29 noiembrie 2016

De la 1 martie 2017, Bazinul de Înot Didactic va trece în administrarea CS Câmpina

La ultima ședință a Consiliului Local Câmpina, aleșii câmpinenilor au aprobat proiectul de hotărâre privind darea Bazinului de Înot Didactic în administrarea Clubului Sportiv Câmpina. Acest lucru se va face de la 1 martie 2017, iar până atunci, bazinul va funcționa cu același administrator: Gercom Business SRL Ploiești. Proiectul a fost inițiat de membrii Comisiei de sănătate, cultură, învăţământ, culte şi tineret, sport şi turism a legislativului municipal, dar inițiatorul lui principal, cel care s-a zbătut cel mai mult pentru reușita proiectului, a fost Florin Frățilă, președintele comisiei. 


La administrator nou, metode noi
Promovarea proiectului de hotărâre se impunea cu prioritate ca urmare a faptului că, recent, contractul de asociere pentru administrarea Bazinului de Înot Didactic a fost prelungit pentru o perioadă de încă patru luni, iar această ultimă prelungire permisă de lege va expira la 1 martie 2017. Viitorul administrator era cunoscut, deoarece, în urma dezbaterilor pe această temă purtate de conducerea municipalității și a clubului, fusese luată decizia ca această bază sportivă să fie administrată de către Clubul Sportiv Câmpina. Conform unei analize comunicate membrilor comisiei de specialitate de către conducerea clubului sportiv, în condițiile actuale, încasările lunare s-ar cifra în jurul sumei de 30.000 lei și ar compensa, în parte, cheltuielile ce se efectuează cu întreținerea și funcționarea bazei sportive. Cu ocazia discuțiilor purtate pentru stabilirea modalității de administrare a bazinului, conducerea clubului sportiv s-a angajat ca, odată cu preluarea obiectivului, să întreprindă demersurile necesare pentru instalarea unor sisteme de contorizare, supraveghere video și emitere electronică a documentelor de acces. La administrator nou, metode noi.

O inaugurare cu cântec și cu multe amânări
Inaugurarea bazinul de înot didactic de la Câmpina, a cărui realizare a costat 1,2 milioane de euro (investiția s-a derulat printr-un program guvernamental), a avut loc la finele lunii mai 2011, dar darea lui în folosință s-a făcut mult mai târziu, în iulie 2011. 


A fost primul bazin de înot din seria celor finanţate de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, prin Compania Naţională de Investiţii. Construit într-un an de zile cu fonduri guvernamentale de 4,8 milioane lei, el fost destinat, în principal, elevilor câmpineni de la toate unitățile de învățământ. Panglica tricoloră a fost tăiată la inaugurare de către ministrul Elena Udrea şi primarul Horia Tiseanu, iar evenimentul a fost în centrul atenţiei presei centrale, deoarece în spatele celor doi au stat premierul de atunci al României, Emil Boc, şi Roberta Anastase, la acea vreme președintele Camerei Deputaților. Inaugurarea oficială  a fost făcută cu mare întârziere, din cauza programului încărcat al ministresei, data inaugurării schimbându-se de câteva ori. Baza sportivă include şi două terenuri asfaltate pentru tenis de câmp.  

Un administrator nemulțumit după trei luni
De la deschiderea sa, din iulie 2011, până în prezent, bazinul de înot a fost administrat de societatea Gercom Business SRL, câștigătoarea licitației de atribuire a gestionării bazei sportive. Contractul încheiat de administrația locală cu Gercom Business a fost valabil până la 30 iunie 2016, ulterior el fiind de două ori prelungit, prin acte adiționale, prin prelungiri de câte patru luni fiecare.  Curios este faptul că administratorul bazinului și-a exprimatunele  nemulțumiri după numai trei luni de zile de la începerea activității, perioadă la finele căreia a trimis o solicitare Primăriei Câmpina: „Activitatea la bazinul de înot didactic şi la terenurile de tenis asigură venituri modeste care abia acoperă cheltuielile lunare cu utilităţile, salariile, consumabilele, materialele de curăţenie şi lucrările de întreţinere şi reparaţie. Acest lucru este determinat de gratuitatea asigurată de luni până vineri inclusiv, între orele 09.00 – 15.00, elevilor câmpineni, conform contractului de asociere aprobat de către Consiliul Local. Urmare a celor menţionate, vă solicităm scutirea de impozit pentru baza sportivă cuprinzând bazinul de înot, terenurile de tenis şi parcarea”. Solicitarea a surprins pe mulți, întrucât, conform înțelegerilor contractuale inițiale, administraţia locală trebuia să suporte din bugetul municipiului 80% din cheltuielile cu utilităţile, ceea ce reprezenta o povară importantă pentru municipalitate. 


CSC va fi un administrator mai bun
Bazinul a fost dat în folosință în 2011, după multe amânări, dar nu toate cauzate de programul încărcat al ministrului Dezvoltării de atunci, Elena Udrea. Legislația acelor vremuri nu permitea angajarea la Primărie, pe noi posturi înființate, a persoanelor care ar fi putut administra baza sportivă din partea municipalității. De aceea, s-a luat decizia de a fi dat în administrare unei societăți comerciale. A fost aleasă firma Gercom Business din Ploiești, care a câștigat licitația organizată în acest sens de Primărie. Nu știm pe ce criterii a ales conducerea Primăriei firma respectivă, dar aceasta s-a dovedit a nu fi un administrator foarte bun. Să fim bine înțeleși, bazinul de înot nu este neîngrijit, dar oricine îl cercetează cu mai multă atenție poate să vadă că baza sportivă a fost întreținută, dar nu foarte bine. Uneori, în sala bazinului erau temperature ridicate, de nesuportat. Toate acestea lasă loc presupunerii că, pe viitor, clubul sportiv al municipiului nostru se va dovedi un administrator mai bun decât Gercom - o firmă din Ploiești care nu avea afinități cu acest oraș. 
Este ceea ce susține și Florin Frățilă, președintele Comisiei de cultură, educație, sport și tineret din cadrul miniparlamentului câmpinean. „Sunt convins că CSC va fi un administrator mai bun decât Gercom SRL Ploiești. Și ar fi chiar mare păcat să nu fie așa, mai ales după câte eforturi s-au făcut în promovarea viitorului administrator. Din iulie 2016, imediat după ce a expirat contractul inițial, eu tot insist pe lângă toate oficialitățile competente să demarăm procedurile prin care putem da baza sportivă în administrarea Clubului Sportiv Câmpina. Lucrurile s-au tot tergiversat, din mai multe motive, pe care le pot doar bănui, în sensul că nimeni nu voia să ia taurul de coarne, astfel că, pentru funcționarea în continuare a bazinului, am fost nevoiți să prelungim de două ori contractul cu firma Gercom. Pentru că legea nu mai permite o nouă prelungire, Comisia pe care o conduc a demarat consultări cu toți factorii de răspundere pentru rezolvarea problemei. Noi am găsit din start două posibilități: ori să facem un nou caiet de sarcini, să-l punem pe SEAP și să găsim un alt administrator, ori să-l dăm în administrare CSC, aflat în subordinea Consiliului Local, după cum se știe. Am inițiat convorbiri cu toate comisiile de specialitate din legislativ și cu reprezentanții Primăriei, iar, la ultima ședință lărgită, am solicitat toate cheltuielile cu administrarea bazinului care s-au făcut până acum. După ce s-au analizat cu atenție toate datele, s-a decis în unanimitate la acea ședință (la care au participat primarul, viceprimarul și alți membri din conducerea Primăriei), că nu mai este oportună administrarea bazinului de înot printr-o firmă privată, luându-se hotărârea ca acesta să fie administrat de CSC, care este al municipalității. Apoi am elaborat proiectul de hotărâre, aprobat de consilierii municipali tot cu unanimitate de voturi. Argumentul nostru principal pentru darea bazinului în administrare CSC este faptul că, în opinia noastră, orice firmă privată, cu atât mai mult una din afara orașului, nu își va da toată silința pentru a face o treaba cât mai bună. Din discuțiile cu cei de la bazin, am înțeles că încasările bazei sportive ar fi suficiente pentru buna ei funcționare, fără a mai fi nevoie de subvențiile importante primite de la bugetul local. Primăria a finanțat anual cu aproximativ două miliarde de lei vechi funcționarea bazinului, banii fiind necesari pentru acoperirea cheltuielilor cu utilitățile (apă, încălzire, curent electric). Noi considerăm că încasările din activitatea bazinului, dacă ar fi gestionate mai bine, ar putea să acopere toate cheltuielile de întreținere. Darea în administrare către CSC începând cu 1 martie 2017, hotărâtă de Consiliul Local, este primul pas pentru stabilirea unei bune funcționări a bazinului. În a doua etapă, noi va trebui să găsim personalul necesar acestei bune funcționări. În acest sens, am încercat să adaptăm organigrama CSC la viitoarele condiții, nu prin înființarea de posturi noi, ci prin modificarea nomenclaturii unora existente déjà. Astfel, câteva posturi de antrenori ai clubului au fost altfel botezate, devenind posturi de casieri, îngrijitori, persoane fără de care bazinul nu ar putea funcționa. Cu antrenorii secţiilor existente la CSC s-au încheiat contracte de prestări servicii, antrenorii respectivi reprezentând PFA-uri (persoane fizice autorizate), tocmai pentru a fi obligați să obțină performanțe cu elevii înscriși, în caz contrar, contractele respective armând a fi reziliate. Sub nicio formă, activitatea CSC ca administrator al bazinului nu va exclude activitatea cluburilor private care funcționează în present, acestea putând funcționa în continuare. Îi vom ajuta să-și desfășoare activitatea corespunzător, dar în niște limite legale prevăzute de noul Regulament de Organizare și Funcționare. Iar aceste prevederi vor fi probabil ușor diferite de cele precedente. Luna viitoare, tot ca o a doua etapă în derularea procedurilor pentru continuarea activității bazinului sub un nou administrator,  vom reface ROF al bazinului. În noul ROF se va menționa foarte clar cine are voie să folosească bazinul, cât trebuie să plătească etc. Vechiul ROF trebuie partial refăcut și pentru că în activitatea bazinului din ultimii ani s-au produs câteva disfuncționalități. Au fost mai multe sesizări de la cetățeni, în acest sens. Nu este foarte clar stipulată ordinea în care trebuie să intre elevii orașului în acest bazin (că, până la urmă, nu trebuie să uităm că el este cu scop didactic), nu există  o ordine foarte clară privind folosirea bazei sportive de către cluburile private, la ce ore să vină, cât timp și pe ce culoare să stea, cât trebuie să plătească fiecare etc. Nu avem un program clar pentru cetățenii care vor să vină să înoate seara în bazin. Acum, baza sportivă se închide la ora 20.00. Noi vrem să prelungim ora închiderii, s-o stabilim la ora 23.00, astfel încât bazinul să poată fi folosit mai multe ore, contra cost, la sfârșitul zilei. În acest fel, încasările vor fi mai mari. Programul de funcționare va fi, începând cu anul viitor, de la ora 7.00 până la ora 23.00. Noile modificări ale actualului ROF le vom băga spre a fi aprobate de consilierii municipali în ultima ședință a acestui an, cea din decembrie, pentru ca, începând cu 1 ianuarie 2017, să fie foarte clar pe ce se va baza noul administrator în viitoarea sa activitate“. (A.B.)

Editorial. EU MUT O ZI ALBĂ, EL MUTĂ O ZI NEAGRĂ…

... sau despre o luptă oarbă

Titlul e un vers din Marin Sorescu și l-am ales pentru că mi se pare a prinde foarte bine controversa ivită în urma unei măsuri bizare (cel puțin din punctul meu de vedere) a Ministerului Învățămîntului (îi zic așa ca să înțeleagă toată lumea). A ieșit la iveală o notă a unei tele-conferințe de prin septembrie, în care se atrăgea atenția, de către doamna inspectoare de resort din minister, să nu se mai organizeze la grădinițe serbări, inclusiv Serbările de Moș Crăciun! Acum, pentru a fi corect, facsimilul apărut on line pare a fi o notă a unui inspector județean care transmite „mai jos” indicațiile venite de la centru. Și poate fi chiar un simptom de tipul „mai catolic decît papa”, în sensul că sublinierile din final pot aparține funcționarului în discuție. Nu are prea mare importanță, în fond. Ideea textului e suficientă. Răspunsul pe care l-a dat ministerul, confuz și lipsit de obiect, negînd în aparență că a spus ceea ce a spus, mă face să cred că, în teleconferința buclucașă, d-na inspectoare a precizat cu tărie despre ce e vorba și subordonatul hiper-conștiincios al domniei sale a dat în vileag tărășenia. Deci ni-l interzic și pe Moș Crăciun! 


Au făcut-o de ceva vreme corecții politic din Occident, hopa și Chirițoaiele valahe să „modernizeze” învățămîntul nostru, înapoiat pentru că are icoane pe pereți și cîntă în jurul bradului! Îmi pare rău că, în plină campanie electorală, interesantă, pasionantă, plină de programe debordînd de imaginație și de soluții și de candidați inteligenți și carismatici, în care nu-ți vine să te mai desprinzi de televizor urmărind înfierbîntate dezbateri, eu sunt nevoit să aduc în discuție din nou anostele chestiuni ale învățămîntului… Mă înnegurează însă prejudecata, mentalitatea, ascunsă în spatele acestei notițe birocratice. După ce societatea civilă a reacționat impecabil întru apărarea familiei tradiționale, „progresiștii” de tocmeală au făcut următoarea mutare, inventînd un nou motiv de conflict acolo unde nu era niciunul. Observați că ei nu pot trăi, nu pot ieși în față, decît creînd falii, motive de vrajbă, inventînd noi și noi minorități pe care apoi, cică, le conciliază în numele „toleranței”! Iată, acum avem un nou motiv de harță internă acolo unde, pînă acum cîteva zile, nu era niciunul. 
Asta este strategia noii lupte de clasă! Nu cad în capcana de a

Până pe 15 decembrie 2016, vor fi amenajate primele locuri de veci în noul cimitir public al Câmpinei

În Câmpina ultimilor ani, a apărut problema locurilor de veci. Pe lîngă cea a locurilor de muncă, marea problemă economico-socială din aproape toate localitățile României. Municipiul nostru are două cimitire publice mari: cel mai vechi, pe strada Bobâlna, iar celălalt, amenajat pe la începutul anilor 2000, pe strada Serg. erou Bogdan Vasile de la marginea cartierului Câmpinița. Ambele sunt administrate fără probleme de compania Floricon Salub, care răspunde de îngrijirea şi paza cimitirelor, având şi obligaţia întreţinerii în bună stare a împrejmuirilor, căilor de acces, spaţiilor verzi, instalaţiilor de alimentare cu apă și de energie electrică. În plus față de cimitirele publice, mai sunt două cimitire de parohie, în cartierele Slobozia și Voila. E curios, totuși, cum cimitirul de pe Bobâlna, deși a fost dat în folosință în perioada interbelică, a reușit să acopere cererea de locuri de veci vreme de peste o jumătate de veac, pe când cimitirul de pe Câmpinița, mai mic, e drept, s-a umplut în mai puțin de două decenii. Prin anul 2014, consilierii municipali, presați de  spectrul crizei locurilor de veci, care se prefigura încă de pe atunci, au decis amenajarea unui nou cimitir public, în cartierul Slobozia, la capătul străzii Izvoarelor. Mai exact, pe câmpul pe care odinioară se desfășurau periodic târguri de animale. 


În ianuarie 2015, primarul Horia Tiseanu a venit în plenul Consiliului Local cu un proiect privind aprobarea indicatorilor tehnico-economici pentru realizarea Cimitirului Lumina, pe strada Izvoarelor, pe un teren de 25.512 mp. Era proiectul unui adevărat cimitir de lux, care ar fi costat aproape un milion de euro (4,16 milioane lei fără TVA), și ar fi oferit nu mai puțin de 4.575 parcele de înhumare,  fiecare mormânt putând primi 2-3 sicrie, în funcție de adâncime. Amenajările cimitirului erau și ele de excepție: 4.635 metri pătrați de alei interioare, capelă, trei corpuri administrative și două sensuri giratorii (adică tot atâtea câte existau în oraș). Înaintea ședinței cu pricina, la presiunea mass-media și a reacțiilor indignate ale cetățenilor care nu vedeau utilitatea acestui cimitir grandios, primarul a recunoscut că suma de un milion de euro pentru un cimitir este mult prea mare pentru bugetul Câmpinei, drept pentru care și-a retras proiectul. După ce au fost refăcute studiul de fezabilitate și documentația tehnică, în martie 2015, edilul-șef a revenit cu un nou proiect legat de Cimitirul Lumina. De data aceasta, cimitirul era mult mai rezonabil. Și ca dimensiuni, și din punct de vedere al costurilor de construție.  Noile costuri cu amenajarea sa se ridicau la suma de 1,88 milioane lei cu tot cu TVA. Consiliul Local a aprobat acest proiect, iar apoi au fost demarate procedurile de achiziție publică. Ulterior, la începutul acestui an, în urma modificării caietului de sarcini (cerință impusă de lege pentru clarificarea unor aspecte de construcție), din indicatorii tehnico-economici aprobați de Consiliul Local Câmpina a rezultat o valoare totală a investiției ceva mai mare decât precedenta, în cuantum de 2.664.140 lei fără TVA. În urma licitației, valoarea realizării obiectivului a scăzut cu aproape un milion de lei. De altfel, așa se întâmplă la toate licitațiile, de vreme ce criteriul principal de câștigare este oferirea prețului cel mai mic. La licitația pentru construirea Cimitirului „Lumina“ au fost depuse opt oferte, licitația fiind câștigată de o firmă din Ploiești care a oferit prețul cel mai mic: 1.484.309 lei fără TVA. În luna august 2016, au început lucrările de construcție. Viceprimarul Adrian Pițigoi a supravegheat îndeaproape desfășurarea lor, declarând unui ziar local că primele locuri de veci din noul cimitir vor fi gata la jumătatea lunii viitoare. (A.B.)

Dan Ştefan Chiţu, maestru emerit al sportului: „Pista de motocros de pe Muscel a găzduit competiţii de nivel european, iar Câmpina era recunoscută la nivel internaţional“

Dan Ştefan Chiţu s-a născut la Breaza. A absolvit Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport în cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. Din anul 1991 este patron al societăţii Carpatin, care deţine Hotelul „Muntenia”. Este vicepreşedinte al PSD Câmpina, iar din anul 2002 poartă titlul cetăţean de onoare al municipiului Câmpina. 
Numele lui Dan Chiţu este legat de lumea sportului, în care s-a făcut remarcat atât pe plan naţional cât şi internaţional, devenind campion la motocros şi bob şi obţinând titlul de maestru emerit al sportului. Pe plan local, timp de 15 ani a fost patronul echipei de fotbal Poiana Câmpina. 


- Care este parcursul d-voastră sportiv, d-le Chiţu?
- Am început sportul de performanţă la Poiana Câmpina în anul 1962. Doi ani mai târziu, în 1964, m-am transferat la Clubul Sportiv al Armatei , Steaua Bucureşti, unde am activat până în anul 1975, când am revenit la Câmpina, unde am continuat ca sportiv şi antrenor al secţiei moto. Din punct de vedere sportiv sunt maestru emerit al sportului la motociclism, maestru al sportului la bob, unde am avut numeroase satisfacţii, am fost cel mai bun sportiv al anului, la moto, în anii 1971,1972 şi 1973, ani în care am câştigat şi Cupa Prieteniei, la care participau cei mai buni sportivi din Europa, Asia – China şi Mongolia, iar din America Centrală - Cuba. În perioada 1982-1989 am fost antrenorul echipei naţionale de motocros a României, cu care am participat la numeroase competiţii internaţionale. 
- Ce v-a determinat să vă îndreptaţi atenţia către motocros?
- Am cochetat la începuturi cu fotbalul, ciclismul şi motocrosul. M-am oprit la motocros, unde cred că aveam calităţile necesare pentru a reuşi, dovadă că am şi reuşit performanţe deosebite, care mi-au adus mari satisfacţii. Apoi, odată cu transferul la Steaua, s-au deschis noi oportunităţi şi au venit cele mai mari performanţe, atât la individual, cât şi cu echipa de club şi, mai ales, cu echipa naţională.
- Multe medalii, cupe şi diplome stau mărturie a valorii dvs. ca sportiv. Care sunt cele mai importante premii pe care le-aţi câştigat?
- Ar trebui să mă gândesc bine, să fiu sigur că nu uit de niciunul dintre titlurile importante câştigate. Am 7 titluri de campion naţional, 5 titluri de campion balcanic (două la individual şi trei cu echipa), am fost prezent la Cupa Mondială în perioada 1970-1972, câştigând Marele Premiu al Spaniei de la Barcelona, din 1970, o mare performanţă a motocrosului est-european la momentul respectiv. De asemenea, am câştigat două ediţii ale Cupei Prietenia, în anii 1971 şi 1973, o competiţie extrem de puternică la nivel european.


- Cupa Prietenia se desfăşura la Câmpina pe traseul de pe Muscel şi era un mare eveniment sportiv internaţional. Ce sentimente vă încearcă rememorând acele momente?
- Competiţiile îmi aduceau bucurie, dar şi mari emoţii, iar satisfacţia de a câştiga în faţa propriilor suporteri o competiţie extrem de puternică era una foarte mare. Pista de motocros de pe Muscel a găzduit competiţii de nivel european, iar  Câmpina era recunoscută la nivel internaţional. La Cupa Prietenia, timp de două zile, veneau peste 50.000 de spectatori, poate chiar şi mai mulţi. Este mare păcat că acea pistă, recunoscută în toată Europa a fost desfiinţată, nu ştiu din ce considerente. Câmpina şi câmpinenii ar merita o pistă de motocros măcar de interes naţional! Veneau oameni din toată ţara, chiar şi din străinătate, veneau cu câte două zile înainte, dormeau în corturi, era o nebunie frumoasă, o mare sărbătoare a motocrosului, a sportului, a Câmpinei.


- Aţi practicat şi bobul, tot un sport de viteză. Când aţi început şi care a fost parcursul dvs.?
- De prin anul 1972, dar mai serios de prin 1975, am început să practic şi bobul, ca pilot, fiind foarte bun prieten cu Ion Panţuru, medaliat cu bronz în proba de bob 2 persoane la Jocurile Olimpice de la Grenoble, din anul 1968, omul care s-a stins anul trecut şi de care m-a legat o mare prietenie. Am fost campion naţional la bob 2 persoane şi vicecampion naţional la bob 4 persoane. De asemenea, o mare performanţă în bob a fost câştigarea competiţiei internaţionale Trofeul „Carpaţi”, la Sinaia, în 1978, atunci când împreună cu prietenul meu, Gheorghe Lixandru, un decatlonist de mare valoare şi un om deosebit, l-am învins pe germanul Lemberg, cel care la următoarea ediţie a Jocurilor Olimpice de iarnă avea să câştige titlul de campion olimpic.

„Am avut dreptate atunci când am afirmat că în viitorii 20 de ani Câmpina nu va mai avea o echipă de fotbal în eşalonul doi 

- Aţi fost patronul echipei de fotbal Poiana Câmpina, FC Dinamo Poiana Campina şi ulterior FC Municipal Câmpina. Când aţi luat hotărârea să patronaţi o echipă de fotbal?
- Din anul 1991 am preluat echipa de fotbal Poiana Câmpina, părăsită de toată lumea după 1989, care activa la acel moment în Divizia C. Am finanţat această echipă până în august 2008, în această perioadă activând 15 ani în Divizia B. Din anul 1994 am fost ales membru în Comitetul Executiv al FRF, unde am activat până în octombrie 2008. 

Martie 2008. FCM Poiana Câmpina - Concordia Chiajna
- Ce satisfacţii şi ce dezamăgiri aţi cunoscut în perioada în care aţi condus echipa de fotbal fanion a Câmpinei?
- Ca patron al echipei Poiana Câmpina am avut nenumărate satisfacţii. De la faptul că am preluat echipa într-un moment foarte greu, la multe victorii extrem de importante, la promovarea în Divizia B, dar poate cea mai mare satisfacţie a fost aceea că am putut duce timp de 17 ani renumele unei echipe iubită de câmpineni. Sigur, cea mai mare dezamăgire am trăit-o în august 2008, atunci când în ciuda tuturor asigurărilor primite, nu s-a mai concretizat finanţarea promisă cu 32 % din totalul cheltuielilor anuale. La momentul respectiv, am oferit echipa cu titlu gratuit oricărui potenţial investitor, pentru că eu să susţin financiar echipa, de unul singur, nu mai puteam. Nu a fost nimeni interesat! Singura condiţie pe care o pusesem era ca echipa să fie menţinută în Divizia B minimum 10 ani, nu 15 cât am ţinut-o eu în acest eşalon. A fost o mare greşeală din partea autorităţilor de atunci, dovadă fiind faptul că de atunci sportul câmpinean a intrat într-un picaj ce pare ireversibil. Se pare că, din păcate, am avut dreptate atunci când am afirmat că în viitorii 20 de ani Câmpina nu va mai avea o echipă de fotbal în eşalonul doi (divizia B).
- Ce părere aveţi despre ce se întâmplă acum în sportul câmpinean?
- Din păcate, activitatea sportivă la nivelul Câmpinei este slabă şi foarte slabă. Sunt două excepţii notabile – Nicolae Pavel, la atletism, care reuşeşte să mai găsească resurse pentru a aduce copii către sport şi să obţină o serie de performanţe remarcabile, mai ales având în vedere condiţiile în care se pregătesc şi Cătălin Duţă, la motocros, singurul care reuşeşte să mai menţină tradiţia acestui sport în Câmpina, dar căruia, sunt convins, îi este extrem de greu, deoarece, în primul rând, nu are unde să se antreneze, dar cu toate acestea obţine clasări pe podium an de an în campionatul naţional, ceea ce nu este deloc puţin lucru.
Andreea Ştefan

Memorialul „Luca Henegar” la atletism, ediţia 2016

Sâmbătă, 26 noiembrie, începând cu ora 9.00, Consiliul Local Câmpina, Casa Tineretului şi Clubul Sportiv Şcolar „C-tin Istrati” au organizat la sala de sport de la căminele Petrol o nouă ediţie a Memorialului „Luca Henegar” la atletism, competiţie sportivă devenită tradiţională în ultimii ani. Întrecerile desfăşurate în memoriafostului mare profesor şi antrenor de atletism au fost onorate de elevii Colegiului Tehnic „C. Istrati” şi de cei ai Colegiului Naţional „N. Grigorescu”, în ciuda faptului că organizatorii au lansat invitaţii către toate şcolile câmpinene şi din localităţile limitrofe. 


Competiţia finanţată (cu diplome şi premii) de administraţia locală s-a desfăşurat după un program împărţit în trei probe: săritura în lungime, viteză şi aruncarea greutăţii, pe categorii de vârstă cuprinse între 8 şi 13 ani, atât la fete, cât şi la băieţi. 


Buna dispoziţie pentru mişcare a tinerilor sporitivi, rezultatele notabile şi premiile oferite de organizatori au întregit tabloul unei manifestări frumoase în memoria unui om de exepţie al sportului câmpinean, dascăl al multor generaţii, cel care a fost Luca Henegar.


La festivitatea de premiere au participat prof. Nicolae Pavel şi prof. Mihaela Marin – din partea CSS „C-tin Istrati“, consilierul local Florin Frăţilă din partea Comisie de sport a Consiliului Local, prof. Adrian Stoican – preşedintele CS Câmpina, Gabriel Budileanu din partea Casei Tineretului şi nu în cele din urmă, ca un exemplu viu al performanţei sportive, campioana naţională de juniori şi tineret la aruncarea suliţei, Ioana Plăvan, legitimată la CSS „C. Istrati“.

Câştigătorii concursului de creaţie literară au fost premiaţi

„Este o mare bucurie să mai vezi tineri, în zilele noastre, aplecaţi spre literatură” – declara scriitorul Florin Dochia imediat după încheierea jurizării Consursului de creaţie literară adresat elevilor câmpineni, organizat de Consiliul Local prin Comisia de cultură, Biblioteca Municipală „Dr. C.I. Istrati” şi Societatea Scriitorilor Prahoveni. Aflat la prima sa ediţie, concursul face parte din seria de manifestări culturale ale Bibliotecii, aprobate de Consiliul Local şi a avut ca obiectiv stimularea interesului pentru literatură, în sprijinul formării şi dezvoltării personalităţii elevilor. 


Joi, 24 noiembrie, începând cu ora 13.00, Biblioteca Municipală a organizat festivitatea de premiere a concursului la care au participat tinerii premiaţi şi profesorii lor, părinţi, scriitori şi reprezentanţi ai administraţiei locale. Premiile la secţiunile „Poezie”, „Proză scurtă”, „Eseu” şi „Comentariu literar”, constând în diplome şi cărţi, au fost acordate de Florin Frăţilă, preşedintele Comisiei de cultură a Consiliului Local şi de scriitorii Florin Dochia, Iulian Moreanu şi Ştefan Al. Saşa.

Familii de italieni stabilite pe vremuri la Câmpina

În prima jumătate a secolului XX, din Italia s-a emigrat masiv. Filmele neorealiste din decada anilor 50, adevărate capodopere rămase în istoria cinematografiei, ilustrează drama emigranţilor ce se îndreptau în special spre cele două Americi. Mai puţin cunoscută este emigraţia italiană îndreptată spre tânăra Românie de atunci, ţară bogată, care le oferea multe posibilităţi. În Câmpina au venit pietrari, mozaicari, sculptori de monumente funerare în marmură şi granit şi foarte buni constructori. Într-o statistică alcătuită de Biroul Populaţiei al Primăriei câmpinene, la data de 2 iunie 1924 se arată că după germani, care erau în număr de 264, după cehoslovaci care însumau 200 de persoane, a treia comunitate de străini, din cele 21 de etnii atrase de industria petrolieră în oraşul nostru, era constituită de italieni, comunitate ce număra 133 de membri. 
Cea mai importantă familie de italieni stabilită în oraşul nostru a fost aceea a marelui constructor arhitect Luigi Lezza, care îşi construise o somptuoasă vilă pe strada B.P. Hasdeu nr. 45. Într-o carte poştală care a circulat în acea perioadă apare familia Lezza în faţa casei (vezi foto). 


Luigi Lezza a avut o familie numeroasă, fii şi fiice, nepoţi şi strănepoţi, care timp de trei generaţii şi-au trăit viaţa în oraşul nostru. Luigi Lezza, asociat cu constructori italieni importanţi precum Galli d’Angelo şi Piedemonte, a fost cel care a ridicat cele cinci coşuri ale Rafinăriei, construcţii monumentale, înalte de aproximativ 30 de metri, care aveau la înălţime montate catarge pe care, la diferite evenimente, se ridica steagul tricolor. De remarat că aceste impunătoare coşuri pentru evacuarea fumului produs la prelucrarea păcurei au fost atât de solid construite, încât nici la cutremurul din 1940, nici la bombardamentele care au distrus o mare parte din Rafinărie, n-au avut nicio avarie. 


Familia lui Luigi Lezza se compunea din fiii săi: Giuseppe (inginer), Jacomo (desenator), Bruno, Dante, Nini şi din fiicele: Severina (soprană), Matilda (căsătorită Ionescu, soprană), Elvira (căsătorită Giurgiu), Lucia, Aida. Din căsătoria fetelor au rezultat familii mixte italo-române. Aida s-a căsătorit cu un distins domn, foarte bun specialist în schelele de petrol, dl. Săndulache. Acesta se trăgea dintr-o familie înstărită, dar pentru că în perioada interbelică purtase cămaşa verde a mişcării legionare, a fost mult timp persecutat şi marginalizat să lucreze pe un post obscur de tehnician la Schela Băicoi. Dl. Săndulache moştenise de la familia sa vechiul imobil în care a funcţionat Vama Câmpinei. Clădirea, cu beciuri mari şi anexe, se afla la jumătatea străzii numită pe vremuri Toma Stelian, în prezent Parcul Trandafirilor din zona notariatelor. Avea o grădină mare, care se mărginea cu şcoala de pe strada Goleşti şi cu cârciuma lui Odor, care pe vremuri făcuse parte tot din anexele Vămii. În copilărie, locuind în vecinătate, am cunoscut cele câteva familii sărace care mai ocupau câteva odăiţe din fosta vamă. Dl. Săndulache şi soţia sa Aida au avut un fiu, Mircea, inginer, decedat de curând şi o fiică, numită tot Aida, personaj marcant în viaţa câmpineană din anii 50 – 60 – o mare înotătoare, campioană naţională la concursurile de nataţie pentru copii (50 m crawl), ulterior antrenoare, absolventă a Institutului de Cultură şi Educaţie Fizică (ICEF). Frumoasă, distinsă şi inabordabilă, respingând cu politeţe asalturile admiratorilor, era vedeta Ştrandului nr. 2. S-a îndrăgostit de Samir, un monitor de schi din Predeal şi s-au căsătorit. Împreună cu părinţii a emigrat în Italia, dar urmare unei căsnicii nefericite, a făcut o depresie şi a sfârşit tragic, punându-şi capăt vieţii.
Inginerul Giuseppe a avut doi copii: Gina şi Odo, care au plecat de asemenea în Italia.  Fratele lui, Nini, căsătorit cu Maria, avea o casă frumoasă pe strada Cuza. A avut trei fii: Riki, Renzzi şi Tenzzi, care au apucat să plece în Italia în anii 50, cu câteva săptămâni înainte ca tatăl lor să fie arestat şi implicat într-un proces înscenat celor cu funcţii de conducere în întreprinderile capitaliste, acuzaţi de ruinarea economiei naţionale.

Alte familii de italieni

CĂLĂTOR PRIN LUME. Thailanda – ţara oamenilor liberi (1)

Bine v-am regăsit, dragi cititori ai acestei rubrici, după o pauză destul de lungă în care nu v-am uitat şi m-am preocupat să adun material pentru articolele viitoare, cu gândul la noi călătorii. Astăzi vă invit să mă însoţiţi în călătoria către o zonă mai îndepărtată, în Asia de sud-est, într-o ţară cu o istorie milenară, mai puţin cunoscută de noi: Thailanda.
Ne îmbarcăm pentru început la bordul unui Airbus 320, cu destinaţia Doha (capitala Quatar-ului), urmând ca de aici, după o ecală de câteva ore, să ne continuăm drumul, timp de şase ore, spre Bangkok, capitala Thailandei, unde vom ajunge după aproape 18 ore, timp suficient să trecem în revistă...


Câteva repere thailandeze
Acest stat, care împreună cu Malaysia a fost numit Tigrul Asiei datorită boom-ului său economic, se află în Asia de sud-est, ocupând o suprafaţă de 511.115 km2 şi având o populaţie de peste 65 de milioane de locuitori. Este înconjurat de fosta Birmanie, astăzi Myanmar, Laos, Cambodgia, Oceanul Pacific (Golful Thailandei), Malaysia şi Oceanul Indian (Marea Andaman). Numele ţării provine din două cuvinte:

Maternitatea SanConfind Poiana Câmpina – arta de a moși

La Secția Obstetrică-ginecologie din Spitalul SanConfind Poiana Câmpina puteți naște mult mai ușor, în condiții de totală siguranță. Secția are două săli de naștere pe cale naturală și o sală pentru operații modernă, cu suprapresiune și sisteme performante de sterilizare. Tot în această unitate se rezolvă chirurgical o patologie oncologică diversă și complexă, cu depistarea și vindecarea cancerelor genitale incipiente. Toate aparatele, echipamentele și dispozitivele medicale sunt de ultimă generație, fiind realizate de producători mondiali de renume. Grație unor dotări de excepție și unui personal medical foarte bine pregătit și profund dedicat, serviciile sanitare oferite de această secție sunt la cele mai înalte standarde de calitate. 


Maternitatea SanConfind își începe activitatea la începutul lunii viitoare, iar înainte de darea ei în funcțiune, toate spațiile și încăperile sale au fost sfințite în cadrul unui ceremonial religios săvârșit de un sobor de preoți. (P)

25 noiembrie 2016

Singuri pe lume! Povara copilăriei a șase suflete pentru care „familia“ are un alt înțeles

Copilăria, cea mai frumoasă perioadă a vieții. Una fără griji, în care jocul, bucuria prieteniei, a cadourilor de Sărbători, protecția familiei și școala sunt principalele preocupări. Așa ar trebui să fie. Însă, din nefericire, nu pentru toți micuții lucrurile stau la fel.
Este și cazul a șase copii, aflați în plasament la unul dintre centrele de tip familial al Asociației „Iubiți copiii“, din Câmpina. Povestea lor este povestea a mii de suflete care pentru părinții ce le-au dat viață au fost fie niște „greșeli“, fie niște corvoade, fie niște martori ai lipsurilor de toate naturile, dar, mai ales, ai dragostei părintești.
Caractere diferite, așa cum i-am descoperit pe „copiii“ soților Bucur, asistenții maternali cărora le-au fost încredințați Narcis, Denis, Maria, Florin, Marian și Alex, cei șase au în comun o durere pe care și-au încătușat-o, pe care nu vor s-o exprime cu voce tare, nu vor s-o viseze, lăsând doar ochii să le vorbească și, în unele situații, și modul de a fi, de a se comporta în societate, de a da sau nu atenție anumitor lucruri. E o durere care-i macină și pe care o vor purta o viață. O durere pentru care, pe post de pansament, și-au creat o mască, una a copilului care și-a înțeles soarta și s-a resemnat în fața ei. 


Sufletele…nimănui
Însă, în ciuda sufletului zdrobit, a multitudinii de „da’ de ce“ –uri pe care cu siguranță le au, chiar dacă nu le adresează cu voce tare, copiii aceștia n-au uitat să iubească. Iar toate sentimentele și le exprimă față de cei pe care-i consideră părinții lor, celor care le spun MAMĂ și TATĂ: Nicoleta și Ciprian Bucur. Nu există zi în care cei doi să nu fie luați în brațe și să nu audă „te iubesc, mami!“, „te iubesc, tati!“. Iar, la rândul lor, soții Bucur le oferă micuților tot ceea ce au, tot ceea ce pot. Cel puțin, până la vârsta de 18 ani, când acești copii, considerați „ai statului“, devin ai nimănui. Dacă nu sunt încadrați într-o formă de învățământ, asistenții maternali sunt obligați să-și ia mâna de pe ei, lăsându-i în voia sorții. Trauma copilăriei, alinată într-o formă sau alta în aceste centre, este redeschisă și accentuată de abandonul total de care au parte odată cu majoratul. La 18 ani, statul îi consideră apți de a se descurca și integra în societate. În realitate, mulți dintre ei, fără spijin, fără adăpost, fără o calificare, cu boli diverse, devin cauze pierdute.

Trei perechi de frați, șase caractere diferite!
Narcis are 15 ani și deja a început să se gândească la momentul în care majoratul va fi cea mai cumplită zi din viața lui. Una mai grea decât momentul în care împreună cu fratele lui, Denis (13 ani), au ajuns într-un centru de plasament. 


Spre deosebire de fratele lui, care are un comportament mai aparte, marcat de puseuri de violență, agitație, Narcis este o fire introvertită. Refulează prin sport și desen…unul în alb și negru, unul din care nu lipsește tristețea. 


Nu vrea să povestească despre familia naturală. Spune că-i este bine în mediul pe care-l are acum, de unde nu-i lipsește nimic. Dar, asemenea celorlalți „frați“, are anumite limite în a visa, în a-și dori. Nu vrea să sufere sperând în van. Nici Moșului nu-i cere prea multe. De fapt, nu-i cere nimic… Dar, cine știe, poate niște creioane speciale, niște seturi de culori, planșe și câteva lecții pentru perfecționarea tehnicilor l-ar face să-și revizuiască un pic atitudinea față de ceea ce înseamnă magia Crăciunului și existența unui Moș care are menirea de a-i face fericiți pe toți copiii. Și, poate, pasiunea sa, care acum îi este și balsam pentru suflet, i se va transforma într-o sursă de câștig, în viitor.
Pe Denis nu l-am găsit acasă. Din cauza comportamentului care tulbura atmosfera din centru, acesta urmează cursurile Școlii Speciale de la Voila și vine doar în week-end, „acasă“, pe Muscel, așa cum e știută de câmpineni zona unde sunt cele două case de tip familial ale Asociației „Iubiți copiii“. Sportul face minuni, fiind totodată și un mod de eliberare de toate gândurile și energiile negative. Sportul, cum este cel de contact, făcut într-un mediu organizat, îi poate deschide lui Denis o nouă viziune asupra controlului violenței și-i poate retușa comportamentul. Dar psihologii și antrenorii care modelează caractere prin sport pot găsi o soluție și pentru acest copil. Cu siguranță, judecarea și marginalizarea lui nu trebuie luate în calcul!
Maria este singura fată dintre cei șase copii aflați în grija soților Bucur. Am găsit-o plimbându-se cu rolele prin casă. Abia așteaptă să vină zilele frumoase să alerge în voie pe-afară. Momentan, tocește rolele prin casă și nu absentează, pentru niciun motiv, de la cursurile de dans. 


Are 11 ani și este o „avalanșă“ de tandrețe. Nu există zi în care să n-o ia pe „mami“ în brațe, să nu-i amintească faptul c-o iubește enorm. Din păcate, are o formă de retard care o împiedică să se dezvolte intelectual asemenea copiilor de vârsta ei. Nicoleta Bucur speră ca împreună cu terapiile pe care le urmează cu un logoped s-o ajute să învețe tainele cititului. Momentan, nu distinge sunetele… Știe însă să măsoare distanța Câmpina – Ploiești, acolo unde mai merge în vizită la familia lărgită, dar și împreună cu „tati“ Ciprian, la cumpărături. Sunt distanțe diferite pentru Maria. Surprinzător, drumul este văzut lung atunci când trebuie să meargă în vizită la cei care îi sunt membrii familiei în acte, dar scurt și plăcut atunci când își însotește „tatăl“ la cumpărături sau alte treburi. Ne-a mărturisit că-i place iarna, mai ales că este născută în acest anotimp. Dar fiecare aniversare vine cu întrebarea „câți ani mai pot rămâne aici, cu voi?“. De la Moș Crăciun își dorește o pernuță cu „Soy Luna“, una pe care să adoarmă cu gândul că viața îi va aduce momente frumoase.
Tot aici l-am întâlnit și pe fratele ei, Florin, care va împlini 10 ani. Se recomandă „Foin“ pentru că, momentan, atât poate. O fire energică, extrem de schimbătoare, dar care oferă cu generozitate zâmbete și, mai ales, dragoste. N-are timp prea mult să stea de vorbă cu oaspeții, pentru că mai are de „meșterit“ câteva jucării. În privința cerințelor adresate Moșului, scrisoarea a fost scurtă și la obiect: o mașină cu telecomandă. 


În ceea ce privește ultima pereche de frați, Marian (6 ani) și Alex (4 ani), am întâlnit caractere antitetice.
Cei mai triști ochi ai unui copil pe care i-am întâlnit vreodată sunt cei ai luiMarian. Ochi care vorbesc mai mult decât ceea ce poate el să-ți povestească despre ceea ce a văzut în familia naturală, de unde a fost luat în plasament de urgență împreună cu fratele lui, dar mai ales despre ceea ce simte. Anul trecut, când cei doi au ajuns în casa de pe Muscel, Marian n-a vorbit și n-a mâncat o zi întreagă. Ușor,ușor a început să se adapteze noului mediu. Însă ochii îi trădează durerea care îl va chinui multă vreme. Ca toți copiii, și el îl așteaptă pe Moș Crăciun, iar în preferințe se numără un robot cu telecomandă sau o barcă cu motor.


Total opus îi este fratele mai mic, Alex, un „ghem“ de energie și veselie. Are doar patru anișori, iar pentru el, faptul că lumea i s-a schimbat la o vârstă la care memoria nu înregistrează prea multe din ceea ce se întâmplă în jur,i-a fost de ajutor. Este foarte prietenos și nu va ezita să-ți explice într-un limbaj stâlcit și foarte haios toate mecanismele jucăriilor. Abia îl așteaptă pe Moșu’ cu o „masină de vitesă“, cu iaurturi cu fructe și tort.

Dumnezeu lucrează și prin mâna lor
Cât despre asistenții maternali Nicoleta și Ciprian Bucur, ei fac parte din categoria acelor oameni prin mâna cărora Dumnezeu lucrează. Au ajuns să aibă această viață după ce s-au hotărât să înfieze un copil. În anul 2000, au reușit să adopte o fetiță care atunci avea aproape șase luni și care, acum, este liceană. Din 2005, Nicoleta Bucur a hotărât să se dedice cu totul sufletelor nevinovate și să vină la Asociația „Iubiți Copiii“, iar pasul i-a fost urmat în 2008 și de către soțul său, Ciprian. De atunci, au fost mamă și tată pentru 14 copii. Unii au fost înfiați, alții au fost reintegrați în familiile biologice, iar dintre aceștia îi mai au acum pe cei șase. Nu se plâng de nimic, nu cer nimic, dar se bucură, totodată, când există persoane care le deschid ușa și le oferă micuților mici atenții. Își doresc sănătate, răbdare și înțelepciune pentru a-i îngriji, educa și a-i ajuta pe acești copii să se salveze. 

Noi le putem aduce un strop de bucurie, ajutându-l pe Moș în îndeplinirea dorințelor. Pe lângă jucării, le putem oferi rechizite, dulciuri și hăinuțe. Cei interesați, îl pot contacta pe Cristi Minculescu, coordonatorul Grupului „Pentru Tine“, la numărul de telefon – 0726.279.537 sau pot lăsa mesaje pe pagina de facebook a grupului, care este una publică. 

Text: Liliana Maxim Minculescu
Foto: Cristi Minculescu

22 noiembrie 2016

Schițele și desenele lui Grigorescu pot fi, în sfârșit, admirate de publicul câmpinean

Întoarcerea acasă
Cele 202 schițe și desene în creion, peniță și laviu semnate de Nicolae Grigorescu s-au întors, anul trecut, acasă, la Câmpina, dar ele au putut fi expuse publicului amator abia la finele săptămânii trecute. Pentru aceste lucrări evaluate astăzi la peste un million de euro, administraţia locală s-a războit 13 ani în instanţe cu Muzeul Naţional de Artă din Bucureşti. Vreme de 11 ani (2002 – 2013), a durat procesul propriu-zis în fața instanțelor de judecată (o perioadă nepermis de lungă, chiar și pentru sistemul de drept românesc plin de lentoare și de neprevăzut), litigiul având două cicluri procesuale, în care bătăliile juridice erau câștigate când de o parte, când de cealaltă. Aproape doi ani a durat executarea silită a MNA, posesorul lucrărilor, care tot nu voia să le înapoieze proprietarului de drept, Primăria Câmpina, în ciuda soluției finale definitive și irevocabile favorabile municipalității câmpinene. 


Prima expoziție publică
Lucrările au fost expuse pentru prima dată publicului vineri, 18 noiembrie, începând cu ora 12.00, într-un spațiu special amenajat la etajul Casei Căsătoriilor din Bulevardul Culturii nr. 27. La acest eveniment au participat numeroase oficialități câmpinene, dar și județene. Au fost prezenți primarul Horia Tiseanu, prefectul județului, Daniel Grigoraș, viceprimarul Adrian Pițigoi, secretarul municipiului, Paul Moldoveanu, mai mulți consilieri municipali, reprezentanți ai unor muzee importante din județ și din țară (dintre care îi amintim pe Doina Păuleanu, directorul Muzeului de Artă din Constanța, Valter Paraschivescu, șef de secție la Muzeul Județean de Artă Prahova), o mulțime de scriitori și oameni de cultură din municipiul Câmpina. Au fost și invitați care nu au putut veni. Dintre marii absenți: Bogdan Toader, președintele Consiliului Județean Prahova. 


Inspirația secretarului Paul Moldoveanu
Lucrările au fost ultimele desene și schițe realizate de ”pictorul național”, ceea ce le conferă o valoare cu totul aparte. Ele au fost vândute Primăriei Câmpina de către fiul marelui pictor, în 1939, ca o dovadă de prețuire și de recunoștință a lui Gheorghe N. Grigorescu față de orașul care l-a găzduit și l-a adoptat pe ilustrul său părinte, Câmpina, se știe, a fost orașul în care Nicolae Grigorescu și-a trăit, în liniște, ultimii ani ai vieții. Marele pictor a murit la locuința sa din Câmpina,  în iulie 1907, oraș pe care l-a iubit și pictat în multe dintre pânzele sale realizate în crepusculul vieții sale. După încheierea actului de vânzare-cumpărare, din cauză că orașul nostru nu avea spații amenajate corespunzător în care lucrările să fie expuse și depozitate în siguranță, acestea au fost trimise la București. Însă administraţia din Câmpina doar le-a împrumutat Muzeului „Toma Stelian” din Bucureşti, devenit ulterior Muzeul Naţional de Artă al României. Diriguitorii MNA au uitat însă ca primiseră lucrările doar pentru depozitare și expunere, iar politica autorităților comuniste, care promovau o subordonare a instituțiilor locale în fața celor centrale, din toate domeniile, a făcut ca cei din conducerea MNA să se creadă și mai mult stăpânii lucrărilor. Dacă părintele celor 202 desene și schițe a fost Nicolae Grigorescu, părintele acțiunii de descoperire și de recuperare a lor este Paul Moldoveanu. Numai o inspirație fericită a secretarului Primăriei a făcut ca aceste adevărate opere de artă să nu rămână pe vecie în proprietatea injustă a MNA. Secretarul Câmpinei a relatat audienței istoria pierderii și regăsirii celor 202 lucrări realizate de cel care a pus bazele școlii naționale de pictură. ”Cele 202 desene și schițe au fost cumpărate de Primăria Câmpina pe 6 noiembrie 1939, de la fiul marelui pictor, Gheorghe N Grigorescu, acesta primind pe ele le 600.000 de lei. Lucrările nu au fost expuse niciodată la Câmpina, din lipsa unor spații special amenajate. Ele au fost trimise în custodie Muzeului ”Toma Stelian”, iar în 1950 au intrat în proprietatea statului și a Muzeului Național de Artă. După trecerea atâtor decenii, nimeni din Câmpina nu mai știa de exsitența operelor. Cu totul întâmplător, eu am aflat de la un prieten că ar fi existat niște lucrări de Grigorescu în arhiva Primăriei Câmpina.  A fost scânteia care m-a determinat să mă documentez și să încep o anchetă pentru găsirea lucrărilor. Am fost la București la MNA și la o celebră casă de licitații dedicată operelor de artă, unde m-am întâlnit cu specialiști renumiți care mi-au confirmat existența lucrărilor și faptul că ele ar aparține Primăriei Câmpina. Am reușit să intru în posesia unui repertoriu al operelor de artă românească, publicat în 1974, unde am văzut poze cu câteva dintre cele 202 desene și schițe ale lui Grigorescu, cu o notă de subsol a paginii respective unde era menționată Primăria Câmpina ca fiind proprietarul acestor lucrări. În acel moment am fost convins că în arhiva Primăriei se afla un act de proprietate. Împreună cu arhivarul nostru, Ciprian Bischoff, am reușit să găsim actul de vânzare – cumpărare al acestor opere de artă. L-am autentificat ulterior la Arhivele Statului, pregătindu-ne de process cu MNA și Ministerul Culturii. Instituțiile respective au recunoscut valabilitatea actului de vânzare-cumpărare, dar cu toate acestea, legislația nu permitea transferul de proprietate asupra lucrărilor înapoi la propiretarul de drept decât în urma unei soluții definitive date de o instanță de judecată. Războiul juridic a fost inegal, deoarece juriștii nostri nu au avut niciodată tangențe cu dosare asemănătoare. Ne-am judecat 11 ani, cu sentințe favorabile când nouă, când lor. În 2013, am ajuns în posesia unei sentințe definitive și irevocabile care ne dădea câștig de cauză și repara o nedreptate istorică.”  


O expunere periodică pentru protecția lucrărilor
Primarul Horia Tiseanu a luat și el cuvântul, subliniind calitatea lucrărilor de realizare a spațiului de expunere și depozitare a lucrărilor lui Grigorescu. ”În prezent, sunt expuse doar 100 de lucrări, urmând ca peste trei săptămâni să expunem și celelalte 102 desene și schițe. Desenele și schițele au un regim special, căci pentru a nu fi afectate de lumină, ele nu pot fi expuse mai mult de trei săptămâni pe an. Amenajarea spațiului a costat 382.000 lei, sumă alocată integral de la bugetul local. Suma este considerabilă, deoarece s-au realizat condiții speciale pentru protejarea lucrărilor, care vor trebui ferite de lumină și umiditate. După ce se vor expune, pe rând, toate lucrările, în 2017, va fi amenjată o expoziție permanentă cu toate cele 202 lucrări, dar nu vor fi expuse originalele, ci fotocopii ale acestora. Expoziția va fi gratuită, pentru că ne-am gândit că lucrările aparțin, de fapt, câmpinenilor,” a declarat edilul celor prezenți.
Adrian BRAD

Editorial. 42%

Un studiu sociologic recent dat publicității a furnizat acest procent de analfabeți funcțional printre elevii români. Un analfabet funcțional  este cineva care știe să citească, dar nu înțelege sensul celor citite, nu poate efectua operații logice elementare, nu poate discerne o informație. Pe fondul unei percepții publice foarte negative la adresa învățămîntului, lumea s-a scandalizat în fața acestei cifre. Ca om îmbătrînit în sistem, pot spune deschis că este un procent optimist, în realitate cred că este mult mai mare. Cauzele? – vine imediat întrebarea. Să spun imediat că trebuie să fim și atenți la ce ne raportăm. Invocarea testelor de tip PISA, ca pe un fel de „literă de evanghelie”  nu este neapărat relevantă. Vezi aici un articol mai vechi, dar edificator: http://dilemaveche.ro/sectiune/la-singular-si-la-plural/articol/ce-nu-spun-testele-pisa-comparaison-nest-pas-raison


Pentru că sistemul nostru de învăţă#mînt, programele de studiu și de evaluare sunt altfel structurate și mulți elevi nu înțeleg pur și simplu ce li se cere, neobișnuiți cu asemenea tip de cerințe „integrative”. Atunci rezultatele sunt mai slabe decît nivelul lor real de cunoștințe și abilități raționale. Dar școala românească furnizează analfabeți pentru că așa este concepută. Pentru că de 30 de ani se introduc forme fără fond, imitații caraghioase și parțiale luate de pe te miri unde, fără o minimă gîndire asupra implicațiilor. Felul în care este concepută predarea limbii și literaturii române duce la acest analfabetism funcțional și nimeni nu vrea să vadă asta. Se tot vîntură flamura zdrențuită a tot felul de „modele”: finlandez, american, francez etc. Omițîndu-se a se spune că respectivele „modele” produc procente chiar mai mari de analfabeți. Dar sunt mult mai eficiente în „abilitățile” formării de roboți perfecți ai Sistemului. Nu vă lăsați păcăliți: cînd se vorbește, aparent convingător, despre „integrarea socială a absolvenților”, despre asta este vorba: omul fără însușiri perfect. Ei au cîteva școli de tradiție în care-și formează elitele conducătoare, pe bani foarte mulți. Învățămîntul de stat, general, este făcut să scadă tot mai mult nivelul de cultură. Ne mîndrim cu succesele „sistemului” nostru, dar poate cineva spune cu exactitate cîte se datorează strict muncii de la clasă și profesorilor cu har (mulți, incredibil de mulți, altfel șandramaua s-ar dărîma) din școală și cîte sacrificării copilăriei pe altarul „meditațiilor”? Un nenorocit de sistem paralel, fără de care ce s-ar întîmpla? 
Elevii vin din gimnaziu la liceu fără să știe să ia notițe, sufocați de

Festivalul Național de Teatru „Mircea Albulescu” – cea mai importantă manifestare culturală câmpineană

În anul 2011, viața culturală câmpineană a cunoscut o premieră deosebită, o dată cu înființarea Asociaţiei Culturale “Teatru Proiect” Câmpina de către marele actor Mircea Albulescu, omul de afaceri câmpinean Adrian Dochia și regizorul Dan Tudor (de la Teatrul ”Național” din București). Din motive diverse, Dan Tudor și Adrian Dochia s-au retras ulterior din conducerea Asociaţiei Culturale “Teatrul Proiect” Câmpina; primul s-a retras acum doi ani, din lipsă de timp, iar al doilea, imediat după alegerile locale, pentru a nu a ajunge într-un conflict de interese, după accederea sa în Consiliul Local Câmpina. Puțin după înființare, Asociația avea să dea naștere primului teatru profesionist de pe meleagurile noastre: Teatrul Proiect Câmpina. Efervescența culturală nu s-a lăsat prea mult așteptată, lucrurile s-au urnit frumos, iar în 2012, Câmpina era gazda unui eveniment cultural de anvergură: Festivalul Național al Teatrelor de Proiect. Anul acesta, evenimentul a ajuns la a patra ediție (în 2014, nu s-a putut desfășura din cauza lipsei totale a finanțărilor și a sponsorizărilor). După dispariția dintre noi, în aprilie 2016, a  lui Mircea Albulescu, în memoria maestrului scenei și filmului românesc care a patronat, în ultimii ani, ca un zeu al artelor viața culturală câmpineană, denumirea festivalului a fost schimbată. 


Astfel, în a doua jumătate a săptămânii trecute, la a patra sa ediție, manifestarea a purtat numele marelui dispărut, patronul spiritual al evenimentului, care a lăsat cu limbă de moarte rugămintea ca festivalul să nu fie lăsat să moară.  De cinci ani, după înfiinţarea acestui teatru proiect în orașul nostru, câmpinenii sunt invitaţi să lase televizorul şi să vină la teatru, la Casa de Cultură ”Geo Bogza”, cea mai veche instituţie culturală a oraşului. Spectatorii prezenți la cele patru spectacole ale festivalului au dovedit, prin numărul lor important, că viața culturală a Câmpinei este pe drumul cel bun. 


”Și anul acesta, festivalul nostru a avut succes, dovadă stând numărul spectatorilor prezenți la cele patru seri ale evenimentului. În prima seară, s-a jucat comedia Tartuffe, celebra comedie în versuri scrisă de Molière, jucată de o trupă de la Teatrul Metropolis, într-o versiune scenică semnată de Victor Ioan Frunză. A doua seară, într-o o admirabilă punere în scenă a Teatrului Evreiesc de Stat, spectatorii au putut să o admire încă o dată pe Maia Morgenstern în piesa Varșovia – ghid turistic. 


A treia seară a fost seara teatrului neconvențional, căci pe scena Casei de Cultură au urcat tinerii actori de la Cuibul Artiștilor, care au prezentat publicului piesa Ambrios, o piesă nonverbală reprezentând o punere în scenă extrem de curajoasă și de modernă. 


În sfârșit, în ultima seară a festivalului, câmpinenii s-au putut delecta urmărind piesa ”Sâmbătă: averse!”, în regia tânărului și talentatului Matei Lucaci-Grunberg (foto), piesă care se joacă la București, la Godot Cafe Teatru, cu mare succes. 


Am avut un mare sprijin în organizarea festivalului din partea regizorului Victor Ioan Frunză, un prieten al meu și al Câmpinei, care a făcut selecția pieselor ce s-au jucat la Câmpina. Maestrul, acum trei-patru decenii, când era student la IATC, a montat câteva piese la Câmpina, jucate, pe atunci, de actori amatori locali reuniți în așa-zisul teatru popular al orașului. Teatrul proiect din orașul nostru a constituit o adevărată emulație pentru trupa de actori amatori, de fapt, actori-elevi ai teatrului nostru.  Este vorba despre trupa de adolescenţi pregătiţi prin cursul de interpretarea teatrală finanţat de Consiliul Local la Casa Municipală de Cultură „Geo Bogza”, prin Asociaţia Teatru Proiect, trupă care a obţinut distincţii la toate manifestările naţionale la care a participat”, ne-a declarat directorul Festivalului, Adrian Dochia. Premiul ”Mircea Albulescu”, premiul  festivalului, i-a revenit regizorului Matei Lucaci-Grunberg și piesei ”Sâmbătă: averse!”.
Adrian BRAD

Cristi Minculescu, iniţiatorul grupului de voluntariat „Pentru Tine!”: „Îmi doresc ca beneficiarul de azi să devină voluntarul activ de mâine“

Cristi Minculescu este câmpinean şi este unul din oamenii care dedică o parte din timpul său celor care au nevoie de ajutor, determinându-i şi pe alţii să-i urmeze exemplul şi să se mobilizeze pentru ca împreună să aducă bucurie şi un strop de speranţă în sufletele celor care se află în impas. Campania umanitară în care este angrenat acum se numeşte „Moşul vine pentru tine!” şi a fost demarată ieri, 21 noiembrie. Despre aceasta şi despre viaţa de voluntar a lui Cristi aflaţi din interviul pe care ni l-a acordat.


- Pentru început, aş vrea să ne spui câteva cuvinte despre tine.
- Am 38 de ani, deocamdată (râde). Mândru tată de fată (Denisa), mai am un „maimuţoi” pe care încerc să-l învăţ din tot ce ştiu de câte ori am ocazia și viitor tată de băiat, pe care îl va aduce Moș Crăciun. Eu nu cred în povestea cu barza... Soț fericit și mândru de soția mea, Liliana.
- Ce înseamnă pentru tine să contribui la conştientizarea şi responsabilizarea oamenilor faţă de oameni? 
- Cred în puterea exemplului, însă nu intenționez să fac un țel din responsabilizare și constientizare, în general.
- Când şi cum ai început să te implici în proiecte umanitare? Ce te-a motivat?
- Sunt două întrebări pe care le primesc destul de frecvent: „de ce” și „de când“. Nu pot spune cu certitudine când am început. A fost cu ceva ani în urmă! Probabil, prima acțiune mare la care am participat a fost cea de deszăpezire, ajutor alimentar și nu numai de la Bisoca, în februarie 2012 (undeva pe lângă Buzău). 
Puțini știu că „Fetițele cu ziare” și „Cazul Manea “ a fost un caz descoperit de mine, iar campania de ajutorare a fost pornită de mine și câțiva prieteni, în 2012. Ușor, ușor, povestea celor trei fetițe crescute doar de tată a devenit una publică. De atunci, am început să fac constant campanii mai mici sau mai mari, în preajma Sărbătorilor. Ulterior, am intrat în grupul „Donații.Câmpina”, unde Sebastian Dumitrescu mi-a predat ștafeta de coordonator, iar din această postură am organizat și dus la bun sfârșit campaniile de Paște și de Crăciun din 2015. O altă realizare cu acest grup și alți prieteni care ni s-au alăturat a fost cea de coordonare a reconstrucției casei familiei Vasile din Pietriceaua, mistuită de flăcări într-o noapte de aprilie, anul trecut. Pentru a nu fi înţeles greşit, doresc să subliniez faptul că locuinţa nu a fost reconstruită de mine şi nici de grup. Noi doar am fost liantul dintre familie şi oamenii cu suflet care i-au ajutat începând cu materiale de construcţii şi până la cele necesare într-o casă.
În primavara lui 2016, împreună cu soția mea, Liliana, am înființat, pe Facebook, Grupul „Pentru Tine!“ și am dus la bun sfârșit campaniile de Paște 2016, „Piscine pentru tine!”, „Rechizite pentru tine” și acum  avem în plină desfășurare Campania de Crăciun 2016: „Moșul vine Pentru Tine!“.
La întrebarea „de ce?”, răspunsul e mai simplu sau la fel de complicat  și confuz: așa vreau și așa simt!
- De ce aţi ales acest nume?
- „Pentru Tine!“ este esența grupului nostru și exprimă cel mai bine ceea ce am vrut eu și soția mea să transmitem Pentru Tine! Am făcut iniţial o listă cu posibile nume ale grupului de voluntariat, însă toate drumurile şi gândurile s-au oprit la „Pentru Tine!“, care poate fi atât cel căruia ne adresăm, pentru care ne mobilizăm, cât și persoana care se implică. De fapt, poți fi chiar TU, cel care citești acum aceste rânduri, indiferent de ce parte a grupului te afli. De asemenea, în alegerea numelui ne-am gândit și la cum vor suna alăturările de cuvinte ale campaniilor noastre („Bălăceala Pentru Tine”, „Moșul vine Pentru Tine!”, „Pentru Tine, de Paște!” și văd eu ce idei îmi mai vin).
- Care este vârful pe care vrei să-l atingi cu acest proiect?  
- Ideal ar fi să nu mai am ce și pentru cine face cu grupuri de genul acesta, să nu mai existe oameni care să aibă nevoie, iar asistența socială oferită de către stat să fie una performantă și care să acopere cum și cât trebuie problemele beneficiarilor. Însă, până atunci, încercăm să ne mobilizăm cât mai bine, cât mai eficient. 

 
- Ce cazuri te-au marcat cel mai mult?
- Sunt cazuri diferite și fiecare te marchează în felul lui. De obicei,  încerc să mă implic și, la rându-mi, să implic lumea în cazurile în care cred și în cele în care simt că avem șanse reale să schimbăm ceva. Toți cei vizați au ceva special în felul lor. De la bătrânica „tanti Mariana“ care nu voia să ne primească, până la familia din Buzota - Apostoloche, despre care am aflat în acest an (șase persoane împart o cameră de 5 metri lungime și 2 metri lățime) și care a avut nevoie de un imbold pentru „a sparge ghinionul”, cât şi micuțul Petrică, din Brebu, cel care s-a maturizat înainte de vreme și trece prin momente grele prin pierderea tatălui. Nu ai cum să rămâi indiferent, însă pentru majoritatea dintre noi este nevoie de cineva care să strângă informațiile, să le facă publice, să mobilizeze oamenii care vor să facă un bine și să coordoneze toată „operațiunea”. Cam despre asta e vorba în grupul „Pentru Tine!“.
- Dacă ai putea, ai schimba societatea şi limitele acesteia?
- Nu intenționez să schimb nimic și pe nimeni, însă văd că societatea se transformă dacă îi dai motive și oamenii sunt dispuși să se alăture unei idei care dă roade. În momentul de față, nu mă gândesc să schimb societatea. Cred în puterea exemplului și văd că dă roade. Am avut ocazia să văd grupul „Pentru Tine!“ crescând, în doar câteva luni, prin mediatizarea acțiunilor și cred că acest lucru este util atât pentru membrii grupului, cât și pentru beneficiarii actuali și viitori. Am ajuns de la un grup local la unul județean. Nu ne-am impus, însă oamenii nu au rămas indiferenți față de poveștile prezentate, iar feedback-ul ne-a venit din tot județul. De asemenea, numărul partenerilor a crescut. Iar pe această cale vrem să le mulțumim atât celor care ne sprijină din calitate de sponsori, celor care ne oferă spațiul pentru colectare, depozitare, cât și celor din presa locală, care au răspuns cu promptitudine propunerii de colaborare, astfel încât poveștile oamenilor care au nevoie de o mână de ajutor să fie cunoscute de mii de persoane.  
- Ce cauze sociale îţi atrag cel mai mult atenţia?
- Nu există un tipar al cazului care îmi atrage atenția. Este clar că nu mă implic acolo unde găsesc oameni care se complac în situația în care se află. Vorbim despre puturoși, bețivi, familii care au făcut copii pe bandă rulantă doar pentru „sfânta“ alocație. Prefer să învăț lumea să pescuiască, pentru că în acest fel se va descurca o viață, nu să-i dau peștele de-a gata pentru că este doar o măsură de moment. De asemenea, nu vreau să văd oameni care s-au învățat să ne aștepte, fie că vorbim despre noi sau despre alte grupuri. Cel mai mult îmi doresc ca beneficiarul de azi să aprecieze gestul nostru, să lupte pentru a depăși momentul și să devină voluntarul activ de mâine. 


- Ai primit „Diploma de nominalizare” pentru proiectul „Pentru tine!” în cadrul Galei Comunităţii Prahovene care a avut loc pe 9 noiembrie la Teatrul „Toma Caragiu” din Ploieşti. Ce impact a avut asupra ta această recunoaştere a activităţii tale de voluntariat? 
- M-am bucurat! A fost unul dintre momentele în care mi s-a demonstrat că acțiunile pe care le fac de ani buni sunt văzute și apreciate și de către alte persoane, nu doar de către membrii grupului sau beneficiarii campaniilor noastre. Este, în același timp, o onoare, prin recunoașterea acțiunilor noastre, dar și o obligație, care constă în a continua ceea ce facem acum. Vreau să se ştie că gesturile acestea „mici”, așa cum sunt văzute de departe, pot zgândări orgoliul multora și pot face minuni!
 - „Moşul vine pentru tine!” este campania umanitară de Crăciun. A început de ieri, 21 noiembrie şi se va încheia pe 18 decembrie. Cine se va bucura de tot ceea ce vor dărui oamenii cu suflet mare?
- Campania  de anul acesta a început, practic, cu primul articol despre familia din Apostoloche, publicat pe pagina Grupului Pentru Tine! și preluat de către partenerii media. De atunci, am primit materiale de construcții, o sobă de teracotă, iar familia amintită lucrează de zor la noua locuință. Sperăm ca Moșul să vină în casă nouă. Cât despre colectarea produselor, ea este în plină desfășurare și mă bucur că multe persoane, mai ales din Câmpina, au început să întrebe de campanie încă de la începutul lunii. Vreau să atrag atenţia tuturor celor care vor să doneze, că în acest moment avem unde să depozităm toate darurile, problema lipsei de spaţiu fiind rezolvată. Pentru cei care vor mai multe detalii mă pot contacta la numărul de telefon 0726.279.537.
Anul acesta avem în atenție familia din Buzota - Apostoloche, pe cea a micuțului Petrică, Casele de copii din Câmpina și Secăria, dar și alte câteva cazuri sociale (copii, bătrâni și, în general, oameni aflaţi în impas). Fiecare caz despre care aflăm este verificat și „îmbrăcat“ într-o poveste. Combinăm cuvântul, partea care-i revine soției, cu fapta, care-mi revine mie și membrilor grupului. 
- Ce calităţi crezi că trebuie să aibă un voluntar de succes?
- Să aibă suflet, să ofere, să îşi dorească să readucă zâmbetul pe chipul celui trist. Toate acțiunile trebuie să treacă prin interiorul celui care face un astfel de act. Nu știu dacă în voluntariat trebuie să tinzi spre succes. Dacă vrei așa ceva cred că e recomandat să privești în alte direcții. 
- La momentul actual, cum vezi voluntariatul în Câmpina?
- Este loc de mai mult și mai bine! În acest gen de acțiuni nu există concurență, nu trebuie să ne sperie sau să privim cu invidie sau suspiciune apariția altor grupuri. Este adevărat că sunt și oameni care fac voluntariat „mascat“, care își urmăresc propriul interes. Dar nu mă interesează și nu vreau să vorbesc despre astfel de persoane. Știu doar că aceste grupuri ar trebui să aibă un scop comun: acela de a-i ajuta pe cei aflați în impas. Ajutând un om, ajuți societatea să devină mai sănătoasă!  
Andreea Ştefan

Tot mai puține familii de pensionari la Balul „Nunta de Aur” organizat de municipalitate

Începând cu 2012, administrația publică locală organizează anual o petrecere festivă dedicată familiilor care au împlinit, în anul respectiv, 50 de ani de căsnicie. Și cum, în popor, o asemenea perioadă de lungă conviețuire maritală se sărbătorește cu așa-zisa ”nuntă de aur”, evenimentul finanțat de Consiliul Local Câmpina se numește, din decembrie 2011, Balul ”Nunta de Aur”. Deși s-a desfășurat pentru dată în mai 2012, evenimentul a fost înființat, așadar, în ultima şedinţă ordinară din 2011 a consilierilor municipali câmpineni, atunci când aleșii locali au aprobat, de asemenea, scutirea de la plata impozitului pe clădirea şi terenul deţinute în proprietate a familiilor câmpinenilor pensionari căsătoriţi de minimum 50 de ani. Doar câțiva ani au beneficiat longevivele familii de această facilitate, fiindcă anul trecut ea nu a mai fost posibilă din cauza interdicțiilor noului Cod fiscal, care interzicea administrațiilor publice locale o asemenea măsură de relaxare fiscală. 


Dacă, în mai 2012, au fost prezente la balul organizat de municipalitate 130 de familii, iar în 2014, au venit la petrecere 70 de familii câmpinene ce împliniseră 50 de ani de căsnicie, anul acesta, doar 25 de familii semiseculare au răspuns ”prezent” invitației venite din partea conducerii Primăriei Câmpina. ”Nuntașii de aur” au arătat o formă de invidiat pe tot parcursul petrecerii (desfășurate în restaurantul de la Parterul Complexului Fibec), din meniul căreia nu au lipsit mâncăruri gustoase stropite cu băuturi răcoritoare, dar și alcoolice, consumate toate cu măsură. De fapt, secretul unor asemenea căsnicii care sfidează timpul este probabil măsura: măsura cu care s-au înfruptat ”nuntașii” din plăcerile vieții, o viață pe care au încercat să o trăiască în echilibru și cumpătare, chiar dacă, fără îndoială, nu i-au ocolit nici pe ei necazurile și greutățile de zi cu zi. Singura fără măsură o fi fost dragostea ce le-a încălzit sufletele și viața de cuplu, din a cărei sevă s-au hrănit vreme de jumătate de veac și mai bine.  


La evenimentul de vineri seara, au fost prezente, alături de onorabilele familii semiseculare, mai multe oficialități importante: primarul Horia Tiseanu însoțit de consilierul său personal, Marian Dulă, precum și mai mulți consilieri municipali (Monica Clinciu, Corina Topală, Florin Frățilă, Adrian Dochia, Viorel Bondoc, Lucian Cercel, Gabriel Dima). Primarul și consilierii municipali au înmânat, pe rând, fiecărui cuplu de pensionari câte o diplomă de excelență și un buchet de flori. Edilul orașului a subliniat în cuvântul său de început cât de importante pentru viața comunității câmpinenilor sunt viețile unite ale sărbătoriților, care constituie un exemplu nu doar pentru tinerii din ziua de azi, ci și pentru toți cetățenii Câmpinei.
Adrian BRAD 

Bobocii Școlii Sanitare „Dr. Dinu” – la al 19-lea bal

Vineri seara, în locația cu care am fost obișnuiți în ultimii ani - Restaurantul Amana Inn -, s-a desfășurat al 19-lea bal dedicat elevilor din primul an al Şcolii Postliceale Sanitare „Dr. Dinu“ din Câmpina, patronată și înființată în 1996 de către Fundaţia pentru sănătate, ştiinţă şi învăţământ „Dr. Dinu”. Cea mai veche școală de acest profil din municipiul nostru (de pe porțile căreia au ieșit, până în prezent, aproape 1100 asistenţi medicali ce lucrează astăzi în sistemul sanitar românesc), organizează la începutul fiecărui an ”Balul bobocilor”, un eveniment tradițional aproape la fel de vechi ca și instituția organizatoare. 


La eveniment au participat elevii primului an, din cele trei clase ale Școlii: AMG - asistent medical generalist, AMF - asistent medical de farmacie, şi AMBFK – asistent medical de balneofiziokinetoterapie şi recuperare medicală. Primele două specializări sunt acreditate din anii 2009 şi respectiv 2014, iar ce-a de-a treia specializare a primit autorizaţia de funcţionare în septembrie 2015. 


De partea cealaltă, au fost prezente aproape toate cadrele didactice ale SSSPC, în frunte cu prof. Angelica Ivaşcu - directoarea şcolii, şi prof. Corina Gheorghe – director-adjunct, precum și Adrian Dinu, directorul executiv al fundaţiei care patronează şcoala sanitară. Printr-un festivism bine dozat, care a reușit să încălzească relația dintre profesori și elevi, apropiindu-i și mai mult unii de ceilalți, evenimentul s-a desfășurat în nota sa obișnuită: concursuri de karaoke, de dans, precum și un concurs de declaraţii de dragoste care să conţină câteva cuvinte-cheie. 


Punctul culminant l-a constituit concursul pentru alegerea celor mai simpatici și mai atrăgători elevi din anul I și din seara evenimentului: Miss Boboc 2016 şi Mr. Boboc 2016. Doi adolescenți frumoși ca și meseria pe care și-au ales-o. (A.B.)

Festivalul Tineretului, ediția a XI-a - concurs adresat elevilor talentați din Câmpina

Fundația Zamolxes organizează în data de 22-24 noiembrie 2016, începând cu orele 17:00, concursul de teatru, muzică și dans, cu premii în bani, în cadrul proiectului “Festivalul Tineretului”, ediția a XI-a. Acest concurs se adresează tinerilor din şcolile şi liceele câmpinene cu vârsta între 12 şi 19 ani şi are ca scop creşterea gradului de cultură şi civilizaţie a tinerilor din comunitatea locală.
În zilele de 22 şi 23 noiembrie se va realiza preselecţia, iar în 24 noiembrie primii şase finaliștii la fiecare categorie de concurs vor avea ocazia să-și demonstreze talentul pe scenă în cadrul spectacolului ce se va desfășura la Casa Municipală de Cultură Câmpina „Geo Bogza”. 
Din juriu fac parte Raluca VASILE – profesor limba şi literatura română, Ştefan Al.- Saşa – muzician, Cornel BRĂTILĂ - muzician, Andrei LUNCAŞU – dansator profesionat și Florin Cristian-Predescu - președintele Fundației Zamolxes. 
Evenimente:
- 22, 23 noiembrie, orele 17:00 – preselecţii teatru, muzică și dans – Centrul Cultural pentru Tineret Zamolxes ; 
- 24 noiembrie, orele 17:00 – gala finală - Casa Municipală de Cultură Câmpina „Geo Bogza”.



Proiect finanțat de Municipiul Câmpina şi Consiliul Local al Municipiul Câmpina prin Legea nr. 350/2005 privind finanțarea asociațiilor și fundațiilor non-profit.