrii, RX - radiologie convențională. 


Servicii medicale de top

Cel mai valoros şi mai important este aparatul  RMN, unic în zona de nord a județului. Rezonanța Magnetică Nucleară este o metodă de investigații neiradiantă, are un caracter repetitiv și este indicată în scanarea diverselor segmente anatomice. În cadrul spitalului va fi oferită o gamă largă de investigații tip RMN: cerebral, sistem osteoarticular, coloană vertebrală, abdomino-pelvian. Secţia de imagistică va funcționa la parterul spitalului, într-o zonă distinctă și izolată de restul circuitelor, iar RMN-ul va fi amplasat într-un spațiu special amenajat. Vor fi furnizate servicii de imagistică și radiologie pentru toate grupele de vârstă, cu sau fără substanță de contrast, ca şi pentru toate segmentele anatomice: ecografie membre, abdomen, de organ, pelvis, vasculară, ecocardiografie, ecografie + Doppler color etc. Investigațiile se vor efectua fie în regim de decontare C.A.S., în limita fondurilor care vor fi alocate lunar și cu condiția prezentării documentelor prevăzute de normele contractuale, fie prin suportarea costurilor de către pacient. 
Pentru realizarea investigațiilor imagistice/radiologice este necesară efectuarea unor programări. Secţia de radiologie şi imagistică medicală oferă analize cu aparatură şi echipamente de ultimă generaţie. ”Lucrăm cu echipamente medicale marca Siemens, lider în oferirea unei imagini de cea mai buna calitate, tocmai pentru a ne putea îngriji, în cel mai înalt grad, de sănătatea pacienţilor noştri”, ne declară medicul Gabriel Ţintărescu, directorul executiv al Spitalului SanConfind. 


Un aparat RMN excelent

Aparatul RMN fabricat de  Siemens şi aflat în dotarea Spitalului SanConfind este modelul Magnetom Aera şi reprezintă excelenţa în imagistica de rezonanţă magnetică de 1.5T. Aparatul se caracterizează printr-o achiziţie foarte rapidă a imaginii de înaltă rezoluţie, o paletă completă de aplicaţii MR, un flux de lucru foarte rapid şi, nu în ultimul rând, prezinta un confort sporit pentru pacient şi personalul utilizator. Un lucru unanim acceptat, Magneton permite obținerea unor imagini de calitate fără precedent. Un astfel de sistem utilizează senzori care examinează corpul pacientului prin scanări „personalizate”, în funcție de profilul pacientului.  
În cazul investigațiilor medicale prin RMN, corpul pacientului este așezat pe o masă orizontală de-a lungul unui câmp magnetic foarte puternic, iar cu ajutorul unor bobine se aplică un alt câmp de radiofrecvenţă care, ulterior, imediat după trecerea prin corp, este înregistrat. Din analiza acestui semnal se obțin informații despre anatomia corpului studiat. 
Terminologia RMN - Rezonanţă Magnetică Nucleară - este înlocuită astăzi adesea cu IRM - Imagistica prin Rezonanţă Magnetică - pentru a elimina confuzia şi a nu lăsa să se creada că acest tip de investigaţie ar fi periculos din cauza iradierii pacientului cu radiaţii nucleare. 
Ce trebuie să ştie orice pacient solicitant este faptul că Rezonanţa Magnetică Nucleară este o tehnică a imagisticii medicale care utilizează un câmp magnetic puternic, unde radio şi un computer pentru a produce imagini ale structurilor corpului. Scanerul pentru Imagistică prin Rezonanţă Magnetica (IRM) este un tub înconjurat de un magnet de dimensiuni apreciabile, de formă cilindrică. Pacientul este plasat pe un pat mobil care se introduce în magnet.
Principiile de bază ale explorării imagistice prin rezonanţă magnetică se bazează pe fenomenele studiate de fizica particulelor. În momentul în care asupra atomilor de hidrogen acţionează un câmp magnetic puternic, aceştia se “aliniază” spre o anumită direcţie. Apoi atomii respectivi sunt expuşi unor impulsuri de unde radio. Acest lucru produce o reorientare a lor. Timpul de revenire la direcţia iniţială diferă de la un ţesut la altul, oferind medicilor o cale de a le deosebi unele de altele, astfel putând să se deosebească structurile anatomice între ele. Receptorul scanerului IRM detectează toate aceste schimbări, informaţiile fiind procesate de către un computer pentru a fi elaborată o imagine. În cazul anumitor patologii sunt folosite diferite substanţe de contrast pentru obţinerea unor detalii suplimentare în legatură cu procesul patologic. Un IRM poate fi folosit ca o metodă extrem de precisă de detectare a proceselor patologice în tot corpul. Cerebral - evaluează în detaliu anatomia Sistemului Nervos Central (SNC) şi detectează cele mai mici modificări. Se utilizează pentru evaluarea vaselor sangvine, a urechii medii si interne etc. Coloana vertebrală - se investighează foarte bine prin IRM, această metodă dând informaţii foarte precise despre discurile intervertebrale, nervii spinali, integritatea corpurilor vertebrale, a ligamentelor şi a meningelor. De asemenea, în cazuri patologice, această metodă caracterizează foarte bine modificarile produse şi extensia lor, fiind un instrument foarte util pentru neurochirurgi şi neurologi în recuperarea neuromotorie a a bolnavilor. IRM-ul de sân - reprezintă o investigaţie de mare ajutor în evaluarea şi diagnosticul pozitiv al complexei patologii mamare. Pacientele sunt investigate în anumite condiţii, în funcţie de perioada ciclului menstrual. De asemenea, IRM-ul de sân este o investigaţie foarte importantă pentru depistarea cancerului de sân la bărbaţi. Gâtul - conţine multe elemente viscerale ce pot fi investigate facil prin RMN. IRM-ul cardiac evaluează în amănunţime morfologia şi funcţionalitatea cordului. IRM-ul articular este foarte util în caracterizarea mijloacelor de unire, cartilaje de acoperire, meniscuri, ligamente, tendoane şi a segmentelor osoase ce participă la alcătuirea articulaţiei şi detecteaza modificări cum ar fi: rupturi de tendoane, ligamente, menisc, întinderi ligamentare, edem, bursite etc. Abdomen - tehnica de imagistică prin Rezonanţă Magnetică Nucleară oferă informaţii valoroase despre organele abdominale, glande, vase sangvine, ganglioni limfatici abdominali. Este o metodă de caracterizare superioară a structurii organelor, în comparaţie cu Tomografia Computerizata (CT) sau Ecografia, dar trebuie menţionat că aceste două metode amintite sunt, până la urmă, complementare. Fiecare metodă oferă informaţii precise, dar specifice. 
O scanare IRM (Imagistică prin Rezonanţă Magnetică) este o tehnică nedureroasă care are avantajul de a evita folosirea razelor X, expunerea la radiaţii. Nu există efecte secundare cunoscute ale unei scanări RMN. Beneficiile unei astfel de scanări se referă la exactitatea în detectarea unor anomalii structurale, de compoziţie şi de funcţionare ale corpului, precum şi la faptul că poate fi repetată de câte ori este nevoie, fără contraindicaţii.

„RODICA” - Atmosfera câmpineană de acum 100 de ani într-o carte pentru copii

Constanţa Hodoş, autoarea cărţii „Rodica. În vârtejul răsboiului”, povestire ilustrată (apărută la Bucureşti în anul 1921), a fost o scriitoare care s-a bucurat de apreciere şi de notorietate. S-a născut în 1860, într-un sat de lângă Arad. A murit la Bucureşti, unde a trăit o mare parte a vieţii, în 1934. Făcuse studii în particular, fiind mai degrabă o autodidactă. A debutat în revista „Familia” în 1888; a scris mai multe nuvele, piese de teatru, între care se remarca şi drama „Caterina Varga”. A publicat în pertigioase reviste ale timpului precum „Tribuna”, „Semănătorul”, „Luceafărul”, „Universul”. S-a căsătorit cu Alexandru Hodoş, cunoscut mai ales prin pseudonimul literar Ion Gorun. Acesta, prieten cu Caragiale, a scris ca şi amicul său, schiţe umoristice din viaţa bucureştenilor. Împreună cu soţia sa a condus multă vreme o revistă literară. 
Acţiunea cărţii pentru copii apărută în 1921 este plasată în Câmpina, acolo unde personajul principal, Rodica, îşi trăieşte  copilăria şi adolescenţa. 


Am selecţionat câteva fragmente care introduc cititorul în viaţa oraşului din acele vremuri. „Rodica a învăţat să cânte la pian. A făcut progrese uimitoare şi nu e de mirare că în Câmpina, când ieşea la plimbare cu mămica, toate fetiţele se uitau după ea şi exclamau: Rodica, Rodica! Ştie să cânte la pian. Rodica după ce a învăţat să citească notele de pian, ar fi vrut să citească „Universul” pe care îl aducea tata în fiecare zi din oraş. A învăţat să citească, mămica fiindu-i o bună învăţătoare. Şi teatru a jucat Rodica. O ceruse doamna directoare de la mămica, deşi nu era încă elevă. A jucat aşa de bine pe Viorica din „Puşculiţa” – câteva săptămâni s-a vorbit în Câmpina de succesul ei nemaivăzut la un teatru de copii. (...) Tatăl era funcţionar la o mare societate petroliferă”. 
Într-o zi, tatăl îşi anunţat familia că nemţii au năvălit în Belgia şi a început războiul. Copil fiind, Rodica era îngrozită de veştile care veneau de pe frontul belgian, de atrocităţile comise de armata germană, pe care le afla din ziarele noastre. În vârtejul războiului, a fost prinsă peste câţiva ani şi România: „Peste câteva zile, tăticu veni acasă tremurând de emoţie: - S’a rupt frontul la Predeal. La Câmpina începu exodul. Zilnic se întorceau de pe front frânturi de armată în retragere desperată şi povesteau de primejdia grozavă ce ameninţă ţara. (...) Toţi funcţionarii de la petrol primiseră ordin că trebuie să dea ei singuri foc sondelor, să distrugă instalaţiile izvoarelor de păcură, ca duşmanul să nu se poată folosi de ele; apoi să se refugieze în Moldova. (...) Făcură o zi întreagă drumul până la Ploieşti, căci şoseaua era baricadată de trupe şi trăsuri, care cu muniţii şi automobile frânte. Lungi convoaie de răniţi, care nu încăpuseră în trăsuri, se târau osteniţi în noroiul şoselei. Mulţi dintre ei cădeau şi rămâneau culcaţi în şanţuri, adormiţi pe vecie. (...) În dreapta şi în stânga, de-a lungul Prahovei şi pe sub poalele munţilor, pretutindeni grămădeală de oameni, femei şi copii, mai ales mulţi copii. Care cu boi încărcate cu bagaje, viţei, purcei, păsări şi vaci cu lapte legate de care sau mânate în cireadă. (...) În zare începură să zboară mici fulgi negri ca de hârtie arsă şi cu miros înăbuşitor se răspândiră în aer. Apoi o explozie puternică cutremură pământul şi deodată se lumină întreaga vale de un foc îngrozitor. Se dăduse foc la Câmpian sondelor şi marelui rezervor de păcură. Scântei aprinse umpleau acum atmosfera şi focul dogorea din toate părţile ca dintr’un cuptor încins”.
Cu mare greutate, într-un tren supraaglomerat, unde au intrat pe fereastră, familia a ajuns la Iaşi. În cei doi ani de refugiu într-un oraş bântuit de tifos şi foamete, mica Rodica a fost reazemul familiei, ajutându-şi mama bolnavă şi sora de câţiva ani. Multe greutăţi şi dezamăgiri a îndurat în această perioadă. A avut totuşi timp să se ducă şi la şcoală. Acolo a primit într-o zi vestea că la Câmpina s-au refăcut sondele arse, distruse de război. S-a reînfiinţat şi societatea pe care o administrase tatăl ei înainte de război şi acum acţionarii îl rechemau la vechiul post. A fost o explozie de bucurie: „- La Câmpina! La Câmpina! Astăzi puţini copii mai au în sufletul lor cultul acela al căminului, al casei unde s-au născut... Rodica îşi iubea oraşul ei cu pasiune. Când la Iaşi la şcoală doamna o întrebase care este oraşul cel mai frumos din România, a răspuns fără ezitare: Câmpina!”
A revenit la Câmpina, în oraşul care împreună cu întreaga Românie mare începuse să se refacă. În regiunea binecuvântată de bogăţia izvoarelor petrolifere a terminat liceul cu notă  maximă. „Profesoarele o iubeau nespus şi fiecare dintre ele ar fi vrut ca fetiţa să urmeze la facultate materia pe care o preda ea. Doamna directoare, o excelentă profesoară de filozofie şi de franceză, susţinea că Rodica trebuie neapărat să studieze literele, căci avea o aptitudine deosebită pentru pătrunderea estetică a vieţii. (...) Iar limba franceză o vorbea ca niciuna din elevele liceului, cu accent pur parizian. Profesoara de muzică o cerea pentru Conservator şi toate la un loc o discutau pentru scenă, arta dramatică. Căci Rodica, de câte ori se aranja vr’un festival cu reprezentare de teatru, escela prin interpretare şi o dicţiune bine nuanţată. Ea avea predilecţie pentru ştiinţe, urmărind mereu ideea ei să se înscrie la Medicină. Luă bacalureatul la Ploieşti, întâia dintre toate. (...) Rodica avea bagajul făcut, doldora cu certificatele, cărţile ei scumpe, gata de plecare la Bucureşti la Facultatea de Medicină. Câte planuri îşi făcea copila de viitor (...) să cucerească ştiinţa cea mai grea! Să străbată tainele întunericului tuturor boalelor omeneşti, ca să afle izvoare noi de vindecare, mai ales a copiilor, căci Rodica îşi repeta în gând lozinca care o determinase să apuce profesiunea de medic. Copiii nu trebuie să moară!”
Autoarea continuă cu amintirile Rodicăi de sub nucul din grădina părintească şi din pădurea de la Piţigaia. Într-o vilegiatură la Sinaia, avea să cunoască un tânăr care îşi pregătea doctoratul în drept şi astfel  s-a ales praful de proiectul cu medicina. 
„La Câmpina fierbeau de ciudă profesoarele, fete bătrâne cele mai multe dintre ele; cum? De ce s’a întâmplat «sacrilegiul» acesta? Să ni-o ia pe Rodica, mândria, fala liceului din Câmpina?”
Cartea s-a bucurat de mare succes, apărând în trei ediţii. Acum câteva zile (la „Nenea Cărţi”, buchinistul câmpinean) am găsit ediţia a treia, apărută la Bucureşti în 1933. „Rodica. În vârtejul răsboiului” a fost prima carte pe care am citit-o în copilărie, când eram în clasele primare. După 70 de ani am recitit-o cu aceeaşi plăcere, plimbându-mă prin oraşul tinereţii mele.  
Alin CIUPALĂ