19 aprilie 2016

Telenovela din Primăria Băneşti continuă. Comuna Băneşti: ieri, cu doi viceprimari, azi, cu niciunul

Telenovela din Primăria Băneşti, despre care vă informam anul trecut, a luat o şi mai mare amploare în ultima vreme, răsturnările ei de situaţii, pe care greu le mai poţi înţelege, fiind capabile să eclipseze total cele mai urmărite seriale cu telenovele sud-americane. Acest film politic (scris, pare-se, de către primarul pesedist din Băneşti şi menit a manipula electoratul comunei în preajma alegerilor locale din 5 iunie 2016), seamănă tot mai mult cu o răzbunare politică a edilului-şef îndreptată împotriva adjunctului său, Mihai Ungureanu (foto), viceprimarul liberal ales imediat după alegerile din vara lui 2012. 



Un viceprimar ales şi demis de două ori
Comuna Băneşti poate să intre în Cartea Recordurilor, fiindcă în vara anului 2015 avea doi viceprimari, iar din ianuarie 2016, nu mai are niciunul. De asemenea, fapt nemaiîntâlnit în analele comunei, viceprimarul Mihai Ungureanu a fost, alternativ, ales şi demis de două ori de către majoritatea din Consiliul Local al comunei. Acestea sunt faptele.
După spargerea USL (alianţa politică dintre PSD şi PNL care a câştigat, în 2012, toate alegerile desfăşurate în România acelui an), la Băneşti, animozităţile dintre cele două partide au atins cotele cele mai înalte ale duşmăniei politice. Duşmănia politică, se ştie, este acel mod de a face politică frecvent întâlnit în spaţiul mioritic. Această duşmănie fără margini a fost alimentată constant de către primarul Gheorghe Stoica, un personaj extrem de autoritar care, şef absolut al organizaţiei PSD Băneşti, s-ar vrea parcă un jupân la fel de absolut peste întreaga localitate, adică un lider politic care nu suportă deloc să fie contrazis, darămite contestat. Prin manevre politice vechi de când lumea (atragerea de partea sa a unor oportunişti trădători din tabăra adversă), Gheorghe Stoica a reuşit să îngenuncheze Consiliul Local Băneşti, prin majoritatea consilierilor săi docili. Astfel, s-a reuşit ca, la începutul anului 2015, viceprimarul liberal Mihai Ungureanu să fie demis fără niciun temei de către majoritatea pesedistă din Consiliul Local, realizată prin două trădări: una de la liberali, iar a doua, de la democrat-liberali. Aşa s-a ajuns ca primarul Gheorghe Stoica să adune de partea sa, în ianuarie 2015, opt consilieri, din totalul de 15 aleşi ai băneştenilor. În şedinţa din ianuarie 2015, o şedinţă cu multe scântei, viceprimarul Mihai Ungureanu a fost demis pentru motive pe care le-a contestat ulterior în instanţă. La următoarea şedinţă a legislativului comunei, a fost ales viceprimar Gheorghe Vişan, fost liberal, rămas independent odată cu celebra “ordonanţă a traseiştilor” emisă de guvernul Ponta. Gestul său a fost recompensat de primar cu o importantă funcţie de demnitate publică, a doua în ierarhia administraţiei comunei. A fost începutul telenovelei din administraţia comunei, un film politic mustind a răzbunare şi răutate, pe care vi-l vom prezenta cu mai multe detalii în cele ce urmează. Pe 1 septembrie, Ungureanu a fost repus în funcţie, dar pe 29 decembrie 2015, majoritatea pesedistă din Consiliul Local îl demite din nou, întrucât instanţa de recurs respinge cererea de suspendare şi trimite dosarul Ungureanu spre rejudecare instanţei de fond. În februarie 2016, Tribunalul Prahova îi dă dreptate lui Ungureanu, suspendând şi anulând hotărârile Consiliului Local Băneşti prin care Ungureanu era demis, respectiv, prin care Vişan era ales viceprimar în locul primului. 


Şedinţa execuţiei viceprimarului 
Prin HCL nr. 8 din 29 ianuarie 2015, liberalul Mihai Ungureanu a fost demis de către majoritatea social-democrată din forul legislativ comunal (opt consilieri, din totalul de 15 aleşi). Iniţiatorii proiectului de demitere a lui Ungureanu au fost consilierii: Ion Boncu, Adrian Calută, Ion Ene, Ion Minea, Valentin Nichiţoiu, Decebal Tatu, Gheorghe Vişan. Pentru ca demiterea viceprimarului (iniţiată de majoritatea pesedistă) să aibă un motiv cu iz penal, în prealabil, lui Mihai Ungureanu i s-a făcut o plângere penală de către Pavel Bejan, administratorul Arcade Construct, acesta din urmă acuzându-l pe viceprimar că i-a împrumutat mai multe materiale de construcţii pe care Ungureanu nu le-ar mai fi înapoiat, conform înţelegerii stabilite. Pentru neintroducerea plângerii prealabile în timp util, plângerea penală care îl incrimina pe Ungureanu a fost clasată. Cu toată opoziţia reprezentanţilor PNL din Consiliul Local, majoritatea pesedistă a decis destituirea lui Ungureanu. Curios şi deloc onorabil este motivul consilierului PSD Ion Boncu, care ne aduce aminte de Caragiale, motiv menţionat în procesul-verbal al şedinţei: “Vreau să-i comunic dlui consilier Dumitrache motivul meu pentru participarea la proiectul de suspendare al viceprimarului, şi anume, pentru că votează împotriva proiectelor pe care eu le votez, şi pentru asta, pot să aleg pe altcineva. Atâta timp cât nu mă mai reprezintă şi votează împotriva celor care l-au susţinut să ajungă viceprimar, pentru mine este zero.” 

Acţiuni în justiţie care blochează reciproc
Ulterior, Mihai Ungureanu (fostul, reinstauratul şi iar fostul viceprimar, că nici nu mai ştim cum să-i spunem), a contestat la instanţa de contencios administrativ atât hotărârea Consiliului Local Băneşti prin care a fost demis în ianuarie 2015 (în dosarul pe care îl vom numi Ungureanu, pentru o mai clară exprimare), cât şi HCL prin care, în februarie 2015, a fost ales viceprimar Gheorghe Vişan (dosarul Vişan). 


Cele două dosare s-au judecat separat, dar dosarul Ungureanu a fost întârziat de dosarul Vişan. Astăzi, niciunul dintre ele nu a primit rezolvarea prin hotarâre judecătorească definitivă şi irevocabilă. În iunie 2015, dosarul Ungureanu, prin care viceprimarul contesta demiterea sa abuzivă, a trecut de faza fondului, primind o soluţie definitivă care îi dădea dreptate fostului viceprimar. Sentinţa Tribunalului Prahova, potrivit legii, trebuia pusă în executare. 
Mai pe înţelesul tuturor, Mihai Ungureanu trebuia repus în funcţia de viceprimar. Numai că, întocmai ca şi legea, şi o hotărâre judecătorească are meandrele ei de interpretare. Iar fiecare dintre părţi o interpretează în sensul ei cel mai favorabil. Necazul este că instanţa de fond nu a desfiinţat pur şi simplu HCL prin care Ungureanu a fost demis, ci numai a suspendat-o până la pronuntarea instanţei de fond în celălalt dosar, cel privind contestarea numirii lui Gheorghe Vişan în funcţia de viceprimar. Potrivit legii, hotărârea judecătorească prin care se pronunţă suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de cinci zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare. Aşa se face că Mihai Ungureanu are dreptate când susţine că ar fi trebuit repus în funcţie. Pe de altă parte, majoritatea pesedistă a susţinut mereu că trebuie să se se aştepte sentinta definitivă în celălalt dosar, în dosarul Vişan. Pentru a preîntâmpina eventuale situaţii contradictorii, Consiliul Local Băneşti a decis să nu se procedeze la nicio repunere sau excludere din funcţia de viceprimar până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a ambelor dosare. 


O hotărâre ce nu va fi respectată. Până pe 1 septembrie 2015, când a fost repus în funcţie Mihai Ungureanu, comuna Băneşti a avut doi viceprimari. Pe 12 decembrie 2015, a fost redactată decizia instanţei de recurs în dosarul Ungureanu, care nu îi dădea dreptate viceprimarului, dar nici părţii adverse, trimiţând dosarul spre rejudecare instanţei de fond. Folosindu-se de această decizie a Curţii de Apel Ploieşti, majoritatea pesedistă din miniparlamentul local îl scoate din nou pe tuşă pe Mihai Ungureanu. În februarie 2016, în dosarul Vişan, instanţa de fond îi dă dreptate lui Ungureanu, anulând ambele hotărâri ale consilierilor locali, şi cea de destituire a viceprimarului, şi cea de alegere ca nou viceprimar a lui Gheorghe Vişan. 

“Am fost demis, fiindcă nu-s de acord cu abuzurile primarului”
Mihai Ungureanu ne asigură că a devenit indezirabil, fiindcă nu este de acord cu abuzurile primarului: “Adevăratul motiv pentru care am fost demis în mod abuziv, motiv pe care primarul nu vrea să-l spună, fiindcă s-ar face de râs în faţa oamenilor, este faptul că nu am fost de acord cu costurile exorbitante, de 84.000 de euro, ale construcţiei unui cabinet stomatologic la Urleta. Această cheltuială suspect de mare, care ar fi grevat puternic bugetul comunei, împiedicându-ne să facem şi alte investiţii în folosul comunităţii, nu i s-a părut deloc suspectă primarului şi acoliţilor săi din Consiliul Local. Să fim bine înţeleşi, noi, cei din PNL, am fost de acord cu această investiţie, şi nici nu aveam cum să nu fim de acord cu ea, câtă vreme ea venea să îmbunătăţească sănătatea locuitorilor comunei, îmbunătăţindu-le totodată nivelul de trai. Însă nu voiam ca acel cabinet să se facă fără judecată, doar pentru a da de lucru, eventual, unei firme de partid.  Analizând piaţa, am constatat că se putea face acel cabinet stomatologic cu 40-50.000 de euro, fără nicio problemă. Bineînţeles că, beneficiind de majoritatea consilierilor pesedişti, primarul a reuşit promovarea proiectului dorit, în care construcţia cabinetului va scoate din bugetul comunei 3-4 miliarde de lei vechi, când ar fi putut să se cheltuiască jumătate din aceşti bani. Prin demiterea mea, numai pentru că nu am fost de acord cu el, primarul Stoica şi-a arătat încă o dată răutatea şi stilul dictatorial in care conduce Băneştiul. El nu poate înţelege nici în ruptul capului că nu a fost ales de Dumnezeu să ne conducă localitatea, mai ales că nu are nimic sfânt în el, că oamenii l-au pus în fruntea comunităţii, şi tot oamenii îl vor da jos, deoarece nu poate fi deasupra legii, aşa cum se crede. Iar băneştenii au început să-şi dea seama ce fel de om este şi, de aceea, nu îl mai vor în fruntea lor. 
O hotărâre judecătorească definitivă este executorie de drept şi ea trebuie pusă de îndată în aplicare. De aceea, consider că, după ce în mod abuziv, fără niciun temei de drept, am fost destituit în ianuarie 2015, tot în mod abuziv, primarul şi complicii săi din Consiliul Local, care încropesc o majoritate nocivă pentru prezentul şi viitorul comunei, au refuzat câteva luni să mă repună în drepturi, adică pe funcţia de viceprimar în care am fost ales în temeiul legii. Sub presiunea executorului judecătoresc, care a trimis Consiliului Local o somaţie în acest sens, mi-am recăpătat funcţia de viceprimar abia începând cu data de 1 septembrie 2015, în urma votului majorităţii din legislativul comunei din şedinţa de la finele lunii august 2015, deşi instanţa mă repusese în drepturi încă din iulie 2015.  După numai câteva luni, în şedinţa din 29 decembrie 2015, o şedinţă în care ar fi trebuit să ne strângem mâinile ca nişte colegi şi să ne urăm un An Nou fericit, un an bun în fruntea şi pentru binele comunei, majoritatea pesedistă din Consiliul Local m-a demis din nou în mod abuziv, prelevându-se de faptul că, în dosarul în care ceream să fie desfiinţată HCL nr. 8 din ianuarie 2015, prin care fusesem prima dată destituit, instanţa de recurs admisese cererea de recurs a părţii adverse. Însă tot această instanţă de recurs, Curtea de Apel Ploieşti, deşi casase sentinţa instanţei de fond - Tribunalul Prahova, care îmi dăduse mie dreptate, trimisese cauza spre rejudecare instanţei de fond. Asta însemna că nu se pronunţase total împotriva mea, ci numai hotărâse un nou ciclu procesual, practic, un nou proces în cadrul aceluiaşi dosar, pentru a se clarifica mai bine faptele juridice şi felul în care acestea trebuie interpretate în temeiul legii. Deşi Consiliul Local luase o hotărâre prin care se obliga să nu acţioneze decât la finalul tuturor proceselor aflate pe rolul instanţelor, adică după soluţionarea definitivă şi irevocabilă a ambelor dosare, consilierii pesedişti s-au dovedit la fel de mincinoşi precum cel care îi conduce din umbră. Majoritatea pesedistă trebuia să aştepte şi finalizarea celui de-al doilea ciclu procesual al dosarului Ungureanu, şi abia apoi să aplice soluţiile date de instanţele de judecată. «Să aşteptăm finalizarea tuturor dosarelor şi vom pune în aplicare hotărârile judecătoreşti, indiferent ce dispoziţii vor avea acestea», declara presei primarul Stoica, în vara lui 2015. Câtă răbdare a avut să aştepte finalizarea dosarelor, altfel spus, câtă bună-credinţă şi onoare are, s-a văzut în şedinţa din 29 decembrie 2015, atunci când, prin intermediul complicilor săi din Consiliul Local, m-a demis a doua oară în mod abuziv. Ca să îmi arate probabil cât de mare şi tare este el, din jilţul de primar în care l-au propulsat băneştenii, dintr-o încredere oarbă în promisiunile sale.”
Până la închiderea ediţiei, am încercat să aflăm şi un punct de vedere din partea primarului Gheorghe Stoica,  însă acesta nu a fost de găsit. 

Editorial. TESTUL MM

Nominalizarea lui Marian Munteanu este ultimul pas din lungul proces de auto-anihilare, prin abolirea identității, petrecut galopant mai ales sub conducerea lui Antonescu sau Tăriceanu. Devenit, prin oameni și lipsă de coloană vertebrală ideologică, o biată anexă „de dreapta” a PSD-ului, PNL-ul a mai coborît acum o treaptă spre neant. Invocă, spre a se justifica, abuziv și inutil istoria partidului. Nimic de-a face cu prezentul. Un partid care s-a predat cu arme și bagaje neo-comunismului prădător, avînd la fel de multe probleme interne cu corupția, lipsit de oameni, de idei novatoare, de curaj a găsit (vom ști vreodată cine?) această idee stranie cu Marian Munteanu. 


Am scris ironic acum mulți ani despre traiectoria politică a lui MM, și mai ales după ce acea ciudată „Piață a Universității” a „tinerilor” din toamnă l-a scos din joben ca „lider”. De unde pînă unde? Tocmai de aceea, mi se pare teribil de suspectă cvasi-unanimitatea cu care presa și „societatea civilă” s-au năpustit împotriva lui MM. Într-o masă de politicieni amorfi, agramaticali și castrați de idee, MM face figură de lider autentic: are un discurs articulat, e capabil de reacții rapide și adecvate, capabil să mobilizeze masele. Nexul apare la ideile pe care le promovează. Acuzele de legionarism, extremism de dreapta, antisemitism au venit ca ploile de primăvară. Dar, aici e un dar. Corul stîngist care cere, la urma urmei, împiedicarea unui cetățean român fără nicio restricție judiciară de a-și exercita drepturile constituționale se încadrează perfect într-o strategie despre care au vorbit deja sute de cărți de politologie: stînga extrapolează abuziv, pentru ea dreapta = extrema dreaptă. 
Toată stînga „luminată” europeană clamează: aoleu, vine madame Le Pen la putere, în vreme ce mai toate guvernele sunt înțesate de comuniști. Este asimetria ideologică, schizofrenia din care se trage decăderea Europei actuale. Noi aplicăm aceste sloganuri cu energie de neofiți. La urma urmei, MM candidează pentru o funcție în primul rînd administrativă, în care politicul este subsidiar. Nu văd de ce nu ar fi un primar mai bun decît sinistrul, maleficul Oprescu. Sau cu ce i-ar fi superioară Firea, modelul suprem de țață valahă (la concurență cu dna. Andronescu, dar concurența e mare, ce-i drept, nu există dușman mai mare al mișcării noastre feministe decît femeile din politică), sau, știu eu, Tăriceanu, dușmanul jurat al justiției române. 
Campania împotriva lui MM se încadrează perfect în campania împotriva BOR, a intelectualilor de dreapta, a interbelicului românesc șamd. Tocmai de aceea e criticabilă opțiunea liberalilor, au oferit adversarilor gratis o cantitate enormă de muniție rugîndu-se parcă să fie atacați și desființați. Și neavînd, evident, răspuns la acuzele împotriva lui MM. Lui MM i s-a lipit în grabă eticheta (vezi editorialul precedent) și gata, am scăpat de el. Ciudat că atunci cînd e vorba de stînga trebuie să nuanțăm, să nu generalizăm, să aplicăm prezumția de nevinovăție. Nimeni nu se îngrozește că o nulitate agresivă și vulgară ca madame Firea are șanse majore de a ocupa primăria capitalei. Dar ne agităm oportun, în ton cu „Evropa” pe motive de naționalismul lui MM. Dacă îmi arată cineva linia exact trasată care desparte răul naționalism de bunul patriotism, promit să merg pe ea pînă la Bruxelles.
Christian CRĂCIUN

Proiectul reînfiinţării circuitului de motocros, din nou pe ordinea de zi a şedinţei Consiliului Local

Consiliul Local Câmpina va dezbate din nou joi, 21 aprilie, în penultima şedinţă a legislativului local din acest mandat, proiectul reînfiinţării unui circuit de motocros pe dealul Muscel, după ce la sfârşitul lunii trecute, iniţiativa legislativă a fost respinsă la vot de 6 dintre cei 17 aleşi locali prezenţi la şedinţă.
Vă reamintim că toţi cei şase consilieri (din partide diferite!!!) s-au abţinut de la vot, fără niciun argument serios, zădărnicind astfel constituirea cvorumului necesar de două treimi din Consiliulul Local pentru aprobarea proiectului.
Aşa cum a promis încă din momentul în care i-a fost respins proiectul, Florin Frăţilă - preşedintele Comisiei de Sport - Cultură, readuce în discuţia Consiliului Local aceeaşi temă şi anume înfiinţarea unei noi baze sportive cu destinaţia de circuit de motocros, o măsură administrativă reparatorie după ce în anul 2010, tot printr-o hotărâre a Consiliului Local din acea vreme, vechiul circuit de motocros a fost practic desfiinţat, odată cu amenajarea unui drum de acces la un lăcaş de cult din zonă. 


Ce s-a mai întâmplat între timp am aflat de la iniţiatorul proictului, consilierul local Florin Frăţilă: “Aşa cum am promis, am reintrodus pe ordinea de zi a şedinţei Consiliului Local proiectul ce se referă la reînfiinţarea circuitului de motocros. În tot acest timp am primit foarte multe semnale pozitive de la câmpineni şi am hotărât să merg mai departe cu această iniţiativă reparatorie, pentru susţinerea unui sport iubit şi cu tradiţie în Câmpina. E clar ca lumina zilei că reînfiinţarea unui nou circuit de motocros pe dealul Muscel deranjează anumite persoane influente. Paradoxal, nu sportul în sine le deranjează, ci locaţia, respectiv toată zona dealului Muscel, care în concepţia lor probabil că ar trebui să rămână un muzeu în aer liber, unde să cânte privighetorile şi să aibă acces cât mai puţină lume. Dacă aşa stau lucrurile, mă gândesc că ar fi mai bine să declarăm Muscelul rezervaţie naturală şi astfel să scăpăm de gândul că am putea transforma această zonă într-un punct de atracţie sportivă şi chiar turistică. După ultima şedinţă de consiliu, am organizat o altă rundă de consultări între factorii de decizie din administraţie. Nici nu mai ţin minte a câta este, în ultimele luni, pe tema asta. I-am invitat din nou pe specialiştii din Primărie şi mai ales pe colegii din Consiliul Local, care astfel au avut încă o dată ocazia să-şi susţină un punct e vedere argumentat faţă de acest proiect. Bineînţeles că niciunul dintre contestatarii proiectului nu a dorit să participe la şedinţă, ba mai mult, unii, pe care îi ştie toată lumea ce hram poartă, m-au luat chiar la mişto. Nu mă deranjează, pentru că ştiu foarte bine că au o temă explicită să trântească acest proiect. În ultimele zile mi s-a spus din nou că proiectul nu va trece şi că eventual am să fiu sprijinit după alegerile locale, dar numai în condiţia în care voi găsi o altă locaţie, departe de dealul Muscel. Ce ar mai fi de zis? Aştept cu nerăbdare şedinţa de joi. Sunt curios ce vor mai inventa de data asta!” 

“INSTIGARE” la respect în trafic

La acţiunea ce va avea loc duminică, 24 aprilie, sunt invitaţi să ia parte bicicliştii şi motocicliştii din Câmpina şi din împrejurimi, într-o plimbare pe două roţi prin care se doreşte conştientizarea civică asupra respectului în trafic. 


Organizatori: Asociația PRO Câmpina, Asociaţia Roata de Foc, Asociația Caraiman, Bicicliștii Anonimi Câmpina

Câmpina are cea mai modernă Policlinică din județ

Modernizarea Ambulatoriului de specialitate al Spitalului Municipal (Policlinica Municipală, cum o știe toată lumea), a fost finalizată, în sfârșit, după o întârziere de câteva luni, un lucru deloc de mirare pentru investițiile publice dintre Carpați și Mare. Construcția lexicală ”…finalizată, în sfârșit,…” nu este mereu un pleonasm în spațiul românesc, mai ales atunci când face referire la investițiile publice ale autorităților locale sau centrale, situații în care finalizarea unui proiect de lucrări nu înseamnă și sfârșitul construcțiilor respective. Iar cel mai bun exemplu este chiar Policlinica Municipală, renovată și modernizată radical printr-un proiect cu fonduri europene în valoare de 11 milioane de lei, accesat de Primăria Câmpina prin anul 2009.


Dar să nu mai fim cârcotași și să trecem mai departe, fără ca acest lucru să însemne că trebuie să uităm ceea ce musai este de ținut minte. Inaugurarea investiției a avut loc vineri, 15 aprilie 2016. Vechea clădire a Policlinicii a fost realizată în 1938, iar ultimul etaj al imobilului a ținut loc de spital al orașului multă vreme. Azi, unitatea este de nerecunoscut și numai zidurile exterioare și unii pereți interiori mai păstrează amintiri din 1938. În rest, totul este complet nou: tâmplăria, pereții din rigips, pardoseala, mobilierul, instalațiile sanitare, echipamentele și aparatura medicală, toaletele, sistemele de climatizare și de încălzire, instalația electrică.


 ”Vreau să le mulțumesc cetățenilor care au suportat vreme de un an aceste condiții vitrege, în cabinete mutate în tot felul de spații, dar și medicilor și asistentelor care au lucrat în spații improprii, fără aparatură. Dar a meritat să facă acest sacrificiu timp de un an, pentru că, de luni, 18 aprilie, vor funcționa într-un imobil nou!” – a declarat primarul Horia Tiseanu, la inaugurarea policlinicii, la care au participat medici din tot județul, directori ai unor spitale din Prahova, reprezentanți ai municipalității câmpinene și ai autorităților medicale județene. Câmpina este singura localitate din județ care a utilizat fonduri europene pentru renovarea unei unități medicale. Primarul Horia Tiseanu a anunțat că urmează Spitalul Municipal, pentru care se caută fie o finanțare europeană, fie una guvernamentală. 

Alunecări puternice de teren între DN1 și gardul din spatele Școlii de Poliție

Alunecări de teren au mai fost în zona situată între gardul din spatele Școlii de Poliție ”Vasile Lascăr” și DN 1, dar fenomenul a avut rar intensitatea cu care s-a dezlănțuit la mijlocul săptămânii trecute. Miercuri, 13 aprilie 2016, între Km 93+600 și Km 93+800 s-au reactivat alunecările de teren, dar de această dată pământul a luat-o la vale atât de agresiv, încât a fost blocată o bandă de mers. Pe DN 1 au ajuns pământ, copaci, vegetație și pietriș, care au fost înlăturate de echipele ISU și ale CNADNR. Zona a fost asigurată și este monitorizată în continuare. Consolidarea zonei cade în sarcina proprietarului acelui teren, Ocolul Silvic, care a fost notificat de Primăria Câmpina în acest sens. 



Cei de la Ocolul Silvic ar trebui să se grăbească, deoarece situația poate deveni mult mai gravă, mai ales ținând cont că vremea cu care am fost obișnuiți în ultimul an este atât de instabilă și de imprevizibilă, încât oricând zilele senine și călduroase pot alterna cu zile ploioase, cu precipitații abundente. Iar o aversă puternică poate reactiva oricând terenurile de un calm aparent. Dacă nu se grăbesc cu stabilizarea zonei prin lucrări corespunzătoare, făcute temeinic, iar nu de mântuială, oricând pot apărea noi alunecări de teren, cu cantități uriașe de pământ revărsate peste DN, situație nefericită ce ar putea genera accidente rutiere extrem de grave. Iar trebuie să moară câmpineni într-o mașină ce participă în mod corect la treficul rutier, pentru ca lucrurile să se urnească din inertia lor letală, iar autoritățile competente să-și facă treaba pentru care sunt plătite de noi toți, contribuabili ai bugetului de stat? Se aude acolo, la Ocol? Sau Ocolul Silvic înseamnă Ocolul problemei de către Silvic!

Podul cu Tei, în pericol?

Pe Valea Prahovei şi pe Valea Doftanei, mai multe aşezări şi locuri pitoreşti aveau denumiri precum: Podul lui Neag (actualul oraş Sinaia), Podul lui Cocoş (cartierul din marginea râului Doftana din Telega), Podul Cheii (cătunul de pe platoul aşezat deasupra Cheilor Doftanei), Podul Şoimului (locul sălbatic unde mai târziu a fost construit barajul Paltinu) şi Podul cu Tei, care făcea parte din parcul Castelului Voila, ridicat de prinţul Dimitrie Barbu Ştirbey. 
Prinţul Dimitrie, aşa cum îşi amintesc localnicii mai vârstnici, care ştiu povestea de la părinţii lor, la fiecare Sf. Dumitru (onomastica sa), tăia un porc şi dădea o mare serbare populară la Podul cu Tei. Locul a rămas multă vreme la dispoziţia câmpinenilor, care la data de 1 mai sau în alte ocazii veneau aici, să petreacă la iarbă verde. 

Sursa foto: http://www.panoramio.com/photo/20148422
Recent, o venerabilă doamnă profesoară (aproape nonagenară), care a lucrat multă vreme la şcoala de pe Voila, mi-a adus în atenţie o situaţie cât se poate de gravă. Foştii săi elevi i-au spus că au rămas îngroziţi când au văzut ce se petrece în zilele noastre la Podul cu Tei, la câteva sute de metri de sediul Ocolului Silvic, acolo unde camioanele scot zilnic buşteni groşi, tăiaţi recent. În acelaşi timp, mare parte din copacii seculari au fost toaletaţi şi arată jalnic, despuiaţi de crengile care formau coroane bogate. Cu siguranţă că în cartierele urbane toaletarea aceasta este necesară, însă într-o pădure seculară este total neavenită. 
Polonezii, care au o vastă pădure virgină în care umblă slobozi zimbri, nu intervin în habitatul natural, lasând copacii să moară în picioare, iar atunci când se prăbuşesc, să devină adăpost pentru multe plante şi animale mici care prosperă acolo. Oare n-am putea să luăm şi noi exemplul lor în ceea ce priveşte Podul cu Tei? 
Alin CIUPALĂ

Horia Laurenţiu Tiseanu, primarul municipiului Câmpina: „Îmi doresc să revenim la o atmosferă morală, atât în politică, cât şi în administraţie”

Cu toţii ştim cine este edilul municipiului Câmpina, însă câţi dintre noi ştim despre viaţa acestuia, despre visele, ambiţiile şi pasiunile omului din spatele funcţiei?
Horia Laurenţiu Tiseanu s-a născut în municipiul Câmpina, la data de 5 noiembrie 1957, fiind la a treia generaţie de câmpineni. Bunicii săi s-au mutat aici în anul 1929, iar mama s-a născut în Câmpina. Grădiniţa şi şcoala generală le-a urmat, până în clasa a V-a, în cartierul Slobozia, iar din clasa a VI-a a fost mutat la Liceul „Nicolae Grigorescu”, aşa se numea atunci. În clasa a IX-a a intrat la o clasă specială de matematică şi a fost mândru de lucrul acesta, pentru că întotdeauna i-au plăcut tehnica şi ştiinţele exacte. A terminat liceul în anul 1976, într-o clasă foarte bună. 
Şi povestea continuă...


- Când v-aţi dat seama că sunteţi atras de tehnică, de ştiinţele exacte?
- De mic copil am fost atras de acestea. Fizica mi-a plăcut mai mult decât matematica, mi-a plăcut chimia şi tot ceea ce este legat de natură şi de explicarea tuturor fenomenelor care ne înconjoară. În ciclul gimnazial, când deja începusem să mă gândesc la ceea ce vreau să fac în viaţă, mi-am spus că visul meu din copilărie este drumul pe care vreau să merg, acela de a fi inginer. Îmi plăcea să meşteresc, în timp ce alţi copii se mai plimbau pe stradă sau se jucau. Aveam un banc de lucru, la care m-a învăţat să lucrez bunicul meu. Ştiam să fac obiecte din lemn, ştiam să lucrez cu obiecte din metal, lăcătuşerie, tâmplărie simplă, făceam vaporaşe, maşinuţe. Îmi plăcea să văd cum din mâinile mele iau naştere anumite obiecte. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru îndemânare şi spirit tehnic! Am făcut armata la termen redus, până în 1977, nouă luni, pentru că intrasem la Facultatea de Mecanică, secţia Mecanică Fină. Am absolvit în 1982. Aşa cum spuneam, mi-am dorit să fiu inginer şi am obţinut această diplomă cu succes.
- Deci visul din copilărie a devenit realitate...
- Da, eu nu am visat niciodată să fiu pompier, artist, cosmonaut, eu am visat să fiu inginer. Am terminat facultatea cu brio, am avut mereu un simţ al datoriei dezvoltat şi, poate din acest motiv, am mai multe mandate în administraţie. 
- Acest talent tehnic are şi o natură ereditară?
- Da, spiritul tehnic se moşteneşte. Este ereditar, cred! Bunicul a fost maistru sondor, a lucrat la fabrica de acid sulfuric, la Uzina Mecanică, tata a fost inginer, unul foarte bun. A fost director la trei întreprinderi din Câmpina şi n-a fost activist de partid. De asemenea, tata m-a mai învăţat să meşteresc. Tata l-a învăţat şi pe băiatul meu, Teo, să meşterească. Fiind la pensie atunci, s-a îngrijit ca şi nepoptul său să capete anumite îndeletniciri. Deci, a fost o tradiţie tehnică în familia noastră.
- Cine a fost exemplul dumneavoastră în viaţă?
- Tata a fost şi este exemplul meu în viaţă. Ca şi comportament, conduită, din punct de vedere profesional, dar şi ca principii, l-am considerat un exemplu şi îl stimez. A fost un om deosebit, un inginer foarte bun şi el a fost cel care m-a îndrumat către profilul facultăţii pe care am urmat-o. Şi ca o recunoaştere a calităţilor lui, în anul 1999 i s-a atribuit titlul de Cetăţean de Onoare al municipiului Câmpina, tata având foarte multe realizări. 
- Cât timp aţi lucrat ca inginer şi în ce punct aţi ales să vă îndreptaţi înspre politică?
- Am lucrat 12 ani la Neptun, la Proiectare şi doi ani la Secţie. Am proiectat multe reductoare şi, mai ales, mecanisme de acţionare a robinetelor. Nu ştiu dacă se mai fabrică, dar am marea mândrie de a vedea că aceste mecanisme au fost montate la multe robinete din multe centrale termice cum ar fi Turceni, Rovinari ş.a.m.d. Am intrat în politică după Revoluţie, în 1994. În acea perioadă aveam un salariu mic şi simţeam că stagnez, că mă plafonez şi atunci m-am gândit ce pot eu să fac peste inginerie. Eram nemulţumit, cum erau şi alţi colegi, şi sunt şi acum foarte mulţi oameni nemulţumiţi de politicieni, de comportamentele lor şi de apucăturile lor, şi având aceste motive la bază, m-am gândit să intru în politică şi să fac şi eu ceva pentru semenii mei şi, de ce nu, şi pentru mine. În 1994 am intrat în Partidul Democrat, călăuzit de domnul senator Mocuţa, care era în funcţie atunci, un om deosebit care a plecat dintre noi anul trecut, Dumnezeu să-l ierte! Mi-a spus: „Vrei să intri? Hai cu mine!”  Era un partid tânăr pe vremea aceea şi am considerat că acolo este locul meu. În 1996 a avut loc virajul vieţii mele. Am candidat pentru o funcţie de consilier local. Recunosc că am beneficiat şi de imaginea tatălui meu, de numele Tiseanu care era bine văzut. Am câştigat funcţia de consilier local împreună cu fostul primar, domnul Eugen Bucur. După aceea, prin conjunctura şi jocurile politice din acel moment, mi-a revenit funcţia de viceprimar. Am primit într-o seară un telefon de la domnul Bucur, care m-a întrebat: „Vrei să fii viceprimar?”  A fost ca o bombă pentru mine, pentru că nici nu mă gândeam, nu-mi făcusem planuri să plec de la Neptun. Am intrat puţin în panică pentru că trebuia să dau un răspuns a doua zi. M-am consultat cu soţia, cu tata, cu doi-trei buni prieteni să văd ce părere au. Majoritatea m-au îndrumat să aleg funcţia. Din 1996 sunt în administraţie şi m-am bucurat de încrederea câmpinenilor, întâi ca viceprimar în două mandate, după care am câştigat funcţia de primar şi sunt la sfârşitul celui de-al treilea mandat.
- Care credeţi că este cea mai mare putere a omului?
- Cred că cea mai mare putere este puterea minţii. Adică, este cea mai importantă... Mintea, cu gândurile pe care le crează, determină toată viaţa omului. Şi gândurile, mai mult se transformă în fapte, şi trebuie să fie dirijate într-un anumit fel şi utilizate, cred eu, pentru binele celorlalţi. Acesta a fost principiul meu din activitatea administrativă de 20 de ani, adică munca pentru semeni şi mai puţin pentru mine. 
- Care sunt valorile după care v-aţi ghidat în viaţă?
- În primul rând, îmi plac oamenii sinceri, pentru că şi eu sunt un om sincer. Nu îmi plac oamenii prefăcuţi, ipocriţi, demagogi... Nu pot să-i sufăr! Şi în politică am încercat să păstrez moralitatea, chiar dacă unora li se pare aiurea când spun asta! În politică, am încercat să situez moralitatea la mare preţ. Adică, corectitudinea în luarea deciziilor, în poziţia avută faţă de ceilalţi şi respectul unor principii de competenţă. Altruismul cred eu că mă caracterizează, pentru că am încercat să-i ajut întotdeauna pe toţi ceilalţi, chiar dacă eu aveam mai puţin de câştigat.
- În ce credeţi cel mai mult?
- E o întrebare grea! Cred în forţa binelui. Acum, dacă încercăm să facem puţină filosofie, am şi eu sistemul meu filosofic pe care l-am dobândit în 58 de ani de existenţă şi viaţa este o luptă continuă între bine şi rău. Forţa binelui primează întotdeauna! Cert este că primează prin acţiunile noastre, deci noi trebuie să facem tot posibilul ca acestea să aibă rezultate pozitive. 
- Cum faceţi să echilibraţi viaţa personală cu aceea profesională?
- Viaţa mea personală nu este foarte bogată, dacă mă gândesc la numărul de ore pe care le petrec departe de tot ceea ce înseamnă administraţie şi politică. Activitatea administrativă este primordială. Andrei Pleşu spunea de curând că „un primar nu trebuie să aibă hobby-uri pentru că nu are timp, dacă este un primar serios, dedicat”. Cred că mă încadrez în această categorie. N-am timp să am hobby-uri! Viaţa mea personală este redusă ca timp în raport cu viaţa pentru comunitate, pentru Primărie. Nu-mi permit să merg să mă distrez. Rămâne să văd, mai târziu, dacă a fost bine cum am împărţit acest timp. Sper să nu îmi pară rău şi să rămână aceste satisfacţii dobândite în urma realizărilor. Fericirea înseamnă să-i faci pe ceilalţi fericiţi. Cam acesta este principiul meu. Dacă locuitorii sunt mulţumiţi, înseamnă că eu mi-am făcut bine datoria şi că merit să fiu primar.
- Care a fost cea mai mare provocare din viaţa dumneavoastră?
- Cred că pariul cu timpul a fost cea mai mare provocare! Pariul cu timpul este un pariu foarte greu de trecut... Şi continuă să fie o provocare!
- Ce pasiuni aveţi?
- Pasiunile mele sunt în aşteptare pentru că nu am timp de ele. Însă  îmi plac gadget-urile, pomicultura şi cultivarea florilor. Am cultivat sute de pomi. Îmi place să fac sport, dar din păcate nu mai am timp.
Îmi place să colecţionez mici farfurii decorative ce promovează diferite oraşe din lumea întreagă. Am o mică colecţie la birou, pe o masă mare, colecţie în care doar jumătate sunt aduse de mine, restul sunt primite cadou. 
- În calitate de edil al municipului aflat la încheierea celui de-al treilea mandat, aveţi ceva să vă reproşaţi?
- Sunt multe lucruri pe care poţi să le regreţi! Eu sunt mulţumit de ceea ce am făcut până acum, nefiind lipsit de modestie. Adică m-am dedicat municipiului Câmpina şi cred că mulţi oameni sunt mulţumiţi de ceea ce am reuşit să fac împreună cu echipa mea, Primăria şi Consiliul Local. Împreună am făcut lucruri deosebite. Părerea de rău este faţă de atmosfera din politică, din ultimul timp. S-a denaturat, a devenit din ce în ce mai urâtă. Mă deranjează influenţele care apar în partidele politice din partea unor oameni de afaceri şi sper să nu mai avem asemenea situaţii care denaturează viaţa administrativă şi atmosfera electorală. Îmi doresc să revenim la o atmosferă morală atât în politică, cât şi în administraţie. 
Andreea Ştefan

Recital la patru mâini, astăzi la Casa de Cultură

Societatea Filarmonică din Câmpina şi Casa de Cultură “Geo Bogza” vă invită marţi, 19 aprilie, la ora 18.00, la un RECITAL DE PIAN la patru mâini susţinut de Valentin şi Roxana Gheorghiu. 


În program: W.A. Mozart: Sonata pentru pian în Re major KV 381; Fr. Schubert: Rondo în La major op 107; A. Dvorak: Două dansuri slave op 72: mi minor, Fa major; J. Brahms: Două dansuri ungare: re minor, re bemol major; G. Enescu: Rapsodia Română în La major op 11  Nr 1.
Recitalul va fi susţinut în Sala Mare a Casei de Cultură şi va avea intrarea liberă.

„Femeia şi pasiunile ei”, o expoziţie inedită cu accente metalice

Intitulată „Femeia şi pasiunile ei”, expoziţia de artă organizată de Clubul Femina din Câmpina în incinta unei hale a Colegiului Tehnic „Constantin Istrati” s-a constituit într-un eveniment pe cât de inedit, pe atât de apreciat de cei care şi-au făcut timp în weekendul abia încheiat pentru a veni să vadă cu proprii ochi lucrările extrem de originale lucrate în metal de Cristina Dinu, personajul principal al expoziţiei.


Au mai expus, de asemenea, Cristina Popescu, Iulia Dupu, Iulia Nica, Mihaela Poalelungi şi Andreea Ioana Voicu, artişti plastici profesionişti şi amatori, care prin lucrărilor lor au echilibrat atmosfera încărcată de puternice accente metalice. Spaţiul generos a fost transformat, pentru două zile, într-o veritabilă galerie de artă în care metalul, bijuteriile şi tablourile au constituit elementele esenţiale de exprimare a feminităţii, în acorduri de muzică rock şi turaţii de motoare asigurate de membrii Asociaţiei Roata de Foc.


Cristina Dinu a reuşit să dovedească că nimic nu este imposibil atunci când pasiunea nu cunoaşte limite. „În viaţă trebuie să lupţi pentru a descoperi modul corect prin care poţi evidenţia frumosul în oameni şi evenimente. Pasiunea mea în domeniul confecţiilor metalice este o continuă luptă pentru a găsi acel mod corect, căci ştiu că frumosul se află pretutindeni. Trebuie doar să ştii din ce unghi să priveşti” – unul din crezurile Cristinei, evidenţiat cu markerul pe o bucată de metal, materia sa primă de lucru. 


"Expoziţia a fost o reuşită! Nu spun asta pentru că suntem noi direct implicate, în calitate de organizatori, dar s-a dovedit încă o dată că atunci când vrei, poţi şi când pui suflet, iese bine. Faptul că au vizitat expoziţia, timp de două zile, în intervalul orar 11:00 - 18:00, în jur de 300 de persoane, înseamnă foarte mult pentru noi. Această expoziţie, oarecum ieşită din tipare, a fost încă o piatră de încercare pe care am depăşit-o cu brio. Fetele noastre s-au mobilizat şi împreună cu băieţii de la Asociaţia Roata de Foc au dat dovadă, încă o dată, de forţa bazată pe colaborare şi prietenie. Sunt recunoscatoare conducerii Colegiului „C-tin Istrati” pentru încrederea acordată şi sprijinul oferit. 


Am avut norocul să cunosc, în ultimele două zile de dinaintea expoziţiei, câţiva elevi cu ajutorul cărora am dat o pată de culoare în plus evenimentului. Copii minunaţi, talentaţi şi dispuşi la voluntariat, care au pictat şi desenat în timp record, pentru a înfrumuseţa hala-atelier în care s-a desfăşurat evenimentul. Aceştia sunt: Simion Elisa Elena (18 ani), Postolache Tiberiu Gabriel (18 ani) , Ilie Denisa (16 ani), Abaza Anda Alexandra (15 ani), elevi ai Liceului Tehnologic Energetic, Cimpoiaşu Robert (15 ani) şi Torţan Teodor (16 ani) de la  Colegiul „C-tin Istrati”, precum şi Mihalachi Andrada (15 ani) elevă a Şcolii Generale „B. P. Hasdeu” - ne-a declarat Irinel Dumitraşcu, preşedintele Asociaţiei ProCâmpina, sub  umbrela căreia activează Clubul Femina.
Andreea ŞTEFAN

Câmpina va avea încă doi cetățeni de onoare

La următoarea ședință ordinară a Consiliului Local, aleșii vor decide să mărească grupul cetățenilor de onoare câmpineni cu încă două persoane: părintele Petru Moga, preotul celor două biserici ale parohiei ortodoxe din cartierul Slobozia, și istoricul Alin Ciupală, profesor și muzeograf cunoscut, (co)autor al unor lucrări de referință privind viața orașului nostru din vremuri trecute. 
Consilierii Elena Albu, Viorel Bondoc și Marian Dulă au inițiat proiectul privind acordarea titlului de ,,Cetățean de onoare" al municipiului Câmpina d-lui Moga Petru, pentru contribuția deosebită în promovarea municipiului Câmpina pe plan cultural, pentru merite deosebite în activitatea de gospodărire, înfrumusețare și dotare a Complexului Parohial "Sf.Nicolae" din Câmpina. În expunerea de motive, inițiatorii proiectului au subliniat că acordarea acestui titlu onorific se impune în semn de apreciere a activității în plan social, cultural și duhovnicesc a preotului Petru Moga. 


Activitatea desfașurată de Petru Moga în slujba comunității câmpinene a început în 1990, an în care ajunge preot suplinitor la Parohia Sf. Nicolae din Slobozia. Un an mai târziu, el devine preot paroh al Parohiei Sf. Nicolae Câmpina, poziție pe care o deține și în prezent.  Activitatea sa ca membru al comunității câmpinenilor a a avut multe realizări de excepție, dintre care enumerăm: - promovarea curajoasă, în orizontul culturii, a actului de credință;   - constituirea unei comunități vii, autentice, în condițiile nefavorabile unui asemenea proiect, și într-o parohie îmbolnavită grav de virusul atitudinii anticlericale; - programe religios-culturale desfășurate pe durate foarte lungi de timp: colocvii biblice; studierea în sistem colocvial a unor cărți-reper; conferinte pe teme istorice, de istoria artelor, științifice, economie politică etc; - implementarea, la nivelul localității și al întregii zone, a alternativei pedagogice Waldorf, în colaborare cu Primăria, în perioada 1991-2014; - punerea în valoare a patrimoniului istoric al fostului Schit Slobozia, devenit în timp Parohia Sf. Nicolae Campina: restaurarea casei parohiale si reparații ample la biserica veche; - constituirea unui ansamblu parohial cu multiple valențe social-culturale, de referință la nivelul întregii zone, prin construirea unei noi biserici parohiale, a unei case praznicale etc., beneficiind de proiectele doamnei arhitect Livia Câlția, cetățean de onoare al municipiului Câmpina, care a făcut proiectele fără absolut nici un ban şi s-a implicat cu tot sufletul ca un ctitor adevărat, ca și de prestația absolut specială a unui artist plastic de valoarea d-lui Grigore Popescu, pentru frescele noului lacaș de cult; - organizarea unei biblioteci cu circa 5000 de volume, cu program de împrumut și studiu la sală; - descoperirea mormântului lui Dionisie-Damaschin, monahul grec, ctitor al așezământului din Slobozia, la sfârșitul secolului 18 (actuala casă parohială și prima biserică parohială de zid); - descoperirea cimitirului din Epoca Bronzului (circa 1500-1200 înainte de Hristos); susținerea campaniilor anuale de săpături arheologice (2008-2015) și susținerea publicării rezultatelor cercetării arheologice în două monografii; - organizarea unei expoziții permanente cu artefactele scoase la iveala din cimitirul de Epoca Bronzului; evidențierea susținută a valorilor costumului românesc prin expoziții și prin încurajarea folosirii elementelor de costum tradițonal la solemnitățile cultic-religioase. Petru Moga s-a remarcat, de asemenea, prin descoperirea și recuperarea pentru limba și cultura românească a personalității lui Iuliu Popper, inginerul și geograful român care are meritul de a fi străbătut primul Insula Mare din arhipelagul Țara de Foc. Cu un aparat de fotografiat, cu instrumente topografice, acesta a fost ulterior autorul unei  serii întregi de inițiative civilizatorii în zonă. Nu trebuie uitată din acest laudatio nici activitatea concertistică bogată, găzduită la Sala Praznicar a Complexului parohial, cu muzicieni celebri din țară și din străinătate. Înainte de a ajunge în Câmpina, Petru Moga a fost ghid gestionar custode la Manastirea Sinaia (1972-1976 ; 1988-1990), diacon onorific - Manastirea Sinaia (1977 - 1978), preot paroh - Satul Sona, comuna Mândra, județul Brașov (1978-1988), preot co-slujitor Parohia Sinaia (1990-1991). 
Președintele Comisiei de cultură din Consiliul Local, liberalul Florin Frățilă, a inițiat un proiect asemănător, privind acordarea titlului de ,,Cetățean de onoare" al municipiului Câmpina d-lui  Ciupală Daniel - Alin, pentru contribuția deosebită în promovarea municipiului Câmpina pe plan cultural si istoric. 


Alin Ciupală s-a născut la data de 3 aprilie 1941, în Câmpina. Este absolvent al Facultății de Filologie - Istorie - Filozofie din cadrul Universității Al.I.Cuza Iasi, specialitatea Istorie - limba și literatura română. Activitate profesională: profesor și director la Școala generală nr.2 Sotrile – Plaiul Câmpinei, cercetător științific, muzeograf la Muzeul Doftana și Muzeul National Peleș. Activitate literară: autor al lucrărilor "Scurtă istorie a monarhiei române", "Peleșul, simbolul regalității", "Câmpina, file de cronică, vol. I". Articole, studii ample de istorie și istoria artei: "Castelele Peleș, Pelișor, Foișor și anexele lor de pe domeniul regal Sinaia", "Un țăran din Provița și contribuția lui la România Mare", "Consolidarea Monarhiei Române", "Ocolul pământului în șapte luni si o zi, o interesantă misiune diplomatică", "File din cronica Peleșului" etc. Participarea la conferințe organizate pe diverse teme de istorie locală și culturală în sala Parohiei Sf.Nicolae și la comunicări organizate de Muzeul Memorial "B.P.Hașdeu", de Biblioteca Municipală și de Muzeul Memorial "Nicolae Grigorescu". Contribuții importante în realizarea a trei episoade din filmul documentar "Memorialul Durerii" al d-nei Lucia Hossu - Longin și participarea, în calitate de invitat, alături de dl.Mircea Dinescu la emisiunea realizată de Alessandra Stoicescu cu ocazia aniversării varstei de 90 de ani a Regelui Mihai. Într-o jumătate de veac de activitate culturală, a fost preocupat să pună în evidență istoria orașului nostru si a împrejurimilor sale, și să facă legatura cu aspecte ale istoriei naționale și internaționale în care s-au remarcat câmpinenii. 

Poezie indirectă la Biblioteca Municipală

În programul de evenimente ale Bibliotecii Municipale, Liliana Ene a inclus şi anul acesta o serie de lansări de carte, faste prilejuri de întâlnire cu autorii şi cu opera lor, cum stă bine unui aşezământ cultural care se respectă. Sâmbătă, 16 aprilie, la orele 11.00, a fost rândul cunoscutului artist Ştefan Al.-Saşa că fie în centrul atenţiei.


Au trecut, deja, trei ani de la „Parfumuri şi delicatese” şi iată că Saşa ne oferă un nou regal poetic numit „Poezie indirectă -  à la manière de…”. O antologie de parodii după autori dintre cei mai diverşi, realizate cu obişnuita acribie şi cunoscutul meşteşug al orfevrului câmpinean: Adrian Alui Gheorghe, Liviu Antonesei, Tudor Arghezi, George Bacovia, Mihai Beniuc, Valeriu Bârgău, Lucian Blaga, Ana Blandiana, Geo Bogza, Ion Brad, Marcel Breslaşu, Emil Brumaru, Nina Cassian, Mircea Cărtărescu, Aura Christi, Dan Mircea Cipariu, Radu Cârneci, Daniel Corbu, Traian T. Coşovei, Aron Cotruş, Nichita Danilov, Virgil Diaconu, Leonid Dimov, Mircea Dinescu, Florin Dochia, Ştefan Augustin Doinaş, Domnica Drumea, Geo Dumitrescu, Victor Eftimiu, Barbu Fundoianu, Bogdan Ghiu, Octavian Goga, Florin Iaru, Vintilă Ivănceanu, Alexandru Macedonski, Valeria Manta Tăicuţu, Dumitru Mălin, Magda Mirea, Maria Nicolai, Oana Cătălina Ninu, Marta Petreu, Ion Pillat, Daniel Pişcu, Gheorghe Pârja, Ioan Es. Pop, Simona Popescu, Petru Romoşan, Gherasim Rusu Togan, Marin Sorescu, Octavian Soviany, Cassian Maria Spiridon, Radu Stanca, Nicolae Stanciu, Nichita Stănescu, Ion Stratan, Adrian Suciu, Valentin Talpalaru, Al. O. Teodoreanu, Virgil Teodorescu, Constant Tonegaru, Bogdan Ulmu, Adina Ungur, Andrei Velea, Matei Vişniec, Miruna Vlada, Florina Zaharia. 


Varietatea abordărilor a fost subliniată de distinsul critic Constantin Trandafir, care a oferit şi o lecţie de istorie literară a parodiei interbelice. Florin Dochia, preşedintele Societăţii Scriitorilor Prahoveni co-organizatoare a manifestării, a stabilit descendenţa certă a artistului din filonul solid numit Marin Sorescu, la care a adăugat dimensiunea postmodernistă potrivită optzecismului de la care se revendică. Eseistul Christian Crăciun a adus noi şi irefutabile argumente în situarea demersului poetic al lui Saşa în zona postmodernismului, pe direcţia cărătresciană din Levantul, cu un plus important de satiră, de aşteptat de la un autor cu multiple preocupări în zona epigramei şi a poeziei umoristice. Dan N. Minoiu, Elena Glodean şi Constantin Tudorache (coleg de năzbâtii umoristice şi el) au completat cu impresii pline de har o zi încântătoare, cu oaspeţi, printre spectatori, de la Ploieşti şi Sinaia. 


Biblioteca Municipală şi Societatea Scriitorilor Prahoveni, alături de Casa Municipală de Cultură, vă aşteptă sâmbăta viitoare, de Ziua Cărţii şi a Drepturilor de Autor (plus „Shakespeare 400” şi „Cervantes 400”), la Casa Tineretului, orele 11.00, la alt regal literar care are în program: eecernarea premiilor Concursului de manuscrise (creaţie literară, ediţie 2016) şi ale Concursului „Cartea anului 2015, un spectacol literar inspirat de opera scriitorului William Shakespeare susţinut de membrii trupei „Mircea Albulescu”, prelegeri şi eseuri cu tema „Importanţa cărţii şi a lecturii” (susţinut de elevi câmpineni), o expoziţie de grafică „Shakespeare’s writings for the stage”  şi o expoziţie carte William Shakespeare. (F.F.)