09 august 2016

Scandaluri fără sfârșit pentru câinii fără stăpân

Când se credea că am scăpat de problema câinilor fără stăpân (în ultimul an, nu au mai fost văzute pe străzile câmpinene haitele care au terorizat atâta amar de vreme toate cartierele orașului, inclusiv zona centrală a municipiului), nu cu mult timp în urmă, a izbucnit un nou scandal, care se înscrie și el, cu asupra de măsură, în seria scandalurilor fără sfârșit pentru câinii fără stăpân. În urma unui control inopinat al Direcției Sanitar-Veterinare Prahova, desfășurat acum două săptămâni la adăpostul de câini de pe malul drept al Doftanei, la marginea orașului dinspre Telega, au fost găsite mai multe nereguli (câini morți, câini bolnavi și fără vlagă, murdărie în padocuri etc), drept pentru care unitatea a fost închisă 14 zile, până la remedierea situației. Gestionarea situației câinilor fără stăpân a fost, multă vreme, cea mai gravă problemă a Câmpinei (conform respondenților câmpineni subiecți ai cercetărilor sociologice din ultimele două decenii). În ultimii doi ani, situația s-a schimbat în bine, cu precădere de la începutul anului, perioadă în care câinii fără stăpân au dispărut aproape cu desăvârșire de pe domeniul public al Câmpinei. Acum, ca un blestem, în urma controlului făcut ”la pont” de către DSV (se pare că la solicitarea unui fost administrator al adăpostului, iubitor (dez)interesat de animale, invidios pe rezultatele obținute de actualul administrator al azilului chinologic), strângerea câinilor fără stăpân va fi sistată și nu se știe când va fi reluată, deoarece există riscul ca, în lipsa unui medic veterinar, adăpostul să fie închis pentru o perioadă mult mai lungă sau chiar desființat.


Istoricul problemei câinilor comunitari
Problema câinilor comunitari ce se înmulțeau necontrolat a apărut în oraşul nostru, ca de altfel peste tot în țară, pe la jumătatea anilor 1990. Până pe la începutul anilor 2000, primul administrator al serviciului public de gestionare a câinilor comunitari a fost operatorul local de salubritate, firma Floricon Salub. Patronul firmei, Florin Constantinescu a adus, nu o dată, la cunoștința administraţiei locale, greutățile echipelor de hingheri împiedicați de multe ori să captureze patrupedele canine de către cetățenii urbei, în special de locuitorii blocurilor (uneori, prin metode asemănătoare celor de apărare a cetăților medievale, cum ar fi aruncarea de apă fierbinte de pe ”meterezele” balcoanelor, adăpostirea câinilor până la trecerea urgiei hingherilor etc). Activitatea nefiind profitabilă, Floricon Salub s-a retras din afacere, iar ulterior, primarul de atunci, Gheorghe Tudor, a reușit (cu acceptul Consiliului Local), încheierea unui contract cu FPCC (Fundația de Protecția Câinilor Comunitari), condusă de un oarecare John Smith, care se lăuda cu expertiza căpătată în urma administrării unor azile chinologice deschise în multe orașe (chiar la Istanbul). În cei câțiva ani în care s-a ocupat de problemă, Smith nu i-a găsit și rezolvarea, câinii strânși de lucrătorii săi fiind văzuți, după un timp, umblând liberi prin oraș.  Colaborarea cu FPCC, care lucra pe principiul “sterilizează şi eliberează”, nu a durat decât câţiva ani, pentru că, în lipsa unor rezultate îmbucurătoare şi a unor tarife rezonabile (Primăria plătea sume importante pentru fiecare câine sterilizat, deparazitat şi cazat în azilul chinologic al fundaţiei, construit pe un teren al municipalităţii), Consiliul Local a decis rezilierea contractului pentru nerespectarea unor clauze ale sale. FPCC a contestat măsura în instanţă şi astfel s-a ajuns la un proces care a durat multă vreme, câştigat în final de administraţia locală. Primăria şi-a recuperat terenul aflat la marginea oraşului, la ieşirea spre Telega. Un timp, adăpostul a fost administrat de Antonia Crăciun, o iubitoare de animale și deținătoare a unui ONG pentru protecția acestora. O perioadă, câinii comunitari câmpineni au fost adunaţi şi cazaţi în adăposturile de la Bucov, de către lucrătorii serviciului de ecarisaj din subordinea Primăriei Ploieşti. Când ţarcurile de la Bucov au ajuns neîncăpătoare pentru patrupedele fără stăpân, serviciul de gestionare a câinilor comunitari câmpineni a fost încredintat, patru ani, unei firme din Boldeşti-Scăieni, cu care se părea că va urma o colaborare lungă şi fructoasă. Nici în acest caz, administratorul serviciului de ecarisaj nu a rămas prea mult acelaşi, deoarece, pe la mijlocul anului 2012, conducerea executivului local şi-a exprimat intenţia de a întocmi un nou contract de delegare prin concesiune a serviciului public de gestionare a câinilor fără stăpân. După mai multe încercări nereuşite, din cauza lipsei participanţilor, în februarie 2013, selecţia de oferte pentru această activitate a fost câştigată de firma Alextib Construct SRL (patronată de fostul primar al comunei Telega, Alexandru Chirobocea). Pentru că firma respectivă nu avea toate autorizările necesare, Primăria Câmpina i-a acordat un termen de 60 de zile pentru a le obţine, precum şi pentru a-şi alinia dotările la standardele europene în domeniu. 


După obținerea tuturor autorizațiilor, Chirobocea a reuşit să modernizeze azilul chinologic pe care l-a concesionat de la municipalitate. Durata contractului cu Alextib este de cinci ani. Firma Alextib trebuie să plătească o redevenţă anuală de 1.000 lei, iar de la bugetul local se alocă lunar 9.000 lei pentru prinderea câinilor, transportul, vaccinarea, sterilizarea şi întreţinerea acestora. Așadar, municipalitatea a încredinţat pentru a cincea oară acest serviciu unei firme private, dar de această dată, rezultatele nu au întârziat să apară, firma respectivă, Alextib, reuşind să curețe orașul de câinii fără stăpân. Acum două decenii, numărul câinilor fără stăpân era estimat la aproape 2000 de exemplare. Astăzi, cu toate că se aduc periodic câini din alte localități, în special din București, rar mai vezi câte un câine comunitar prin Câmpina.

Controlul cu bucluc
Pe 27 iulie, reprezentanți ai DSV, o echipă de filmare de la televiziunea Kanal D, împreună cu o iubitoare de animale și posesoare a unui ONG pentru protecția acestora (care, se pare, a chemat această televiziune), reprezentanții unui alt ONG pentru protecția animalelor și mai multe persoane gata să dea o mână de ajutor în preluarea câinilor găzduiți aici, au pătruns în adăpost și au găsit multe lucruri în neregulă. Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Prahova a dispus sistarea activităţii adăpostului pentru câini comunitari de la Câmpina, pentru 14 zile, după descoperirea acestor nereguli grave. 


De asemenea, toți câinii au fost preluați în două tranșe de către reprezentanții ONG-ului amintit. "Reprezentanţii DSVSA Prahova au constatat o serie de neconformităţi şi anume: neasigurarea condiţiilor de hrănire, adăpare şi adăpostire în vederea respectării bunăstării şi protecţiei animalelor; nerespectarea legislaţiei privind colectarea şi depozitarea cadavrelor de câini în vederea incinerării acestora în unităţi autorizate sanitar veterinar; neigienizarea padocurilor, ţarcurilor şi clădirii administrative, inclusiv a spaţiilor destinate efectuării activităţilor sanitare veterinare; cazarea câinilor în padocuri/ţarcuri fără respectarea criteriilor de sex, talie, vârstă, grad de agresivitate şi stare de sănătate; neasigurarea asistenţei sanitare veterinare pentru examinarea clinică zilnică a efectivului de câini”, se arăta într-un comunicat de presă transmis de către DSVSA Prahova în zilele ce au urmat controlului. În anii din urmă, au mai fost controale ale DSV la solicitarea unor persoane sau organizații iubitoare de animale, dar aceste controale nu au remarcat decât abateri minore în activitatea firmei Alextib Construct. 


Bunăoară, la sesizarea Federației Naționale pentru Protecția Animalelor, în controlul din ianuarie 2014, nu a fost găsit nimic în neregulă. DSV Prahova și Primăria Câmpina au dispus seturi de măsuri pentru reabilitarea situației, măsuri îndeplinite azi în totalitate de către Alextib SRL. Astfel, printre multe alte măsuri îndeplinite, au fost betonate toate padocurile restante (țarcurile pentru câinii mici), s-au renovat cuștile vechi și s-au făcut cuști noi, s-a igienizat clădirea administrativă a adăpostului (la exterior, dar și la interior). În urma scandalului, medicul veterinar Vasile Antonie, cu care adăpostul încheiase un contract de colaborare, și-a dat demisia, iar cu un alt medic veterinar nu s-a reușit încheierea unei colaborări fără de care DSV nu va putea acorda aviz de funcționare. 

„Vom continua capturarea câinilor”
Pentru că televiziunile de la București, care au prezentat cazul în știri ample, au subliniat poziția ONG-urilor iubitoare de animale, punându-l la zid pe administratorul adăpostului, vom prezenta în cele ce urmează și punctul de vedere al celui împricinat, Alexandru Chirobocea.


„Imediat după preluarea adăpostului în administrare, am avut numeroase sesizări de la Antonia Crăciun, care conduce un ONG pentru protecția animalelor și care încearcă pe orice cale să-mi ia locul și să redobândească adăpostul. A intrat adesea în adăpost abuziv, sub pretext că dă de mâncare la câini, mi-a adus de multe ori televiziuni să filmeze adăpostul, numai necazuri, ce să zic.... M-a acuzat că animalele nu sunt bine îngrijite, dar eu am contract cu firma Profi pentru ridicarea produselor ce se apropie de expirare, produse cu care pot hrăni foarte bine câinii. Am avut multe controale în urma reclamațiilor sale, dar la fiecare control am ieșit bine, DSV găsind doar abateri minore. Ori de câte ori am fost solicitați să capturăm câini de pe străzi, ne-am deplasat prompt, chiar dacă intervențiile s-au făcut uneori în zile nelucrătoare. Am venit mereu în sprijinul celor care voiau să adopte câini, chiar dacă, după adopție, găseam acei câini din nou pe domeniul public. Am reușit să facem curățenie și să strângem aproape toți câinii de pe străzile câmpinene, chiar dacă periodic se aduc câini din afara orașului (în special din București). Pe 27 iulie, am fost sunat de lucrătorii adăpostului că o echipă de la televiziunea Kanal D, în frunte cu Antonia Crăciun și reprezentanții unui ONG pentru protecția animalelor au intrat în incinta adăpostului forțând poarta mică. La sosirea mea, i-am găsit filmând, iar unele ong-iste mi-au cerut câini în adopție. După ce le-am spus că nu pot face acest lucru în lipsa medicului veterinar (aflat în concediu), acestea au dat telefon la 112, chemând Poliția și DSV Prahova. Într-adevăr, au fost găsiți câțiva câini morți, aceștia decedând din cauza faptului că i-am capturat într-o stare jalnică și că nu am avut timpul fizic să-i punem pe picioare. Unii au murit de moarte naturală, iar alții, în urma rănilor (mușcându-se unii pe alții). Consider că Antonia Crăciun este responsabilă de tot acest scandal, căci am auzit-o vorbind la telefon după predarea tuturor câinilor: «Totul este OK. I-am făcut!» Dacă nu reușesc să găsesc un medic veterinar care să vrea colaborarea cu noi, voi fi obligat să închid adăpostul. În caz contrar, cazul fericit, ne vom continua activitatea și asigurăm și pe această cale câmpinenii că acțiunea de capturarea a câinilor va continua, astfel încât Câmpina să arate într-adevăr ca un oraș european, iar oamenilor și mai ales copiilor să nu le fie frică să iasă pe stradă”, ne-a declarat A. Chirobocea.


COMUNICAT DE PRESĂ

În urma incidentului apărut la adăpostul de câini aflat sub contract de concesiune către firma SC Alextib Construct SRL, vă aducem la cunoştinţă următoarele:
În anul 2013, în urma unei licitaţii publice, societatea mai sus menţionată a fost declarată câştigătoare a delegării prin concesiune a Serviciului de gestionare a câinilor fără stapân. Din acel moment şi până la data acestui incident au fost realizate mai multe controale ale Primăriei Câmpina şi ale Direcţiei Sanitar Veterinare Prahova, ultimul în data de 14.06.2016, situaţie în care activitatea adăpostului nu a fost suspendată, întrucât îndeplinea condiţiile legale şi s-au dispus doar măsuri de îmbunătaţire a activităţii.  La data incidentului,  adică 27.07.2016, Direcţia Sanitar Veterinară Prahova a dispus suspendarea activităţii Adăpostului pe o perioadă de 14 zile,  impunându-i concesionarului adăpostului,  SC Alextib Construct SRL, un set de măsuri pentru a remedia deficienţele constatate.
În data de 28.07.2016,  Primăria municipiului Câmpina a efectuat un alt control, iar în urma celor constatate a dispus un set de măsuri administrative cu termen de realizare de 7 zile.  
Controlând astăzi, 05.08.2016, modul de îndeplinire a măsurilor impuse, am constatat că SC Alextib Construct SRL lucrează la betonarea aleilor adăpostului, a padocurilor mici, la zugrăvirea clădirilor anexe, la repararea şi confecţionarea de coteţe, la igienizarea incintei adăpostului, dorind să continue activitatea. Din nefericire, în urma scandalului creat în mass-media şi a presiunilor asociaţiilor pentru protecţia animalelor, operatorul întâmpină mari dificultăţi în găsirea unor medici veterinari care să asigure serviciile medicale ale adăpostului, fiind intimidaţi de acţiunile menţionate mai sus.
Primăria municipiului Câmpina îşi rezervă dreptul de a sancţiona prestatorul conform contractului, mergând până la rezilierea acestuia în cazul în care se constată că operatorul nu respectă normele sanitar-veterniare.
Constatăm cu surprindere că reprezentanţii unor asociaţii care se ocupă de protecţia câinilor fără stăpân exercită mari presiuni la adresa operatorului adăpostului şi a Primăriei municipiului Câmpina pentru a rezilia contractul existent, impunând chiar alte soluţii de gestionare a problemei câinilor comunitari de către asociaţiile în discuţie. În acest sens, se utilizează atât serviciile unor televiziuni partenere, cât şi intervenţii dirijate în mediul online, pentru prezentarea informaţiilor într-un mod trunchiat şi exagerat, având drept scop sensibilizarea peste măsură a opiniei publice, pentru a sprijini tranziţia către o altă soluţie de gestionare a problemei câinilor comunitari.  
Menţionăm că, în perioada în care concesionarul s-a ocupat de această problemă, cea mai mare parte a câinilor comunitari a fost ridicată de pe domeniul public, acesta fiind principalul obiectiv urmărit de către Consiliul Local prin prestarea acestui serviciu de către operator.
Primăria Municipiului Câmpina îşi exprimă regretul pentru incidentul apărut, amendând greşelile operatorului din ultima perioadă şi asigurăm locuitorii oraşului nostru, dar şi iubitorii de animale, că ne obligăm să luăm toate măsurile necesare pentru ca această activitate să decurgă în condiţii normale, atât pentru siguranţa cetăţenilor, cât şi pentru protecţia câinilor comunitari.
PRIMAR, ing. Horia Laurenţiu TISEANU       
ADMINISTRATOR PUBLIC, ec. Remus BĂDULESCU

Editorial. SFÎNTA, MAREA NERUȘINARE

Astăzi voi scrie despre pornografia cotidiană. La sugestia indirectă a concitadinului nostru, istoricul și scriitorul Codruț Constantinescu, care notează cu dreptate, că, atunci cînd Dragnea vorbește despre legalitate (eu l-aș adăuga instantaneu și pe Ponta, dar pe cîți alții…!), asta este direct pornografie. 
Săptămîna asta au fost cel puțin două serii de declarații care au ilustrat din plin destrăbălarea morală și logică. Cu ocazia discuției despre un muzeu al comunismului, dl. Ponta s-a  grăbit să arunce în aer una din glumițele lui de o stupiditate cosmică. În primul rînd, sunt chestii cu care NU se glumește. Bagatelizarea răului (formulă clasică) este o crimă. Și, mai ales cînd vine din partea unui plastograf dovedit, crima are circumstanțe agravante. Declarația fostului om politic merită citită cu lupa. Iată: „Cînd o să facem un memorial al Crimelor Securității și Stalinismului…”. Observați viclenia? Nu „crimele comunismului”, ca doctrină politică și regim istoric. Ci ale unei singure epoci a lui, „stalinismul”. Unde eu am pus puncte de suspensie, fostul avocat (moralmente e fost) își exhibă obsesia nevrotică, psihanalizabilă, și adaugă o paranteză: „plus Băsismului”. A-l compara pe Băsescu cu Stalin e oareșcum excesiv și, dacă stafia bîntuitoare care-l chinuie pe Ponta ar avea mintea lui Firea, l-ar putea da în judecată pentru denigrare. Istoric și moral, declarația lui Ponta reprezintă o ofensă gravă la adresa milioanelor de victime ale celui de-al doilea cataclism moral al veacului XX. 
În sfîrșit, a treia treaptă a mizeriei urmează așa: să avem în acest muzeu și săli cu numele Monica Macovei sau Raluca Prună. Să faci dintr-un dezastru mondial un pretext pentru măruntele tale războaie personale e o culme a abjecției pe care fostul doctor o escaladează surîzător. Andrei Pleșu numea asta „obscenitatea publică”. Ea provine din carența absolută a vitaminei numită Rușine. Oameni ca personajul citat aici, implicat într-un furt de muncă intelectuală, nu au nicio rușine, ei ies la atac și au o singură explicație pentru mîrșăviile lor: nu e adevărat, e un atac politic. Au abilitatea liderului de haită: dintr-o lovitură, doi dușmani: pe de o parte afectează, prin reducerea la derizoriu, adevărul istoric al crimelor comunismului, relativizându-le prin asocieri batjocoritoare, pe de altă parte își lovesc dușmanii personali. 


Celălalt exemplu este Dragnea. Se poate urmări o „evoluție” a liderilor acestui partid-stat care a luat prizonieră România, de  la Ion Iliescu la Adrian Năstase, de  la acesta la Ponta și acum Dragnea. Condamnatul aflat sub interdicție se duce într-o mică plimbare în Brazilia și nimeni nu-l întreabă de sănătate. El e mult mai periculos decît Ponta, pentru că e un carnasier născut, nu făcut, nu se ține de glumișoare cu care să amuze galeria de votanți necondiționali ai partidului. Pentru aceștia nu contează că Ponta e un „rebut intelectual” (Raluca Prună dixit) sau că Dragnea, condamnat la doi ani închisoare, se plimbă prin locuri exotice. Civilizația rușinii nu s-a născut încă la nord de Dunăre. Dușmanul lui Dragnea este acum „guvernul tehnocrat”, drept care a și comandat campania de presă discreditantă (vezi imediat mai departe) la adresa acestuia. 
Este evident că premierul Cioloș este din alt film și e mare pericol pentru această Rețea foarte bine articulată ca „tehnocrații” să reușească. Ceva vîlvă a făcut în ultima vreme și o „listă” a lui Vîntu cu nume de ziariști și sumele primite de aceștia de la magnat. Sumele vehiculate sunt incredibile, noi oamenii de rînd nici nu știm să citim atîtea cifre în lei noi. Credeți că, în pornografia generalizată, acestora le e rușine? Deschideți televizorul și radioul (inclusiv cele „naționale”) și îi veți vedea cu aplomb explicînd națiunii tot ce se întîmplă pe plan intern și internațional. Nici oamenii ăștia n-au nicio treabă, pare că s-au născut în studiouri. Perorează ca mari lideri de opinie, au un fel de sictir universal la adresa noastră, a proștilor care nu știm tot ce  mișcă în sferele înalte ale puterii, îți demonstrează cu aplomb că albastrul e roșu, și roșul bleumarin și nu le pasă. N-au mîncat usturoi, deși toată țara pute. Niciodată, sau extrem de rar, veți vedea alți oameni, specialiști într-o anume chestiune, invitați în studiouri. Și atunci vocea lor este îndeobște acoperită de a celorlalți, mult mai vocali și mai versați. Această nerușinare expusă cu aplomb în spațiul public ține loc de orice: de competență, de studii, de muncă intelectuală veritabilă, de prestigiu. Au ei o înjurătură neaoș românească (întrebați-l pe expertul în de toate Chireac) cu care tratează toate „tîmpeniile” pe care le-am enumerat. Banul să iasă! 
La ambasadele României și la vămile de intrare în țară ar trebui pusă o bulină roșie cu cifra 88. Adică: interzis celor sub 88 de ani, pe motiv de pornografie morală care poate afecta grav țesutul spiritual al individului. După 88 de ani, nu mai contează, imunitatea e garantată!
Christian CRĂCIUN

Dr. Horaţiu Mîndăianu, medic primar Medicină de Urgenţă: „Este mare păcat să ştii să ajuţi un om şi să nu ai mijloacele necesare pentru a o face”

Horaţiu Mîndăianu este medic primar de Medicină de Urgenţă la Serviciul Judeţean de Ambulanţă Prahova şi până acum doi ani a fost coordonatorul Substaţiei din Câmpina. 
S-a născut în anul 1968, este căsătorit şi locuieşte la Sinaia. 
A absolvit Faculatea de Medicină şi Farmacie din Târgu-Mureş în 1996 şi de atunci se implică cu trup şi suflet în salvarea oamenilor aflaţi la graniţa dintre viaţă şi moarte. 



- D-le doctor, de ce aţi ales Facultatea de Medicină?
- Am ales medicina pentru că mi-am dorit din copilărie să devin medic.
- Medicina de urgenţă este foarte solicitantă? Ce v-a influenţat să alegeţi acest drum?
- Într-adevăr, este foarte solicitantă, însă în această specialitate ai posibilitatea să ajuţi oamenii să nu-şi piardă viaţa în situaţiile critice, atunci când funcţiile vitale le sunt puse în pericol.
- De cât timp lucraţi la Serviciul de Ambulanţă Prahova?
- Am lucrat 4 ani la SMURD Târgu-Mureş şi de 16 ani lucrez la Ambulanţa Prahova şi CPU Sinaia.
- Care a fost rolul d-voastră în dezvoltarea Serviciului de Ambulanţă din Câmpina?
- Am lucrat ca medic coordonator la Substaţia Câmpina timp de 5 ani şi am încercat să organizez totul după standardele care se cer în momentul de faţă la Ambulanţă.
- Cum e o zi la Ambulanţă? 
- Frumoasă, oricât ar fi de epuizantă. Îmi iubesc meseria şi mă duc cu plăcere la serviciu. Îmi place ceea ce fac şi încerc să ajut cât mai mulţi oameni care au nevoie de serviciile mele. Sunt foarte multe urgenţe, aşa încât alergăm continuu, în funcţie de program, care se desfăşoară în ture de 12 ore, ziua şi noaptea, la care se adaugă gărzile.
- Ce perioadă din an vă solicită profesional cel mai mult?
- Sunt atât de multe solicitări, încât tot anul se lucrează non stop, la capacitate maximă.


- Care este partea cea mai grea a acestei meserii?
- Cea mai grea parte este comunicarea cu aparţinătorii pacienţilor la care ajungem. Majoritatea sunt foarte recalcitranţi la sosirea Ambulanţei, pe motiv că se ajunge târziu. Ambulanţa are un timp de reacţie şi se deplasează la distanţe foarte lungi, astfel încât e posibil să ajungă între 15 şi 30 de minute. Foarte puţine persoane ştiu să acorde primul ajutor şi atunci victima primeşte primele îngrijiri abia la ajungerea ambulanţei. Din acest motiv lucrăm sub o presiune şi mai mare. 
- Ce sentimente vă încearcă atunci când readuceţi un om la viaţă?
- Mulţumirea că acel om trăieşte datorită intervenţiei tale şi se poate bucura în continuare de viaţă.
- Există cazuri care să vă fi rămas în minte şi pe care să nu le puteţi uita?
- Toate cazurile grave îţi rămân in minte… Cred că se poate scrie o carte cu situaţiile în care te confrunţi în atâţia ani de meserie. Sunt copii resuscitaţi, sunt oameni care au fost la limita dintre viaţă şi moarte, cu care te întâlneşti sau care îţi trimit mesaje de mulţumire.
- Ne puteţi da exemplu de un astfel moment în care aţi simţit recunoştinţa celor pe care i-aţi salvat? 
- De Crăciun, am primit un mesaj din partea unui tânăr de 31 de ani, victimă a unui accident rutier, căruia i-am salvat viaţa. Eram în timpul liber, însă cineva a vrut ca eu să mă aflu aproape de locul întâmplării nefericite. Am tot timpul o trusă de urgenţă în maşina personală, deoarece este mare păcat să ştii să ajuţi un om şi să nu ai mijloacele necesare pentru a o face. Şi chiar am salvat câteva persoane, în timpul liber, cu această trusă. Altă dată, o fetiţă de 11 ani, pe care am resuscitat-o după ce fusese intoxicată cu monoxid de carbon, a venit împreună cu familia să mă vadă după ce a ieşit din comă.  
- Vă afectează în vreun fel faptul că, prin prisma meseriei, sunteţi aproape tot timpul în mijlocul unor evenimente tragice? Nu este o încărcătură psihică mult prea mare?
- Atâta timp cât faci numai bine unor oameni, nu ai de ce să ai conştiinţa încărcată. Este o profesie pe care trebuie să o practici la standarde. Bineînţeles că sunt şi oameni care mor, care suferă leziuni incompatibile cu viaţa şi care sunt peste posibilităţile terapeutice pe care le avem la îndeamână.  
- Cum vă petreceţi timpul liber?
- Îmi place foarte mult să fac sport, să mă bucur de mişcare. Merg cu bicicleta pe munte, joc tenis, mă plimb prin pădure cu căţeii mei, îmi îngrijesc grădina cu flori... Cel mai bine este să-ţi petreci timpul în aer liber şi să încerci sa te bucuri de ceea ce-ţi oferă natura. Pentru că, de fapt, natura ne hrăneşte atât material, cât şi spiritual.
- Cui aţi vrea să mulţumiţi pentru ceea ce sunteţi astăzi?
- Îi mulţumesc întregii mele familii pentru că a fost alături de mine în toţi aceşti ani, le mulţumesc părinţilor mei care mi-au creat tot suportul în definitivarea carierei mele.
Andreea Ştefan

La „Casa cu lei” s-a deschis un punct de recoltare probe biologice de laborator

Din 4 august 2016, la „Casa cu lei” (clădirea fostului Sanepid), din vecinătatea Liceului Forestier, aproape de centrul municipiului Câmpina, s-a deschis un modern punct de recoltare a probelor biologice de laborator. Acestea vor fi ulterior analizate cu aparatura ultraperformantă a laboratorul de specialitate de la etajul 2 al Spitalului SanConfind din Poiana Câmpina, pentru ca rezultatele finale să depisteze cu exactitate eventualele probleme medicale.


Programul de recoltare pentru probele de laborator este de luni până vineri, între orele 7.00 și 11.00. Rezultatele analizelor pot fi ridicate până la ora 15.00, în fiecare zi. Dacă doriți informații suplimentare, le puteți obține la numărul de telefon 0372.327.440. Laboratorul de analize medicale de la Spitalul SanConfind Poiana Câmpina poate fi apelat la numărul 0372.327.427. Laboratorul din cadrul Spitalului SanConfind realizează analize dintre cele mai complexe, cu echipamente speciale, moderne și foarte performante, la standarde înalte de calitate.


Tot în incinta „Casei cu lei”, SanConfind a deschis luna trecută (pe 20 iulie 2016) și un cabinet de Pediatrie - neonatologie (program de funcționare este de luni până vineri, între orele 8.00-14.00; telefon 0372.327.440). 
În următoarele luni,  la „Casa cu lei” vor funcționa și alte cabinete medicale SanConfind.

Marea majoritate a cabinetelor medicale din cadrul Policlinicii SanConfind (Ambulatoriul de specialitate al Spitalului SanConfind), precum și două secţii ale Spitalului SanConfind au reușit să încheie relaţii contractuale cu CNAS (Casa Naţională de Asigurări de Sănătate), dar și cu CASAOPSNAJ (Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale și Autorităţii Judecătorești). Relaţiile contractuale s-au încheiat după cum urmează:
1. Baza de Tratament și Recuperare Medicală (cu CNAS și CASAOPSNAJ)
2. Departamentul de Imagistică Medicală (cu CNAS și CASAOPSNAJ)
3. Cabinetul Obstetrică-ginecologie (cu CNAS)
4. Laboratorul de analize medicale (cu CNAS)
5. Cabinetul Dermato-venerologie (cu CNAS)
6. Cabinetul Endocrinologie (cu CNAS)

Ne-a părăsit un alt dascăl din vechea gardă a Colegiului Naţional „Nicolae Grigorescu”: prof. Vladimir Gavriliţă

A plecat de curând dintre noi, un alt profesor câmpinean, Vladimir Gavriliţă (1933 – 2016), titular al catedrei de educaţie fizică şi sport a Colegiului Naţional „Nicolae Grigorescu”.  În 1958, alături de Luca Henegar, punea bazele secţiei de atletism a  Clubului Sportiv Şcolar Petrol, pentru ca mai apoi că conducă singur Şcoala Sportivă de Elevi înfiinţată la Liceul Grigorescu, care la început avea doar o secţie de atletism, ulterior fiind deschise secţii pentru mai multe discipline sportive: înot, baschet, volei, tenis de camp, badminton, lupte etc. Între cei care i-au fost elevi, s-a făcut remarcat câmpineanul Mircea Chivulescu (1944 – 2011), baschetbalist al Clubului Sportiv Dinamo, sub culorile căruia a câştigat 9 titluri naţionale, fiind selecţionat de peste două sute de ori la echipa naţională. 


Vladimir Gavriliţă a fost un exemplar pedagog, a cărui disciplină, îndrăgită de elevi, l-a făcut întotdeuna un adevărat camarad al acestora. În timp ce alţi colegi de catedră primeau porecle ce le satirizau defectele, pe el copiii îl numeau cu bonomie nea Vică, apreciind grija pe care le-o arăta în cadrul orelor de sport. Orice exerciţiu pe care trebuia să-l predea îl ilustra personal executând în faţa elevilor fiecare manevră. Celor înzestraţi cu aptitudini le oferea cu largheţe nota 10. Celorlalţi, care se străduiau mai puţin, dar erau elevi buni, le acorda cu mărinimie nota 9 pentru a nu le strica media.
Ca profesor de sport, îndrăgea mai mult atletismul. Ruşise să formeze mai mulţi tineri talentaţi şi împreună cu colegul său, prof. Henegar, organiza concursuri de atletism în pauza meciului de fotbal de pe stadionul Poiana. 
În afară de sport, mai avea ca pasiuni turismul şi istoria. Ani de zile a fost unul dintre colaboratorii Muzeului Doftana, participând în zilele cu mare aglomeraţie la îndrumarea vizitatorilor. Împreună cu soţia sa, ingineră la schela Câmpina, fiind ghizi ONT, se ocupau de organizarea excursiilor cu elevii, străbătând aproape toate traseele turistice importante din ţară. 
Ieşit la pensie, nea Vică s-a mutat în oraşul de vacanţă din apropierea Câmpinei, la Breaza. Participa însă, an de an, la întâlnirile absolvenţilor Liceului Grigorescu, la care era invitat mereu, ocazie cu care se mai putea vedea o altă  pasiune a domnului profesor, aceea de a degusta pe îndelete un coniac fin. 
Profesor cu vocaţie şi un foarte popular câmpinean, Vladimir Gavriliţă s-a bucurat întotdeauna de respectul concetăţenilor săi. 
Dumnezeu să-l odihnească!
Alin CIUPALĂ

Ana, Regina fără tron

Ne-a părăsit ultima regină, Ana, o aristocrată în adevăratul sens al cuvântului, prin ale cărei vene curgea cel mai albastru sânge al nobleţei europene. Prin tată se trăgea din dinastia Bourbonilor, cea mai veche dinastie regală a Europei, iar prin mamă, din regii vikingi ai Danemarcei. Regina Ana a fost o luptătoare. În tinereţe, combatant în timpul celui de-al doilea război mondial, a primit pentru curajul său pe front o înaltă distincţie militară. În lunga sa căsnicie de 68 de ani cu regele Mihai, a fost alături de acesta în lupta dură pe care a dus-o împotriva vitregiilor exilului, sprijinindu-l în cele mai grele momente. Confruntaţi cu lipsuri materiale, au reuşit să-şi crească frumos cele cinci prinţele ale familiei şi să le dea o bună educaţie.
 Regina Ana şi-a cunoscut târziu ţara, ale cărei porţi s-au deschis greu pentru familia regală după anul 1990. În perioada primilor ani ai regimului Iliescu, când regele nu obţinea permisiunea de a a-şi vizita ţara, regina Ana, venită în România, l-a reprezentat cu cinste. 


Am avut ocazia să o întâlnesc de două ori. În anii 90 fiinţa în Prahova o filială a Partidului Liberal Monarhist, condus de istoricul Dan Cernovodeanu, coleg de clasă la Şcoala Palatină cu Regele Mihai. Distinsul istoric, reputat savant heraldist cu renume internaţional (închis 17 ani în minele de plumb de la Cavnic), era un personaj fragil, delicat, de o politeţe desăvârşită, calităţi umane preţioase care nu îl ajutau însă prea mult în cariera de lider politic al unui partid ce milita pentru revenirea la monarhia constituţională. Avea însă în judeţul nostru un lider excepţional, pe Stelian-Tiţă Marinescu, veteran de război, care timp de 15 ani a purtat nenumărate bătălii pentru readucerea regelui Mihai pe tronul strămoşilor săi. Între alte realizări, la 25 octombrie, ziua de naştere a regelui Mihai, organiza un pelerinaj la Mânăstirea Sinaia şi la Peleş. La mânăstire, din puţinii lui bani, plătea călugărilor să oficieze un Tedeum pentru slăvirea marilor regi ai României şi cu eforturi de nedescris obţinea de la direcţia de protocol a preşedinţiei aprobarea de a se vizita Castelul Foişor (unde la 25 octombrie 1921 se născuse regele Mihai), dar care care în continuare rămăsese reşedinţă prezidenţială. L-am sprijinit pe regretatul Tiţă Marinescu în toate acţiunile pe care le-a întreprins la Sinaia, prilejuindu-i pentru numerosul său grup şi o vizită amănunţită a Castelului Peleş, unde lucram ca muzeograf. Însoţindu-l, am participat la o întâlnire la Mânăstirea Sinaia cu Regina Ana. Alteţa Sa îl cunoştea pe dl. Tiţă Marinescu, fiind mereu prezent la toate vizitele pe care domnia sa le-a făcut în ţară. Mare iubitor al munţilor, ale căror cocaluri le străbătea în fiecare vară, i-a oferit atunci acesteia un delicat buchet de Floarea Reginei, culese din locuri numai de el ştiute. Încântată de frumosul gest, Regina Ana a exclamat: „Eu cunosc pe tine!” (vorbea o română cu un accent plăcut) şi l-a sărutat pe amândoi obrajii. Pentru prietenul meu a fost cea mai mare răsplată a trudei lui neobosite, fiind pe culmile fericirii pentru această onoare. Atunci mi-am permis, pe scările mânăstirii, unde într-o scurtă cuvântare afirmasem că domeniul regal din Sinaia este proprietatea Majestăţii Sale, s-o invit să viziteze Castelul. Foarte volubilă, mi-a răspuns cu un şuvoi de vorbe că nu va pune piciorul în Peleş decât atunci când şi Regele va avea dreptul să revină în ţara lui şi în casa lui, castelul de la Sinaia. 
Mai târziu, când regimul Iliescu şi-a shimbat atitudinea faţă de casa regală, am participat împreună cu un mare grup de câmpineni şi la vizita de la Palatul Elisabeta, când de ziua sa, regele primea felicitări de la numeroşii săi susţinători. În curtea palatului se intra în grupuri mici (coada imensă ajungea până la Arcul de Triumf), iar Majestatea Sa, alături de Regina Ana, a stat cu multă răbdare în picioare, ore întregi, până s-a scurs şi ultimul grup de vizitatori. Ajuns în faţa familiei regale, m-am prezentat, le-am spus că sunt muzeograf la Peleş şi le-am transmis: „Castelul îşi aşteaptă stăpânii”. Regele era de neclintit, însă regina, expansivă, mi-a răspuns: „Să dea Dumnezeu mai repede!”
Familia regală şi-a recăpătat în cele din urmă domeniul strămoşesc de la Sinaia, dar pentru Regele Mihai şi soţia sa această reparaţie a venit prea târziu. 
Regina va ajunge zilele acestea la Peleş, în ultimul său drum, poposind câteva ceasuri în holul de onoare al castelului. Înaintea sa, Regina Maria, după o lungă suferinţă, s-a stins la Pelişor şi a plecat de aici, cu un tren special, la Curtea de Argeş, în necropola regală. Deşi nu a avut ocazia să joace un rol în viaţa politică a ţării noastre, asemenea înaintaşelor sale, regina Elisabeta (Carmen Sylva), regina Maria, regina Elena (mama regelui Mihai), regina Ana se va odihni totuşi în catedrala de la Curtea de Argeş, unde cândva i se va alătura şi mult iubitul ei soţ.  Nu a domnit nici măcar un ceas, dar prin căsnicia ei exemplară a fost mai fericită decât predecesoarele sale. 
Casa Regală trece prin ceasuri de cumpănă, pierderea reginei fiind o grea lovitură pentru regele Mihai, care toata viaţa sa a fost urmărit de un destin tragic.
Alin CIUPALĂ