24 noiembrie 2015

Taxele şi impozitele locale vor fi reajustate în următoarele zile

Noul premier Dacian Cioloş a declarat că guvernul pe care îl conduce doreşte să finalizeze proiectul bugetului de stat pe 2016 în prima jumătate a lunii decembrie 2015. Până atunci, va fi stabilită şi forma finală a taxelor şi impozitelor locale ale câmpinenilor, deoarece, la şedinţa ordinară a Consiliului Local din această săptămână, primarul Horia Tiseanu urmează să vină cu un nou proiect de hotărâre privind fiscalitatea locală aferentă anului viitor. 


La ultima şedinţă extraordinară a legislativului municipal, acum două săptămâni, aleşii locali au aprobat un proiect care, conform spuselor iniţiatorilor săi, pe de o parte, nu mărea sau mărea foarte puţin unele impozite locale ale locuinţelor, iar pe de altă parte, scădea multe dintre valorile impozitelor  auto. Măririle de impozite erau puse pe seama prevederilor noului Cod fiscal. Per ansamblu, s-a zis atunci, fiscalitatea locală pentru 2016 nu va fi mai aspră decât cea a anului 2015. În realitate, lucrurile nu stăteau chiar aşa. Ulterior, în urma unor semnale trase de presa centrală şi locală, s-a dovedit că impozitele pentru unele imobile ale persoanelor fizice destinate activităţilor comerciale au fost mărite substanţial, cu procente considerabile care variau între 25% (la case) şi 45% (la apartamente). 


Unii consilieri municipali consideră că finanţiştii Primăriei nu au interpretat corect noile norme ale Codului fiscal, sau, mai exact spus, nu au aplicat procente mai moderate de creşteri ale obligaţiilor fiscale locale, lucru permis de noua legislaţie fiscală. Primarul Horia Tiseanu arată şi el acuzator către cei de la Direcţia Economică din cadrul executivului local, dar promite totodată că va reveni cu un nou proiect HCL (de hotărâre de Consiliu Local), prin care să se clarifice situaţia creată şi să se diminueze sensibil creşterile de impozite aprobate în şedinţa extraordinară a miniparlamentului câmpinean, amintită ceva mai devreme. Legea dă numai primarilor dreptul de a stabili nivelul taxelor şi impozitelor locale din comunităţile pe care le conduc,  precum şi dreptul de a realiza proiectele bugetelor locale. Noul Cod fiscal prevede, într-adevăr, anumite creşteri ale fiscalităţii la nivelul administraţiilor publice locale, obligând la impunerea unor valori minime de impozitare. Astfel, la impozitul pe clădiri şi terenuri sunt stipulate creşteri de câteva procente, dar impozitele pe autovehicule vor fi ceva mai scăzute, reducerea fiind mai substanţială pentru posesorii de autovehicule cu o capacitate cilindrică mai mare de 2.500 cmc. 
Deşi, conform propriilor declaraţii publice, Tiseanu ar fi vrut ca taxele şi impozitele să rămână la nivelul celor din anul 2015, acest lucru nu este posibil, pentru că legislaţia actuală în domeniu nu permite acest lucru. Primarul intenţionează totuşi ca legea locală în materie să conţină printre cele mai mici creşteri de impozite prevăzute de legea naţională. Într-o emisiune a televiziunii locale, el a tras o nouă dojeneală celor de la Direcţia Economică, scuzându-se cu acest prilej şi pentru faptul că nu a avut timp să studieze cu atenţie Codul fiscal (noua variantă), o lege extrem de stufoasă şi de încâlcită: “Cei de la Direcţia Economică au propus varianta adoptată de consilierii municipali, pe care, din păcate, atât eu cât și Consiliul Local nu am analizat-o foarte bine. Nu am luat niste exemple de calcul edificatoare. Nu am fost informat de reprezentanții Direcției Economice că vom ajunge la asemenea valori ale impozitului, mai ales la apartamente, iar eu nu am avut timp să citesc Codul fiscal, pentru că este o cărțulie foarte groasă. M-am bazat pe concluziile dumnealor și acum trebuie neapărat să modificăm anumite coeficiente. Eu o să revin în Consiliul Local cu o modificare a taxelor și impozitelor locale, astfel încât procentul de majorare să nu fie 0,12%, ci 0,09%. Cu această cotă de impozitare, vom putea ajunge aproximativ la aceeași valoare a impozitului din 2015, doar puțin modificată în sus sau în jos. Vreau să fim corecți și să nu mințim cetățenii!”
Zilele trecute, un comunicat de presă - semnat de primarul Horia Tiseanu şi de Gheorghe Ecaterinescu, directorul Direcţiei Economice a Primăriei Câmpina, a încercat să aducă mai multă lumină în această poveste.  Vă redăm mai jos textul acestui comunicat:

Editorial. CAPUL RĂUTĂȚILOR

Nu mi-a fost clar niciodată de ce majoritatea acțiunilor de stradă din București, exprimînd nemulțumiri ale populației, au loc în fața sediului Guvernului. De cele mai multe ori, dacă e să ne ducem la cauza răului, ea se află în altă parte, pe dealul Casei Parlamentului. 


Recent, cîțiva ziariști au cerut de la Parlamentul European informații privind cheltuielile parlamentarilor. Pentru că au fost refuzați, au dat în judecată PE. Cam asta ar trebui să fie procedura și la noi. Franc spus: avem cel mai prost parlament din Europa, și îmi asum epitetul. Malonești sunt pretutindeni, densitate de oameni prost crescuți și lipsiți de orice cultură – generală ori de specialitate – ca în parlamentul nostru, e greu de aflat în altă parte. De cele mai multe ori, e greu să discerni într-o lege prost concepută cît este premeditare pentru a apăra anumite interese și cît pură incompetență juridică. Nu e întîmplător că, după 1990, cele care au puiat fără nicio limită au fost facultățile de drept. Numai cine n-a vrut nu și-a cumpărat o diplomă de absolvent de drept, și unii dintre ei chiar au ajuns parlamentari. Cum să iasă un produs de calitate din mîinile unui meseriaș de tip Dorel? Cei care gîndesc numai în sloganuri și etichete vin imediat cu enunțul: „parlamentul este expresia democrației”. Frază goală: parlamentul este expresia democrației nu pentru că este ales într-un mod oarecare, ci dacă este democrat în esența funcționalității sale. Or, parlamentarii noștri se izolează complet înapoia unui zid inexpugnabil de imunități. Ei nu sunt trași la socoteală în nici un fel pentru consecințele deciziilor legislative pe care le iau. Uneori, în capul guvernului (indiferent care) se sparg multe oale de care nu el este vinovat, ci imperfecțiunea legii. Lovindu-se de realitatea socio-economică, guvernul este obligat să ia măsuri „acceptabile”. Parlamentul plutește în lipsa lui absolută de responsabilitate. Asta și pentru că lipsește o esențială verigă intermediară. Presa. Dacă am avea o presă profesionistă, dar e la fel de incompetentă și ticăloșită ca și lumea politică (adeseori confundîndu-se), ea ar monitoriza strict parlamentul și ar semnala din timp derapajele legislative. Iar „societatea civilă” ar putea reacționa la timp. După ce o lege a fost votată, e foarte greu să o mai întorci. Dacă ar exista acest mod de „reacție rapidă”, am avea și un parlament mai bun și o societate mai bună. Așa, asistăm la o decuplare completă între societate și legislativ. Lucru de care legislativul profită din plin, situîndu-se undeva deasupra tuturor. De aici aroganța lor, (auto)suficiența cu care ne vorbesc, obrăznicia cu care cheamă la „audieri” oameni cu o competență evident superioară, toate semne ale acestei distrugătoare rupturi de realitate. O serie de instituții, CNA, Avocatul poporului, ICR, Consiliile de Administrație ale Radioului și Televiziunii ar trebui scoase imediat de sub tutela ignobilă a parlamentului. Adică a imposturii generalizate și insuportabile. Dacă societatea românească ar fi așezată pe principiul meritocrației, și parlamentul și presa și societatea civilă (o treime indiscernabilă în fond) ar arăta mult mai bine. Parlamentul respinge deci legea confiscării averilor, mărește cu nesimțire salariile parlamentarilor, refuză orice control public, respinge urmărirea penală a unor inculpați, refuză rezultatul unui referendum care impune reducerea doar la 300 a „înțelepților” care ne conduc. Ar fi astea suficiente motive pentru a fi dat în judecată? Trăim, de fapt, într-o dictatură parlamentară, o mîrlanocrație provenită direct din mahalaua morală a extincției comuniste din anii 80: nimic curat nu a survenit. Un parlament condus de Tăriceanu și Zgonea este sinteza perfectă a României de sclipici și vorbărie goală, lipsită total de substanță, România care votează majoritar. Există și alta? Sigur că da. Mulțimea care a blocat Gaudeamusul la prezentarea Solenoidului lui Cărtărescu este cealaltă Românie. Cea cu care parlamentul nostru nu are nicio legătură. Cînd această Românie va redeveni majoritară, buboiul din dealul parlamentului se va sparge. Și va curge urîciunea lumii…
Christian CRĂCIUN

Concursul pentru preşedinţia Clubului Sportiv Câmpina va fi reluat în ianuarie 2016

Noul club sportiv al municipiului nostru, Clubul Sportiv Câmpina, a fost înfiinţat acum o lună, atunci când a primit certificatul de identitate sportivă. Deocamdată funcţia de preşedinte al acestei importante entităţi sportive iniţiate de consilierul municipal Florin Frăţilă nu a fost ocupată, deoarece singurul candidat care şi-a depus dosarul (chiar pe 17 noiembrie, în ultima zi de înscriere), a fost respins de comisia responsabilă de organizarea concursului pentru ocuparea acestui post echivalent cu cel de şef al unei direcţii din organigrama Primăriei. Singurul candidat, Aurelian Adrian Stoican, este profesor de sport și antrenor la Clubul de înot “Contratimp” Câmpina. El nu a îndeplinit toate criteriile stabilite de către comisia abilitată în acest sens. Având în vedere această situație, s-a luat decizia de reorganizare a concursului în ianuarie 2016. Prin HCL aprobată, nu cu mult timp în urmă, de către Consiliul Local Câmpina s-a dorit o transparenţă totală şi o neimplicare a politicului în ocuparea şefiei clubului. De aceea, au fost puse criterii restrictive ce pot fi îndeplinite numai de către profesionişti cu vechime şi cu integritate morală, oameni de specialitate capabili să conducă acest club ce va putea deveni în viitor una din emblemele Câmpinei. Cele mai importante condiții impuse de administrația locală au fost: studii superioare de lungă durată în domeniu (licenţă în educaţie fizică şi sport sau licenţă în management); vechime de minimum trei ani în specialitatea studiilor; neexistenţa niciunei sancţiuni în plan sportiv în perioada activităţii profesionale a candidatului; minimum trei ani de experiență într-o funcție de conducere în domeniul sportiv ş.a. Concursul are două etape: prima este susținerea unei probe scrise, iar a doua, interviul împreună cu susținerea proiectului de management.


Despre acest lucru am aflat mai multe detalii de la Florin Frăţilă, preşedintele comisie de cultură-sport din Consiliul Local şi iniţiatorul proiectului CS Câmpina: “Aşteptam cu nerăbdare concursul pentru a trece cât mai repede şi de această etapă importantă. Sunt multe lucruri de făcut şi mi-aş fi dorit ca CS Câmpina să aibă preşedinte până la sfârşitul anului. Din păcate, nu s-a prezentat decât un concurent, care nici el nu a îndeplinit condiţiile restrictive impuse de criteriile de selecţie; nu are vechimea necesară într-o funcţie sportivă de conducere de minim trei ani. Am impus multe criterii de selecţie, pentru că am vrut să limitez accesul celor care nu au nicio legătură cu fenomenul sportiv şi mai ales al politicienilor. Se pare că stricteţea cerinţelor i-a descurajat şi pe cei care ar fi putut să candideze. După cum se ştie deja, concursul a fost amânat până în ianuarie 2016, atunci când sper să se prezinte mai mulţi candidaţi. În acest sens o să reevaluăm condiţiile de participare, dar nu în profunzime, pentru că nu abdic de la credinţa că CS Câmpina trebuie condus de un om competent. Prefer să mai întârziem cu alegerea preşedintelui, decât să lăsăm cale liberă nepotriviţilor”. 

Elevii sunt invitaţi să participe la Cupa 1 Decembrie la şah

Sâmbătă, 28 noiembrie, la ora 9.30, Casa Tineretului, în colaborare cu CS Energy Cameron, organizează Cupa 1 Decembrie la şah, competiţie la care sunt invitaţi să participe atât elevi din şcolile generale din Câmpina, cât şi din împrejurimi. Micuţii şahişti vor fi premiaţi cu diplome şi dulciuri. 
Competiţia se va desfăşura în foaierul mic al Casei Tineretului. 

Proiectul european pentru egalitate de şanse şi gen a fost dus la bun sfârşit

Ca în cazul tuturor proiectelor cu finanţare de la Uniunea Europeană, recent, a avut loc conferinţa de închidere a proiectului “Egalitatea de şanse şi gen prin antreprenoriat şi calificare”, cofinanţat din Fondul Social European prin POSDRU Axa 6  – “Promovarea incluziunii sociale”. 


La conferinţă au participat primarul Horia Tiseanu și managerul de proiect, Dana Hoitan, dar şi reprezentanţi ai firmei partenere, Fax Media Consulting, cea care a organizat cursurile pentru implementarea proiectului. De asemenea, din partea Prefecturii Prahova, a fost prezent la eveniment Codruț Constantinescu, consilier pentru afaceri europene. 


Municipalitatea câmpineană a câştigat acest proiect în urmă cu doi ani, cu fondurile băneşti atrase reuşindu-se organizarea unor cursuri de calificare pentru circa 600 de femei din zona Câmpina, din cele mai diverse medii sociale. Astfel, s-au desfăşurat cursuri în mai multe meserii: îngrijitor bătrâni la domiciliu, cofetar, lucrător în comerţ, manichiurist-pedichiurist, florar, baby-sitter, frizer, patiser, la care au participat 392 de femei. Alte 198 de femei au urmat cursuri de inițiere în competențe informatice, comunicare în limba engleză și competențe antreprenoriale. La finalul cursurilor, participantele au susținut un examen și au primit câte o diplomă și câte un certificat de calificare. 

Patru prahoveni au murit în urma incendiului din Clubul Colectiv

Incendiul de infern din 30 octombrie 2015, izbucnit în Clubul Colectiv din Bucureşti, seceră şi astăzi vieţi. Până la ora închiderii ediţiei, numărul victimelor ajunsese la 60. Din judeţul Prahova, până în prezent, sunt patru morţi. Al 60-lea pacient decedat, ce fusese transferat în urmă cu două săptămâni la celebrul spital AKH din Viena, este Alexandru Hogea din Sinaia, un tânăr de 19 ani, student la Facultatea de Automatică și Calculatoare din cadrul Universității Politehnica din București. 


În noaptea tragediei, cu arsuri pe mai mult de 60 la sută din suprafața corpului, el a fost internat la Spitalul Universitar din Bucureşti. Pe 7 noiembrie a fost transferat la spitalul AKH din Viena, unde a stat permanent intubat. La început, starea lui părea că se ameliorase, însă Alexandru a cedat duminică sub povara rănilor foarte grave. El este al patrulea prahovean care moare în urma tragediei numite Colectiv, după Karina Opriță din Câmpina, Matei Gabriel din comuna Iordăcheanu și Ioana Victoria Geambaşu din Mizil. Dumnezeu să-i ierte şi să-i odihnească. 

Final fericit în Campania “Daruri din suflet pentru AISI”

Nu există act mai nobil decât  acela de a aduce bucurie aproapelui tău, iar acesta este unul dintre scopurile Clubului Femina, o structură distinctă ce funcţionează în cadrul Asociaţiei PRO Câmpina, din care fac parte doamne si domnişoare care îşi dedică timp şi energie pentru a aduce un zâmbet pe chipul semenilor lor. 
Astfel, sâmbătă, 21 noiembrie, în incinta clubului The Ice Factory, Clubul Femina a organizat evenimentul cultural-artistic "Jurnal de noiembrie", o acţiune caritabilă care face parte din campania "Daruri din suflet pentru AISI".


Iniţiată încă din luna octombrie, campania a constat în strângerea de cărţi pentru copii, în vederea înfiinţării unei biblioteci pentru Asociaţia Inima Sfântă a lui Iisus, organizaţie locală condusă de Paolo Gozzo, un italian cu suflet mare, ce desfăşoară un program after-school dedicat copiiilor defavorizaţi, dar nu numai.


Manifestarea de sâmbătă a fost axată pe strângerea de fonduri necesare achiziţionării de geci groase pentru cei 75 de copii care frecventează centrul AISI care funcţionează la Casa Tineretului. Programul a cuprins o expoziţie de pictură şi artă decorativă cu vânzare, Iulia Dupu, Simona Dumitraşcu şi Andreea Ştefan fiind cele trei artiste ce au adus în rândul inivitaţilor spiritul sărbătorilor de iarnă prin lucrările realizate. Oana Stoica şi Ştefan Alexandru Saşa, surpriza serii, au cântat live, încingând atmosfera cu ritmuri latino, rock şi blues. Poetul Florin Dochia a recitat versuri din minunatul său volum de poezie de dragoste "Orb pe mare”. 


"Atmosfera a fost minunată, aşa cum mă aşteptam. Saşa s-a depăşit pe el însuşi, Florin Dochia a recitat într-un fel anume, ne-a încântat, iar Oana, ca de obicei, a cântat foarte frumos" – ne-a mărturisit Irinel Dumitraşcu, preşedintele Asociaţiei Pro Câmpina.


Acţiunea nu a fost onorată cu prezenţa de toţi cei invitaţi, motiv pentru care s-a reuşit strângerea a numai 200 lei. "Evenimentul s-a desfăşurat bine. Mă aşteptam la mai bine... Recunosc, aş fi vrut să vină mai multă lume să cumpere din lucrurile frumoase confecţionate de prietenele noastre, să cumpere cărţile donate de dl. Florin Dochia, bani care ar fi mers în contul AISI, dar suntem mulţumiţi şi cu atât. Deviza noastră, ca întotdeauna, este «Fă ceea ce poţi, cu ceea ce ai, acolo unde eşti!»”, a mai spus Irinel Dumitraşcu.
Vestea bună este că pentru acţiunea caritabilă s-au primit două sponsorizări, una venită din partea d-nei avocat Gabriela Rândaşu, membră a Clubului Femina, alta venită din partea d-nei Carmen Tiseanu şi a Parohiei "Sfântul Nicolae" din cartierul Slobozia, care vor acoperi diferenţa necesară pentru a achiziţiona restul de geci şi dulciuri.


Membrele Clubului Femina au scris astfel ultima pagină din jurnalul de noiembrie, lor alăturându-li-se alţi oameni generoşi care au pus umărul pentru ca acţiunea caritabilă să aibă un final fericit. 
Andreea Ştefan

Al 18-lea bal al bobocilor Şcolii Sanitare “Dr. Dinu”

Sâmbătă seara, la Restaurantul Amana Inn, Şcoala Superioară Sanitară Postliceală din cadrul Fundaţiei pentru sănătate, ştiinţă şi învăţământ “Dr. Dinu”, prima şcoală sanitară privată din Câmpina, a organizat Balul Bobocilor 2015. 


La eveniment au participat elevii din primul an al instituţiei de învăţământ, din cele trei clase: AMG - asistent medical generalist, AMF - asistent medical de farmacie, şi AMBFK – asistent medical de balneofiziokinetoterapie şi recuperare medicală. Primele două specializări sunt acreditate din anii 2009 şi respectiv 2014, iar ce-a de-a treia specializare a primit autorizaţia de funcţionare în septembrie 2015. 


Adrian Dinu (foto), directorul executiv al fundaţiei care patronează şcoala sanitară, prof. Angelica Ivaşcu - directoarea şcolii, şi prof. Corina Gheorghe – director-adjunct, ne-au vorbit despre istoria unităţii de învăţământ sanitar care a scos până în prezent aproximativ 1000 de asistenţi medicali ce lucrează astăzi în spitale din întreaga ţară. 


În ciuda festivismului său, evenimentul a început cu un moment de reculegere în memoria victimelor tragicului incendiu din Clubul Colectiv din Bucureşti. Apoi, s-au desfăşurat un concurs de karaoke, un concurs de dans, un concurs de declaraţii de dragoste care să conţină câteva cuvinte-cheie. Punctul culminant l-a constituit concursul pentru alegerea celor mai atrăgători elevi din anul I: Miss Boboc 2015 şi Mr. Boboc 2015. A fost al 18-lea bal pentru a 18-a promoţie a şcolii. Şcoala superioară sanitară postliceală din cadrul Fundaţiei “Dr. Dinu” a fost înfiinţată în 1996 de către doctorul Florea Dinu, un reputat medic stomatolog. 

Colegiul Tehnic “C-tin Istrati” a găzduit două evenimente interesante

Ziua Toleranței

Luni, 16 noiembrie, la Colegiul Tehnic “C-tin Istrati” din municipiul nostru s-a organizat un simpozion dedicat Zilei Mondiale a Toleranței. "Se împlinesc 20 de ani de când s-a declarat ca 16 noiembrie să fie o Zi Mondială a Toleranței. Şcolile nu prea se înghesuie să organizeze astfel de evenimente, cu toate că de Haloween, cu mic cu mare, au luat cu asalt costumele macabre. Apoi ne mirăm de ce tinerii sunt violenți, nu-şi acceptă semenii, vârstnicii sau chiar... biserica!" - ne-a declarat prof. dr. Nicolae Geantâ, promotorul acțiunii. 

Acesta a invitat în jur de 80 de copii în Amfiteatrul liceului unde profesează, cărora le-au vorbit pe rând istoricul Alin Ciupală (despre "Toleranța la români"), profesorul de religie Nicolae Meleacă, de la Colegiul Tehnic Forestier (despre "Toleranți sau intoleranți. A treia cale nu există") și consilierul școlar Ruxandra Corodeanu. 


Finalul a aparținut profesorului Geantă, care a vorbit publicului despre "Intoleranța, setea care ucide". "Să nu fiți toleranți cu lenea, cu prostia, cu păcatul și cu sodomia", a fost sfatul care a încheiat evenimentul. 

Simpozion Științific KOPERNIC 500

Sub patronajul IȘJ Prahova, al CCD Prahova și al Societății de Geografie Prahova, vineri, 20 noiembrie, la Colegiul Tehnic “C-tin Istrati” s-a desfășurat un simpozion științific dedicat savantului Kopernic, care în anul 1515 a scris prima lucrare heliocentristă, despre "Mișcarea de Revoluție a Pâmântului" în jurul Soarelui, concept neagreat de catolicismul acelei vremi, care susținea că Terra e centrul Universului. Simpozionul a fost organizat si moderat de prof. dr. Nicolae Geantă, care l-a avut ca invitat special pe inventatorul brașovean dipl. ing. Giorgică Lupchian, medaliat cu argint la Salonul de Inventică de la Geneva.
După ce prof. Ion Necula, directorul școlii, a deschis manifestarea, la care au participat aproximativ 90 de persoane, lucrările au fost continuate de elevi ai Colegiului “C-tin Istrati” și ai Colegiului “N. Grigorescu”, coordonați de prof. Geantă, respectiv de de prof. Mihai Alecu.


Apoi, timp de o oră jumătate, savantul G. Lupchian, care a expus pe mai multe mese 20 de invenții ale sale, a explicat invitaţilor de ce Terra nu cade în Univers, de ce Luna nu cade pe Terra, ce rol are Steaua Polară, cum se poate obține curent electric gratuit pentru toată planeta de la gravitația terestră, ce sunt "găurile negre" din galaxii, infirmând afirmații celebre ale unor savanți de renume recum Newton ori Einstein. În încheiere, dr. Nicolae Geantă a prezentat un  "Scurt istoric al zborurilor spațiale". 

Protecţia Consumatorului, acum trei sferturi de veac

În perioada marelui război, mareşalul Antonescu, şeful statului, a luat măsuri foarte severe ca să evite bursa neagră, o sursă de aprovizionare cu alimente pentru majoritatea populaţiei. Pentru a lichida specula, a impus preţuri fixe la toate produsele alimentare. Ziarul capitalei, „Gazeta Municipală” din 1943, ne semnalează mai multe măsuri luate de autorităţile vremii. 


Un titlu: „Ca la Breaza”. „În atenţiunea d-lui primar. În comuna rurală, staţiune climatică de interes local Breaza, se află trei măcelării, una mai făţoasă decât cealaltă. Toate aceste măcelării vând aproape în fiecare zi carnea de vacă cu 200 lei kilogramul, iar specialităţile cu 300 de lei. O singură dată aceşti măcelari au vândut carnea cu preţul maximal de 140 de lei kilogramul, în ziua când nişte inspectori ai Ministerului Economiei Naţionale s’au instalat în prăvălii şi n’au plecat de acolo până când nu s’a vândut sub ochii lor toată carnea, inclusiv aceea pe care măcelarii o păstraseră spunând că este arvunită. Că la Breaza se găseşte totdeauna carne şi că se vinde cu 200 de lei kilogramul este un secret pe care îl cunosc toţi bucureştenii cu maşini. Maşinile se opresc la Breaza în faţa măcelăriilor cu faianţă şi telefon şi târguiesc pentru toată săptămâna. Supunem acest caz în special d-lui Ion Manolescu, cunoscutul actor, care joacă şi rolul de primar al comunei, rugându-l să binevoiască a reflecta”.
Alte titluri: „Murdăria găsită de organele sanitare de control la Cofetăria de lux Nestor din Calea Victoriei”. „Comisiunea superioară pentru controlul localurilor de consum din Capitală a inspectat în cursul acestei săptămâni Cofetăria Nestor, proprietatea d-lor Stelian Voiculescu şi Gh. Cocorăscu. La acest local de întâlnire a unei «anumite» aristocraţii bucureştene, în care mai scapă uneori şi figuri binecunoscute din lumea interlopă, constatările comisiei au fost dezastruoase. Spicuim din procesul verbal: «toată vesela în bătaia muştelor; răcitorul foarte murdar; laptele descoperit; în laborator sertarele murdare; într-un sertar, ghete cu ciorapi murdari (...); halate murdare; în alt frigider, vase cu «delicioasa cremă Nestor» descoperite şi pline cu murdării căzute din rafturi de sus; sertarele meselor murdare; raftul din perete de asemenea murdar (...)»”.
„Cuiburi noi de prostituţie”. „În ultima săptămână, organele Inspectoratului Sanitar din Capitală au descoperit noi cuiburi de prostituţie clandestină: hotelul Camelia din strada Camelia al cărui patron, Cristian Teodorescu, a fost deferit judecăţii pentru practica prostituţiei clandestine; Dumitru Gruia, patronul casei din bulevardul Dinicu Golescu 37, a fost prins de două ori în cursul sătpămânii practicând aceeaşi scabroasă profesiune. Proxenetele Petra Ştefănescu din str. Cantemir 53 şi Susana Udvari din str. Crucea de Piatră 17 au fost găsite tolerând prostituţia clandestină (cea legală era sub controlul autorităţilor – n.r.). S-a constatat că numitele reţineau drept cotă 50% din «onorariile» încasate de fete. Amenzile de 50.000 – 100.000 ce li s-au aplicat nu au însă nici o eficacitate imediată. Folosind termenele legale ale căilor de atac în justiţie, proxeneţii reuşesc să temporizeze sancţiunile. Atunci când ajung în faza de execuţie, dispar”. 
 „Primul negustor amendat”. „Primul comerciant din halele Obor care a făcut «safteaua» noilor ordonanţe municipale, privind curăţenia oraşului, este Andrei Gheorghe, delegatul Societăţii de Pescărie «Borcea». Pentru faptul că a aruncat pe pavaj o căldare cu zoaie de peşte a fost amendat cu 10.000 lei”.
 „La fabrica Marin V. Galea”. „Inspectoratul General al Muncii din Bucureşti a cerut să se ia măsuri contra fabricii de mobilă «Marin Galea» din Şoseaua Mihai Bravu, unde se lucrează în condiţiuni cu totul neingienice pentru viaţa personalului”. 
„Deparazitarea hotelurilor”. „Măsura luată de organele sanitare pentru dezinsectizarea şi deparazitarea localurilor a fost extinsă şi la hoteluri. Medicii centrelor din capitală au primit dispoziţiuni să încheie acte de trimitere în judecată patronilor hotelurilor ce vor fi găsite cu insecte şi paraziţi. Celor care nu se vor conforma li se vor face propuneri pentru anularea autorizaţiei sanitare de funcţionare şi închiderea hotelurilor”.
„Verificarea cinematografelor din Capitală. Constatările comisiei speciale a Inspectoratului Sanitar”. „Cinema Florida din B-dul Ferdinand, unde s-a găsit «hall»-ul murdar cu bufet murdar şi în dezordine. Uşile laterale pentru incendiu erau încuiate. În curte, un closet improvizat într-o stare de indescriptibilă murdărie. Cinema Aro, din Palatul Aro, B-dul Tache Ionescu a fost găsit cu un bufet murdar întreţinut. Cinema American din Calea Moşilor nu are a doua uşă la cabină, iar closetele fără colaci. Cinema Splendid din Calea Moşilor a fost găsit cu uşile laterale încuiate. Closetele erau pur decorative fiind închise”. 
Alin CIUPALĂ

CĂLĂTOR PRIN LUME. Milano, veşnic tânăr, elegant şi bogat

Când spui Milano, gândul te duce la Scala, la Dom, la modă, bănci sau la „Cina cea de Taină”, pentru că toate au adus faimă acestei metropole, dar Milano este mai mult decât atât. Este cel de-al doilea oraş al Italiei, cu o populaţiei de 1,9 milioane de locuitori, cel mai important centru economic, comercial, industrial sau bancar al Italiei, pe drept cuvând reprezentantul „bogatului nord”. Este capitala Lombardiei, regiune numită aşa după longobarzii care au venit aici din nordul Europei în sec. VI.
Puţină istorie
Istoria oraşului este foarte bogată, având în vedere vechimea sa. La începuturile sale a fost un oraş galic, prin 600 î.Hr., încorporat în Imperiul Roman şi devenit castru. În sec. III, Diocleţian îl face capitală a Imperiului Roman de apus, în 286 şi aşa va rămâne până în 403, sub numele de Mediolanum. Aici, în anul 313, împăratul Constantin dă edictul prin care recunoaşte creştinismul. În secolele V – VI este atacat de Atilla (452) şi de goţi (539), pe care longobarzii îi înving şi crează Regatul Longobard, cu capitala la Pavia (undeva lângă Milano de astăzi). Este apoi cucerit de francezi şi Carol cel Mare devine rege longobard în 774, pentru ca în anul 972 să redevină capitala regatului italian. Pentru a se apăra împotriva lui Frederick Barbarossa, Milano şi oraşele învecinate se unesc şi formează Liga Lombardă. Oraşul se dezvoltă rapid datorită poziţiei sale la intersecţia unor drumuri comerciale, dar şi datorită apariţiei unei familii puternice – familia Visconti. Milano devine unul dintre cele mai puternice oraşe ale Italiei, iar după Visconti, vine la conducere familia Sforza. Urmează o perioadă când Milano este supranumit „Noua Atenă”, datorită dezvoltării sale culturale. Începe construcţia Domului, Leonardo da Vinci crează aici „Cina cea de Taină”, se construieşte Castelul Sforzesco şi multe altele. După această perioadă glorioasă, Milano cade sub stăpânirea spaniolă, austriacă şi franceză. În timpul lui Napoleon, devine capitala Republicii Cisalpine, dependentă de Franţa (1796) şi apoi, pe rând, capitala Regatului Lombardo-Veneţian (1815), a Regatului Sardiniei (1859), pentru ca din 1861 să fie inclusă în Italia unficată. Distrus parţial în timpul celui de-al doilea război mondial, se reface rapid şi devine ceea ce este astăzi, capitala modei şi a muzicii, dar şi fieful lui Berlusconi, al echipelor de fotbal, pentru ca anul acesta să găzduiască cel mai important eveniment al anului, Expoziţia Mondială. 
La pas prin Milano
Marea majoritate a ghidurilor turistice te invită să cunoşti oraşul începând din Piaţa Domului, dar eu vă invit să începem vizitarea principalelor obiective turistice pornind din faţa Castelului Sforzesco, acolo unde ne lasă autocarul, urmând să ne preia peste câteva ore din acelaşi loc. Ne aflăm în faţa intrării principale a castelului, despărţită de stradă printr-o zonă verde, având în mijloc o frumoasă fântână arteziană. 
Castelul Sforzesco
În dreapta noastră vedem zidurile inconfundabile, din cărămidă roşie, ale celui mai măreţ monument din Milano, având deasupra intrării principale celebrul orologiu aflat în turnul ce poate fi văzut de departe. Zidurile sunt întrerupte din loc în loc de turnuri de strajă şi apărare caracteristice unor castele şi cetăţi medievale. 


Construcţia lui a fost începută de familia Visconti în sec. XIV. Distrus parţial în anul 1447 de către mulţimea nemulţumită de felul în care familia conducea oraşul, este reconstruit de cealaltă familia importantă în istoria oraşului, Sforza, ce a condus oraşul între 1450 – 1535 şi din rândul cărora l-aş aminti pe Ludovico Sforza (1452 – 1508), supranumitul Maurul, cel care a făcut din Milano cel mai puternic stat italian, dar şi cel care a fost un „Mecena” aducând la curtea sa învăţaţi, oameni de artă şi cultură, printre care şi Leonardo da Vinci. Castelul îşi pierde din splendoare după ce Milano este ocupat de francezi în 1499, devenind cazarmă până în 1904, când este transformat în muzeu, arhivă şi bibliotecă. În prezent, în curţile interioare ale castelului, despărţite de ziduri vechi, poţi vedea Galeria de Artă, Muzeul de Arte Frumoase, Muzeul Instrumentelor Muzicale şi Muzeul de Arheologie. Am avut o singurată dată timp să vizitez unul dintre aceste muzee şi am ales Muzeul de Arte Frumoase (Museo d’Arte Antica), fiind impresionat de colecţia sa de stampe.
Din faţa castelului ne hotărâm să mergem spre monumentul ce a adus faimă oraşului - Domul. Piaţeta din faţa Castelului Sforzesco este de obicei goală, dar anul acesta, acolo s-au ridicat câteva corturi albe ce sunt centre de informare, pentru că Milano este gazda Expoziţiei Mondiale, eveniment ce atrage milioane de turişti şi face metropola şi mai aglomerată. Străbatem piaţeta, atenţi la tramvaiele vechi care circulă prin centrul oraşului, care au câte un vagon din lemn, probabil pentru a păstra atmosfera romantică a oraşului şi ajungem în faţa statuii ecvestre a lui Giuseppe Garibaldi. Apropos de tramvaiele vechi, una dintre cele mai frumoase amintiri ale mele legate de acest oraş se referă de un tramvaiul milanez. Era într-un sfârşit de decembrie şi în drum spre Elveţia ne-am oprit o seară în Milano. Mergeam spre Dom, când privirea ne-a fost captată de un tablou feeric: un tramvai din acesta vechi, îmbrăcat în întregime în beculeţe multicolore, trecea pe lângă noi. Minunea strălucitoare aluneca uşor pe şine spre marea admiraţie a trecătorilor aflaţi la acea oră târzie în centrul oraşului. Din faţa statuii lui Garibaldi se deschide o stradă largă, zonă pietonală, socotită una dintre cele mai importante în capitala modei, fiind mărginită de magazine de modă ce expun ultimele creaţii vestimentare, cu preţuri pe măsură. Trotuarele sunt pline de terase, printre care ne strecurăm cu greu; partea stângă a străzii este flancată de steaguri mari ale ţărilor din UE şi de alte magazine de modă, aşa că alegem calea de mijloc, între trotuare şi vitrine, pe strada pavată cu piatră cubică. Trecem pe lângă clădiri masive, greoaie, sediile unor bănci sau societăţi de asigurări – unele prezente şi în România – şi încet, încet, câte un turnuleţ apare în faţa ochilor. Apoi, „minunea”...
Domul din Milano
Eu l-am numit „minune”, Mark Twain, celebrul scriitor american, l-a numit „un poem în marmură”, dar au fost şi alţii, ca scriitorul Oscar Wilde (1854 – 1900), care l-au numit un eşec îngrozitor, socotindu-l prea elaborat şi deloc artistic. 


Pentru mine rămâne aceeaşi minune. Ajungând în piaţa largă din faţa catedralei nu ştii ce să admiri mai întâi. Sunt 2245 de statui şi 135 de turle în exterior, cea mai înaltă turlă aflată la 108 metri având în vârf pe Madona – Fecioara Maria, care este acoperită cu 3900 de frunze aurite. Multitudinea de statui şi turle situate la diferite înălţimi l-a făcut pe scriitorul britanic D. H. Lawrence să o asemene unui arici. Construcţia Domului a început în 1386, fiind ordonată de conducerea de atunci a oraşului Milano, Gian Galeazzo Visconti, care dorea ca prin această construcţie să mulţumească providenţa, care să-i dăruiască un fiu. Ridicarea ei a durat mai bine de 400 de ani, fiind terminată la ordinul lui Napoleon abia în 1809, aşa explicându-se amestecul de stiluri arhitectonice: gotic, renascentist sau neoclasic. Prin dimensiunile ei, întinzându-se pe o suprafaţă de aproximativ 12.000 mp (cât un teren şi jumătate de fotbal), având o lungime de 158 m, lăţime 91 m şi o înălţime de 108 m, Domul este pe locul trei în lume după Bazilica Sf. Petru de la Roma, Catedrala Saint Paul din Londra sau după unii Catedrala din Sevilla (Spania). Acoperişul este la rândul lui minunat şi ori de câte ori am avut prilejul să-l privesc am descoperit câte ceva nou. 
Spre deosebire de exterior, interiorul este mult mai simplu, chiar auster şi slab luminat. Cinci culoare largi conduc de la intrare spre altar; 52 de piloni enormi din piatră susţin naosul principal, Domul putând găzdui în jur de 40.000 de oameni. Ceea ce salvează interiorul sunt vitraliile, cele mai mari din Europa, de o mare frumuseţe, având în centru blazonul familiei Visconti şi scene din Vechiul şi Noul Testament. De o mare valoare artistică sunt Statuia Sf. Bartolomeu ţinându-şi propria-i piele, de care a fost jupuit (1562), mormântul din marmură pentru Giacomo din Medici (1563) şi un candelabru din bronz cu şapte braţe (sec. XIV). 


Dacă timpul îţi permite, poţi lua liftul care te urcă pe acoperiş, printre scultpturi şi turnuleţe pe care le poţi admira mai de aproape, iar dacă ziua este senină te poţi „regala” cu panorama ce se deschide în faţa ta spre îndepărtaţii Alpi. Pentru a vizita Domul trebuie să te înarmezi cu multă răbdare, deoarece cozile sunt întotdeauna foarte lungi. Piaţa din faţa Domului este înţesată de magazine cu articole de lux şi întotdeauna plină de turişti.  Mergând mai departe, în partea stângă vedem...
Galeriile Vittorio Emanuele al II-lea
Un splendid pasaj acoperit cu sticlă, asemănător celui din Bruxelles, dar mult mai mare, a fost construit în 1865, fiind cel mai vechi centru comercial din Italia. A fost proiectat de arhitectul Giuseppe Mengoni, cel care a avut ghinionul să cadă de pe acoperişul acestui pasaj pietonal şi să moară cu puţin timp înainte de inagurarea sa în 1877. 


Intrăm în pasaj şi admirăm magazinele cu lucruri deosebite, cafenelele sau pur şi simplu mozaicurile pavimentului. Undeva la jumătatea distanţei, sub o boltă, vedem o mulţime de oameni ce se rotesc amuzaţi pe călcâie de câteva ori, spre deliciul celor din jur. Aici se află celebrul mozaic reprezentând un taur şi a cărui legendă spune că rotindu-te de trei ori pe testiculele taurului vei avea noroc. După ce mulţi din grupul nostru de rotesc cu foc pe călcâie, ţinând cont de această legendă, ne continuăm drumul spre capătul de nord al acestor galerii, denumite de localnici „salonul oraşului”, pentru a ajunge în...


Piazza de la Scala
Îndată ce ieşi din galerii ajungi într-o piaţă pătrată, nu prea mare, ocupată pe două laturi de primăria oraşului, pe o altă latură de o bancă, iar în faţă, de o simplitate care te face să te întrebi dacă nu cumva ai greşit adresa, celebra Operă Scala. Probabil cea mai celebră sală de operă din lume, pe scena căreia orice artist este onorat să cânte, a fost construită între 1776 – 1778 şi refăcută în 1946, după daunele suferite în timpul celui de-al doilea război mondial. 


Dacă exteriorul nu îţi spune multe, interiorul este de-a dreptul fascinant. Sala cu 2800 de locuri a fost refăcută până în 2006. Scaunele din pluş roşu, lojile, cele cinci nivele pe care se întind locurile, cât şi scena cu o adâncime de 50 de metri, te impresionează peste măsură. Ne închipuim cum trebuie să arate în timpul unui spectacol şi ne amintim cu plăcere şi mândrie că artişti români precum Hariclea Darclée, Mariana Nicolesco sau Angela Gheorghiu au cules ropote de aplauze aici. Vizităm şi muzeul operei, cu săli în care descoperi busturile unor mari compozitori, obiecte personale ale acestora, o sală specială Giuseppe Verdi, precum şi costume ale personajelor interpretate pe această scenă. 


Cu inima plină şi cu câteva secvenţe din Aida de Verdi în gând, părăsim teatrul, salutându-l pe Leonardo da Vinci, care ne priveşte de pe soclul statuii aflate în micul parc din faţa operei. 
Ar mai fi multe de văzut în acest oraş plin de viaţă, elegant şi zgomotos, dar ziua noastră în Milano este pe sfârşite. Regretăm că nu am ajuns la „Santa Maria della Grazzie” pentru a admira capodopera lui Leonardo da Vinci, „Cina cea de Taină” (1494 – 1497), însă pentru a o putea vedea este nevoie să faci programare cu mult timp înainte. Demnă de văzut ar mai fi fost şi galeria de artă „Brera”, unde se află cea mai valoroasă colecţie de artă din nordul Italiei, după Veneţia. Mi-aş fi dorit de asemenea să văd un meci de fotbal cu AC Milan sau să vizitez vechea capitală Pavia (sec. V), aflată nu departe de Milano. N-a fost să fie! Ne mulţumim cu ceea ce am văzut şi sperăm ca în viitor, cu ajutorul lui Dumnezeu, să reuşim vedem ceea ce astăzi nu a fost posibil.
Alex. BLANCK