26 aprilie 2016

Marș pe două roți pentru respect în trafic

A devenit o tradiție marșul bicicliștilor și al motocicliștilor pentru respect în trafic, eveniment care are loc în fiecare primăvară și a ajuns, vineri, 23 aprilie, la a treia ediție. Anul acesta, dat fiind că nu mai era mult până la alegerile locale din 5 iunie, organizatorii manifestării (Asociațiile ”PRO Câmpina”, ”Roata de Foc”, ”Bicicliștii Anonimi” și Caraiman) s-au grăbit puțin, pentru că, peste două săptămâni,  începea campania electorala, perioadă în care sunt interzise manifestările publice.


Evident, mesajul principal pe care au vrut să-l dea toți participanții la eveniment a fost acela al respectului în trafic. Au fost prezenți duminică la ”Marșul pe două roți” aproape 220 câmpineni (circa 60 de motoare cu vreo 70 de ocupanți, și restul bicicliști). Evenimentul nu ar fi fost posibil fără ajutorul financiar al sponsorilor SC LEMET S.R.L și Outdoor & Bike Câmpina, care au acordat fiecare câte trei premii bogate, înmânate câștigătorilor unei tombole, ale cărei numere câștigătoare au fost extrase la finalul curselor. 


Fiecare participant a primit un număr la această tombolă, iar extragerea a fost făcută de unul dintre copiii prezenți. Spre deosebire de anul trecut, acum s-au desfășurat două curse: prima, a motocicliștilor, iar a doua, a bicicliștilor. Traseul a fost comun:  Calea Doftanei – B.P. Hasdeu – Lac – I.H. Rădulescu – Muscel – Siretului – B. Vasile – Crângului – Carol I – Fibec – Culturii – str. Grivitei – str. Schelelor – Carol I și înapoi în Parc. Startul s-a dat de lângă Parcul de la Soldat. Anul trecut, au fost mult mai mulți participanți, dar anul acesta vremea schimbătoare i-a reținut pe mulți bicicliști acasă, iar motocicliștii din București au fost ocupați cu participarea la un alt eveniment, anunțat mai din timp. Andrei Paraschiv, președintele Asociației ”Roata de Foc”, ne-a declarat: 


”Am organizat acest marș pe două roti pentru a promova respectul reciproc în trafic, atât din partea noastră, cât și din partea șoferilor. Mai ales, acum, la începutul sezonului cald, când începe să se intensifice prezența motocicliștilor pe arterele rutiere. Spun asta, deoarece, se știe, pe timpul iernii nu se poate merge pe motocicletă, iar acum, în primavară, șoferii autovehiculelor ar trebui să-și amintească de noi. Deci vrem prin acest mars să subliniem nu doar mesajul respectului reciproc de către toți participanții la trafic, dar totodată să le aducem aminte șoferilor că existăm și noi, pe străzi și șosele, fiindcă în timpul iernii ne uită, de obicei, iar primăvara au loc cele mai multe accidente rutiere în care sunt implicare motocicletele. Aproape toți suntem bicicliști, așa că putem spune că prin marșul bicicliștilor se promovează, de asemenea, o mai mare grijă pentru mediul ambiental, prin folosirea acestui mijloc de transport ecologic și benefic sănătății.”
Una peste alta, evenimentul a fost un real succes, el decurgând fără incidente, sub atenta supraveghere  a polițiștilor și jandarmilor prezenți. 

Editorial. URĂSC, DECI EXIST…

Acesta pare principiul capital al lumii noastre. Specia umană s-a îmbogățit cu o nouă tipologie: haterii, - cei care urăsc totul, din principiu - și un nou tip de discurs: hate speech – discursul urii. Trebuie să urăști ca să-ți manifești identitatea. Dar e și efectul invers: nu ai voie să te delimitezi de anumite aspecte ale societății, indiferent de natura argumentelor pe care le aduci, pentru că ești imediat calificat ca hater. Ambiguitatea specifică epocii noastre post-valorice. Discursul urii a reușit în cazul lui Marian Munteanu, despre care am scris săptămîna trecută. Nu a reușit de 25 de ani împotriva lui Iliescu. Explicația e complicată. Ai voie să urăști BOR sau creștinismul în genere, nu ai voie să te delimitezi de homosexualitate. De ce a proliferat atît astfel de discurs? Pentru că el e foarte comod, te scutește de argumente. Devii ușor realizator Tv la ore de vîrf, lider de opinie, jurnalist gratulat de alții asemenea ție. E un discurs facil, care te situează dintru început, apari în postura celui care deține adevărul suprem, față de care ceilalți sunt, fără excepție, proști. Haterul proclamă, nu demonstrează. El te distruge în numele „toleranței”. Pentru că nu aderi la același relativism moral ca și el. În campaniile electorale e ca și naturală proliferarea unui astfel de discurs. „Un film de groază făcut cu actori de comedie”, așa definește Sever Voinescu lumea noastră politică. Actori penibili, de subliniat. Sigur, media electronică are un rol fundamental în această epidemie de ură, acolo, la adăpostul anonimatului de cele mai multe ori, omul poate împroșca vehement cu toate zoaiele „spiritului primar agresiv”.
Săptămîna asta chiar ni s-a oferit un fel de caz școală, o poză a marelui profesor și chirurg Leon Dănăilă. Poza omului în metrou, un biet bătrîn cu punga de la piață în mînă, a devenit rapid virală. Fără ca miile de distribuitori să se gîndească la umilul fapt că poate omului nu-i face plăcere o astfel de „popularizare”. Cum a rezultat, de altfel, dintr-un întristat și tulburător text al său.


Ca de obicei, oamenii și-au expus „agenda” proprie sub pretextul că plîng de mila profesorului. De exemplu, un astfel de creier împuținat s-a gîndit să asocieze imaginea bătrînului cu cea negativă a maneliștilor și a bisericii. Neștiind că dl. profesor este un profund credincios. Sunt sigur că mulți dintre cei care s-au împăunat cu imaginea omului modest l-ar fi bruftuit dimineața în troleu cînd lumea se bate să se urce pe scară. Nu sunt mulți ani de cînd am văzut o bătrînă cocîrjată, sărăcăcios îmbrăcată, luată la mișto de un grup de tineri în metrou. Era una dintre cele mai mari traducătoare și scriitoare ale culturii noastre.  Sunt oameni care nu pot trăi fără să urască pe cineva, sau lumea în general. Atenție, nu e vorba de pesimismul filozofic, acela se mănîncă la cu totul altă masă. Nici măcar de o luptă pentru cine știe ce idei nu e vorba. Este, totuși, o revenire al clasicul: cine nu e cu noi e împotriva noastră. Discursul urii se îmbină cel mai adesea cu discursul deriziunii. Cu luarea la mișto, s-a spus de mult că suntem neamul în care nimic nu este luat în serios, totul poate fi acoperit de omniprezenta bășcălie. Acest dublu discurs împletit, ură+bășcălie face imposibilă coagularea oricărui proiect național. Suntem izolați în grupuri și grupulețe care se disprețuiesc și se urăsc chiar atunci cînd interese comune le-ar cere să conlucreze. Anomia națională își trage rădăcinile din ura națională. De aici senzația generală că nu se încheagă nimic, alcătuirea de piftie ori moluscă a societății românești fără schelet, fără tărie pe verticală. Suntem acum în săpămîna care în istorie marchează trecerea de discursul iubirii (Floriile, Osana!)) la discursul urii (Răstignește-l!). Nu uitați, explicația celui de-al doilea este în Text eminamente politică! Iisus era altul/ altfel decît liderul politic pe care-l doreau mulțimea și alți lideri ai acesteia. Încercați să nu urîți. Măcar săptămîna asta, ar fi un bun început!
Christian CRĂCIUN

Rămâne cum au stabilit: nu se poate reînnfiinţa un circuit de motocros pe Muscel!

Proiectul a fost respins pentru a doua oară consecutiv

La sfârşitul săptămânii trecute, joi, 21 aprilie, Consiliul Local a dezbătut din nou proiectul reînfiinţării unui circuit de motocros pe dealul Muscel, după ce la sfârşitul lunii martie iniţiativa legislativă a fost respinsă la vot de 6 dintr cei 17 aleşi locali prezenţi la acea şedinţă.
Nu mai reluăm istoria acelei prime încercări, pentru că se ştie deja cum au decurs ostilităţile.
Aşa cum a promis încă din momentul în care i-a fost respins prima dată proiectul, Florin Frăţilă – preşedintele Comsiei de Sport-Cultură a readus în discuţia Consiliului Local şi luna aceasta aceeaşi temă şi anume înfiinţarea unei noi baze sportive cu destinaţia circuit de motocros, o măsură administrativă reparatorie după ce, în anul 2010, tot printr-o hotărâre a Consiliului Local din acea vreme, vechiul circuit a fost practic desfiinţat odată cu amenajarea unui drum de acces la un lăcaş de cult din zonă. 
În zadar însă, pentru că şi de data asta, a doua oară consecutiv, proiectul a fost respins, fără prea multe discuţii. Singurul care ieşit la rampă, încercând să-l pună în dificultate pe iniţiator, a fost consilierul local şi candidatul PMP la Primăria Câmpina, Adrian Piţigoi, care a vorbit despre eventualele costuri mari ale unei asemenea investiţii publice într-o bază sportivă pe Muscel şi a cerut, surprinzător, o consultare publică în urma căreia câmpinenii să-şi spună părerea faţă de eventuala refacere a unui traseu de motocros în Câmpina.


Răspunsul iniţiatorului proiectului a fost şi de data aceasta promp şi la obiect, explicând că este inevitabilă cheltuiala publică pentru a se reface ceea ce alţii au distrus în trecut, făcând trimitere directă la o mare parte din consilierii locali aflaţi de faţă, care în 2010, practic tot ei desfiinţau vechea pistă de motocros, cheltuială care ar putea fi relativ mică printr-o strânsă colaborare cu iubitorii acestui sport (pesoane juridie şi fizice), care şi-au exprimat, în repetate rânduri, intenţia de a pune umărul lângă administraţia locală pentru rezolvarea acestui frumos proiect.


În ceea ce priveşte consultarea publică cerută de candidatul PMP, Florin Frăţilă a răspuns fără menajamente: „Nu cunosc un alt moment în istoria recentă a Câmpinei când s-ar fi organizat o consultare publică pentru amenajarea unei baze sportive ori de agrement. Cea mai bună dovadă este că în ultimii ani, pe platoul Muscel s-a construit o minunăţie de bază de agrement/sportivă fără ca cineva să fi cerut o consultare publică. Nu credeţi că am putea proceda la fel şi în situaţia circuitului de motocros, d-le Piţigoi?”
Aşa stând lucrurile, după puţine discuţii, mult mai puţine decât luna trecută, proiectul a fost supus la vot şi a fost respins, pentru a doua oară, pe fondul absenteismului aleşilor locali (Ion Dragomir, Livia Lupu şi Rodica Papuc au lipsit de la şedinţă, probabil motivat) şi „devotamentului” aceloraşi consilieri care au ales să se împotrivească prin tăcere şi abţinere de la vot. 
În plus de asta, ca o noutate, unul dintre consilierii locali a fost chemat „urgent” de o convorbire telefonică, părăsind sala de şedinţe exact în timpul votării acestui proiect, evitând astfel, se înţelege, votul.
Despre istoria acestui proiect şi deznodământul său previzibil am încercat să aflăm ultimele impresii de la iniţiatorul său, Florin Frăţilă, omul care aproape de unul singur şi în ciuda tuturor opreliştilor, a încercat să reclădească ceea ce mulţi alţii n-au avut nici măcar curajul să viseze că s-ar putea realiza: „Ceea ce a trebuit să seîntâmple s-a întâmplat. Rămâne deocamdată aşa cum au stabilit ei, păpuşarii. După multe luni de zbucium, în care am făcut tot ceea ce era omeneşte posibil pentru a pune o cărămidă la temelia reînvierii acestui sport frumos, iubit de câmpineni, am înţeles cu toţii, foarte clar, că «sistemul» nu vrea motocros pe dealul Muscel. Din punctul meu de vedere, marele câştig al acestei iniţiative, dacă se poate numi aşa, rămâne faptul că s-a demonstrat încă o dată un lucru şi anume că oamenii ce gravitează în jurul puterii administrative, din prim plan sau din umbră, şi-au arătat fără scrupule adevărata faţă, dovedindu-ne că ei sunt stăpânii şi că o «muscă» insistentă ca mine nu are nicio şansă în faţa lor. I-am enervat şi şi-au dat masca jos, arătându-şi muşchii în faţa tuturor. Au câştigat, dar cu ce preţ?! Lumea, foarte multă lume, i-a văzut şi îi ştie mult mai bine de acum. Dacă voi mai activa în administraţie şi în mandatul viitor, voi continua să caut soluţii pentru acest proiect, indiferent cât ar dura. O colegă din Consiliul Local, Luminiţa Dumitrescu, a afirmat public în timpul ultimei şedinţe că am făcut o obsesie pentru acest proiect. Nu este o obsesie, doamnă! Este doar o dorinţă normală de a construi ceva într-un loc ce se degradează sub privirile noastre, ca multele altele din oraş. Avem voie?”. (A.N.)

Candidaţii liberali pentru Consiliul Local Câmpina

Vineri, 23 aprilie, în cadrul unei conferinţe de presă organizate la sediul organizaţiei municipale, conducerea PNL Câmpina a făcut publică lista cu liberalii care vor candida pentru un loc în legislativul cîmpinean. Lista urma să fie depusă a doua zi la Biroul Electoral Judeţean, iar dacă cei din conducerea filialei PNL Prahova nu vor mai interveni ici-colo, pentru mici „cosmetizări”, nominalizaţii pentru aceste candidaturi sunt următorii: 
1. Horia Tiseanu – primar, inginer; 2. Dragomir Enache – pensionar, inginer; 3. Elena Albu – director, economist; 4. Marian Dulă – administrator de firmă, colonel în rezervă al MAPN; 5. Monica Clinciu – avocat; 6. Florin Frățilă – director de publicație, jurnalist; 7. Marian Nistor – director firmă, jurist; 8. Adrian Dochia – administrator firmă, inginer; 9. Corina Topală – asistent medical; 10. Viorel Bondoc – colonel în rezervă al MAPN; 11. Lucian Cercel – colonel în rezervă al MAPN; 12. Violeta Beldianu – pensionar, inginer; 13. Costel Manea – administrator, economist; 14. Mirela Coman – inginer Ocolul Silvic; 15. Gheorghe Sandu – metrolog; 16. Evelina-Bianca Roman – profesor; 17. Gena Preda – asistent medical; 18. Doru-Florin Trifan – manager de proiect, economist; 19. Iulian Luncașu- recepționer, economist; 20. Laura Perian – administrator firmă contabil; 21. Vasile Niculae – pensionar, electrician; 22. Marinescu Lenuța – director de spital, economist; 23. Marian-Alexandru Răducanu – constructor instalații; 24. Remus Pădure – administrator IT, electrician. 


Liberalii consideră eligibile primele 10 locuri, deoarece ţinta electorală a PNL Câmpina este câştigarea Primăriei, dar şi a 10 locuri de consilieri municipali (cu redistribuirile ulterioare).  Lista conţine, cum era de aşteptat, numele consilierilor liberali în funcţie şi ale unor vechi activişti, dar şi nume noi. Se observă că mulţi candidaţi sunt tineri, iar pentru a sublinia dorinţa liberalilor pentru egalitate de gen în politică şi în orice domeniu, nouă nume sunt feminine. Lista liberalilor ce vor candida pentru Consiliul Județean nu a fost definitivată, dar conducerea PNL Câmpina este convinsă că pe lista respectivă se vor regăsi doi localnici pe locuri eligibile: Marian Nistor și Rodica Papuc. Avantajat de alegerile dintr-un singur tur de scrutin, primarul Horia Tiseanu este hotărât să nu mai tolereze nici cea mai mică abatere de la lege, asigurând jurnaliştii prezenţi că, în campania electorală de la apropiatele alegeri locale (care va începe pe 6 mai, scrutinul urmând a avea loc pe 5 iunie 2016) organizaţia municipală a PNL nu va fi absolut deloc implicată în împărţirea pomenilor electorale, practică des folosită în alegerile precedente, fie că erau locale sau generale. Dar ce spunem noi “des folosită”… De fapt, în ultimele decenii, numai partidele mici şi candidaţii independenţi, cu resurse financiare modeste, nu s-au dedulcit la obţinerea de voturi prin coruperea electoratului sărac şi slab de înger, de parcă acestuia din urmă nu-i ajungea că era confuz, fiind îmbătat la greu, nu cu băuturi spirtoase, ci cu promisiuni mincinoase.  “Vom face o campanie electorală decentă şi corectă. La nivelul municipiului Câmpina, avem voie să cheltuim 10 salarii minime brute pentru candidatura la primar și alte cinci salarii la Consiliul Local. Deci, în total, 15 salarii. Atât ne dă voie legea, atât vom cheltui. Chiar ne bucurăm de faptul că legea impune o campanie electorală corectă, care să se axeze pe programe, nu pe stimulente acordate alegătorilor. Să se termine cu găleţile şi tigăile electorale! Dacă cineva vine la uşa locuinţei dvs şi vă oferă alimente din partea PNL, ori auziţi că cineva ar fi păţit acest lucru, să ştiţi că nu sunt de la noi acele pomeni electorale. Ne aşteptăm la astfel de manevre din partea unor partide rivale, care vor încerca să ne compromită. Vă asigurăm că noi nu vom face așa ceva. Toate partidele care până acum se bazau pe astfel de practici vor avea de suferit. Va fi o campanie electorală decentă, de tip occidental, fiindcă se termină cu tigăile și banii dați pe la colțuri. Nu se mai dau obiecte, nici fulare, jachete, umbrele, cântare, brichete, pixuri. Iar dacă vom vedea pe cineva împărţind așa ceva, imediat vom sesiza autorităţile competente la 112, indiferent de partide și de candidați. Şi îi sfătuim și pe cetățeni să facă același lucru!”, a fost mesajul primarului Horia Tiseanu. 

Daniel Ioniţă, consilier local: „Pentru mine, dezvoltarea spirituală nu poate veni decât în relaţie cu semenii mei”

Daniel Ioniţă are 48 de ani şi s-a născut şi a trăit cea mai mare parte a vieții în Câmpina, unde a absolvit Liceul „Nicolae Grigorescu”. Este informatician de meserie, fiind absolventul Facultăţii de Automatică şi Calculatoare. În plus, are studii în domeniile bancar, financiar şi juridic. De 15 ani, conduce o societate de dezvoltare de soft. Are un copil în vârstă de 20 de ani, care este, în prezent, student în primul an la SNSPA Bucureşti. În anul 2012 a devenit consilier local, funcţie în care experienţa de viaţă şi verticalitatea şi-au spus cuvântul în atingerea scopurilor propuse. 



- Ați fost atras de domeniul IT încă din copilărie?
- Da, am participat la cursuri de programare încă din clasa a X-a. Datorită acestor cursuri, mi s-a deschis apetitul de a urma o facultate şi o carieră în acest domeniu, care, la vremea respectivă, în România, era la început. 
- Este adevărat că munca unui IT-ist este printre cele mai creative?
- Mi-e greu să evaluez cum e munca din alte domenii, însă exista un sâmbure de adevăr în această afirmație. De-a lungul timpul, am creat multe aplicații informatice, în care imaginația, creativitatea, au jucat un rol important. Să fim, însă, realiști şi să recunoaștem că în IT e vorba şi de multă muncă, precizie, rigurozitate, atenție, atribute care nu se regăsesc neapărat în activitatea unui artist.  
- Cum este să locuiţi şi să trăiţi în Câmpina?
- Câmpina este căminul meu şi este locul unde mă simt acasă. Şi, pentru mine, nu sunt doar vorbe, căci eu m-am întors din străinătate, pentru a locui şi a-mi face un rost aici. Iubesc acest oraş micuţ, provincial, pentru frumuseţea lui, dar şi pentru amintirile care mă leagă de el. Aş fi putut, oricând, să aleg capitala, care ar fi fost un teren mult mai prielnic pentru a-mi dezvolta afacerea, însă, mi-am dorit un loc unde să mă simt bine, în primul rând, nu unde să câştig mai mulţi bani. Cunosc potenţialul Câmpinei şi nu am să neg că s-a schimbat câte ceva în ultimii 20 de ani dar, credeţi-mă că, în comparaţie cu alte oraşe din România, nu mai vorbesc din alte ţări, s-a făcut puţin. Se putea mai mult şi mă doare, pentru că am văzut în alte părţi ce poate face un bun administrator.  
- Cum şi-a pus amprenta Revoluţia asupra existenţei dumneavoastră?
- Într-un mod dramatic, aş spune. În Revoluţie eram student şi am crezut din toată inima în necesitatea schimbării regimului de atunci. Am fost pe baricade şi în mijlocul evenimentelor, fapt pentru care am fost şi rănit destul de serios. Vreau să vă spun că nu am certificat de revoluţionar, nu am primit pensie sau alte avantaje pentru acest lucru şi mulţi m-au întrebat de ce nu mi-am cerut, până la urmă dreptul. Le-am răspuns că eu nu pentru asta am ieşit în stradă, am ieşit pentru că aşa simţeam, aşa trebuia. Aşa cred şi acum, că lucrurile ar trebui făcute doar din convingere, dar e extrem de dificil să le explici oamenilor că trebuie să facă un lucru pentru că aşa e corect, fără să aştepte alte beneficii.
- Aţi locuit o vreme în Belgia. Cum aţi ajuns acolo şi de ce?
- Am plecat din cauza regimului post-revoluţionar, dezamăgit fiind de cursul pe care l-au luat evenimentele în acea perioadă tulbure. N-aş vrea să detaliez, tot ce pot să vă spun e că am ajuns în Belgia şi am primit statutul de refugiat politic. Eram doar un tânăr de 20 şi ceva de ani şi am luat viaţa de la zero. Am urcat pe scara profesională, fără să îmi fie teamă de muncă: am început ca angajat care lipea afişe, am devenit apoi gestionar, am fost agent de vânzări, pentru ca, într-un final, cu multă muncă şi cursuri de specialitate făcute după orele de program, să pot ajunge să lucrez într-o bancă, în domeniul pentru care m-am pregătit, informatica. Fără falsă modestie, am să vă spun că am ajuns într-o funcţie de conducere, unde aveam în subordine zeci de oameni. Cei care au muncit în străinătate ştiu cât de greu este să reuşeşti acolo, să te impui. Când am plecat, am făcut-o în relaţii amiabile, dorindu-mi din tot sufletul să mă întorc în ţară, să fiu aproape de ai mei şi să dovedesc că pot reuşi şi aici şi, de ce nu, să pot pune în slujba comunităţii cunoştiinţele acumulate peste hotare. Aş vrea să subliniez că, deşi, după  cinci ani, am obţinut şi cetăţenia belgiană, nu am renunţat niciodată la cea română. 
- Dacă ar fi să descrieţi integritatea dumenavoastră într-o frază, care ar fi aceasta?
- Eu nu vă cumpăr şi nu mă vând. Este esenţa atitudinii mele, pe care o am în politică, în viaţa personală şi în cea de afaceri. 
- Care este filosofia dumneavostră de viaţă şi care sunt valorile pe care le preţuiţi?
- Deşi este, poate, greu de crezut în contextul actualei societăţi, valorile pe care le urmez sunt cinstea, corectitudinea, dreptatea şi, poate, înainte de orice, adevărul. Familia mea este cea care mi-a insuflat aceste principii, tatăl meu fiindu-mi un adevărat exemplu. Pot să vă spun că, şi acum, după mai bine de 10 ani de la trecerea sa în nefiinţă, mulţi oameni dintre cei care l-au cunoscut în calitatea sa de şef al Ocolului Silvic Câmpina, îl păstrează în amintire ca un om exemplar, corect şi cinstit.  
- Care moment v-a marcat viaţa cel mai mult?
- Plecarea din ţară a fost, poate, momentul cel mai dureros. Depărtarea de ţară, de oraş, de părinţii, care aveau o vârstă înaintată şi probleme de sănătate, m-au marcat.  
- Cum vedeţi oamenii?
- Mi se reproşează de către cei apropiaţi că îi văd mereu într-o lumină pozitivă, că aleg să cred că au mereu intenţii pozitive, că nu sunt destul de incisiv, de combatant. Îmi dau seama că, poate, uneori greşesc, însă eu aleg să îi tratez pe oameni ca şi când ar fi buni, corecţi şi frumoşi sufleteşte, iar dacă nu sunt aşa, va fi păcatul lor, va fi pierderea lor, nu a mea.
- Propoziţia “Nimic nu este imposibil” consideraţi că este adevărată sau falsă?
- Greu de zis. Pot spune cu certitudine că dacă îţi doreşti foarte tare ceva şi faci tot ce îţi stă în putinţă pentru a-l realiza, tu ţi-ai făcut partea. Dacă, totuşi, acel ceva nu se întâmplă, poate că cineva, acolo sus, a decis că e mai bine aşa. 
- Care credeţi că este scopul dumneavoastră în viaţă?
- Nu o să fiu ipocrit. La început de drum, ca orice om, mi-am dorit să am o familie, un copil, să construiesc o casă, să am o maşină, să plec în vacanţă, să evoluez profesional, să am securitate şi, de ce nu, recunoaştere socială. Am crezut, atunci, că sunt fericit. După ce le-am obţinut, însă, pe toate acestea, potrivit piramidei nevoilor lui Maslow, a intervenit o altă dorinţă, cea a evoluţiei pe plan spiritual. Pentru mine, dezvoltarea spirituală nu poate veni decât în relaţie cu semenii mei: dorinţa de a-ţi ajuta aproapele, de a-ţi aduce contribuţia pentru o societate mai bună, este ceea ce mă reprezintă în acest stadiu.  
- Domeniul IT şi politica au ceva în comun?
- Nu. Politica a reprezentat, pentru mine, doar modalitatea de a încerca să fac ceva pentru comunitate, dându-mi seama că, în afara ei, nu pot ajuta decât, punctual, câţiva oameni, prin meseria pe care o am. 
- Ce coordonate a înregistrat experienţa dumneavostră ca şi consilier local?
- Am intrat în Consiliul Local făcând parte dintr-o alianţă care avea majoritate. Nu a fost uşor în acea postură şi nu e uşor nici acum, când sunt singurul consilier al unei formaţiuni politice noi, pe care o reprezint. În ambele ipostaze, am avut de luptat cu frica şi resentimentele unora, care credeau că, dacă face Ioniţă un proiect trebuie, neapărat, să îl picăm, pentru a nu avea cu ce se lăuda în faţa electoratului. Ce nu înţeleg ei e că şi eu stau în acest oraş şi mă afectează că nu am un teren de sport, un cinematograf, că nu sunt locuri de muncă şi tinerii de care eu am nevoie la firmă pleacă în Bucureşti sau în străinătate. Am tot interesul să meargă lucrurile aici, căci eu nu stau într-un palat de cleştar, eu trăiesc printre oameni: fac piaţa şi mă sperii de preţurile mari, merg la pizzerie şi văd din ce în ce mai puţini oameni în localuri, caut forţă de muncă calificată şi nu găsesc, mă plimb prin oraş seara şi vad clădiri dărăpănate, îmi stric maşina în gropile din oraş şi aşa mai departe. Dar e greu, e foarte greu să le spui adversarilor politici că tu chiar ai bunavoinţă şi vrei să faci ceva. Aici, totul e interpretat politic. 
- Pentru dumneavostră, factorul de decizie este influenţat de raţiune sau de simţire? 
- Deciziile le iau pe baza gândirii raţionale, deşi nu e uşor mereu. Sunt om şi, bineînţeles, că mă influenţează şi partea emoţională, însă dacă vorbim de sarcini de serviciu, atunci raţiunea e pe primul plan. Nu o să vă ascund că ţin cont, însă, şi de anumite intuiţii, să le zicem, care, de cele mai multe ori, în viaţă, m-au condus pe un drum bun.
- Ce hobby-uri are Daniel Ioniţă?
- În timpul liber, foarte puţin în prezent, îmi place să joc baschet şi tenis, să merg la film, să mă plimb în natură şi, poate cel mai important, să petrec timp cu familia. Şi, ca să vedeţi că nu a pierit copilul din mine, vă voi dezvălui că am o colecţie de timbre şi de maşinuţe în miniatură, care îmi sunt foarte dragi. 
Andreea Ştefan

Un al doilea ajutor financiar pentru informaticienii Liceului Energetic

În luna decembrie 2014, a început cea de-a 37-a ediție a concursului internațional de informatică adresat elevilor de liceu, organizat de American Computer Science League. Cinci elevi de la Liceul Energetic din Câmpina (Rareș Dumitrică, Victor Alexandru, Denis Cărăuș, Cătălin Oancea și Gabriel Năstase), îndrumați de profesorul coordonator, Denisa Stoicescu, au participat la Concursul international de informatică ACSL All Star Contest, care a avut loc în data de 23 mai 2015, la Liceul Timber Creek HS, Orlando, Florida, din SUA. Informaticienii, elevi de clasa a X-a M, s-au constituit într-o echipă solidă, numită CADON, titulatură ce reprezintă, de fapt, inițialele numelor de familie ale fiecărui membru. Elevii câmpineni au concurat cu elevi din întreaga lume. În fiecare an, participă la acest concurs peste 200 de licee din America (SUA și Canada), Europa și Asia.  Cu toate că nu a fost o competiție ușoară, echipa CADON a ocupat locul al 12-lea dintr-un grup de 48 de echipe, fiind selecționată pentru finala din mai 2016. Pentru a putea participa a doua oară la acest concurs, cei șase elevi de la Liceul Energetic beneficiază din nou de ajutor financiar de la Consiliul Local. 


Anul trecut, municipalitatea a sponzorizat deplasarea în America a elevilor și a profesoarei  lor cu 33.000 de lei. Aceeași sumă a fost propusă și anul acesta de către consilierul liberal Florin Frățilă, președintele Comisiei de cultură, educație și învățământ din miniparlamentul câmpinean, care a inițiat în acest sens un proiect de hotărâre supus dezbaterii colegilor săi. Promovarea proiectului de hotărâre are la bază cererea Liceului Tehnologic Energetic, trimisă târziu la Primărie, unde a ajuns pe data de 18 aprilie 2016, prin care conducerea liceului solicita Consiliului Local o sponsorizare pentru o nouă participare a celor șase elevi (însoțiți de profesoara îndrumătoare) la Concursul international de informatică ACSL All Star Contest, care, de data aceasta, urmează să aibă loc tot în SUA, dar într-un alt stat, în localitatea Nashua din New Hampshire. Suma necesară pentru acest concurs se ridică la 12.000 de euro (aproximativ 53.000 de lei), ceea ce înseamnă că municipalitatea s-a angajat să suporte mai mult de jumătate din costurile totale.  Dacă anul trecut, sponzorizarea echipei CADON din bugetul local nu a ridicat semne de întrebare, anul acesta unii consilieri s-au arătat sceptici cu privire la performanța elevilor de la Energetic și au început să pună întrebări. Inițiatorul proiectului, Florin Frățilă, a atras atenția ca solicitarea a fost trimisă târziu, fapt care l-a oblogat să lucreze la acest proiect de hotărâre chiar în ziua ședinței . ”Nu contest că participarea echipei CADON la acest concurs international este un lucru pozitiv, de pe urma căruia imaginea țării și a orașului are de câștigat, dar solicitarea a fost trimisă foarte târziu, lucru care nu ar trebui să se mai întâmple. A fost extrem de greu să întocmesc proiectul de pe o zi pe alta. Acum, colegii mei au fost înțelegători, dar pe viitor, veniti cu cererea din timp.” Au fost și alți consilieri nemulțumiți de solicitarea târzie a Liceului Energetic. Consilierul Marian Dulăa a atras atenția că, ”pe viitor, nu mai trebuie procedat așa, pe ultima sută de metri, ci va trebui să analizăm mai bine. Dacă vor veni multe alte cereri de la elevi care se înscriu la astfel de concursuri, va trebui să îi sprijinim financiar pe toți?”  Elena Albu i-a sfătuit pe elevii prezenți în sala de ședințe ca “pe viitor, să încercați să faceți un proiect și veți primi banii pe Legea 350/2005”, iar Daniel Ioniță le-a sugerat că ”ar fi fost frumos să veniți și voi cu o prezentare a ceea ce ați facut anul trecut la concurs. Așa că rugămintea mea este ca, anul acesta, dupa reîntoarcerea în țară, să veniți să ne arătați rezultatele voastre”. Proiectul lui Florin Frățilă a fost votat, existând doar o abținere, cea a consilierului Adrian Pițigoi, care s-a arătat sceptic, considerând că ”nu este vorba despre o performanță, dacă vorbim despre participarea la un concurs internațional unde se cere a fi plătită o taxă de înscriere de 125 de dolari”. (A.N.)

„Tradiţia nu trebuie uitată!”, un proiect dedicat redescoperirii valorilor tradiţionale

„Folclorul este cartea de identitate a neamului” -  a fost motto-ul acţiunii organizate săptămâna trecută de Şcoala Gimnazială Şotrile în parteneriat cu Şcoala Centrală Câmpina în cadrul proiectului „Tradiţia nu trebuie uitată!”, un proiect educaţional având ca obiective de bază redescoperirea şi promovarea valorilor tradiţionale strămoşeşti prin implicarea copiilor şi a cadrelor didactice în diverse activităţi legate de tradiţiile locale, cunoaşterea şi înţelegerea de către elevi a tradiţiilor din comuna Şotrile şi judeţul Prahova, identificarea copiilor cu calităţi pentru dans, muzică şi artă populară, cât şi dezvoltarea capacităţii copiilor de a aprecia o melodie, un dans popular, obiecte de artă populară autentică şi realizarea acestora în ateliere specifice. 


„Copiii sunt cele mai sensibile fiinţe, dornice să înveţe, să înţeleagă, să simtă. Vârsta lor fragedă nu constituie un impediment în abordarea acestei teme, ci dimpotrivă, un avantaj, căci am lucrat cu nişte minţi şi suflete «nepoluate» încă de alţi factori. Cu multă pricepere, dar mai ales pasiune, putem inocula copiilor dragostea şi respectul pentru tradiţiile, obiceiurile şi folclorul românesc. 
Prin abordarea acestui proiect nu s-a dorit o schimbare majoră a percepţiilor naţionale asupra tradiţiilor, obiceiurilor şi folclorului românesc, ci o sensibilizare a noastră, a tuturor, o abordare diferită a unei teme deloc moderne” -  a declarat prof. Maria Dobrescu.


Proiectul s-a adresat atât elevilor din învăţământul primar şi gimnazial, cât şi părinţilor acestora. Mămicile din Şotrile, iscusite în arta cusutului, i-au iniţiat pe cei din Câmpina în lucrul cu acul, învăţându-i să coasă diferite modele. În cadrul întâlnirii au fost vopsite ouă, au fost prezentate obiceiuri de Paşte şi costume populare specifice zonei, au fost interpretate cântece, iar copiii au realizat ornamente dedicate Sfintei Sărbători Pascale.
La organizarea şi buna desfăşurare a acestei acţiuni au contribuit mai multe cadre didactice. Coordonatori au fost profesorul de limba şi literatura română Maria Dobrescu, profesorul învăţător primar Carmen Machedon şi profesorul învăţător primar Laura Iordache. Colaboratori: profesorul învăţător primar Raluca Mihalache, învăţător Ana Băbescu, profesorul Amalia Marinescu şi profesorul Alexandra Grozea.
Andreea Ştefan

Premiul I pentru Iarina Ralu Nicolae la Olimpiada de Arte Vizuale, Arhitectură şi Istoria Artelor

Municipiul Baia Mare a fost, în acest an, în perioada 16-19 aprilie, gazda Olimpiadei Naţionale de Arte Vizuale, Arhitectură şi Istoria Artei. Peste 500 de tineri din toată ţara, pasionaţi şi ghidaţi de inspiraţie, au venit în oraşul care luptă pentru a dovedi că merită titlul de Capitală Europeană a Culturii. Ediţia din acest an a Olimpiadei Naţionale de Arte a fost creionată în jurul conceptului de „Cultura Ospitalităţii – Arta Ospitalităţii”.


Ca elevă a Colegiului de artă „Carmen Sylva” din Ploieşti, câmpineanca Iarina Ralu Nicolae (fiica artistei şi profesoarei de educaţie plastică Lidia Nicolae) a participat la dificilele probe ale concursului şi a obţinut premiul I, la categoria Grafică. Este de menţionat că şase dintre elevii Colegiului ploieştean au obţinut premiul I, semn nu doar al talentului nativ, ci şi al calităţii înalte a pregătirii lor artistice. Reproducem desenul cu care a participat la proba finală a complexului şi dificilului concurs.  Felicitări, Iarina! La cât mai multe reuşte!
 Florin Dochia

Ziua Cărţii - 2016

O atmosferă plăcută, dar parcă de sfârşit de sezon sau de sfârşit lume. O sărbătoare a cărţii cu lume puţină, timidă, aşteptând ceva ce ştie că nu va (mai) veni. Diplome, cadouri, pachete cu cărţi, reviste, o interesantă expoziţie de grafică pe tema teatrului shakespearian. Organizatori - patru doamne de la Biblioteca Municipală şi doi reprezentanţi ai Societăţii Scriitorilor Prahoveni –  entuziaşti şi siguri pe ei. Juriul serios, responsabil - conştient că, dacă aştepţi sprijinul Statului pentru educaţia populaţiei, poţi să mori aşteptând, drept pentru care apreciind cu asupra de măsură iniţiativa (poate, ultima a) organizării concursului de manuscrise şi a concursului Cartea anului - Radu Voinescu, Vasile Spiridon, Florin Dochia. 
Spiciul introductiv al d-lui Radu Voinescu, acid, nu a lăsat vreo îndoială că decăderea culturii româneşti, prin reducerea accesului la lectură în bibliotecile publice, preconizată de un ministru „tehnocrat” care propune modificări ale legii Drepturilor de autor şi a drepturilor conexe în defavoarea autorilor şi prin subfinanţarea domeniului educaţiei, este dificil de oprit. Nici corespondenţa pe plan local a domeniului nu este mai dătătoare de speranţă, avântul kitschului, în defavoarea unor manifestări de certă calitate artistică fiind evident, iar dispariţia unor activităţi din programele aşezămintelor culturale aducând şi mai multe argumente (v. Concursul de pictură „Câmpina 24H”, Tabăra de arte vizuale „Câmpina, dragostea mea”, Concursul de lectură pentru copii „România, citeşte-mă”, Concursul de pictură pentru gimanzişti „Campinarte”, Conferinţele scriitorilor câmpineni etc.). Există deja toate premisele să dispară, în viitor, şi cele două concursuri desfăşurate în aprilie 2016, încheiate de Ziua Cărţii, atâta vreme cât cenzura oportunităţii a fost oferită cu vinovată generozitate contabililor, cel mult lectori ocazionali ai Monitorului Oficial. 


Dar să lăsăm tristeţea la o parte şi să ne bucurăm de trecătoarele clipe!
Premiile acordate de Consiliul local şi Casa Municipală de Cultură „Geo Bogza” la Concursul de manuscrise au fost obţinute de: „Cântece de lăutar pribeag”, de Ştefan Al.-Saşa, pentru bine temperata infuzie a tonului elegiac în versuri cultivând cu meşteşug muzicalitatea, romanul „Exit”, de Iulian Moreanu, pentru consecvenţa cu care încearcă să redea poveştii atributele ei fundamentale, acelea care fac substanţa literaturii veritabile şi studiul „Mit şi simbol în proza fantastică românească. I. L. Caragiale, Mircea Eliade, V. Voiculescu”, de Corina-Elena Cernica, pentru orientarea către studiul unei teme importante a literaturii române. De la bugetul local va fi suportată o parte din cheltuielile de tipărire a volumelor respective.
Premiile Cartea anului, acordate tot de Consiliul local şi Casa Municipală de Cultură „Geo Bogza”, au avut o situaţie aparte. Nu mulţi autori câmpineni de cărţi apărute în 2015 le-au depus spre jurizare, drept pentru care premiile pentru poezie şi proză nu s-au acordat. Premiul la categoria „nonficţiune” i-a fost acordat lui Codruţ Constantinescu, cu „Epistolar genevez. Student în Occident”, Editura Vremea, Bucureşti, 2015, „pentru sinceritatea şi realismul notaţiilor ce pun în lumină confruntarea dintre două mentalităţi din Europa contemporană, cea românească şi cea occidentală”. Un premiu „special (pentru traduceri)” a primit Jenica Tabacu, realizatoarea volumului Iulia Hasdeu – „Epistole către tatăl său, B.P. Hasdeu”, Editura Vestala, Bucureşti, 2015, „pentru atenţia cu care s-a aplecat asupra unui corpus de texte important în cercetarea literară românească, încredinţându-l circuitului public”.
Câţiva elevi câmpineni au citit scurte eseuri despre lectură şi au primit diplome de excelenţă plus pachete cu cărţi din partea Bibliotecii Municipale şi Societăţii Scriitorilor Prahoveni, Florin Dochia a recitat câteva sonete de Shakespeare şi a anunţat că oricine doreşte dintre spectatori să ia acasă o lucrare de grafică, o amintire a unei dintre (poate) ultimele manifestări culturale de acest gen, este liber să o facă. (F.F.)

Lectura NU dăunează grav sănătăţii

Exerciţiu de altruism

Mereu i-am admirat pe truditorii din umbră ai culturii, cei care îşi ascund sau camufluează uriaşul ego auctorial ce caracterizează din plin tagma scriitorilor valahi, cei care se dedică actului creator sau recuperator în tăcere, fără să facă valuri, fără să ponegrească şi dea din coate pentru diverse avantaje. Bogdan Stoicescu este unul dintre aceştia. Volumul „Convorbiri la lumina gândului”1 cu subtitlul menit să te pună pe gânduri „despre fragilitatea vieţii, iubire, prieteniei şi alte inchipuri” este de fapt reeditarea în condiţii mult superioare, a celui apărut acum un deceniu şi reprezintă o carte necesară de recuperare şi păstrare a memoriei culturale, într-o bună măsură, prahovene. Bogdan-Lucian Stoicescu reuneşte atât dialoguri avute de-a lungul timpului cu poeţi şi/sau oameni de cultură importanţi, mai ales cei făcând parte din Generaţia Optzecistă  (pentru mulţi critici, ultima mare generaţie de poeţi români) dar şi amintiri sau evocări ale celor care au fost dar nu mai sunt. Aproape o treime din materia cărţii  îi este dedicată, într-un fel sau altul, memoriei marelui poet ploieştean, Ion Stratan cu care autorul a fost bun prieten şi chiar coleg la Biblioteca Judeţeană N. Iorga. Descoperim sau, pentru cei deja familiarizaţi cu opera şi gândirea lui Ion Stratan, redescoperim, o bună parte din viziunea lui despre lume, poezie, femeie (“Femeia este un bun conducător de poezie”). Pentru mine este cu atât mai interesant să-l descopăr pe Ion Stratan cu cât trec în fiecare zi pe lângă celebrul bloc cu şapte etaje din Ploieşti unde a trăit în ultimii ani şi unde a murit. Municipalitatea ploiesteana a reuşit să aducă un mic omagiu personalităţii lui Ion Stratan (cel care se hrănea cu poezie) printr-o inscripţie şi un mic bust care sunt îndreptate chiar către staţia RATP unde oameni care nu au auzit în viaţa lor de Ion Stratan se bulucesc să prindă un autobuz. „Eu scriu poezie pentru că simt nevoia să transmit nişte sentimente şi pentru că, pe de o parte, cred că am un dram de talent. Nu am impus nimănui să ia unul din volumele mele, dacă nu doreşte. Nu am cerut nimănui să mă asculte recitând. Nu am cerut nimănui vreo cronică şi nu sunt prezent în nici unul din sistemele de discutare şi rafinare a teoriilor din mass-media. Nu sunt un poet popular.” Ca orice autor adevărat, şi Stratan se identifica cu cărţile sale. „Eu sunt cărţile mele. Ţin la ele chiar ca la nişte copii, pe care îi mai întrebi din când în când ce mai fac, deschizându-le şi răsfoindu-le”,


Un alt mare poet al Generaţiei Optzeciste care ne-a părăsit prematur este Train T. Coşovei (1954-2014). Traian Coşovei răspunde inspirat la o întrebare capcană ”La urmă urmelor, ce este poezia?” ”Poezia e singura declaraţie de dragoste pe care nu ţi-o iei înapoi” Interesantă mi s-a părut viziunea lui despre această generaţie poetică atât de dezbătută şi complexă „Noi am reuşit să păcălim poliţia politică şi să afirmăm dreptul la libertate de expresie, libertate de care se bucură (uneori fără să ştie) cei mai tineri autori ai promoţiei 2000. (...) nu am fost niciodată încrâncenaţi, rigizi ori acuzând o falsă sobrietate. Noi ne-am bătut joc doar de epoca sumbră, concentraţionară, în care am fost obligaţi să trăim. Nici nu ştiau aia cât de liberi ne-a făcut Poezia, aspiraţia la libertatea de expresie. Noi-şi asta i se datorează şi lui Ion Stratan- nu am fost niciodată cobaii vreunui sistem politic. N-am vrut să fugim din ţară, n-am vrut să trădăm limba română care este-cum spunea Nichita Stănescu-patria noastră, n-am vrut să demisionăm din funcţia critică a Culturii ! Suntem ultima generaţie care mai crede în valorile perene. Acum e libertate de expresie la orice colţ de stradă, la orice gură de metrou. Mulţi nu au ce face cu ea. (...) Mi-e indiferentă lumea de afară, care se închină verbului a avea! Nu ştiam că atâţi oameni o să moară, că să vedem la televizor atîta curvăsărie în direct” 

 Pline de informaţii şi savoare sunt şi dialogurile cu personalităţi culturale deosebit de complexe şi cu înclinaţii artistice diverse, greu de rezumat în spaţiul unei simple recenzii precum Mihai Vasile, Ioan Mihai Cochinescu, Ioan Vieru dar şi câmpineanul Florin Dochia. Nu ştiam despre invitarea lui Andrei Pleşu înainte de 1989 la un colocviu despre ideile vagi la Nichita (o temă extrem de subversivă regimului paranoic ceauşist). Andrei Pleşu a vorbit chiar dacă fusese recent pus la index şi exilat la Tescani. Şi Florin Dochia evocă figura lui Ion Stratan care a colaborat inclusiv la Revista Nouă.  „Toţi am avut enorm de învăţat de la Nino (...) lua atitudine faţă de orice nu-i plăcea, faţă de găştile, grupurile de interese ce nu priveau creaţia de literatură în sine” Însă în interviul luat în perioada decembrie 2005-ianuarie 2006 nu avea cum să nu se strecoare şi dezamăgirea faţă de dinamică aiuritoare a de-culturalzarii ţării dar şi Câmpinei care „nu mai este aceea din tinereţea mea. Din punctul de vedere al nevoilor culturale ale locuitorilor. Atacul furibund şi sub centură al (tele)divertismentului în contra culturii, cât de cât formatoare de personalităţi şi conştiinţe, necesită mijloace pe care societatea actuală de la noi nu le are.  Apoi, mai este reminiscenţa maselor de oameni strânse să asiste la mega-spectacole educative. Cultura care rămâne se face pe grupuri mici, reunite de aspiraţii şi nevoi comune.”

La final sunt publicate mai multe fotografii document. Una din ele surprinde o şedinţa a Cenaclului I.L. Caragiale din anii `80 la care luau parte Ion Stratan, Florin Dochia şi I.M. Cochinescu. Evident, cei care s-au născut după 1990 vor privi fotografia rapid, nu vor bagă de seama paltoanele groase,şubele călduroase, căciula lui Ioan Mihai Cochinescu, fularele . Ai putea crede că şedinţa se desfăşura afară, la -10 grade Celsius. Dar nu, ea avea loc într-o sala a Bibliotecii Judeţene din carlistul Palat al Culturii, unde era mai frig decât afară. Eram în perioada adevăratelor curbe de sacrificiu, imposibil de înţeles pentru cei care nu le-au trăit (chiar dacă acestor tipuri de experienţe li se aplică de minune principiul ce nu te doboară te întăreşte). Urmărind interviurile publicate am rămas surprins: marea lor majoritate au fost luate în perioada 2005-2006, acum un deceniu dar totuşi ele îşi păstrează prospeţimea , stârnesc curiozitate şi menţin un interes viu. Aceasta se poate explica doar prin faptul că Bogdan Stoicescu ţinteşte profund. Ne putem răţoi ca la piaţă : „ce mare lucru să pui nişte întrebări?” Întrebările sunt uşor de formulat însă întrebări careau potenţialul să răscolească fiinţă celui întrebat mult mai dificil. Ceea ce denotă cunoaşterea profundă a celor interogaţi de către Bogdan Stoicescu. Iar dialogul este forma supremă a prieteniei, un adevărat plebiscit la care suntem zilnic chemaţi să ne exprimăm.
Codruţ Constantinescu
1). Editura Mythos, Ploiesti, 2016.

La jumătatea lunii mai 2016, Spitalul SanConfind va deschide un cabinet de Gastroenterologie condus de prof. univ. dr. Radu Voiosu

Pe la jumătatea lunii mai 2016, în Ambulatoriul Centrului Medical SanConfind din Poiana Câmpina va fi dat în folosință un modern cabinet de Gastroenterologie, unde pacienții vor fi îngrijiți de medicul primar prof. univ. dr. Radu Voiosu, o personalitate marcantă în domeniu. Conducerea acestui cabinet de către o somitate în materie ridică la o valoare maximă logistica de excepție din dotarea unității, făcând ca SanConfind să devină, nu peste mult timp, locul în care mulți suferinzi de boli ale tubului digestiv (esofag, stomac, ficat,   pancreas, intestinul subțire, intestinul gros etc), îsi vor găsi vindecarea sau alinarea suferințelor. 



Doi profesori universitari la SanConfind
Săptămâna trecută, au fost achiziționate și montate două aparate ultramoderne, cele mai performante dotări ale cabinetului de Gastroenterologie, unice în întreg județul Prahova. La punerea lor în funcțiune au participat doi medici eminenți care vor lucra la SanConfind, profesori universitari și doctori în științele medicale: Radu Palade – directorul medical al Spitalului SanConfind, și Radu Voiosu – conducătorul Cabinetului Gastroenterologie. Cei doi Radu ai medicinei românești de elită vor putea aduce, cu siguranță, vindecare și bucurie în trupurile și sufletele pacienților SanConfind. Numele lor sunt predestinate a alunga suferința și a lumina fețele bolnavilor, de-ar fi numai să ne gândim că poate celor doi medici le-a fost dat de la Dumnezeu să poarte acest nume. Radu este un nume relativ des întâlnit în limba română, fiind împrumutat din slavonă. Etimologic, el are legătură cu cuvântul slav “radost”, care înseamnă bucurie. Atribuirea lui poate semnifica fie bucuria părinților pentru nașterea unui copil, fie că acesta va fi o persoană bucuroasă sau aducătoare de bucurii. Cu cele două aparate de ultimă generație amintite mai sus, dotarea Cabinetului Gastroenterologie este aproape gata. Există tot instrumentarul necesar, mai puțin echipamentul de sterilizare la rece, care va fi adus în următoarele zile. 
   
Un medic gastroenterolog de nivel internațional
Medicul Radu Voiosu, apreciat atât la nivel național, cât și la nivel internațional pentru experiența și expertiza sa profesională, este membru al Academiei de Științe Medicale. Locuiește în București, dar s-a născut în 26 aprilie 1944 la Calafat. Este căsătorit și are doi băieţi, ambii şefi de promoţie la Medicină. A absolvit Facultatea de Medicină Generală a Institutului de Medicină şi Farmacie în 1968. A pus bazele Laboratorului de endoscopie digestivă din Spitalul Clinic Colentina şi a condus, timp de 17 ani, Secţia de Gastroenterologie din acest spital, până în 2011. Este medic primar gastroenterolog din 1999. Profesor universitar la Universitatea de Medicină și Farmacie ”Carol Davila”  Bucuresti din 2000, apoi conducător de doctorate, din CV-ul său impresionant nu lipsește scrierea unor valoroase cărți de medicină. Este autorul unic a 4 cărţi, colaborator la alte 20 de cărţi, 31 de publicaţii Pubmed şi 4 publicaţii ISI (Information Sciences Institute). 
Doctorul Radu Voiosu a format zeci de generații de studenți ai Facultății de Medicină și numeroși medici rezidenți gastroenterologi care au ajuns ulterior specialiști de elită. 
Este vicepreședinte al Societății Române de Hepatogastroenterologie; Membru în Comisia de Gastroenterologie a Ministerului Sănătății; Membru al Societății Franceze de Gastroenterologie și Hepatologie; Membru Fondator al Asociației Române de Chirurgie Endoscopică; Membru fondator al Fundației Academiei de Stiințe Medicale. Din 2014, prof. univ. dr. Radu Voiosu s-a alăturat echipei de medici de la Medicover. 

Cele mai frecvente trei probleme
Gastroenterologia este specialitatea medicală care se ocupă cu prevenirea, depistarea, diagnosticarea și tratarea bolilor tubului digestiv și ale organelor anexe. Termenul de gastroenterologie cuprinde și hepatologia, pancreatologia, endoscopia digestivă. Beneficiind de o infrastructură deosebită și de un personal medical înalt calificat, serviciile medicale oferite de Cabinetul Gastroenterologie de la SanConfind vor găsi o fericită rezolvare pentru toate problemele pacienților, dintre care trei sunt cele mai importante și mai frecvente. 
1.Cancer colo-rectal. Aveți 50 de ani? Aveți rude de sânge cu cancer colo-rectal? Aveți scaune cu sânge sau diaree neexplicată? O colonoscopie vă poate ajuta să depistați boala în stadii vindecabile !
2.Dispepsie organică. Aveți arsuri frecvente? Aveți dificultăți la înghițit? Ați slăbit fără să doriți? O endoscopie digestivă superioară poate lămuri cauza și gravitatea problemei !
3. Boli hepatice virale cronice. Acestea sunt hepatitele cronice și ciroza ficatului. Cauzele sunt multiple, dar cele mai frecvente sunt infecțiile cu virusurile hepatitice B, C, D. Boala evoluează fără să vă dați seama. Cereți ajutorul medicului pentru a căuta o boală ascunsă ! Depistați infecția mută cu virusurile hepatitice B, C, D !

Pentru o programare la Cabinetul de gastroenterologie de la SanConfind,
puteți suna la  tel. 0372.327.427