27 octombrie 2016

A murit omul de afaceri Iulian Papuc

Luni, 24 octombrie, s-a stins din viață, după o lungă suferință, omul de afaceri Iulian Papuc, unul dintre reprezentanții de seamă ai mediului antreprenorial din orașul nostru. Cel care, de peste două decenii, a legat viețile din localitățile județului Prahova, prin intermediul microbuzelor firmei sale de transporturi, a ajuns să-i fie curmată legătura vieții sale cu acest pământ de către o boală incurabilă, care l-a măcinat nemilos în ultimii ani. 


Iulian Papuc a murit cu lumânarea aprinsă la căpătâi, cât se poate de creștinește, împăcat cu sine și cu Dumnezeu. Împăcat cu sine și cu toți oamenii care l-au cunoscut pe tot parcursul vieții sale, și care l-au apreciat ca pe un om deosebit. Căci marele dispărut din comunitatea câmpinenilor a fost stimat și respectat de toți oamenii pe care i-a cunoscut, indiferent că aceștia i-au fost apropiați sau nu, rude sau fără nicio legătură de rudenie, șefi sau subalterni, prieteni sau rivali. 
Deși a fost un om bogat, cel care azi nu mai este printre noi a preferat să trăiască o viață mai discretă, cât mai aproape și cât mai mult timp alături de familie, alături de cei dragi. A fost un familist convins, un om sociabil, gata oricînd să ajute pe oricine ar fi apelat la el. Și când zicem că Iulian Papuc a murit împăcat cu bunul Dumnezeu, ne gândim la faptele sale meritorii săvârșite în timpul vieții, pentru care avem credința că Cel de Sus îi va ierta păcatele când sufletul lui va ajunge în Scaunul de Judecată, ca pe unul dintre aceia pe care Mântuitorul Iisus Hristos i-a chemat zicând: “Veniți, binecuvântaţii Tatălui Meu, veniți de moşteniţi Împărăţia Cerurilor, cea gătită vouă încă de la întemeierea lumii.”
Dormi în pace, domnule Iulian Papuc. Dumnezeu să te ierte și să te aibă în grija Sa.

25 octombrie 2016

Răzbunarea Mioriței: războiul localnicilor cu dejecțiile Stânei Muscel

Stâna de pe Muscel – un poluator care ascunde multe mizerii? (II)

Continuăm reportajul despre stâna de pe Muscel cu ultima sa parte. Din investigațiile noastre jurnalistice am aflat câteva lucruri interesante, dar nu atâtea câte am fi vrut noi. Mai exact, nu am reușit să obținem punctul de vedere al patronului stânei, Cătălin Mihart, care să evidențieze cu claritate cât de poluatoare este stâna de pe Muscel. Am aflat însă că sunt mai multe stâne mici în jurul Câmpinei și că zootehnia de prin partea locului naște pasiuni și adversități uriașe, atât de mari, încât pentru creșterea cât mai multor animale patronii implicați în astfel de afaceri sunt în stare de multe manevre neortodoxe, cu sfori nevăzute trase de mâini nevăzute pentru obținerea unor câștiguri nevăzute. Nu ne gândeam niciodată că de pe creșterea câtorva sute de oi și vaci rezultă câștiguri într-atât de mari, încât să justifice cheltuirea unor energii și adversități nebănuite, cu înjunghieri pe la spate și lovituri sub centură. Însă la o altă evaluare a profiturilor, la o atentă evaluare pe căi indirecte, adică cele care vizează comercializarea produselor animaliere (carne, brânză, cașcaval și cașcavele etc) în rețele de restaurante, la prețuri de 3-4 ori mai mari decât cele de producție, am putea realiza o altă măsură a lucrurilor, am avea astfel o altă imagine a acestor profituri, precum și o altă evaluare a stânelor apărute prin zona Câmpina în ultimul deceniu. Am aflat bunăoară că oile stânei de pe Muscel, precum și oile celorlalte stâne, se spală anual într-un loc special amenajat, situat într-o comună învecinată Câmpinei, dar pe de altă parte, tot nu am aflat în care rampă ecologică este depozitat gunoiul de grajd adunat de la animalele stânelor respective, lucru extrem de important, căci fără dovada depozitării acestui gunoi, se poate pierde subvenția de la APIA.



Cu jalba în proțap, dar și în zadar

Cel care a tras primul semnal de alarmă asupra neregulilor ce se petrec pe dealul Muscel a fost consilierul municipal Constantin Cândea, fost director al Școlii de Agenți de Poliție ”Vasile Lascăr” și fost șef al Inspectoratului de Poliție al Județului Prahova, azi pensionar și general în rezervă. Acesta, încă din prima ședință a mandatului său, a atras atenția în legătură cu lipsa totală a normelor de protecție a mediului înconjurător în activitatea stânei, cu nerespectarea perioadelor legale de pășunat, având ca urmare dispariția vegetației de pe suprafețe întinse ale pajiștilor de odinioară, cu poluarea neîntreruptă, vizibilă mai ales după ploi abundente, pe care o produc dejecțiile adunate de la prea multele animale crescute în Stâna Muscel, dejecții aduse de torenți la vale în grădinile de la poalele dealului, dar și pe străzi. Însă consilierul Cândea nu este singurul nemulțumit, cum am fost tentați să credem la începutul demersului nostru, atunci când ne întrebam de ce, aproape patru ani de zile, nimeni nu a avut nimic de obiectat. Întrebarea aceasta ne-a apăsat și mai tare după ce am aflat că și înainte de 2013 – an în care Primăria Câmpina a încheiat un contract de concesiune cu Cătălin Mihart – stâna de pe Muscel a fost administrată de același om de afaceri, acesta având în perioada 2006 – 2013 calitatea de chiriaș, iar nu de concesionar. Ulterior, legislația a impus încheierea unui contract de concesiune, iar nu de închiriere. Nemulțumiți de poluarea produsă de stână sunt zeci de locuitori ai cartierului. Datorită așezării stânei pe unul dintre versanții dealului, nu toți cei de pe strada Muscel au de suferit, ci numai cei care au casele la poalele versantului respectiv. Pe 10 august 2016, ca urmare a reclamației mai multor cetățeni din zona străzilor adiacente dealului Muscel, o comisie formată din reprezentanți ai Primăriei și ai cetățenilor din cartier s-a deplasat la stână ca să verifice temeinicia obiectului reclamației, anume disconfortul creat de mirosurile degajate dinspre stână, precum și de toate dejecțiile care se scurg spre locuințele cetățenilor aflate la baza dealului Muscel. La verificarea efectuată s-a constatat că stâna adăpostea un efectiv de circa 300 de oi, 70 de vaci, doi măgari, porci, gâște, cai. Deși pe timpul verii animalele trebuie duse la o stână de munte, la acea verificare s-a constatat că toate efectivele de animale erau prezente. Din cauza pășunatului în toată perioada verii, tot la acel control au fost depistate deșeuri animale în cantități mari, depozitate în fața stânei, pe un teren neamenajat. De asemenea, s-a constatat că sunt scurgeri de dejecții de la locul de adăpostire al animalelor către aval, din cauza geografiei terenului. 


Totodată, s-a observat că apa rezultată din spălatul obiectelor folosite în stână, precum și dejecțiile latrinei comune folosite de personalul stânei nu se scurgeau în fosa corespunzător amenajată. Pentru reducerea disconfortului adus cetățenilor din aval de stână, s-au stabilit următoarele măsuri: - patronul stânei va ridica toate deșeurile animale care se găsesc depuse  în fața stânei, urmând ca depunerea viitoare a  deșeurilor să se facă numai pe platforma betonată existentă; - se vor lua toate măsurile necesare, astfel încât să se evite scurgerile de dejecții către locuințele situate la baza dealului Muscel; - se vor lua măsuri pentru igienizarea fosei, betonarea acesteia, vidanjarea ei corespunzătoare, precum și pentru captarea în această fosă sau într-un puț absorbant a apei uzate rezultate din curățarea obiectelor folosite la stână. De asemenea, s- a convenit luarea unor măsuri adecvate pentru prevenirea formării noroiului, astfel încât să se protejeze stratul fertile de sol. A fost dat și un termen pentru remedierea deficiențelor: 10 septembrie 2016. La acea verificare a stânei au fost prezente următoarele persoane: Adrian Pițigoi (viceprimarul municipiului), Cătălin Mihart (patronul stânei), Constantin Cândea (consilier municipal, reprezentant al cetățenilor din zona străzilor adiacente dealului Muscel), Claudia Staicu (consilier al serviciului ADPP din primărie), Constantin Olaru (reprezentant al Poliției Locale). În data de 09.09.2016, cu o zi înaintea îndeplinirii termenului, aproape aceeași comisie (mai puțin consilierul municipal Constantin Cândea), a cercetat din nou stâna, în vederea verificării măsurilor impuse în data de 10.08.2016. În răspunsul trimis petiționarilor de către Direcția Juridică a Primăriei Câmpina se menționează că, în urma verificărilor, s-a constatat îndeplinirea tuturor măsurilor impuse. Ba mai mult, au fost trasate noi măsuri: prevenirea scurgerii în aval a apelor uzate încărcate cu deșeuri animale situate lângă izvorul unde animalele sunt adăpate, prin săparea unui șanț opritor în care să se colecteze apele uzate, șanț care va fi curățat periodic; ridicarea unui gard din lemn împletit pentru oprirea eventualelor deșeuri animale care vin spre sursa de apă. Termenul pentru realizarea acestor măsuri este 10.10.2016. Deși acest ultim termen a fost depășit, Primăria nu a mai efectuat niciun control. Oamenii sunt nemulțumiți de răspunsul primit. Printre cei mai nemulțumiți, desigur, Constantin Cândea, care ne-a declarat următoarele: ”În primul rând, în nota pe care ne-a trimis-o Primăria se menționează că aceeași comisie care a făcut cercetarea la fața locului, din data de 10.08.2016, a verificat și realizarea măsurilor, pe data de 09.09.2016. Este complet falsă afirmația, întrucât eu nu am fost chemat și la verificarea măsurilor impuse, iar când l-am întrebat pe dl. viceprimar de ce nu am fost chemat, lucru pe care l-am făcut în plenul Consiliului Local, al doilea demnitar al orașului mi-a răspuns plin de demnitate: ”V-am sunat ca să vă chemăm, dar nu ați avut semnal la telefonul mobil.”  Au râs toți consilierii la auzul unei asemenea explicații, și ar fi râs și nepoții aleșilor, chiar de vârstă preșcolară, dacă ar fi fost și ei prezenți la acea ședință. Prin acest răspuns, viceprimarul Câmpinei ne dovedește cu asupra de măsură că a fost la grădiniță mai des decât ne-am putea închipui. Căci o astfel de motivație cred că este întru totul potrivită grădiniței – nivelul grupei mari. Eu nu am fost chemat, deci pot spune că așa-zisa ”aceeași comisie” nu a fost ”aceeași”. Mirosurile urâte persistă și azi, așa că eu nu sunt foarte convins că patronul stânei a respectat măsurile ce i-au fost impuse de prima comisie, cea din care am făcut și eu parte. Nu mă pot duce pe jos la stână din cauza câinilor. Nemaivorbind de faptul că nu cred în soluția șanțului colector de ape uzate curățat periodic. Legile fizicii vor aduce în continuare la vale dejecțiile și mizeriile stânei. Singura mizerie care va persista la stână va fi cea morală, care nu va fi înfrântă nici de legile fizicii, nici de legea bunului-simț.”

Ce spun vecinii lui Constantin Cândea

Răspunsul Primăriei a fost trimis primului de pe lista zecilor de petiționari nemulțumiți, Ionel Dobra pe numele său. Am fost la Ionel Dobra ca să îi aflu părerea despre poluarea produsă de stâna de pe Muscel, iar nemulțumirea acestuia era la fel de mare ca cea a consilierului municipal Cândea. ”Ne deranjează, cum să nu, ne deranjează chiar foarte tare dejecțiile produse de stâna de pe deal, care se scurg întruna spre grădinile noastre, mai ales când plouă. Din amonte de grădina mea curge un mic pârâu care este adesea infestat cu dejecții de la animalele stânei. Mi-am săpat o fântână ca să îmi pot uda mai ușor grădina, iar apa acestei fântâni miroase de câțiva ani a hazna.  Oamenii au amenajat albia pârâului și au dirijat-o spre canalizarea din stradă, dar cu toate aceste amenajări, mirosurile neplăcute persistă, pentru că și mizeriile aduse de pârâu nu contenesc. Acum câțiva ani aveam o mulțime de fragi și fluturi de nu mai puteai vedea de ei. Acum, am rămas numai cu fluturii de varză. Vara trecută, m-au vizitat niște rude din America, pe care le-am dus pe deal, într-o plimbare. Mi-a fost rușine de ce au văzut acolo. Mizerii peste tot. Data viitoare, când or mai veni rudele pe la mine, nu le scot din curte și grădină. E păcat că s-a distrus toată flora minunată de altădată.” Sunt nemulțumiți și locuitorii unor străzi învecinate. Unii dintre ei nu au semnat ultima petiție de teamă că vor fi supuși la presiuni de către cei din conducerea Primăriei.
În ciuda insistențelor noastre, din păcate, nu am reușit să obținem opinia patronului stânei în legătură cu toate acuzațiile care i se aduc de către zeci de locuitori ai cartierului Muscel. (A.B.)

Editorial. BRICIUL LUI OCCAM

Sigur, sintagma din titlu este o chestie de logică sau epistemologie destul de complicată pentru omul obișnuit și complet interzisă pentru un articol de ziar. Simplu spus, este vorba despre faptul că, atunci când o anume problemă presupune mai multe explicații logic-posibile, e bine să o alegi pe cea mai simplă. Să „le razi” pe celelalte. Ce legătură are asta cu starea națiunii din acest octombrie geros? Păi are, și mă refer la o chestiune care a redemarat săptămîna din urmă: propunerea Coaliției pentru Familie de modificare a Constituției, în sensul definirii clare a familiei ca uniune între un bărbat și o femeie, cele peste trei milioane de semnături care au arătat sprijinul popular pentru această inițiativă și reacția (inexistentă încă) a Parlamentului. Și s-a reaprins discuția după o declarație absolut nefericită a Președintelui țării, în sensul că formulată în termeni total greșiți, jignitori la adresa unei părți a populației. Ce rezultă, aplicînd briciul, din declarația dlui. Președinte?


1. Că numai oamenii religioși susțin inițiativa și că apărarea familiei tradiționale se confundă cu credința. Greșit; 2. O confuzie neconstituțională între opțiunea religioasă și extremismul religios. Garantînd libertatea religioasă, Constituția garantează, implicit, orice opțiune formulată în numele religiei și care nu contrazice legile în vigoare; 3. Contrazice voința democratică a majorității. De la această declarație care pune inadmisibil în inferioritate o categorie a populației s-au aprins iar dezbaterile publice.
Argumentele se înșiră pe o scară diversă. Dibăcia celor care le utilizează în favoarea acceptării căsătoriilor unisex (prefer acest nume, pentru că nu numai despre gay este vorba, cum se insinuează) este de a sări de la unul la altul. Argumentul sentimental: cum să te opui dragostei între doi oameni? Ce-i spui băiatului care-ți spune „mamă, sunt gay”? Argumentul  drepturilor omului: trebuie să aibă și ei dreptul de a-și întemeia o „familie”; Argumentul stat-spațiu privat: ce treburi are statul cu felul în care face omul sex?; Argumentul istorico-moral: în familia tradițională existau violență, beție, promiscuitate etc.
În toate dezbaterile susținătorii familiei tradiționale sunt, din capul locului, în inferioritate. Căci, așa cum a procedat și președintele, extremiști ceilalți (da, dle. Președinte, extremismul non-religios – vorba vine - nu e mai puțin periculos decît cel „religios”, vezi cazul acelui actor (???), după părerea mea penal, care amenința că ar da foc creștinilor în biserici.  Unde am mai auzit noi asta în istorie?) sar de la un argument la altul, nu apuci să demontezi unul, că ei invocă fericiți pe următorul. Veste proastă. Toate aceste argumente nu au nicio valoare! Cei care apără valorile familie tradiționale fac o greșeală intrînd în această polemică. Trebuie aplicat briciul lui Occam: niciunul din aceste argumente

Eliza Coman, membru în consiliul director al Asociaţiei Transplantaţilor din România: „Un singur donator poate salva opt vieţi şi poate schimba viaţa a încă 50 de persoane“

Eliza Coman este câmpineancă şi a venit pe lume la data de 25 noiembrie 1975. În urmă cu 19 ani, după primirea diagnosticului de insuficienţă renală cronică, şi-a dat seama că firea ei expansivă şi independentă nu este compatibilă cu dializa, o procedură chinuitoare care ar fi devenit parte integrantă din viaţa ei. A fost momentul în care mama sa, unul din îngerii ei păzitori, a luat decizia de a-i dona un rinichi. La data de 7 octombrie 1997, a redat-o lumii pe Eliza, care de atunci şi până în prezent şi-a pus viaţa în slujba ajutorării semenilor ei, în calitate de membru în consiliul director al Asociaţiei Transplantaţilor din România. 


- Eşti unul din oamenii care au avut privilegiul de a se naşte a doua oară. Cum a început povestea ta?
- În urmă cu 19 ani mi-am luat permisul de conducere (asta după ce am furat bani din casă pentru a face şcoala de şoferi). Eram aşa de încântată de faptul că sunt şoferiţă, încât îl rugam pe tata să mă lase să conduc indiferent unde mergeam. Într-o zi, la volan fiind, efectiv mi s-au blocat mâinile şi picioarele, nemaiavând niciun fel de reflex. Le-am spus părinţilor că mă simt rău şi a doua zi m-au dus la doctor. Îmi aduc aminte că era ziua mamei mele, împlinea 40 ani şi în loc să o sărbătorim a avut „baftă” de o mare neplăcere. Mi-au pus diagnostic imediat: insuficienta renală cronică. Analizele mele erau de speriat şi mi-au recomandat de la început să fac transplant pentru că este singura mea şansă de a trăi. De atunci a început calvarul: medici, analize, spitale etc... Am fost trimisă de urgenţă la Bucureşti, la Spitalul Carol Davila. După o lungă aşteptare pe holul spitalui am fost primiţi în cabinet. Îmi aduc aminte că medicul şi-a aruncat privirea peste analizele mele şi apoi m-a întrebat: „Mai trăieşti?” Analizele erau foarte proaste. Mi-au dat tot felul de tratamente timp de doi ani, dar din păcate starea mea nu s-a ameliorat deloc. 
- Când ţi s-a spus că ai nevoie de un transplant renal pentru a supravieţui, aveai idee ce presupune acest lucru?
- Nu ştiam absolut nimic. Nu auzisem în viaţa mea de insuficienţă renală, dializă şi nici atât de transplant. Era o lume nouă, în care, din păcate, am intrat cu paşi mari, o lume în care, cel puţin la început, nu întrezăream nimic bun. Prima dată când auzi diagnosticul te copleşeşte, te dărâmă... Nu înţelegi, nu crezi şi stai nopţi în şir şi te gândeşti... „De ce eu? De ce tocmai mie?” sau îţi faci iluzii sperând că e ceva în neregulă cu laboratorul de analize. Din momentul în care mi-am făcut analizele şi am depistat că am insuficienţă renală cronică (IRC), viaţa mea s-a schimbat la 180 grade. Tot ce am auzit din acel moment a fost că, de acum încolo, a doua mea casă o să fie spitalul şi că toată viaţa o să mi-o petrec în spital. Am încercat să aflu iniţial ce este dializa şi am aflat că e un aparat care purifică sângele. Apoi, cineva mi-a spus că e posibil să fac transplant. Altă dilemă. Ce este transplantul? În 1995 mai nimeni nu vorbea de transplant şi nu ştiam ce presupune. Într-un final, am aflat că dializa nu este ceva trecător, cum credeam eu şi că poţi să mergi înainte pe dializă sau să mergi înainte şi să faci un transplant. Am ales, împreună cu familia mea, să mergem înainte către operaţie şi după 10 luni de dializă am plecat la Cluj să fac transplantul. 
- A fost o alegere greu de făcut?
- Mi-am dat seama că viaţa mea depinde de acest transplant din momentul când am început dializa. Deşi mulţi erau ok cu această procedură, pentru mine dializa a fost un chin. Mergeam de două ori pe săptămână la spital, 5 ore şedinţa. Nu cred că au fost într-un an cinci şedinţe în care să fiu bine. Tensiune mică, greaţă, vărsături, leşin etc. Mi-era clar că nu puteam să rămân pe acel aparat. Deşi, iniţial, era singura mea şansă de supravieţuire, s-a dovedit a fi cel mai mare chin şi trebuia neapărat să scap. Trebuia să merg la transplant. 
- Faptul că donatorul urma să fie mama ta a cântărit mai mult în luarea acestei decizii? 
- Decizia a fost una uşoară pentru mama şi nu a pregetat nicio secundă când i s-a explicat ce înseamnă transplantul şi ce impune această intervenţie. La mine a fost mai greu, pentru că nu concepeam să fac o operaţie, nu ştiam cum o să fie, cum o să reacţionăm amândouă... Mă temeam că nu va fi compatibil rinichiul, că mor în operaţie... Dar nu am împărtăşit nimănui temerile mele. Era singura şansă la o viaţă normală, singura şansă pe care o aveam să trăiesc.


- Ce impact a avut acest transplant asupra vieţii tale?
- După intervenţie, viaţa mea s-a schimbat în bine. Nu mai eram dependentă de dializă, nu mai eram dependentă de spital... eram liberă! Plecam din trei în trei luni la Cluj, la control, nu pentru că îmi era rău, ci de fericire că pot să călătoresc. M-am plimbat prin toată ţara, am văzut locuri pe care nici în cele mai frumoase vise nu le visam, voiam sa socializez, să mă integrez, să am o viaţă normală. După transplant am urmat colegiul de Asistenţi Farmacie, mi-am făcut o viaţă, o carieră prin propriile forţe. Mereu am visat la o viaţă în care să nu depind de nimeni, iar acum o am. Iubesc fotografia, iubesc să fiu fotografiată, este un hobby de care mi-am dat seama abia după transplant. Vreau să arăt tuturor că sunt fericită, că mă simt bine, că trăiesc. Vreau ca oamenii să vadă cum arată un om cu transplant şi care sunt beneficiile operaţiei. Să vadă că un transplant nu înseamnă deznădejde ci, din contră, bucurie şi succes deplin în lupta cu boala.
- Consideri că ţi-a schimbat complet percepţia asupra vieţii?
- O astfel de experienţă îţi schimbă viaţa. Eşti alt om, ai altă gândire, alte interese, alte viziuni, alte priorităţi. Pui accent mai mult pe sănătate. Când am hotărât să mă înscriu în Asociaţia Transplantaţilor din România,

Virgil Guran dă Camera Deputaților pe Senat

În vara lui 2015, la un an după ce a părăsit PNL din cauza unor neînțelegeri cu liderul județean de atunci, Virgil Guran s-a întors în partidul care l-a consacrat în politica la vârf, propulsându-l în forul legislativ suprem al României, într-unul dintre fotoliile de deputați. După încă un an de la reîntoarcerea la matca liberală, Virgil Guran este din nou pe cai mari, căci el a fost ales recent de către conducerea județeană a PNL pe un loc eligibil (locul 2), pe lista PNL Prahova pentru Senatul României. Ulterior, conducerea națională a validat lista și locul politicianului câmpinean. 


Așadar, actualul parlamentar de Câmpina, câștigător, în alegerile parlamentare din 2012, al Colegiului 2 – Deputați din circumscripția electorală a Prahovei, se arată ca dorind să schimbe camera inferioară a Parlamentului cu cea superioară. Gradele ”inferioară” și ”superioară” ale camerelor Parlamentului sunt absolut nesemnificative și irelevante, fiindcă  parlamentarii noștri, indiferent că sunt deputați sau senatori, au aceeasi putere, aceleași drepturi și obligații; și, desigur, același salariu. Dar parcă mai frumos se aude Senat decât Camera Deputaților. Întrebându-l care este cel mai puternic contracandidat al său, încă deputatul Guran recunoaște cu franchețe: ”Cred că cel mai puternic adversar al meu va fi primarul din Bușteni, Emanoil Savin, ce va ocupa primul loc pe lista PSD pentru Senat. Pentru locul 2 pe lista PNL pentru Senat, am concurat cu Ion Luchian și Nicolae Alexandri. În final, am obținut 48 de  voturi din 76.” Un lucru cert este faptul că senatorul George Severin nu va ocupa un loc eligibil pe lista PSD Prahova, la niciuna dintre cele două camera ale Parlamentului, ceea ce va face ca, după două legislaturi (2008 – 2012 și 2012 – 2016), în care Câmpina a avut doi parlamentari (un senator și un deputat), orașul nostru să nu aibă în Parlament, după 11 decembrie 2016, decât cel mult un senator. Bun și ăla, dacă ne-o ajuta cu ceva. 
Pe lista PNL pentru Senat, mai avem o reprezentantă a Câmpinei, pe Monica Clinciu - consilier municipal și președintele Organizației Județene de Femei a PNL, dar locul cinci, pe care îl ocupă concitadina noastră, nu este eligibil. (A.B.)

Vârfurile nomenclaturii comuniste cu rădăcini în fostul Raion Câmpina

Instalarea puterii comuniste în Câmpina şi în împrejurimi s-a lovit de un obstacol. În această zonă nu au existat organizaţii de partid în ilegalitate, aici fiind puternică mişcarea socialistă, ulterior social-democrată. În Câmpina, directorul cabinetului de partid, tovarăşul Grigore, împreună cu echipa sa de colaboratori, a făcut cercetări şi n-au găsit decât un singur muncitor care a avut o legătură cu comuniştii în ilegalitate, Iancu Zaharescu, pentru o scurtă perioadă promovat primar al Câmpinei. Aşa se explică de ce în anii ’50, liderii locali ai Raionului şi oraşului Câmpina (raionul Câmpina se întindea de la Azuga până la Moreni) nu au fost câmpineni. Clădirea din centrul Câmpinei, actualmente Hotel Muntenia, a fost construită pentru a deveni sediul Comitetului raional de partid şi al Sfatului popular raional. 
În acea perioadă s-a remarcat ca prim secretar al raionului Câmpina Dumitru Balalia (1911-1993), ulterior promovat prim secretar al comitetului regional Ploieşti până în 1968 (ţara era împărţită în regiuni mari, care la rândul lor cuprindeau câteva raioane). Din 1955 până în 1972 a fost şi membru al Comitetului Central. Şi-a încheiat cariera ca deputat cu funcţii de conducere în Marea Adunare Naţională. Deputaţi în Marea Adunare Naţională au mai fost şi câmpinenii: ing. Cristea de la Institut, ing. Tiseanu – director al Uzinei Neptun şi tot din partea Câmpinei a fost ales deputat socialistul Mihail Gheorghiu Bujor, care avea curajul să voteze de multe ori împotriva proiectelor de lege ale sistemului comunist. La Câmpina, Dumitru Balalia şi familia sa au fost instalaţi într-o casă modestă, care mai există şi azi în Parcul Trandafirilor din zona notariatelor, unde îşi are acum sediul Asociaţia Cultul Eroilor. Locuiam atunci în vecinătate; eram mulţi copii în cartier, iar cei doi băieţi ai familiei Balalia s-au încadrat repede în grupul nostru. Fratele cel mare era un băiat vânjos, dar avea un grav handicap, era surdomut. Celălalt, cu care am fost coleg de clasă, era un băiat inteligent şi învăţa foarte bine. El a făcut carieră ca important ofiţer de securitate, confirmând proverbul „aşchia nu sare departe de trunchi”. 
Perioada în care nu am avut lideri comunişti câmpineni s-a încheiat la moartea lui Gheorghiu Dej. Nicolae Ceauşescu a promovat în locul vechii gărzi comuniste a lui Dej o generaţie nouă, formată din oameni în care avea deplină încredere. Cea mai mare personalitate a partidului, omul numărul doi, după Nicolae Ceauşescu, a fost prim ministrul Constantin Dăscălescu, născut în 1923, la Podul Vadului - Breaza, decedat în 2003. 


 Important lider comunist, ocupant al funcţiei de prim-ministru al României în perioada din 1982 şi până la căderea regimului în 1989, Dăscălescu a pornit de jos, ca muncitor strungar la Uzina Poiana. Trimis la Şcoala de Partid de la Ploieşti, ulterior a făcut şi  la Academia de Studii Economice din Bucureşti, urmând mai apoi cursurile Şcolii Superioare de Partid de pe lângă CC al PCUS de la Moscova (1962). Din 1965 a devenit membru în Comitetul Central. În 1969 s-a remarcat, într-o plenară a partidului, printr-un atac dur împotriva lui Gheorghe Apostol, cel care fusese desemnat de Gheorghiu Dej să-i succeadă. Între 1976-1978 a deţinut funcţia de secretar al CC al PCR. La data de 21 mai 1982 a fost numit în funcţia de prim-ministru al Guvernului Republicii Socialiste România, urmându-i lui Ilie Verdeţ, un fost maistru miner de la Anina, care încerca să modereze proiectele megalomane ale lui Ceauşescu. Constantin Dăscălescu a fost un foarte servil executant al programelor ceauşiste. La 20 decembrie 1989 a fost trimis de către Elena Ceauşescu la Timişoara, împreună cu Emil Bobu, pentru a dialoga cu revoluţionarii. Neacceptând cererile acestora, a revenit la Bucureşti şi a stat câteva zile în clădirea Comitetului Central, unde a fost găsit de revoluţionari. Legat de acesta, păstrez o amintire culeasă de la un unchi de-al meu, Ionel Mândoianu. Pe vremea când lucra ca maistru strungar la Uzinele Astra Română de la Poiana, muncitorii cu înaltă calificare aveau un ucenic care timp de un an trebuia, sub supravegherea acestuia, să aplice în practică ce învăţase în trei ani de şcoală profesională. Ajuns mare demnitar public, vizita adeseori uzina şi îşi îmbrăţişa maistrul, spunând celor din suită ce mulţumit a fost să lucreze sub conducerea sa. Ca prim ministru a sprijinit mult dezvoltarea uzinei în care ucenicise. Într-o astfel de vizită, le-a relatat celor care îl însoţeau o întâmplare care îl marcase. La sfârşitul anului de practică, maistrul primise de la direcţia uzinei o primă substanţială pentru rezultatele ucenicului său la examenul de absolvire. Maistrul a înmânat plicul băiatului, spunându-i a fost meritul lui. Acasă, mama nu putea să creadă când a văzut plicul cu bani, o sumă mare şi s-a dus cu el la uzină, să lămurească lucrurile şi eventual să înapoieze banii. Acolo, maistrul a liniştit-o, felicitând-o pentru performanţa băiatului şi i-a spus că poate păstra liniştită întreaga sumă.
Un alt prim ministru cu rădăcini în fostul Raion Câmpina a fost prof. univ. Manea Mănescu (1916 – 2009), fost Ministru de finanţe al României (1955-1957), membru al CC al PCR (1960-1979, 1982-1989) şi al Comitetului Politic Executiv (1969-1979, 1984-1989). Între 1967 şi 1972 a ocupat funcţia de preşedinte al Consiliului Economic, ulterior devenind viceprim-ministru (din 1972) şi prim-ministru (1974-1979).


A fost căsătorit cu Maria Ceauşescu, una din surorile lui Nicolae Ceauşescu. Manea Mănescu era fiul unui vechi militant al mişcării socialiste din Moreni, Constantin Mănescu, care în 1921 aderase la recent înfiinţatul Partid Comunist. Constantin Mănescu a avut mai mulţi fii. Convingerile sale revoluţionare radicale l-au determinat să aleagă nişte nume simbolice pentru fiii săi. Astfel, cel mare a primit prenumele de Racovski (după numele comunistului de origine bulgară Cristian Racovski, ce activase şi în România şi ajunsese un personaj important în Rusia stalinistă). Acesta a fost închis la Doftana, împreună cu tatăl său, după procesul din Dealul Spirii, acuzaţi că, votând afilierea la Internaţionala Comunistă de la Moscova fără rezerve, s-au pus în slujba unei puteri străine ostile României Mari. Alt fiu a primit prenumele Lenin, iar pe ultimul l-a botezat Bujor, în cinstea socialistului Mihai Gheorghiu Bujor (întemniţat la Doftana timp de 14 ani pentru activitatea desfăşurată în Rusia în timpul revoluţiei bolşevice). 
Tudor Postelnicu s-a născut născut în comuna Proviţa de Sus, cătunul Valea Poienii, în 1931. În 1977 a făcut parte din Comandamentul de reprimare a grevei minerilor din Valea Jiului. În 1978 a fost numit şef al Departamentului Securităţii Statului.


În 1987 devine Ministru de Interne şi membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român. El şi fratele său, Sandu, proveneau dintr-o familie modestă şi lucrau în Câmpina la IRUE, unde au făcut o şcoală de maiştri. Scos din producţie, a devenit activist UTC în Plasa Câmpinei. Flăcăii din sat îl porecleau Şic, probabil pentru că umbla îmbrăcat mai elegant. De la UTC a trecut rapid în aparatul de partid, deţinând funcţii importante. Fiind şef al Securităţii a fost unul cei mai devotaţi slujitori ai soţilor Ceauşescu. În timpul Revoluţiei române din 1989 a fost arestat de revoluţionari şi interogat de procurorii militari. În 1994, instanţa militară a hotărât condamnarea lui la şapte ani şi şase luni de închisoare. În 1997, Curtea Militară de Apel a dispus desfiinţarea sentinţei primei instanţe judecătoreşti şi l-a condamnat la 18 ani de închisoare, pentru omor deosebit de grav. Fratele său, Sandu, devenise în Câmpina un personaj important, fără să aibă însă funcţii publice. Prevalându-se de numele fratelui său, rezolva pentru câmpineni diverse probleme - vize pentru paşapoarte, încadrări pe posturi mai bune -, făcând ceea ce numim azi trafic de influenţă. La sfârşitul lui decembrie 1989, l-am văzut escortat pe strada principală de o coloană de tineri, unii în uniformă de gărzi patriotice, obligându-l să ţină cu mâna ridicată un pachet de Kent - simbolul corupţiei în epoca comunistă.
Ion Stoian s-a născut în 1927 în comuna Telega. A urmat o şcoală profesională unde a obţinut calificarea ca strungar. A studiat apoi la Facultatea Muncitorească şi la Institutului de Relaţii Internaţionale din cadrul Şcolii Superioare de Partid „Ştefan Gheorghiu”. A avut funcţii importante în partid, ajungând în decembrie 1989 cam al treilea om în ierarhia PCR.


Am cunoscut o distinsă profesoară, d-na Maria Ciocan, care l-a avut elev la Telega şi îl aprecia drept un copil inteligent şi ambiţios. Înainte de a deveni membru în Comitetul Executiv al PCR a fost prim secretar al judeţului Constanţa. Având în Telega un cumnat, Costel Ungureanu, gestionarul restaurantului din centrul comunei, care se îngrijea de tatăl său, i-a deschis acestuia posibilitatea să-şi aprovizioneze restaurantul de la celebrele crame Murfatlar. În anii ‘80, când în unităţile de alimentaţie publică nu găseai mai nimic, restaurantul din Telega era cel mai bine aprovizionat de pe Valea Prahovei. După Revoluţia din decembrie 1989, Ion Stoian a fost arestat, judecat şi condamnat la 14 ani de închisoare pentru complicitate la omor deosebit de grav. 
Ilie Câşu a fost ministrul Petrolului între 1985 – 1986. A avut funcţii şi pe linie de partid, fiind prim secretar la Prahova şi la Gorj. La o plenară a Comitetului Central, când Ceauşescu l-a debarcat pe Virgil Trofin din funcţia de ministru al Minelor, Ilie Câşu a fost apreciat de acesta că şi-a făcut în spirit partinic autocritica, recunoscându-şi vinovăţia în exploatarea carierelor de lignit de la Rovinari. Ilie Câşu, născut într-o familie înstărită din Băicoi, de profesie inginer petrolist, se căsătorise cu câmpineanca Marilena Botez, nepoata surorilor Crăciun. Împreuna cu aceasta deţine acum o parte din vila în care a funcţionat pe vremuri Casa Pionierilor din Câmpina.
Paul Niculescu Mizil (1923-2008) a fost un înalt demnitar comunist, ministrul educaţiei şi învăţământului din Republica Socialistă România între 1972-1976, ministru de finanţe între 1978-1981. A fost căsătorit cu Lidia Niculescu-Mizil şi a avut şase copii, din care trei adoptaţi. Şi-a făcut o casă de vacanţă în marginea satului Brebu. Am avut ocazia să le cunosc pe fiicele sale când au venit în vizită la Muzeul Doftana; două fete drăguţe, civilizate, fără morga copiilor de nomenclaturişti. Nicu Ceauşescu a fost îndrăgostit de una dintre ele, însă Elena Ceauşescu s-a opus căsătoriei. 


Paul Niculescu Mizil era fiul lui Gheorghe Niculescu Mizil, unul din fondatorii Partidului Comunist. Având această origine a făcut o impresionantă carieră în ierarhia partidului. Suspectat de Nicolae Ceauşescu că unelteşte să-I ia locul, a fost aspru persecutat, dar a rămas fidel până la moarte principiilor comuniste, aşa cum reiese din memoriile sale. 
Ion Sârbu, născut în Slobozia, cartier al oraşului Câmpina, a făcut carieră devenind în anii ’80 prim secretar al Comitetului Judeţean de partid Buzău şi secretar al Comitetului Central al PCR în perioada noiembrie 1988 - noiembrie 1989. Familia sa se bucura de stimă în oraş şi în măsura în care a putut, a fost receptiv la solicitările unor concetăţeni, cărora le-a rezolvat anumite probleme când i-au cerut ajutorul.
Florea Ristache, născut în Telega, a ocupat funcţii importante în aparatul de partid din Prahova. Soţia sa era profesoară la unul din liceele din Câmpina. Când s-au desfiinţat raioanele, a fost promovat prim secretar al judeţului Dâmboviţa.


În urma unui mare scandal, când s-a descoperit o fraudă imensă la abatoarele din Târgovişte, a fost demis din funcţie şi trimis în diplomaţie, ca ambasador în Libia, funcţie din care a fost rechemat la sfârşitul anului 1990.
Gheorghe Oprea (1927 – 2016) provine dintr-o familie bună din comuna prahoveană Ţintea. A deţinut funcţii în cadrul PCR şi mai multe demnităţi publice, care au culminat cu numirea sa în funcţia de prim-viceprim ministru al guvernului în perioada 1978 – 1989.


Are merite în dezvoltarea oraşului Câmpina în perioada în care era primar Petre Câmpeanu, pe care l-a sprijinit în rezolvarea mai multor proiecte legate de înfrumuseţarea oraşului. 
Oameni mari, ca funcţii, unii oameni mici, după caracter, fac parte totuşi dintr-un capitol trist al istoriei contemporane româneşti. 
Alin CIUPALĂ

„Songs for Inanna” reloaded

La începutul acestui an, Florin Dochia lansa „Cântece pentru Inanna”,  un volum de poeme care a beneficiat de ilustraţii semnate de artistul plastic Lidia Nicolae şi de o traducere în limba franceză asigurată de către Laura Şerban. Fiind un scriitor care caută în permanenţă să aducă un suflu nou în toate acţiunile întreprinse, Florin Dochia a relansat volumul vineri, 21 octombrie, la Muzeul „Nicolae Grigorescu”. De data aceasta poemele au fost traduse în limba engleză de către Adriana Bulz, care a reuşit să redea intensitatea versurilor de dragoste într-o formă ce surprinde foarte bine mesajul transmis de autor. 


Odată cu lansarea volumului, au fost vernisate şi tablourile Danielei Rândaşu, artista care a înfăţişat-o pe Inanna în 20 de lucrări de artă. Chipurile cu priviri misterioase şi gesturi incitante ilustrează perfect erotismul incontrolabil din versurile lui Florin Dochia. Expoziţia cu vânzare va rămâne deschisă publicului pentru mai mult timp. 
„Mă bucur că împreună cu prietenele mele, Adriana şi Daniela, am reuşit să oferim acest eveniment şi această carte-obiect celor avizi de frumos, cu ajutorul generoaselor gazde de la Muzeul Memorial «Nicoale Grigorescu». Invit câmpinenii să viziteze expoziţia încântătoare din galeria de la etaj, care îi va bucura cu siguranţă” – ne-a mărturisit poetul.


„Songs for Inanna” poate fi achiziţionată de la Muzeul Memorial „Nicolae Grigorescu” sau contactând autorul pe pagina personală de Facebook.
Andreea Ştefan

Cupa Prahovei la aruncări, ediţia 2016

Sâmbătă, a avut loc la Complexul Sportiv Petrol o reușită competiție sportivă denumită Cupa Prahovei la aruncări, eveniment în care Școala câmpineană de atletism s-a făcut din nou remarcată.  Competiția a fost organizată la inițiativa profesorului Nicolae Pavel, coordonatorul Clubului Sportiv Școlar ”Constantin Istrati”. 


Așa cum sugerează și numele, în cadrul concursului au avut loc întreceri în patru probe ale celui mai vechi sport din lume (atletismul s-a practicat chiar în prima civilizație marcantă a bătrânului continent, fiind cel mai important sport în cadrul Jocurilor Panelenice (Jocurile Phytice, Istmice, Nemeice, Olimpice) din Grecia antică.


Cele patru probe au fost: aruncarea suliței, a discului, aruncarea greutății și a ciocanului. La competiție au participat 103 sportivi, dintre care invitați de seamă ai atletismului local, dar și ai celui național. Toți au apreciat organizarea fără cusur a acestui concurs (chiar dacă vremea nu a fost prea darnică), și rezultatele excepționale ale atleților câmpineni, cu atât mai meritorii cu cât au fost obținute în condițiile oferite de o bază sportivă precară.


Pe podium au urcat patru sportivi câmpineni ale căror nume, conform specialiștilor prezenți, se vor auzi, în curând, la ceremoniile de premiere din cadrul marilor competiții internaționale de atletism: Ioana Plăvan (locul 1 la aruncarea suliţei), Andreea Lungu (locul 2 la aruncarea discului; locul 3 la aruncarea greutăţii), Marius Vasile (locul 2 la aruncarea discului; locul 3 la aruncarea greutăţii) şi Andrei Richea (locul 3 la aruncarea suliţei). Cei patru sportivi sunt toți legitimați la CSS ”Constantin Istrati” din Câmpina, fiind pregătiți de antrenorii clubului: Nicolae Pavel, Mihaela Marin şi Jenica Bran. Festivitatea de premiere a fost oficiată de repezentanţi ai Direcţiei Judeţene de Tineret şi Sport, unul dintre cei doi organizatori ai evenimentului, dar şi de câțiva invitaţi speciali. (A.B.)

Imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) a sânilor

Imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) a sânilor folosește un câmp magnetic puternic, unde radio și, prin intermediul calculatorului, produce imagini detaliate ale structurilor din cadrul sânului. Aceasta este utilizată în principal ca un mijloc de diagnostic suplimentar pentru screening-ul cancerului de sân, fiind complementară mamografiei și ultrasonografiei. 
Această metodă de diagnostic imagistic poate fi utilizată pentru a evalua femeile cu risc crescut pentru cancerul de sân, de a evalua gradul de cancer după diagnostic sau de a evalua în continuare anomaliile observate pe mamografie. 
Imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) a sânilor nu utilizează radiații ionizante.

Utilizări obișnuite ale imagisticii prin rezonanța magnetică a sânilor
Examinarea IRM a sânilor nu este un înlocuitor pentru mamografie sau ultrasonografie, ci mai degrabă un instrument suplimentar, care are multe utilizări importante, printre care:
- screening-ul la femeile cu risc crescut pentru cancerul de sân. Pentru femeile cu risc crescut pentru cancerul de sân, de obicei, din cauza unui istoric familial puternic (mama sau o soră care a avut cancer de sân înainte de vârsta de 50 de ani, ori mătuși sau verișoare, inclusiv cele din partea tatălui, rude care au avut cancer ovarian), examinarea IRM poate fi un instrument adecvat în scop de screening. În funcție de istoricul familial, poate fi, de asemenea, recomandată consilierea genetică.
- determinarea gradului de cancer după un diagnostic recent de cancer mamar. După ce o pacientă a fost diagnosticată cu cancer de sân, un IRM de sâni poate fi efectuat pentru a determina: cât de mare este cancerul și dacă aceasta implică mușchii toracelui; dacă există alte tipuri de cancer în acelasi sân sau dacă există un cancer nebănuit în sânul opus; dacă există ganglioni limfatici anormal de mari în axilă, care poate fi un semn de cancer extins.
- evaluarea anomaliilor observate la mamografie. Uneori, o anomalie văzută pe o mamografie nu poate fi evaluată în mod adecvat doar printr-o mamografie suplimentară și ultrasonografie. În aceste cazuri rare, IRM poate fi utilizată pentru a determina, uneori definitiv, dacă anomalia are nevoie de biopsie sau poate fi lăsată în pace, în condiții de siguranță.
- evaluarea locurilor de nodulectomie sau sectorectomie pentru tratamentul cancerului de sân. Cicatrizarea și cancerul recurent pot arăta identic pe mamografie și ecografie. În cazul în care există o schimbare într-o cicatrice postnodulectomie, fie prin mamografie (comparată cu mamografiile anterioare) sau pe un examen fizic, IRM poate ajuta la determinarea faptului dacă  modificarea este maturizarea normală a cicatricii sau o reapariție a cancerului.
- evaluarea în urma tratamentului cu chimioterapie la pacientele cu cancer. În unele cazuri, cancerul de sân este tratat cu chimioterapie înainte de a fi îndepărtat prin intervenție chirurgicală. În aceste cazuri, IRM este adesea folosită pentru a monitoriza cât de eficientă este chimioterapia, dar și pentru a reevalua cantitatea de tumoră încă prezentă înainte de a se efectua o intervenție chirurgicală.
- evaluarea implanturilor mamare. IRM este cel mai bun test pentru a determina dacă implanturile de silicon s-au fisurat.


Modul de efectuare a examinării
Se poziționează pacienta pe masa de examinare. Pentru un IRM de sâni, pacienta va sta cu fața în jos pe o pernă special concepută pentru procedură. Perna de susținere se continuă cu antena ce are deschideri pentru a se potrivi sânii și ca să permită a fi examinați fără compresie. Partea electronică necesară pentru a capta imaginea IRM este construită în antenă. 
Antena RM de sâni folosită în Centrul Medical Sanconfind este

„Tot înainte!” Amintiri din copilărie

Lansare de volum și film documentar, luni, 31 octombrie, ora 18.00, la Muzeul Național al Țăranului Român, sala de cinema „Horia Bernea“. Intrarea liberă

Este ușor și în același timp atât de dificil să vorbești despre copilărie, despre propria ta copilărie. Este o provocare să te cauți, să te recompui, să te regăsești, readuci și să reintri în conștiința ta de atunci, să îți amintești cum gândeai, ce îți plăcea, ce te fascina sau dimpotrivă, ce te speria, care îți erau temerile. Există riscul de a te contamina cu idei târzii, cu prejudecăți și grile de interpretare nespecifice minții unui copil. Se poate să condamni postum ceea ce cândva adorai și te făcea fericit, să blamezi persoane pe care le respectai sau pentru care îți manifestai devoțiunea. Există acest risc, și este un risc asumat. Cu siguranță însă că printre gânduri și amintiri, se recompun fragil și sentimentele autentice, păstrate intacte undeva într-un colț de suflet. Sunt lucruri despre care nu mai știi, pe care nu le mai conștientizezi, care stau ghemuite acolo timid într-o firidă fină pentru că nu le-ai mai chemat, nu le-ai mai interogat de ani și ani. Dar ele nu au pierit, ci au stat într-o încremenire cuminte așteptându-și timpul.


Așadar, vă invităm la un film documentar și la o lansare de volum, în care protagoniștii ne vor povesti despre propria lor copilărie: Dan C. Mihăilescu, Teodor Paleologu, Doina Jela, Daniel Șandru, Mirel Bănică, Gabriel Badea-Păun, Cristian Pepino, Cezar Paul-Bădescu, Codruț Constantinescu, Doina Ruști, Alice Năstase-Buciuta, Alina Pavelescu, Ana Barton, Andreea Răsuceanu, Cristina Hermeziu, Florin Toma, Odilia Roșianu, Sandra Ecobescu, Răzvan Mazilu, T.O.Bobe, Tiberiu Soare, Pavel Șușară.
Prefaţa volumului apărut la Editura Curtea Veche Publushing este semnată de Adrian Cioroianu.
Codruţ CONSTANTINESCU

COMUNICAT DE PRESĂ. Tineri de succes, tineri responsabili financiar


  • Fundaţia Zamolxes 
  • Asociația Centrul de Resurse în domeniul Științelor Socio-Umane (C.R.S.S.U.)          
  • Ministerul Tineretului şi Sportului        


Tineri de succes, tineri responsabili financiar
20.08 - 30.10.2016

Comunicat de presă încheiere proiect

Fundația Zamolxes vă invită să participaţi la evenimentul final al proiectului „Tineri de succes, tineri responsabili financiar” finantat de Ministerul Tineretului si Sportului. Proiectul a fost implementat în perioada august – octombrie 2016 in Câmpina şi Zărneşti şi a avut avut scopul de a  crește gradul de responsabilizare financiară prin educație non-formală a 20 de tineri participanți și stimularea participării acestora la viața comunității. Beneficiarii direcți ai proiectului sunt 5 voluntari şi 20 participanți. Printre rezultatele așteptate obținute în cadrul proiectului au fost: 5 voluntari participanți la cursul de formare de cinci zile cu tema: “Management de proiect si planificarea unei campanii de fundraising”; 20 de tineri cu vârsta între 15-20 de ani participanți la cursul de formare cu tema: “Educație non-formală financiară în rândul tinerilor”; editarea unei broşuri a proiectului, precum și creșterea capacității organizaționale a fundației prin instruirea voluntarilor. 
Vă aşteptăm joi, 27 octombrie, la Centrul Cultural pentru Tineret Zamolxes începând cu ora 15.30, pentru a discuta despre ce a însemnat proiectul pentru echipa Zamolxes. Ne dorim să fie o ocazie în care să împărtăşim rezultatele proiectului şi să vă povestim planurile noastre de viitor. 
Unde: Centrul Cultural pentru Tineret Zamolxes
Când: joi 27 octombrie, 15.30 
Date de contact: office@zamolxes.ro
Informații suplimentare la: Fundația Zamolxes, telefon 0244-373.161, mobil 0723-358.882.



18 octombrie 2016

Stâna de pe Muscel, un poluator care ascunde multe mizerii?

La finalul ultimei ședințe a Consiliului Local Câmpina, la punctul Diverse, consilierul municipal Constantin Cândea a atras încă o dată atenția asupra neregulilor care se întâmplă la Stâna Muscel, situată în vîrful dealului cu același nume. Problema respctivă a ridicat-o de la prima ședință a noului legislativ municipal, din luna iulie 2016, dar acum vorbele și acuzele sale erau mult mai grave. Acestea din urmă făceau referire la lipsa totală a normelor de protecție a mediului înconjurător în activitatea stânei, la nerespectarea perioadelor legale de pășunat, având ca urmare dispariția vegetației de pe suprafețe întinse ale pajiștilor de odinioară, la poluarea neîntreruptă, vizibilă mai ales după ploi abundente, pe care o produc dejecțiile adunate de la prea multele animale crescute în Stâna Muscel, dejecții aduse de torenți la vale în grădinile de la poalele dealului, dar și pe străzi. Toate mizeriile aduse de apele torenților infestează nu doar aerul, ci și vegetația acestui cartier liniștit și curat, considerat cândva select, chiar rezidențial, dacă luăm în calcul numărul mare de vile ale potentaților locali sau ale celor din Capitală care s-au ridicat pe aceste locuri. 
Constantin Cândea, fost director al Școlii de Agenți de Poliție „Vasile Lascăr”, fost șef al Inspectoratului de Poliție al Județului Prahova, azi pensionar, este un cunoscător al domeniului penal, iar avertismentele din finalul intervenției sale au așternut liniște peste sala de ședințe: „Dacă executivul  nu ia măsuri pentru pedepsirea responsabililor și îndreptarea situației, mă voi adresa organelor penale și tuturor instituțiilor abilitate să ia măsuri pentru a opri mizeriile și inegalitățile care se ascund în spatele acestei stâne. O stână din cauza căreia viața multor locuitori ai cartierului Muscel a ajuns un chin, iar în unele perioade, chiar un calvar.” 
Intervenția lui Constantin Cândea ne-a determinat să pornim o anchetă jurnalistică, aflată în curs de desfășurare. Vă prezentăm mai jos prima parte a reportajului realizat la stâna de pe Muscel, cu punctele de vedere ale consilierului Cândea, urmând ca în numărul viitor al Oglinzii, să publicăm partea a doua a demersului nostru gazetăresc, care va conține și opinia altor locuitori ai cartierului, dar și punctul de vedere al conducerii stânei. 



Concesionarea unor pajiști de 87 de hectare

La începutul anului 2013, Consiliul Local Câmpina a aprobat concesionarea unor pajiști în suprafață totală de 87 de hectare, situate în partea nordică a municipiului, la marginea cartierului Muscel.  În studiul de oportunitate și în caietul de sarcini au fost înscrise o mulțime de clauze și obligații, multe dintre ele nefiind însă respectate de către cel care a câștigat licitația deschisă, Cătălin Mihart, un cunoscut om de afaceri local.  
Din studiul de oportunitate, aflăm că suprafata celor 87,50 ha este constituită din mai multe trupuri (perimetre). In perimetrul suprafetei ,,La Popi - Rezervoare Apus“ - Varful Muscelului se afla amplasata stana, care, pe o suprafata de 0,12 ha cuprinde: o camera pentru ingrijitori, o camera pentru depozitatul alimentelor, a casului/branzei si a obiectelor necesare activitatii de la stana, un saivan acoperit pentru adapostirea animalelor si o strunga cu platforma betonata, destinata mulsului oilor. Accesul de la stana (situata in parcela ,,La Popi - Rezervoare Apus“ – Varful Muscelului) la pasune se face in mod direct pentru trupurile Popi - Rezervoare Apus, Plaiul Oilor - Rezervoare Rasarit si Parcela Mare. Pentru trupurile de pasune Belciu I si II, se va utiliza urmatorul traseu: str.Drumul Taberei, str.Voila, str.Buciumului, Drumul forestier Belciu, iar pentru trupurile de pasune Caprarete Apus si Rasarit se va utiliza urmatorul traseu: str.Drumul Taberei, str.Voila, Aleea Silvicultori. Prevederile caietului de sarcini obligau la asigurarea întreținerii corespunzătoare a pajiștilor și ridicarea potențialului productiv al acestora, dar conțineau și măsurile ce trebuie respectate pe timpul sezonului de pășunat al fiecărui an. Prețul minim de pornire a licitației  a fost stabilit la 25,20 lei RON/ha/an (fara T.V.A). Foarte important, caietul de sarcini prevede că pajiștile sunt propuse concesionarii prin licitatie publica, in vederea realizarii pășunatului, in principal pentru ovine, dar și pentru bovine si cabaline, proprietatea concesionarului. Concesionarul urma să achite inclusiv impozitele si taxele aferente terenurilor concesionate. 
Cuantumul redeventei rezultate in urma licitatiei avea să fie indexat anual cu rata inflatiei, in baza indicelui de inflatie comunicat de institutiile abilitate. Durata concesiunii se stabileste pe o perioada de 10 ani, incepand cu data incheierii contractului, in conditiile prevazute in caietul de sarcini si in contractul de concesiune. Astfel, pășunatul de primăvară și de toamnă se face numai în perioada 15 aprilie - 30 mai și 1 septembrie - 30 noiembrie. Concesionarul are dreptul de a inchiria parcelele de faneata crescatorilor de animale, pe perioada intreruperii activitatii de pasunat (1 iunie - 31 august), la tariful stabilit prin H.C.L., anual. 
Concedentul are urmatoarele obligatii: Sa asigure concesionarului o stare corespunzatoare a obiectului concesiunii; Sa informeze in scris concesionarul, cu minim 30 zile inaintea oricarei intentii de modificare a conditiilor din contract, posibil in cazul reconstiturii suprafetelor in baza legilor funciare cat si a unor sentinte judecatoresti.
Concesionarul are, la rândul său, mai multe obligații, dintre care amintim: - să asigure exploatarea prin pășunat rațional a terenului ce face obiectul concesiunii; - să respecte programul de pășunat, respectiv să pășuneze numai în perioadele 15 aprilie - 31 mai și 1 septembrie - 30 noiembrie; - să realizeze anual, pe cheltuiala sa, lucrări de curățare și igienizare a pășunilor, de eliminare a buruienilor toxice, precum și acțiuni contra eroziunii solului; - să execute mutatul strungilor și târlelor pentru a evita formarea noroiului și degradarea stratului fertil de sol;  - să execute toate actiunile sanitar – veterinare (îmbăieri, vaccinări, etc.) ce se impun prin normele sanitar - veterinare;  - să primeasca cu prioritate animalele crescatorilor de animale din localitate, la solicitarea acestora;  - sa nu primeasca animale care nu sunt crotaliate, indiferent de specie; - sa incheie contract scris cu crescatorii de animale din municipiul Câmpina, in momentul preluarii animalelor; - pășunatul in zonele limitrofe (paduri, pajisti, etc.), se va face pe raspunderea concesionarului; concesionarul are obligatia de a instrui personalul din subordine în vederea prevenirii incendiilor; - concesionarul este obligat să respecte încărcătura minimă de 0,3 UVM/ha, respectiv, minimum 207 oi. Costurile pentru realizarea amenajamentului se suporta de concesionarul care foloseste pajistea prin contract. Așa cum avea să constate o comisie a Primăriei Câmpina, Cătălin Mihart  nu și-a îndeplinit multe dintre aceste obligații. Pe de altă parte, și studiul de oportunitate prevede că prin concesiune se urmărește: - o mai buna utilizare a pajistii, prin ridicarea potentialului productiv al acesteia; - efectuarea la timp si in condiții optime a lucrarilor de intretinere si igienizare, in conformitate atât cu normele în vigoare, cât si cu programele de pășunat stabilite;  - efectuarea de lucrari de fertilizare, cu efect ameliorativ asupra însușirilor fizice, chimice și trofice ale solului.

„Patru ani am suportat mizeriile celor de la stână”

Constantin Cândea este ardelean la origine, dar după ce a fost adoptat de orașul Câmpina, prin  1970,  tot nu și-a pierdut proverbialul calm ardelenesc. Ne relatează cu un glas fără patimă cum au trebuit mulți dintre locuitorii străzii Muscel, dar și ai celor învecinate, să îndure patru ani calvarul mizeriilor scurse de la stâna din deal. Ne arată o înregistrare făcută de el însuși, cu o cameră personală, în care se văd foarte clar cum, în timpul unei ploi puternice, o mulțime de dejecții și de resturi putrezite de vegetație sunt aduse la vale, până în mijlocul străzii, de către apa unui torent format prin gradinile a doi vecini. Deasupra unui grilaj de fier prin care refulau apele torentului se formase un strat gros de spumă (probabil, de la chimicalele cu care se spală în incinta stânei), care părea chiar un strat de zăpadă. Dacă nu se rezolvă situația în cel mai scurt timp, interlocutorul nostru ne-a asigurat că va folosi filmul ca probă în fața organelor de cercetare penală,  către care va face o plângere penală. 


„Domnule, cartierul ăsta era liniștit și curat acum cinci ani”, ne povestește interlocutorul nostru. „Plutea în aer un ușor iz de balegă, uneori, în verile caniculare, cum miroase în satele noastre de munte, dar nu mirosea a hoit și a latrină, cum miroase astăzi, de la mizeriile animalelor de la stână. Conform caietului de sarcini, ar fi trebuit să existe la stână doar oi, vaci, cai, dar nu și porci, gâște și alte păsări, cum se întâmplă de fapt. Sunt convins că s-ar fi putut amenaja o stână în perimetrele Belciu I și Belciu II, dar nu s-a vrut, fiindcă era, probabil, prea departe, iar patronul stânei dorește, pesemne, să admire orașul de-acolo de sus. Ați văzut filmul. Atâtea mizerii nici la inundații nu vezi. Sunt multe mizerii la stână, dar și multe în spatele ei. Pentru că eu consider că este păgubos pentru municipalitate contractul încheiat cu Cătălin Mihart. Redevența anuală plătită de concesionar este de 2650 de lei, dar numai de la APIA, pentru cele aproape 90 de hectare, concesionarul primește subvenții în cuantum de 6-7 ori mai mare. Ca să nu mai zic că Primăria, înainte vreme, primea bani nu numai din taxele pentru pășunat, ci și din chiriile pentru parcelele cu fânețe închiriate locuitorilor străzii Muscel, care aveau aproape toți vaci, oi. Acum, nimeni nu mai crește animale, pentru că oamenii nu mai au unde să le ducă la păscut. Eu bănuiesc, subliniez, eu bănuiesc doar, însă nu am dovezi, ci numai indicii că s-au săvârșit și se săvârșesc lucruri necurate cu produsele acestei stâne, din care cred că se înfruptă multe persoane influente din oraș și din afara lui. Iar această bănuială este întărită de faptul că, vreme de patru ani, nimeni din conducerea acestui oraș, dar nici din instituțiile abilitate de la Ploiești, repet, nimeni nu a făcut măcar un control serios la această stână, mai ales că locuitorii cartierului au reclamat multe nereguli. Or, dacă s-au făcut controale, cum oare de nu au fost depistate aceste nereguli? Până la urmă, nu ne interesează unde ajung produsele acestei stâne, ci de ce concesionarul nu respectă, de patru ani, clauzele contractului de concesiune și nu își igienizează corespunzător spațiile din incinta stânei pe care s-a angajat s-o administreze conform legii. În plus, el nu respectă nici perioadele de pășunat prevăzute de lege, ceea ce a dus la dispariția vegetației de pe suprafețe întinse ale pajiștilor de odinioară. Pentru că pășunatul este practicat continuu, iar iarba nu mai poate să se regenereze în timpul verii, se întâmplă adeseori ca animalele să nu mai aibă unde să pască. Atunci, ciobanii lui Mihart, cu mult tupeu și multă nesimțire, își lasă animalele să pască în grădinile oamenilor, după ce găuresc gardurile acestor grădini. Am pățit-o chiar eu, într-o zi, când niște vaci păzite de doi ciobani au ajuns la mine în grădină printr-o spărtură făcută în gard de acei ciobani, care, culmea, atunci când le-am cerut socoteală, m-au acuzat că le-am furat vacile. L-am sunat pe viceprimarul Adrian Pițigoi și am lăsat telefonul deschis ca să audă cum mă agresau verbal ciobanii. Când a ajuns la fața locului, viceprimarul a decis să fiu amendat și eu, și proprietarul stânei, pentru că gardurile despărțitoare nu au fost făcute din materiale corespunzătoare. Fără comentarii... Am vorbit și cu alți vecini, uneori ne pare rău că ne-am mutat în acest cartier, a cărui imagine a suferit mult în ultimii ani. Aceeași deteriorare a imaginii o suferă, însă, și conducerea executivului local. Oamenii s-au săturat. Pentru că le-a ajuns cuțitul la os, iar mizeriile, până peste cap“. (A.B.) 

Editorial. ZGOMOTUL ȘI FURIA

Pe scena politică românească este război. Mai bine zis, nu pe scenă, ci în culise. PSD-ul și ceilalți aliați, mai pe față, mai mascat, lovesc în popor pe două căi: pe de o parte întăresc cât se poate privilegiile Castei, pe de altă parte gâdilă electoratul cu legi făcute să-i dea iluzia că partidul moare de grija lui. O fac fără cel mai mic efort de a-și disimula natura reală a acțiunilor. Legea plagiatelor, întoarcerea la considerarea lucrărilor „științifice” ale pușcăriașilor drept motive  de scurtare a pedepsei, un proiect de reducere a peste 100 de taxe (cu efecte perverse grave, vezi doar cazul taxei Radio-TV), legea dării în plată, legea convertirii creditelor în franci elvețieni, o propunere de ieftinire a unor medicamente etc. Iar în culise, faulturi și dinți sparți ca la Astana. 
Suntem într-un impas major de mentalitate și de soluții practice. Pe de o parte, politicul și-a dovedit caracterul profund nociv și periculos pentru viitorul nostru ca națiune și ca stat. Prin totala decuplare, sau de-a dreptul antagonism față de interesele noastre pe termen lung și chiar scurt, prin răsturnarea valorilor și instaurarea cleptocrației. Pe de altă parte, socialul, aflat într-o anomie absolută. 
Reacțiile la uciderea unui urs (atenție, nu „ursuleț”, cum se scrie manipulatoriu) au fost mult mai vehemente decît față de plagiatul lui Ponta, Tobă, Oprea et comp. Publicul se înfierbîntă pe chestiuni minore, ignorînd suveran faptul că avem raportul cel mai mare de politicieni cu dosare penale din Europa. S-a blocat, pentru a mia oară, sistemul informatic al cardului de sănătate. Enervare generală, suferințe inutile, muncă în plus pentru medici, explicații complicate de care nimeni nu are nevoie. Nu trebuie să fii informatician ca să înțelegi că sistemul este sub-calibrat și conceput într-un fel inutil complicat. A luat-o cineva pe urmele contractelor de acum mulți ani pentru a verifica de ce se blochează azi cardurile de sănătate (de care nici n-aveam nevoie, asta e altă poveste)? Din cîte știu eu, nimeni. Ei bine, nu am văzut reacții publice la această repetată dovadă de eșec, nu am văzut miniștrii și responsabilii de atunci întrebați ce și cum. Asta spune ceva? – cum zic ziariștii… Sigur că da. 
Miza jocului politic nu este la noi politică, ci economică. Și penală. De aceea duritatea luptei din culise, în contrast cu indiferența generală. 


Ultima mare polarizare din politica românească a fost cea dintre „băsescieni” și „anti-băsescieni”, atunci măcar lucrurile erau clare și confruntarea era vizibilă. Și spectaculoasă. Era circ destul pentru toată lumea. Acum, nici măcar circ nu mai este în această bălăcăreală generală, dar foarte tăioasă. Iată atacurile la adresa ministrului învățămîntului. Dacă vă uitați înapoi, vedeți că acest post – secundar în toate guvernele – a fost, paradoxal, dintre cele mai atacate. Omul acesta chiar a încercat să transforme un domeniu cheie și extrem de greu de reformat. Se pare că a deranjat mult. Și pe mulți. Pentru că a atins un domeniu „rezervat”, cel al viitorului. Ce s-ar întîmpla dacă reforma lui ar reuși? În cîțiva ani, numărul de votanți ai partidului-stat-de-dat-ajutoare-sociale-pe-spinarea-celor-care-într-adevăr-muncesc s-ar reduce drastic. Nu importul de formule seci, care în Occident s-au perimat de patru decenii, duce la schimbarea învățămîntului. Ci schimbarea radicală de perspectivă, de filozofie asupra umanului și socialului. 
Dl. Mircea Dumitru, în foarte scurtul interval de timp pe care îl are la dispoziție, încearcă măcar să urnească lucrurile în această direcție. Este ceea ce nu vor cu nici un chip dna. Andronescu și cohortele de oameni cu putere din sfera politică, mediatică, economică pentru care status quo-ul este singura politică acceptabilă. Acum, lor le e cald și bine și le curge lapte și miere de la chiuveta contractelor. Nu observați că din această pre-campanie, anemică și sinistră cum e ea, lipsește cuvîntul schimbare? Vom avea, aproape cu siguranță, o continuitate modernă, cu un popor tot mai fericit că poate „socializa” la mall și tot mai inactiv social, sau activ pentru cauze minore care îi sunt „vîndute” ca esențiale și o clasă politică inexpugnabilă între zidurile ei de privilegii, pe care în curînd nu o va mai deranja nici măcar DNA-ul. Cu atît mai puțin ambasadele străine… 
Un filozof a scris acum multă vreme o lucrare numită „Un nou Ev Mediu“. Cam spre asta ne îndreptăm. O piramidă cu o ierarhie rigidă, în care baza muncește pentru a întreține vîrful. Dacă opriți cîteva minute zgomotul derutant și asurzitor al televizoarelor veți auzi că peste România domnește o tăcere înspăimîntătoare...
Christian CRĂCIUN

Modernizarea secției Pediatrie a Spitalului Municipal

La câteva luni de la modernizarea Ambulatoriului său de specialitate, Spitalul Municipal intră iar în febra unor lucrări de reabilitare. De data aceasta este vorba despre modernizarea secției Pediatrie, a patra secție a spitalului din municipiul nostru care suportă un asemenea tratament, precedentele fiind, în ordine cronologică, ”Boli interne”, ”Chirurgie” și ”Obstetrică-ginecologie”. 


Conducerea Municipalului asigură că programul secției Pediatrie nu va fi afectat de lucrările investiției, al căror cost va fi asigurat cu fonduri de la bugetul local. Pentru această modernizare, Consiliul Local a aprobat alocarea a 800.000 de lei, sumă care trebuie să acopere și achiziționarea de mobilier și echipamente medicale de ultimă generație. Primăria Câmpina a ales ca o firmă din București să realizeze reabilitarea, deoarece constructorul respectiv s-a obligat să finalizeze toate lucrările pentru numai 450.000 de lei. Ca și în cazul reabilitării celorlalte secții ale spitalului, la început se va acționa în una dintre cele două aripi ale Pediatriei, serviciile medicale fiind oferite, cu aceeași calitate, în cea de-a doua aripă.  După o lună, lucrurile se vor inversa, astfel încât, până la finalul anului, secția de pediatrie va fi ca și nouă. (A.B.)

Consiliul Local a aprobat „Programul de Îmbunătățire a Eficienței Energetice pentru Municipiul Câmpina”

Recent, consilierii municipali au aprobat un proiect de hotărâre inițiat de primarul Horia Tiseanu, prin care se care propunea “Programul de Îmbunătățire a Eficienței Energetice pentru Municipiul Câmpina”. Este vorba, practic, despre o aprobare pentru întocmirea unei  documentații al cărei scop este îndeplinirea obligației ce decurge din aplicarea art.9, alin.(21) și alin.(22) din Legea nr.121/2014 privind eficiența energetică, modificată și completată. 


Această lege stipulează:
„Art.9, alin.(21) - Autorităţile administraţiei publice locale din localităţile cu o populaţie mai mare de 20.000 de locuitori au obligaţia:
a) să întocmească programe de îmbunătăţire a eficienţei energetice în care includ măsuri pe termen scurt şi măsuri pe termen de 3-6 ani, cu respectarea prevederilor art.6, alin.(14) lit.a) şi b);
b) să numească un manager energetic, atestat conform legislaţiei în vigoare, sau să încheie un contract de management energetic cu o persoană fizică autorizată, atestată în condiţiile legii, sau cu o persoană juridică prestatoare de servicii energetice agreată în condiţiile legii.
Art.9, alin.(22) - Programele de îmbunătăţire a eficienţei energetice prevăzute la alin. (20) şi alin. (21) lit. a) se elaborează în conformitate cu modelul aprobat de Departamentul pentru eficienţă energetică şi se transmit acestuia până la 30 septembrie a anului în care au fost elaborate”.
Programul de Imbunătățire a Eficienței Energetice pentru Municipiul Câmpina este un document obligatoriu pentru indeplinirea conditiei de eligibilitate pentru accesare fonduri  POR 2014-2020, Axa prioritara 3 – Sprijinirea tranziției către o economie cu emisii scăzute de carbon, creșterea eficienței energetice în clădirile rezidențiale, clădirile publice și sistemele de iluminat public.
Așadar, este vorba despre o procedură care, odată îndeplinită, va permite accesarea de către funcționarii primăriei a unor noi proiecte cu fonduri UE. (A.B.)

Primarul din Poiana Câmpina lucrează pentru transformarea comunei în stațiune

Prin turismul medical promovat de Baza de Tratament a Centrului Medical SanConfind, dar și prin alte atuuri pe care le deține localitatea pe care o păstorește (cum ar fi clima blândă, aerul curat și o geografie a locului aproape montană), primarul Alin Moldoveanu, așa cum a promis în aprilie 2015, la inaugurarea Spitalului SanConfind, a demarat procedura de obținere a statutului de stațiune balneară a comunei Poiana Câmpina. Practic, este vorba despre redobândirea acestui statut, deoarece, în anii interbelici, comuna era o bine cunoscută stațiune balneară, fiind renumită în toată țara datorită băilor sale sărate, amenajate prin captarea unui izvor cu o apă de o salinitate deosebită. De remarcat ar fi faptul că, într-un destin reparatoriu, același izvor este folosit și astăzi (desigur, cu mijloacele cele mai moderne și mai performante), de către Baza de Tratament și Recuperare Medicală SanConfind. 


Un bun prilej pentru succesul demersurilor sale l-a constituit Conferința ”Managementul destinațiilor - online și offline”, eveniment care s-a desfășurat, săptămâna trecută, la Brașov, sub egida Autorității Naționale pentru Turism. Participant la această conferință care a avut ca scop creșterea competitivității zonelor turistice din România , primarul Alin Moldoveanu i-a înmânat președintei ANT scrisoarea de intenție privind obținerea statutului de stațiune balneară pentru comuna Poiana Câmpina, document care prevede etapele premergătoare obținerii acestui statut de către localitatea în fruntea căreia Alin Moldoveanu a câștigat un al doilea mandat, la recentele alegeri locale. Edilul comunei este convins că atragerea unor oameni de afaceri importanți, interesați să investească în domeniul turismului, va îmbunătăți imaginea comunei și nivelul de trai al locuitorilor săi. (A.B.)

„Noi pentru Monica“, o campanie umanitară menită să-i redea unei femei şansa de a-şi duce mai departe visurile

Ne-am obişnuit să ne plângem tot timpul, cu sau fără temei, de greutăţile pe care le întâmpinăm, fie ele financiare, familiale ori de altă natură. Am devenit victimele propriilor noastre gânduri negre, pe care le alimentăm continuu, fiind tot mai puţin dispuşi ori capabili să vedem şi lucrurile frumoase care ne înconjoară. Am uitat nu doar că fericirea vine din lucrurile mărunte, dar nu mai ştim nici care sunt acestea. 
Monica Radu nu a uitat, ba dimpotrivă, de mulţi ani se luptă să-şi dovedească sieşi şi lumii că nimic nu-i imposibil atunci când păstrezi speranţa vie şi ai credinţă. 


Un accident de circulaţie, petrecut în urmă cu 20 de ani, a imobilizat-o într-un scaun cu rotile. În ciuda handicapului său locomotor, a dat naştere celor trei copii pe care îi creşte singură, merge la serviciu, conduce o maşină adaptată nevoilor sale, a publicat o carte şi are în continuare multe planuri. Dar pentru ca visurile ei să devină realitate, Monica mai are de trecut printr-o încercare. 
Afecţiunea de care suferă în prezent se numeşte siringomielie şi avansează rapid, riscând să îi paralizeze şi braţele în orice moment. 
Din acest motiv, trebuie să fie din nou operată la coloană, în afara ţării, intervenţie care costă 40.000 de euro şi în urma căreia îi va fi fixată coloana, astfel încât să permită lichidului din măduva spinării să circule normal. 
În urma campaniei „Noi pentru Monica“, s-a reuşit până în acest moment  strângerea a 11.889 de euro din cei 40.000 necesari, aşa că are în continuare nevoie de mult ajutor. Ajutând-o pe ea, ne ajutăm pe noi înşine să fim mai buni, mai pozitivi, mai deschişi la tot ce are frumos de oferit această lume. 
Monica Radu nu este doar o femeie de o frumuseţe şi gingăşie rare, nu este doar o mamă exemplară, este pentru noi toţi un exemplu de urmat. Monica este omul de la care poţi învăţa să vezi din nou lucrurile mărunte ce alcătuiesc fericirea. 

Puteţi dona pentru Monica Radu în conturile ING Bank:
EUR:RO93INGB0000999905246161
RON:RO44INGB0000999904516633

Câmpina a pierdut un prieten: scriitorul Ion Ochinciuc (1927 – 2016)

Născut în Basarabia, la Sculeni, pe malul Prutului, Ion Ochinciuc a purtat toată viaţa dorul de plaiurile lui natale. Provenea dintr-o familie înstărită; după ce pierduse toată averea în Basarabia, tatăl său a reuşit să se descurce bine şi în România, fiind ceea ce numim azi un întreprinzător. La Iaşi, unde au venit în refugiu, acesta a reuşit să devină proprietar pe un cinematograf aflat pe strada Lăpuşneanu şi să administreze diverse afaceri. Venirea regimului comunist i-a sărăcit însă din nou. Dl. Ion Ochinciuc moştenise de la tatăl său puterea de muncă şi darul de a se adapta uşor noilor vremuri. A făcut studii umaniste, terminând Facultatea de Filologie şi a început o frumoasă carieră în radio. Ani de zile a fost realizatorul emisiunii de succes „De toate pentru toţi”. A colindat toată ţara făcând diverse reportaje şi şi-a apropiat intelectuali valoroşi care i-au rămas prieteni pe viaţă. Între ei, actorul şi scriitorul Arcadie Donos, ziaristul Carol Mălinescu, dar şi colega sa de redacţie, pe care o descria drept „strălucitor de frumoasă”, Mihaela Niţescu, căsătorită cu marele pictor Mircea Ciobanu. 
La un moment dat, în plină maturitate, s-a apucat să scrie romane poliţiste, foarte apreciate de public. Romanul de debut „Răzbunarea Ofeliei” (Ed. Tineretului, 1967) a fost cel care l-a consacrat. „Cartea ta o fură muncitorii, pentru că se vinde foarte bine” – îi spunea directorul tipografiei, bucuros de un aşa succes. Timp de trei decenii, Ion Ochinciuc a publicat 14 romane, toate de succes, apărute în tiraje care acum par fantastice, de peste 100.000 de exemplare. 


A fost atras şi de arta dramatică. A scris drame, fantezii, piese istorice, comedii, scenete, scenarii pentru teatru la microfon. Şi-a cules piesele şi volum, publicând trilogia dramatică „Bastardul”, dar şi alte lucrări dramatice.
Trăia cu regretul că multe din piese i-au fost desfigurate de severa cenzură comunistă. 
Încununarea operei sale de scriitor foarte gustat de public a venit la senectute, când a publicat o trilogie memorialistică Volumul I: „Jurnal anapoda” (2012); vol. II – „Viaţa ca anecdotă” (2013); vol. III – „Cine râde la urmă?” (2015). 
De prin anul 2010, an de an şi-a petrecut vacanţa de vară la Câmpina, într-o casă

VAMA: identitatea ignorată a Câmpinei

S-a scurs un an de zile de când în mijlocul orașului se află, decopertate și expuse intemperiilor, vestigiile trecutului Câmpinei. În toamna precedentă, arheologii de la Muzeul Județean Prahova au scos la lumină, se crede, zidurile vămii medievale a Câmpinei, aflate azi în parcul numit „al Trandafirilor” (de la notariate). E curios cum doar un sfert de veac aşterne deja uitarea, nu doar în memoria colectivă, dar până și în documentele specialiștilor. Căci locul mai fusese cercetat arheologic în anii  ’80, de o echipă condusă de arheologul Ștefan Olteanu (azi reputat profesor universitar la București, în vârstă de 89 ani), însă raportul acelor săpături - menționat de ing. Cratochvil în Monografia Câmpinei din 1990 - nu mai este de găsit în arhiva Muzeului Județean!
Pe locul respectiv, câmpinenii mai în puterea vârstei își aduc aminte că au existat niște case vechi cu parter, unde a funcționat ultima oară o gogoșerie, iar mai înainte o cunoscută cârciumă, numită „la Odor” după numele proprietarului – fiul acestuia, dl. Gicu Odor, trăiește și azi la Câmpina și are amintiri din copilăria petrecută în acea casă cu intrare de prăvălie pe colț. Amintiri publicate despre zonă citim în cartea d-lui Alin Ciupală, „Câmpina – file de cronică” (Ed. Fundației Culturale Libra, 2015).

Sigiliul Vămii de la Câmpina, 1824 - exponat unicat aflat în colecţia
Muzeului Naţional de Istorie Bucureşti
Sursa: RMM, Seria Muzee, nr. 5/ 1976
După cutremurul din 1977, autoritățile comuniste au folosit prilejul pentru a demola tot centrul istoric al orașului, inclusiv clădiri valoroase și trainice, care puteau fi salvate, distrugând identitatea Câmpinei. Printre ultimele rămase în picioare au fost și cele două case care suprapuneau beciurile scoase azi la lumină, demolate cu puțină vreme înainte de căderea regimului. Ele fuseseră studiate de echipa cunoscutului arhitect Călin Hoinărescu de la Ploiești, iar din documentația întocmită în anul 1983 - ce include şi relevee - aflăm următoarele: casa de pe colț (fosta cârciumă Odor) era o „locuință orășenească cu prăvălie, de factură sătească, datată la sfârşitul secolului al XVIII-lea și atestată într-un act de vânzare-cumpărare din 30 nov. 1849”. Ea avea un beci cu două încăperi, cu „ziduri din bolovani de râu în casete de cărămidă” – exact cum au găsit acum un an și arheologii, datându-le cu probabilitate în sec. XVII-XVIII, dar demonstrând că încăperea dinspre b-dul Carol este mai veche decât cealaltă, care comunica cu exteriorul. Deasupra beciului se afla un „planșeu din grinzi de lemn cu podină aparentă”, iar zidurile parterului, compartimentat în 10 încăperi, erau din „paiantă cu cărămidă”. Lipită de prăvălie, imediat spre vest, se afla o „locuință orășenească de factură clasicizantă” datată la 1861 (an care se afla inscripționat pe cornișa fațadei de nord, puțin mai înaltă decât cea a cârciumei). Sub această casă construită din zid de cărămidă îngustă, ce avea 7 încăperi, un hol și o verandă, se afla un „beci cu bolți din cărămidă”, ce comunica cu primul beci. Și acest beci a fost decopertat de arheologi acum un an, dar din păcate nu se mai păstrau decât nașterile celor 4 bolți de cărămidă, care au fost demolate odată cu parterul, pentru a se umple cu pământ și moloz beciul.
Prin urmare,