05 septembrie 2016

Începând cu noul an școlar, elevii vor avea propriul lor statut

Statutul elevului, aprobat prin ordin de ministru, cuprinde noi drepturi, îndatoriri, interdicţii şi sancţiuni

În august 2016, printr-un ordin al ministrului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, Mircea Dumitru, a fost aprobat Statutul Elevului, document ce reglementează drepturile şi obligaţiile elevilor înmatriculaţi în instituţiile de învăţământ de stat, particular sau confesional din România. Este primul document care consacră într-o formă consolidată drepturile şi obligaţiile elevilor. Forma finală s-a conturat în urma dezbaterii publice pe care Ministerul Educaţiei a organizat-o în perioada 17 iunie - 4 iulie 2016. Din 1989 încoace, la conducerea ministerului de resort s-au perindat peste 20 de miniștri, fiecare dorind să-și pună amprenta personală peste sistemul românesc de învățământ. Statistic vorbind, învăţământul românesc a avut în ultimii 25 de ani două legi pentru educaţie, care au fost modificate de peste 60 de ori. Cu toate acestea, sistemul e departe de a fi reformat.



Rolul elevilor crește. O componentă majoră a Statutului Elevului o reprezintă întărirea rolului elevilor în comunitatea şcolară. „Îmi doresc ca Statutul Elevului să contureze un cadru în care vocea elevului să se facă auzită cu adevărat în comunitatea şcolară. Îmi doresc, de asemenea, ca elevii şi profesorii să aibă un dialog activ, sa devină parteneri pentru un bine comun, acela al elevului, pentru că şcoala este despre şi pentru elevi”, consideră ministrul Mircea Dumitru. Statutul a fost elaborat de Ministerul Educaţiei în colaborare cu Consiliul Naţional al Elevilor şi alte organizaţii reprezentative ale elevilor şi este fundamentat pe respectarea valorilor comunităţii şcolare şi ale sistemului educaţional. În acest sens au fost avute în vedere accesul liber şi gratuit la educaţie de calitate, libertatea de expresie, dreptul de a beneficia în mod echitabil de resursele materiale şi educaţionale furnizate de sistemul de învăţământ, onestitatea intelectuală, sprijinirea gândirii critice, respectarea demnităţii tuturor membrilor comunităţii şcolare, respectiv deschiderea instituţională pentru schimbări constructive. Potrivit documentului, drepturile elevilor sunt structurate în cinci categorii: drepturi educaţionale, drepturi de asociere şi exprimare, drepturi sociale, recompense şi alte drepturi. Documentul prevede deopotrivă îndatoriri, interdicţii şi sancţiuni pentru încălcarea de către elevi, în incinta unităţii de învăţământ, a prevederilor statutului sau a prevederilor explicite din actele normative în vigoare.

Schimbarea cadrelor didactice de către elevi. Elevii de liceu au drepturi mai multe și cu mai mare impact, în comparație cu colegii lor din gimnaziu. Astfel, elevii din învățământul secundar superior au dreptul de a solicita schimbarea unui cadru didactic al clasei cu susținerea a două treimi din totalul de elevi ai clasei, printr-o cerere către conducere în care se va prezenta temeiul acțiunii. Solicitarea va fi analizată de către direcțiune. În cazul în care aceasta este justificată, va fi discutată în Consiliul clasei, Comitetul de părinți și Consiliul de Administrație. Conducerea şi personalul din unitatea de învăţământ preuniversitar au obligaţia să respecte dreptul la imagine al elevilor. Activitățile organizate în unitatea de învăţământ preuniversitar nu pot leza demnitatea sau personalitatea elevilor. Conducerea şi personalul din unitatea de învăţământ preuniversitar nu pot face publice date personale ale elevilor, lucrări scrise sau părţi ale unor lucrări scrise ale acestora, cu excepţia modalităţilor prevăzute de reglementările în vigoare.

Drepturile educaționale. Nu ne vom referi decât la cele mai importante: a) accesul gratuit la educație în sistemul de învățământ de stat; b) dreptul de a beneficia de o educație de calitate în unitățile de învățământ. Elevii, părinţii, tutorii sau susţinătorii legali ai acestora au dreptul de a fi consultaţi şi de a-şi exprima opţiunea pentru disciplinele din curriculumul la decizia şcolii, aflate în oferta educaţională a unităţii de învăţământ, în concordanţă cu nevoile şi interesele de învăţare ale elevilor, cu specificul şcolii şi cu nevoile comunităţii locale/partenerilor economici; c) dreptul de a beneficia de școlarizare în limba maternă, în condițiile legale prevăzute; d) dreptul de a studia o limbă de circulaţie internațională, în regim bilingv, în conformitate cu Legea Educaţiei Naţionale; e) dreptul de a nu fi supus vreunei forme de discriminare din partea conducerii și a personalului didactic sau nedidactic al unității de învățământ; f) dreptul de a beneficia de manuale școlare gratuite pentru elevii din învățământul de stat și din învățământul obligatoriu particular acreditat/ autorizat, atât pentru învățământul în limba română, cât și pentru cel în limbile minorităților naționale, conform legii; g) dreptul de a beneficia gratuit de servicii de informare și consiliere școlară, profesională și psihologică, conexe activității de învățământ, puse la dispoziție de unitatea de învăţământ preuniversitar, fiindu-le asigurată cel puțin o oră de consiliere psihopedagogică pe an; h) dreptul de proprietate intelectuală asupra rezultatelor obținute prin activitățile de cercetare-dezvoltare, creație artistică și inovare, conform legislației în vigoare și a eventualelor contracte dintre părți; i) dreptul de a beneficia de susținerea statului, pentru elevii cu nevoi sociale, precum şi pentru elevii cu cerinţe educaţionale speciale, conform prevederilor legale în vigoare; j) dreptul la o evaluare obiectivă și corectă; k) dreptul de a contesta rezultatele evaluării lucrărilor scrise; l) dreptul de a beneficia de discipline din curriculumul la decizia școlii, în vederea obținerii de trasee flexibile de învățare; m) dreptul elevilor de a participa la cursurile opționale organizate pe grupe / clase de elevi formate special în acest sens, în baza deciziei Consiliului de Administrație, în conformitate cu prevederile legale în vigoare; n) dreptul de a avea acces gratuit la baza materială a unității de învățământ, inclusiv acces la biblioteci, săli și spații de sport, computere conectate la Internet; o) dreptul de a învăța într-un mediu care sprijină libertatea de expresie; p) dreptul de a i se asigura participarea la orele de curs pentru un număr maxim de șapte ore pe zi, cu excepția orelor prevăzute pentru studiul limbii materne, a istoriei și tradiției minorităților naționale și a învățământului bilingv, conform legii; q) dreptul de a primi informații cu privire la planificarea materiei pe parcursul întregului semestru; r) dreptul de a primi rezultatele evaluărilor scrise în termen de maximum 15 zile lucrătoare; s) dreptul de a învăța în săli adaptate particularităților de vârstă și nevoilor de învățare; t) dreptul de a participa, fără nicio discriminare și doar din proprie inițiativă, fără a fi obligați de cadre didactice sau de conducerea unității de învățământ, la concursuri școlare, olimpiade și alte activități extrașcolare organizate de unitatea de învăţământ preuniversitar sau de către terți; u) dreptul de a primi premii și recompense pentru rezultate deosebite la activitățile școlare și extrașcolare, în limita resurselor disponibile; v) dreptul de a avea acces, la documentele proprii ce stau la baza situației școlare precum lucrările scrise; w) dreptul de a opta, conform legii, pentru tipul și forma de învățământ pe care le vor urma și să aleagă parcursul școlar corespunzător intereselor, pregătirii și competențelor lor; x) dreptul la educaţie diferenţiată, pe baza pluralismului educaţional, în acord cu particularităţile de vârstă şi cu cele individuale. Elevii cu performanţe şcolare deosebite pot promova doi ani de studii într-un an şcolar. Avizul de înscriere aparţine Consiliului de Administrație al unităţii de învăţământ preuniversitar, pe baza unei metodologiispeciale; y) dreptul de școlarizare la domiciliu sau în unități complexe de asistență medicală, de tip spital, în conformitate cu prevederile legale, pentru elevii care sunt nedeplasabili din cauza unei dizabilităţi, respectiv pentru elevii care suferă de boli cronice sau care au afecţiuni pentru care sunt spitalizaţi pe o perioadă mai mare de 4 săptămâni. 

Drepturile sociale ale elevului: a) dreptul de a beneficia de tarif redus cu 50% pentru transportul local în comun, de suprafață, naval și subteran, precum și pentru transportul intern auto, feroviar, naval și fluvial, pe tot parcursul anului calendaristic. Elevii orfani, elevii cu cerințe educaționale speciale, precum și cei pentru care s-a stabilit o măsură de protecţie specială, în condiţiile legii, sau tutelă, beneficiază de gratuitate pentru toate categoriile de transport menționate mai sus, în conformitate cu prevederile legale in vigoare; b) dreptul de a beneficia de decontarea cheltuielilor de transport, pe bază de abonament, în cazul în care nu pot fi școlarizați în localitatea de domiciliu, în conformitate cu prevederile legale in vigoare; de aceeași facilitate beneficiază și elevii care care locuiesc la internat sau la gazdă, cărora li se asigură decontarea sumei ce reprezintă contravaloarea a 8 călătorii dus-întors pe semestru; c) dreptul de a beneficia de burse sociale, de studiu și de merit, de performanță, precum și de ajutoare sociale și financiare în diverse forme, în conformitate cu prevederile legale în vigoare. Criteriile generale de acordare a burselor se aprobă prin ordin al Ministrului Educației Naționale și Cercetării Ştiințifice; d) dreptul de a beneficia de subvenţia acordată, de către stat, pentru suportarea costurilor aferente frecventării liceului, pentru elevii provenind din grupurile socio-economice dezavantajate („bani de liceu”), respectiv pentru suportarea costurilor aferente frecventării învățământului profesional, pentru toți elevii din învăţământul profesional („bursa profesională”); e) dreptul ca elevii cu cerințe educaționale speciale, școlarizați în unitățile de învățământ special sau de masă, inclusiv cei școlarizați în alt județ decât cel de domiciliu, să beneficieze de asistență socială constând în alocație zilnică de hrană, a cazarmanentului, de rechizite școlare, de îmbrăcăminte și de încălțăminte, în cuantum egal cu cel pentru copiii aflați în sistemul de protecție a copilului, precum și de găzduire gratuită în internate sau în centrele de asistare pentru copiii cu cerințe educaționale speciale. 

Îndatoririle elevilor: a) de a frecventa toate orele de curs; b) de a frecventa cursurile, de a se pregăti la fiecare disciplină de studiu, de a dobândi competențele și de a-și însuși cunoștințele prevăzute de programele școlare; c) de a respecta regulamentele şi deciziile unităţii de învăţământ preuniversitar; d) de a sprijini activitatea reprezentanților elevilor prin furnizarea de informații relevante despre diferitele probleme întâmpinate în procesul educațional sau în relația cu unitatea de învăţământ preuniversitar sau alte instituții relevante din sistemul educațional, cu respectarea legislației în vigoare; e) de a respecta drepturile de autor şi de a recunoaşte apartenența informaţiilor prezentate în lucrările elaborate; f) de a sesiza autorităţilor competente orice nereguli în procesul de învăţământ şi în cadrul activităţilor conexe acestuia, în condițiile legii; g) de a suporta contravaloarea eventualelor prejudicii aduse bazei materiale puse la dispoziţia lor de către instituţia de învăţământ preuniversitar, în urma constatării culpei individuale, și nu collective. 

Interdicții aplicate elevilor. Elevilor le este interzis: a) să distrugă documentele şcolare, precum cataloage, foi matricole, carnete de elev şi orice alte documente din aceeași categorie sau să deterioreze bunurile din patrimoniul unității de învățământ; b) să introducă şi să difuzeze, în unitatea de învăţământ preuniversitar, materiale care, prin conţinutul lor, atentează la independenţa, suveranitatea, unitatea şi integritatea naţională a ţării, care cultivă violenţa, intoleranţa sau care lezează imaginea publică; c) să deţină sau să consume, în perimetrul unităţii de învăţământ, droguri, băuturi alcoolice sau alte substanțe interzise, țigări, substanțe etnobotanice și să participe la jocuri de noroc; d) să introducă și/ sau să facă uz în perimetrul unităţii de învăţământ de orice tipuri de arme sau alte produse pirotehnice, precum muniţie, petarde, pocnitori sau altele asemenea, spray-uri lacrimogene, paralizante sau altele asemenea care, prin acţiunea lor, pot afecta integritatea fizică şi psihică a elevilor şi a personalului unităţii de învăţământ; e) să difuzeze materiale electorale, de prozelitism religios, cu caracter obscen sau pornografic în incinta unităţilor de învăţământ.

Sancționarea elevilor.  Sancțiunile ce pot fi aplicate elevilor sunt: a) observație individuală; b) mustrare scrisă; c) retragerea temporară sau definitivă a bursei de merit, a bursei sociale Bani de liceu, a bursei profesionale; d) mutarea disciplinară la o clasă paralelă din aceeaşi unitate de învățământ; e) preavizul de exmatriculare; f) exmatriculare. 
Toate sancțiunile aplicate se comunică individual, în scris, atât elevilor cât și părinților, tutorilor sau susținătorilor legali, pentru elevii minori. Sancțiunea se aplică din momentul comunicării acesteia sau ulterior, după caz. Sancționarea elevilor sub forma mustrării în fața colectivului clasei sau al școlii este interzisă în orice context, precum și aceea sub forma agresiunii fizice de orice fel a elevului. Sancțiunile colective sunt interzise. Orice elev poate fi sancționat numai pentru propria culpă. Sancţiunea se înregistrează în catalogul clasei, precizându-se numărul documentului. Retragerea temporară sau definitivă a bursei se aplică de către director, la propunerea Consiliului clasei, aprobată prin hotărârea consiliului profesoral. Sancţiunea este însoţită de scăderea notei la purtare, respectiv de diminuarea calificativului, în învăţământul primar, aprobată de Consiliul profesoral al unităţii de învăţământ. Preavizul de exmatriculare se întocmeşte de către profesorul diriginte, pentru elevii care absentează nejustificat 20 de ore la diferite discipline de studiu sau 15% din totalul orelor de la o singură disciplină/modul, cumulate pe un an şcolar, se semnează de către acesta şi de director. Acesta se înmânează elevului şi, sub semnătură, părintelui, tutorelui sau susţinătorului legal, Exmatricularea poate fi: cu drept de reînscriere, în anul școlar următor, în aceeaşi unitate de învăţământ şi în acelaşi an de studiu; fără drept de reînscriere în aceeaşi unitate de învăţământ; exmatriculare din toate unităţile de învăţământ, fără drept de reînscriere, pentru o perioadă de timp. Exmatricularea din toate unităţile de învăţământ, fără drept de reînscriere pentru o perioadă de 3-5 ani, se aplică elevilor din ciclul superior al liceului şi din învăţământul postliceal, pentru abateri deosebit de grave, apreciate ca atare de către Consiliul profesoral. Sancţiunea se aplică prin ordin al ministrului de resort. 

Sancțiuni privind nefrecventarea orelor de curs. Pentru toţi elevii din învăţământul preuniversitar, la fiecare 10 absenţe nejustificate pe semestru din totalul orelor de studiu sau la 10% absenţe nejustificate din numărul de ore pe semestru la o disciplină sau modul, va fi scăzută nota la purtare cu câte un punct. Elevii nu pot fi sancționați cu scăderea notei la purtare pentru distrugerea sau deteriorarea manualelor școlare. 

Contestarea sancțiunilor ce pot fi aplicate elevilor se adresează, de către elev sau, după caz, de către părintele/tutorele/susținătorul legal al elevului, Consiliului de Administraţie al unităţii de învăţământ preuniversitar, în termen de 5 zile de la aplicarea sancţiunii. Contestaţia se soluţionează în termen de 30 de zile de la depunerea acesteia la secretariatul unităţii de învăţământ. Hotărârea CA nu este definitivă și poate fi atacată ulterior la instanța de contencios administrativ din circumscripția unitații de învățământ sau a domiciliului petentului, conform legii. Exmatricularea din toate unitățile de învățământ poate fi contestată, în scris, la Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice în termen de 5 zile lucrătoare de la comunicarea sancțiunii. 

Editorial. CARICATURA

Ca întotdeauna Franța este în avanposturile civilizației. Cu alte cuvinte, fenomenele culturale și sociale au aici un adevărat poligon de încercare, înainte de a deveni mondiale. Cîți mai băgăm de seamă, de exemplu, că toată catastrofa pedagogiei actuale vine din ideologia maiului 68 parizian? Dar altceva mă interesează aici. Toți ne aducem aminte de atentatul de la revista satirică Charlie Hebdo, marșurile de solidaritate la care au participat șefi de state, tricourile cu Je suis Charlie ș.a.m.d. Atunci mințile mai lucide, chiar din Franța, firește, care nu-și poate trăda tradiția inflexibilă carteziană, au pus în discuție limitele libertății. Au demascat enorma ipocrizie din spatele acelei solidarități demagogice în numele „libertății cuvîntului”. Am scris atunci despre asta: (vezi: http://ziaruloglinda.blogspot.ro/2015/07/editorial-nu-mai-sinteti-charlie.html). 
Acum din nou revista satirică se află în centrul unei dispute, după publicarea unor caricaturi îngrozitoare despre italienii afectați de cutremur. De data asta, chiar cei care o apărau par puși în încurcătură. Cine a mai urmărit revista știe că nu e singura scîrboșenie, văd acum o mulțime de altele, după atentatul de la Nisa, cu copilul de refugiați mort șamd. 


Ce învățăm noi de aici? Idioțenia (excusez-moi!) redactorilor revistei pune în discuție exact eșafodajul ideologic pe care s-a ridicat de 2000 de ani Civilizația Occidentală  (cu majuscule!). Nu poți, pe de o parte, să clamezi valorile toleranței, solidarității umane, compasiunii, libertății de conștiință și pe de altă parte să batjocorești, în numele unei fantomatice libertăți a cuvîntului, tocmai aceste valori. Spun fantomatice pentru că, spre deosebire de eleganții redactori de la Charlie Hebdo, nici copilul sirian aruncat pe o plajă, nici fetița din Amatrice moartă sub ruine și care și-a apărat cu trupușorul ei surioara mai mică, nu au avut dreptul la cuvînt. Un adevărat jurnalist trebuie să vorbească în numele acestora. Nu doar să-și exhibe jaculatoriu inteligența non-conformistă. Cu puțină vreme în urmă urmăream imaginile incredibile cu un preot tîrît pur și simplu pe dalele bisericii de viteaza poliție franceză (incapabilă, vezi Nissa, să-și apere cetățenii) pentru a goli biserica în vederea dărîmării. (Pardon: biserica era deja goală, nu erau mai mult de cinci persoane la mesă, dar asta e altă problemă, nu complet separată de ce am discutat pînă aici). Franța seculară era salvată. Franța umanismului, a drepturilor omului, a Luminilor era îngropată. La fel cum se procedează cu celebrul burkini pe plajă, unde, brusc și ilogic, libertatea nu mai este limitată și poliția îți poate dicta cum să te îmbraci. Există o însușire umană despre care nu vorbește niciun cod de legi, care nu poate fi măsurată și impusă cu forța, în limba noastră se numește bun simț. Calitatea pe care domnii aceștia au evacuat-o de decenii din structura umanului. Morala care spune simplu: „asta nu se face!” nu este bine văzută în post-modernitate. Morala înseamnă limite (auto)impuse și nu avem voie să (ne) impunem limite. Vezi pedagogia pe care o invocam la început, nu ai voie să impui nimic copilului, „îl traumatizezi”. 
Închei obervînd că atitudinea asta de veche civilizație decrepită are destui imitatori în Autohtonia, care își închipuie că astfel sunt cool.  De altfel imitarea Parisului are o tradiție bi-seculară la noi, așa cum mai înainte boierii noștri imitaseră întru totul civilizația turco-bizantină. După cum, în deplină corectitudine, trebuie să observăm că vocile critice de acolo sunt, respectîndu-și blazonul de veche cultură, foarte prezente, influente și bine articulate. Ceea ce nu este cazul la noi. 
De exemplu, încep școlile, la ei cu greve și luări de atitudine vehemente (inclusiv din partea profesorilor) față de „experimente” didactice hilare și pernicioase. La noi, unde imitatorii mai sus citați se grăbesc să ia chestiile astea pe nemestecatele gîndirii drept ultimul răcnet psiho-pedagogic, printr-o tăcere mohorîtă, indiferentă, scîrbită. 
De ce am cuplat cele două teme: a caricaturilor stupide din Charlie Hebdo  și a educației? Pentru că mi se par în strînsă legătură. Le vîrîm în cap tinerilor, ca valoare supremă, o „toleranță” inodoră, incoloră și insipidă, fără să îi lămurim că, necuplată cu un spirit critic, un discernămînt (ceea ce numeam mai sus bun simț) foarte greu de educat, aceasta riscă să se transforme în contrariul ei. Ca și medicamentele, toleranța depinde de doză pentru a vindeca sau a se transforma în otravă. Căci intolerabilul există! Și ceea ce fac cei de la Charlie Hebdo sau omologii lor de pe toate meridianele este intolerabil!
Christian CRĂCIUN

Prof. dr. Christian Crăciun: „Pentru mine, omul este esențialmente cultură și abia apoi altceva”

Christian Crăciun s-a născut în localitatea prahoveană Floreşti, la data de 13 decembrie 1953. În 1976 a absolvit Facultatea de Limba şi Literatura Română a Universităţii din Bucureşti, mai apoi obţinând doctoratul în Filologie. În afară de activitatea sa pedagogică neîntreruptă de aproape 40 de ani la catedra Colegiului „I. L. Caragiale” din Moreni, Christian Crăciun este un fenomen literar ce păstrează vie arta scrisului, fiind un strălucit eseist, publicist şi critic literar. 
Colaborator al publicaţiei noastre încă de la înfiinţare, Christian Crăciun se comportă asemenea unei picături chinezeşti, „torturându-şi” cititorii cu viziunea incomodă asupra realităţilor româneşti, pe care le prezintă cu cadenţă săptămânală în „Oglinda de Azi”. 



- Cum este să fiţi scriitor într-o Românie în care o mare parte a populaţiei este atrasă mai degrabă de vulgarităţile mondenilor zilei, în care tineretul a devenit o victimă a sistemului de învăţământ şi unde modul în care se face politică frizează ridicolul? 
- Nu este facil. Arta este opusul vulgarității (și a fi vulgar nu înseamnă a folosi cuvintele cu P… și F…, ci cu totul altceva). Și cel mai mizantrop, mai hermetic, dintre scriitori are nevoie de un public. Depinde, sigur și de pretențiile pe care le ai față de tine, de ceilalți, sau de genul pe care-l cultivi. Un roman SF va avea obligatoriu o audiență mai mare decât un volum de poezii. Dar nu trebuie să dramatizăm, scriitorul adevărat își află totdeauna publicul său. Ca rol social, mi-e groază să observ că scriitorul este văzut la noi ca un fel de inamic public nr. 1. Pentru că spune lucruri neconvenabile maselor mângâiate pe burtă de anumite ideologii. E văzut ca un parazit, o ciudățenie, și nicidecum ca lider de opinie. E drept că nici scriitorimea ca breaslă n-a făcut nimic să merite încrederea, dimpotrivă. Pe de altă parte, vorbim la noi despre o criză a lecturii, temă amplă, solicitând o discuție aparte. (Adaug neapărat că, în linia „paradoxului românesc” dublată de o criză a autorlâkului, se scrie și se publică enorm și enorm de multă maculatură). Subliniez că detest obiceiul băștinaș al jelaniei din toate cele. Deci nu mă plâng „că nu se citește”. Și subliniez că nu pe tineri îi fac vinovați. Nu avem studii sociologice serioase despre lectură pe categorii de vârstă, profesionale, în funcție de domiciliu sau de pregătirea școlară. Știm doar că suntem pe ultimul loc la cărțile citite per capita. Tinerii care nu citesc sunt, de cele mai multe ori, copiii unor adulți care nu citesc. Iar școala face, din nenorocire, totul pentru a transforma lectura într-o ocupație inutilă, detestabilă, plicticoasă, odioasă. Nu cultivă în nici un fel, plăcerea lecturii. Explicam cuiva azi că generația mea este privilegiată: noi am și citit cărțile bune la vremea potrivită, dar, chiar dacă nu suntem „nativi digital”, putem folosi la modul cel puțin acceptabil și „device-urile” actuale. Deci ne putem îmbogăți de la ambele izvoare. Ceea ce, mi-e teamă, cei ce ignoră cultura clasică (în conținut și în forma de transmitere), fie ei și programatori geniali, au pierdut. Cât despre politicieni, să-i lăsăm în nimicnicia lor! Dar, atenție, nu se poate fără politică, prin care înțeleg asumarea conștientă de către cetățean a binelui public. De aceea politica începe de la cultură.
- Cum şi când v-aţi dat seama că sunteţi sortit cuvântului scris?
Citind, din copilărie. Mama mea era o cititoare pătimașă și de la ea m-am molipsit. De la o anumită vârstă, am început să comentăm împreună cărțile citite. M-a învățat cum se citește o carte, mi-a spus despre scriitorii care erau încă nomina odiosa atunci prin anii 60-70. Apoi liceul, cu profesori excepționali, facultatea, mi-am dat seama - probabil din timpul liceului, când am publicat primele texte? - că trebuie să exprim ceea ce trăiesc, experiența mea culturală. Încă pentru mine omul este esențialmente cultură și abia apoi altceva. Anticipez aici și întrebarea despre eseu.
- Unde v-aţi făcut debutul?
- Cred că în revista Liceului „I.L. Caragiale” din Ploiești, cu poezii. Se putea altfel? Apoi am trecut în revistele studențești și în revistele literare oficiale la eseuri și comentarii literare. Trebuie să-ți spun că nu sunt un fanatic al publicării, dimpotrivă. Scriu greu și public și mai greu. Nu am vanități auctoriale. Editorial am debutat abia în 2005, la peste 50 de ani, cu volumul de eseuri „Intrări în labirint”.
- Într-ale cititului aţi făcut slalom printre genurile literare, însă, în scriere, v-aţi oprit asupra eseului. De ce?
- Pesemne pentru că eseul îmi oferă maximum de libertate, se potrivește cel mai bine firii mele introvertite, dar căreia nu-i plac uniformele și uniformizările. Eu nu fac, de pildă, critică literară propriu-zisă - am explicat asta în prefața ultimei cărți, „Lectio Incerta” -,  ceea ce scriu se preface în eseu, e un soi de imperialism liric, dacă vrei, eu vorbesc despre mine indiferent de cartea sau tema luate în discuție. Îmi place apoi că eseul este vertical, el te duce, ca o sondă, în profunzimea lucrurilor, pentru a descoperi apa sau petrolul, depinde ce cauți. Epicul descrie relieful lumii, alunecă pe suprafețe (de altfel nu am niciun strop de talent epic), poemul ține de alt univers, cu alte legi, eseul mă lasă în voia lenei și a dezordinii mele.
- Câte dintre eseurile pe care le-aţi semnat poartă amprenta sufletului d-voastră?
- Eiii, toate. Cel puțin așa cred. Unii dintre cititorii mei de azi (n-o să crezi, există și așa ceva!) ai primei cărți (care are texte de acum 30-40 de ani) îmi spun că mă exprimă integral pe mine cel de azi. Asta poate fi ceva de rău, că, adică, nu am evoluat. Sau de bine, că „m-am găsit” deplin încă de la început. Cert este că „m-am grăbit încet”, ideea nu se prinde alergând, și mi-am grădinărit obsesiile anotimp după anotimp. Și sunt convins că am procedat bine. Sigur că, citind câteva decenii, am pretenția că instrumentul meu intelectual s-a mai rafinat. Asta nu eu decid.
- Există zi în care să nu citiţi sau să nu scrieţi?
- Cum ți-am spus, nu scrisul, respectiv publicatul, mă obsedează. Cititul da. Citesc mult prea puțin față de cât aș vrea și de cât ar trebui. Zi de zi.
- Sunteţi, totodată, un talentat şi foarte apreciat editorialist. Cum vă alegeţi temele pe care le abordaţi săptămânal în ziarul nostru? 
- Publicistica „politică” - deși, de o vreme și aici am cam alunecat spre eseistică -, e altceva, are alte reguli. Aici priza la realitate și actualitate este obligatorie. Tema este, de obicei, o chestiune recentă.  Asupra căreia încerc să ofer o viziune proprie, cât mai incomodă. Dar și mai aproape de spiritul adevărului. Aici sunt mult mai atent la „cititorul” generic. Chiar când încerc încăpățânat să-l calc pe bătăturile gândirii prin afirmații insolente, incomode. Doare, și injuriile primite sunt o bună dovadă.
- Ce înseamnă pentru d-voastră această activitate jurnalistică?
- O chestiune de igienă sufletească. Trebuie evacuate răul, urâtul pe care realitatea românească și mondială ni le oferă din abundență. Mulți mi-au spus că e pierdere de timp, risipire inutilă de forțe. Să rămân la „chestiile serioase”. La un moment dat, renunțasem, pentru că este evident că o astfel de îndeletnicire reprezintă un apogeu al zădărniciei. Nimic nu se schimbă. Dar, tot semn de egoism, am simțit curând că mă sufoc. Trebuia să dau afară ceea ce simțeam și gândeam despre o anume temă sau un anume eveniment. Aici nu-mi reprim un limbaj mai frust și o exprimare mai puțin sofisticată. E vorba și de îngrădirile de spațiu, un exercițiu stilistic util unui digresiv excedentar ca mine. 
- Vă mai surprind în mod plăcut elevii d-voastră? Îi mai regăsiţi pe cei de ieri în cei de astăzi?
- Sunt multe asemănări și multe diferențe. Asemănările mi se par mult mai interesante. Nevoile sufletești și spirituale ale tinerilor nu s-au schimbat esențial, chiar dacă și nouă și lor ni se pare că da. Când le dai ceea ce au ei nevoie, înfloresc! Simplu, nu? Nu! E tare greu să-i scoți din presiunea mediului, chiar și pe cei mai inteligenți. Azi ni se cere nouă, profesorilor, să ne adaptăm la valorile lor. Până nu cu  multă vreme în urmă li se cerea elevilor să se adapteze la valorile maturilor. E o lungă discuție aici, bucuria e când un tânăr îți spune: m-am lovit de cutare problemă despre care ne vorbeați dvs. și căreia nu i-am dat atunci atenție, ce bine ar fi fost dacă vă ascultam. Nu vreau să spun nimic despre predarea literaturii în școală, care a ajuns o jalnică caricatură (cacofonia este intenţionată). Dacă știi să deschizi dialogul cu ei, tinerii te molipsesc cu tinerețea lor, uneori mi-e rușine că-i „vampirizez”.
- Într-o scriere, indiferent de încadrarea sa ca gen, este important ce se spune sau cum se spune? 
- În egală măsură, dacă-l respecți pe Ce, dai maximă atenție lui Cum.
- Pe o cunoscută reţea de socializare le oferiţi prietenilor, în fiecare zi, „Doza de Cioran”? De ce recomandaţi această doză? De ce Cioran şi nu altcineva?
- Pentru că sunt „cioranofil” înrăit, pentru că Cioran este unul dintre cei mai vii scriitori ai vremii noastre, pentru că este foarte actual, pentru că scrie magnific într-o vreme în care limbile se siliconează, pentru că vorbește despre noi fără ifose, pentru că e disperat și vital în același timp, pentru că a citit tot, pentru că a trăit într-un fel de călugărie laică, pentru că e liber în gândire până la insolență, pentru că se contrazice permanent, pentru că e bizar, pentru că e un mistic fără Dumnezeu, pentru că s-a îndrăgostit nebunește la bătrânețe, pentru lapidaritate, pentru că a știut să nu devină „la modă”, pentru…
- Ce regrete aveţi pe plan profesional?
- Te referi la profesiunea didactică sau la cea de scriitor? (pe care mă sfiesc să mi-o asum, de altfel). La a doua niciunul. Ce fost, a fost! Ce va fi, va fi! La prima, multe, mari și mai mărunte. Mai ales în ultimii ani, profesiunea didactică a devenit, prin birocratizare și formalizare excesive, un fel de a mesteca noroi de cuvinte.
- În 2002 aţi scris un eseu intitulat „Ce citesc scriitorii?”. Ce citeşte scriitorul Christian Crăciun?
- De câțiva ani, mai puțină literatură propriu-zisă și mai multă eseistică filosofică și politică, teologie, istorie, filozofie… de astea….
- Ce cuvinte vă plac cel mai mult?
- Oooo, asta nu m-a întrebat nimeni până acum! Îmi plac Cuvintele. Mai ales cele vechi. Să le pipăi, să le miros, să le gust, să le dibui sensurile, etimologiile, sonoritățile, să mă joc acrobatic speculând asupra lor. Îmi plac mai ales sintagmele fixe. Am și avut în tinerețe o rubrică, într-o revistă de cultură, în care mă jucam cu astfel de „molecule” lingvistice de gen: a te face luntre și punte, a înțărca, a cădea pe gânduri, test și țest, în cerul gurii etc. Mai acum o săptămână am scris ceva despre om de treabă.
- Dacă vi s-ar putea îndeplini o dorinţă acum, care ar fi aceea?
- Să trăiesc ceea ce trăiesc acum, dar să am 40 de ani.
Andreea Ştefan

Tânăra din Bobolia, bătută cu bestialitate în Germania, a început să-şi revină!

În urmă cu aproape doi ani, în ediţia din 25 noiembrie 2014, vă făceam cunoscută drama Ioanei Condea, o tânără din satul Bobolia care a plecat în Germania să lucreze ca menajeră, dar s-a trezit curând prinsă în capcanele prostituţiei. După câteva luni de şedere, fata a fost bătută crunt de către un proxenet, ajungând să se zbată între viaţă şi moarte.
Ioana se află pe patul de spital încă din vara acelui an, iar medicii au făcut toate eforturile pentru o recuperare cât mai bună. Iată că, după doi ani în care a fost prizonieră în propriul corp, Ioana a început să se mişte şi să fie conştientă. Nu merge, dar cel mai bine foloseşte mâna dreaptă. Împinge singură căruciorul, îşi spală părul şi îşi curăţă dinţii. De asemenea, învaţă din nou să mănânce. În toată această perioadă a fost hrănită artificial, dar de aproximativ două luni a început să simtă iar gustul iaurtului, al supei şi al altor alimente facile la înghiţire.


De vorbit, încă nu vorbeşte, iar medicii spun că nu se ştiu dacă va mai vorbi vreodată, însă înţelege tot ceea ce i se spune. Mama Ioanei, Graţiela Condea, ne-a povestit cum şi-a testat fiica: „Mamă, ştii că a fost ziua luI David (băieţelul Ioanei)? A fost pe 19... Iar ea a dat din cap în semn că nu este aşa. Atunci am întrebat-o: dar pe cât, pe 21? Şi a dat din cap afirmativ. Am fost la ea acum o lună şi trei săptămâni şi am vrut să văd dacă îşi aduce aminte de anumite momente din viaţa sa. Am întrebat-o mai multe lucruri şi a reacţionat bine. Când i-am spus că mă întorc în România, m-a prins de mână şi a dat din cap că nu vrea să plec. Mi s-a rupt sufletul, însă nu am avut ce să fac”. 
Graţiela Condea ne-a mărturisit că ar vrea foarte mult să ajungă la ea în luna octombrie, mai exact în ziua de 16, când fiica sa împlineşte 23 de ani şi speră să strângă banii necesari pentru a-i fi alături.
Cu toate că de la început medicii au fost sceptici în ceea ce priveşte şansele ca Ioana să-şi revină, în momentul de faţă aceştia sunt foarte optimişti, deşi îmbunătăţirea calităţii vieţii tinerei este un proces lent, care necesită mult ajutor şi foarte multă răbdare. 
Andreea ŞTEFAN

Câmpina Open MTB 2016: a cincea ediție și al cincilea succes

Beneficiind și de condiții meteo favorabile, singura competiție sportivă de anvergură națională ce se desfășoară în Câmpina nu s-a dezmințit nici de data aceasta și nu și-a decepționat câtuși de puțin sportivii participanți (veniți din toate colțurile țării), ori spectatorii de pe margine. Sâmbăta trecută, pe potecile accidentate care străbat pădurea de la poalele dealului Muscel, s-a desfăşurat cea de-a cincea ediţie a concursului de ciclism montan Câmpina Open MTB – Race for Autism, tradiționala competitiție sportivă cu scop caritabil, destinată strângerii de fonduri pentru ajutorarea copiilor prahoveni care suferă de autism. Organizarea evenimentului se bazează în exclusivitate pe voluntariat și pe sprijinul sponsorilor (Lemet și OMV Petrom – cei mai importanți). Dacă anul trecut competiția s-a desfășurat pe traseul Platoul Muscel – Dealul Voila – Plaiul Câmpinei – Şotrile – Vistieru – Cornu, anul acesta traseul pentru cicliștii adulți a fost mult mai dificil, vechiul traseu fiind  menținut doar pentru copii. Se pare că din cauza dificultății traseelor, competitorii au fost mai puțini decât anul trecut. Așa se face că la concurs s-au înscris peste 500 de persoane, dar la start au venit aproximativ 350. Dar chiar și așa, Câmpina Open MTB 2016 a fost un succes. 


Suma totală a fondurilor obținute din înscrieri și din donații a fost apropiată celei de anul trecut, iar premiile acordate au fost și de această dată importante. Până la urmă, la această competiție caritabilă (sumele rezultate din taxele de participare vor fi utilizate pentru proiecte în beneficiul copiilor cu autism, proiecte derulate de Fundația Romanian Angel Appeal), este important să participi, celor mai mulți competitori lipsându-le încrâncenarea sportivilor care vor să câștige cu orice preț. Evenimentul sportiv, puternic impregnat de spiritul cauzei sale nobile, are, de asemenea, scopul de a încuraja un stil de viată sănătos, dar si de a promova al doilea municipiu prahovean și împrejurimile sale. 


La festivitățile de premiere a înmânat premiile consilierul personal al primarului, col (rez) Marian Dulă. Ca în fiecare an, concursul a fost foarte bine organizat, cu numeroși voluntari postați pe toate traseele, care au urmărit și vegheat la buna desfășurare a întrecerilor. Evenimentul s-a desfășurat și anul acesta într-o atmosferă de entuziasm și de fair-play, toată lumea fiind de acord că, dincolo de rezultate, de clasamente și de locurile ocupate pe podium, toți concurenții au fost câștigători. Și asta, deoarece toți au câștigat aprecierea publicului pentru cauza socială pe care au susținut-o și pentru scopul nobil ce a fost atins prin strădaniile lor. 


Ca și în anii precedenți, dintre micii concurenți ai orașului nostru s-a remarcat câmpineanca Daria Duca, de 12 ani, legitimată la Clubul BikeXpert Racing Team, care a câștigat primul loc la categoria ”fete 12-14 ani”. Daria a obținut performanțe remarcabile și în Campionatul Național MTB, impunându-se cu tot mai multă forță ca una dintre cele mai mari speranțe ale ciclismului montan din România. În trecut, a ocupat locuri fruntașe la numeroase competiții naționale de ciclism, dar și de triatlon (ciclism, înot, alergare). Este o speranță a sportului câmpinean de care vom mai auzi, cu siguranță, și pe care autoritățile locale ar trebui să o sprijine mai mult. Competiția Câmpina Open MTB – Race for autism 2016 a fost organizată în principal de Fundația Romanian Angel Appeal, dar și de Asociația ”Glasul Autismului”, cu sprijinul primăriilor din Câmpina și Cornu.
Categoria Elite masculin
Locul I – Alexandru Stancu (București, Dinamo BikeXpert Racing Team)
Locul II – Ede Molnar (Sfântu Gheorghe, Dinamo BikeXpert Racing Team)
Locul III – Valentin Ion Roșoagă (Curtea de Argeș, NoMad Merida CST)
Categoria Elite feminin
Locul I – Maria Patricia Plumbota (Predeal, Giant Team)
Locul II – Karina Bonta (Deva, Dinamo BikeXpert Racing Team)
Categoria Adulți – traseu lung (masculin, 18-29 ani)
Locul I - Alexandru Grozea (Breaza, Outdoor&Bike)
Locul II - Vladimir Dascălu (Sinaia)
Locul III – Victor Cristian Mitroi (București)
Categoria Adulți – traseu lung (masculin, 30-39 ani)
Locul I - Andrei Ianos (Sibiu)
Locul II - Vlad Urzică (Pucioasa, Perfect Bike)
Locul III - Cătălin Sprînceană (Pucioasa, Dinamo BikeXpert Racing Team)
Categoria Adulți – traseu lung (masculin, 40-49 ani)
Locul I - Ulisse Gheduzzi (Imola/Italia, Scot Geiger Team)
Locul II - Viorel Vasile Deacanu (Buzău, Old Bike Riders)
Locul III - Marius Neacșa (București, Oracle Cycling Team)
Categoria Adulți – traseu lung (masculin, 50-59 ani)
Locul I - Cristian Stan (Ploiești)
Locul II - Florin Munteanu (București)
Categoria Adulți – traseu lung (feminin, 18 – 29 ani)
Locul I - Alexandra Vulpe (Miercurea Ciuc, Daimon Women Cycling Team)
Locul II - Maria Magdalena Roșu (București)
Categoria Adulți – traseu lung (feminin, 30 - 39 ani)
Locul I - Monica Manicuță (București, Ciucaș X3)
Categoria Adulți – traseu scurt (masculin, 18 – 29 ani)
Locul I - Constantin Dumitrana (Mioveni)
Locul II – Adrian Nițu (Ploiești, Giant Team)
Locul III - Alexandru Tudosescu (București)
Categoria Adulți – traseu scurt (masculin, 30 - 39 ani)
Locul I - Gabriel Daițoiu (Ploiești)
Locul II - Florin Vasilescu (Ploiești)
Locul III - Mihai Anghel (Câmpina)
Categoria Adulți – traseu scurt (masculin, 40 - 49 ani)
Locul I - Bogdan Alecu (Brașov, Elephant Bike Club)
Locul II - Nicușor Panaitescu (Ploiești, CS Conpet)
Locul III - Dan Florin Caloianu (Câmpina)
Categoria Adulți – traseu scurt (masculin, 50 - 59 ani)
Locul I - Costel Rusa (Ocnița Dâmbovița)
Locul II - Viorel Vulpe (Miercurea Ciuc)
Locul III - Jean Matei (București)
Categoria Adulți – traseu scurt (feminin, 18 – 29 ani)
Locul I - Oana Turbatu (București)
Categoria Adulți – traseu scurt (feminin, 30 - 39 ani)
Locul I - Cecilia Dalvaru (Balotești)
Locul II – Gabriela Dodan (București)
Locul III – Raluca Florea (București)
Categoria Adulți – traseu scurt (feminin, 40 - 49 ani)
Locul I – Cristina Dobre Calman (București, Scot Geiger Team)
Categoria Elite Junior (băieți)
Locul I – Gerhard Dumitrescu (Sport Guru – BCR Rancing Team)
Locul II – Andrei Cojanu (Sport Guru – BCR Rancing Team)
Locul III – Tudor Căzăceanu (Dinamo BikeXpert Racing Team)
Categoria Elite Junior (fete)
Locul I – Andreea Ionescu (Snagov, CS Olimpia)
Categoria Junior
Locul I – Radu Ștefan (București)
Locul II – Cosmin Costache (București)
Locul III – Sabin Ilie Orășanu (Câmpina)
Categoria Copii – două tururi (băieți)
Locul I – Mihai Ștefan Ciufu (Sinaia, Dinamo BikeXpert Racing Team)
Locul II – Rareș Alecu (Brașov, Elephant Bike Club)
Locul III – Andrei Tudor Supială (Breaza)
Categoria Copii – două tururi (fete)
Locul I – Daria Duca (Câmpina, BikeXpert Racing Team)
Locul II – Denisa Toader (Ploiești)
Locul III – Sonia Al Marii (Voluntari)
Categoria Copii – un tur (băieți, 6-8 ani)
Locul I - Eduard Andrei Lupei (București)
Locul II - Robert Geantă (București, Evergreen Biking Team)
Locul III – David Gabriel Stoica (Ploieștiori/Prahova)
Categoria Copii - un tur (băieți, 9-11 ani)
Locul I – Horea Precup (Cluj Napoca)
Locul II – Andrei Horomnea (București)
Locul III – Robert Alexandru Stoica (Ploieștiori/Prahova)
Categoria Copii – un tur (fete, 6-8 ani)
Locul I – Irina Precup (Cluj Napoca)
Locul II – Amalia Miclăuș (Ploiești)
Locul III – Teodora Constantinoiu (București)
Categoria Copii – un tur (fete, 9-11 ani)
Locul I - Silvia Posea (București, MTB Academy)
Locul II - Maria Kehaiyan (București)
Locul III – Katia Maria Supială (Breaza)

Școala gimnazială ”Ion Câmpineanu” are o nouă conducere

De la începutul lunii septembrie 2016, Școala gimnazială ”Ion Câmpineanu” are o nouă conducere. Astfel, directorul școlii care poartă numele boierului patriot ce a deținut moșia Câmpinei acum un veac și jumătate este profesorul de limba și literatura română Vasile Dan Popescu. Acesta o înlocuiește pe profesoara de fizică Aura Văsii, predecesoara sa în funcție preferând să plece la Breaza, la Liceul teoretic ”Aurel Vlaicu”. Director adjunct al unității este acum profesoara de religie Mihaela Zidaru. Cei doi directori au fost numiți de conducerea Inspectoratul Școlar Județean Prahova, dar numai provizoriu, pe o perioadă de un an. 

202 desene și schițe ale lui Grigorescu vor fi expuse în premieră publicului la Festivalul „Serbările Toamnei”

Lucrările lui Nicolae Grigorescu pentru care Primăria Câmpina s-a războit 13 ani în instanțe cu Muzeul Naţional de Artă din Bucureşti vor fi expuse pentru prima dată publicului la ediția de anul acesta a Festivalului ”Serbările Toamnei”. Este vorba despre cele 202 schiţe în creion, peniţă și laviu ale marelui pictor, care s-au întors acasă, la Câmpina, abia în martie 2016, după o istorie lungă și zbuciumată care trebuie reamintită cititorilor noștri, pentru că ea este un bun exemplu despre cum trebuie să te lupți în justiția românească până reușești să fii repus în drepturile tale legitime. 


Primăria Câmpina le-a cumparat, în 1939, de la fiul marelui artist, pentru o sumă considerabilă la acea vreme. Municipalitatea a câştigat procesul cu MNAR, fiindcă actul de vânzare – cumpărare era perfect valabil. În 2002, juristul municipiului, Paul Moldoveanu, a descoperit, printr-o întâmplare, în nişte documente găsite în arhiva Primăriei, informaţii despre schiţele cumpărate de municipalitate la finele deceniului al patrulea al secolului trecut. Atunci, în 1939, în lipsa unor condiţii adecvate pentru expunere, administraţia din Câmpina a împrumutat lucrările Muzeului „Toma Stelian“ din Bucureşti, care a devenit ulterior Muzeu Naţional de Artă al Românei (MNAR), astfel că, în 1950, în timpul comunismului, lucrările au trecut în custodia MANR, unde au fost depozitate până anul trecut. În mai 2015, lucrările ”pictorului național” au fost mutate, în condiții speciale de securitate, din depozitele Muzeului Naţional de Artă al României în cele ale Muzeului Județean de Artă din Ploiești, pentru a fi păstrate până urma să fie gata spațiul special de la Câmpina, lucru care s-a întâmplat în martie anul acesta. Ele vor fi expuse publicului într-un spaţiu muzeal corespunzător, amenajat la etajul Casei Căsătoriilor. Cele 202 desene și schițe valorează azi aproximativ un milion de euro. 

Plăci memoriale în Câmpina

Câte sunt şi câte ar mai fi de pus în viitor

Moto: „Viaţa noastră este aşa de mărginită, mărginită în timp, mărginită în spaţiu.... în ea însăşi viaţa asta reprezintă aşa de puţin, încât trebuie s-o lărgim şi s-o ridicăm cât se poate mai sus, să trăim noi înşine viaţa oamenilor care au fost, să trăim viaţa societăţilor care s-au manifestat, să ajungem în fel acesta la o înţelegere a vieţii omenirii şi a concepţiilor morale după care să ne îndreptăm”. (Nicolae Iorga)

Pentru a cinsti memoria unor personalităţi, a unor evenimente sau pentru a feri de uitare locuri şi edificii care au importanţă pentru istoria locală, în toată lumea se aşază pe zidurile clădirilor plăci de marmură cu referire la acele subiecte. În unele ţări abundă asemenea mărturii. Spre exemplu, americanii, care au o istorie relativ tânără, fac chiar nişte referiri la evenimente minore, uneori rizibile, cum ar fi: „Pe acest bolovan s-a odihnit George Washington după bătălia de la Gettysburg”. Sau: „Îîn această poiană avea cabana Lincoln, când în tinereţe era tăietor de lemne”. 
În oraşul nostru, istoria e destul de puţin marcată. Avem câteva plăci memoriale (le numesc astfel pentru că ele nu se referă la o dată anume, cum fac plăcile comemorative) puţin băgate în seamă de edili, care le-au lăsat într-o stare precară. Cea mai vizibilă este cea din faţa sediului „Telefoanelor”, unde pe o structură din beton se află scrisă, cu litere aproape şterse acum, următoarea inscripţie: „În acest loc a existat între anii 1919 – 1940 «Casa Poporului», locul unde se aflau sediile organizaţiilor muncitoreşti din Câmpina”. O altă placă, cam în acelaşi stil, parcă puţin mai masivă, se află pe strada George Bariţiu, în curtea unei case particulare, unde a stat multă vreme acoperită de bălării. Cineva care a cumpărat probabil vechea casă şi a refăcut-o a curăţat şi acest mic monument, pe care este scris: „În acest loc a fost între anii 1905 – 1914 sediul organizaţiilor muncitoreşti câmpinene”. 
Trebuie subliniat că, pe nedrept, după 1990, mişcarea muncitorească a devenit un subiect tabu, pentru a nu face atingere cumva cu istoria Partidului Comunist. Înfiinţat la 8 mai 1921 dintr-o aripă radicală pusă în slujba Moscovei care s-a rupt din Partidul Socialist, Partidul Comunist a avut un rol minor în mişcarea muncitorească din ţara noastră. S-a ocupat mai mult de acte teroriste organizate de Internaţionala a III-a Comunistă cu sediul la Moscova, care voia să destabilizeze România până la dezmembrarea ţării. Mişcarea muncitorească - reprezentată de Partidul Social Democrat al Muncitorilor din România (înfiinţat în 1893), de sindicate şi din 1905 de Partidul Socialist - a avut un rol pozitiv, obţinând în câteva decenii mari succese pentru îmbunătăţirea vieţii muncitorimii române: ziua de lucru de opt ore, concedii de odihnă, asistenţă medicală gratuită pentru salariaţi, sărbătorirea zilei de 1 mai, care a devenit Ziua Muncii etc. Socialiştii, deveniţi puternici, au avut reprezentanţi în Parlament şi au reuşit să impună asemenea reforme.
Câmpina a fost unul din cele mai importante centre ale mişcării muncitoreşti din acea perioadă. În sediul de pe strada George Bariţiu (unde ziua funcţiona un atelier de tâmplărie, iar seara era locul de reuniune al socialiştilor câmpineni) veneau fruntaşii mişcării: I.C. Frimu, Ştefan Gheorghiu, Mihail Gheorghiu Bujor, care împreună cu câmpinenii fraţii Nicu şi Gogu Rădulescu sau fraţii Costică, Dumitru şi Maria Aricescu ori Morăruş Aldea (tatăl viitorului director al Institului de Cercetări, ing. Gheorghe Aldea), care înfiinţaseră o foarte puternică organizaţie ce aparţinea Partidului Socialist, dar şi un puternic sindicat, Uniunea Muncitorilor din Petrol. Unii din ei ajunseseră figuri legendare ale mişcării muncitoreşti, cu o viaţă exemplară pusă în slujba propăşirii proletariatului. Aş aminti între ei pe Mihail Gheorghiu Bujor, care a avut legături strânse cu oraşul nostru. Avocat de meserie, Bujor a lansat un manifest celebru în toată Europa, la izbucnirea Primului Război Mondial: „Război războiului”, chemându-i pe muncitorii din toate ţările europene să nu se lase transformaţi în carne de tun pentru interesele puterilor imperialiste de atunci. Întemniţat la Doftana, unde a stat 14 ani (cea mai lungă condamnare a unui deţinut politic în perioada interbelică), a fost sprijinit de socialiştii câmpineni, Gogu Rădulescu şi de soţia sa, Caliopi, ducându-i mereu pachete cu alimente la închisoare. 
Regina Maria, impresionată de trecutul revoluţionar al avocatului ieşean, care era şi poet sensibil, într-unul din drumurile ei între Peleş şi Bucureşti, s-a abătut pe la închisoarea Doftana, unde a avut o întrevedere cu Mihail Bujor la vorbitorul închisorii. Istoria orală a consemnat pe scurt aceasta întâlnire, la care Regina i-ar fi spus că dacă semnează o cerere de graţiere, ea se angajează să-l elibereze cât mai rapid din detenţie. Orgoliosul revoluţionar a dat un răspuns impresionant: „Eu nu am intrat în închisoare pentru o femeie, nu o femeie mă va elibera!” Bujor era încrezător în victoria cauzei pentru care militase şi voia să-şi păstreze nepătată reputaţia de erou al clasei muncitoare, pe care o dobândise cu atâta suferinţă. În închisoare, Bujor a respins orice apropiere de grupul comuniştilor. Pentru trecutul său glorios a fost ales, în anii ’50, deputat de Câmpina în Marea Adunare Naţională. 
Am făcut această referire la istoria mişcării muncitoreşti pentru a arăta cât de importante sunt cele două monumente memoriale afle acum în părăsire şi îmi permit să le sugerez edililor oraşului să le placheze cu marmură, să refacă inscripţiile, iar pe cel din faţa Telefoanelor să pună o fotografie pe porţelan cu Casa Poporului, la vremea ei cel mai frumos sediu muncitoresc din România. 
Mai avem în oraş două plăci memoriale: una în curtea Ocolului Silvic de pe Bulevard, pe care este scris că în acel loc a funcţionat un spital pentru copii, în casa boierilor Lahovary, clădire donată oraşului pentru acest scop. Alta se află pe Calea Doftanei, în clădirea unde funcţionează acum cabinetul dr. Gavrilescu şi care aminteşte că pe vremuri acolo a fost una din cele mai vechi şcoli din oraş. Aceste două plăci ar trebui de asemenea restaurate şi puse mai bine în evidenţă. 
Mai există însă şi alte locuri importantante în istoria oraşului care nu trebuie uitate. Pe Policlinica renovata recent ar trebui pusă o placă memorială care să amintească că acolo a funcţionat cea mai mare casă de asigurări sociale din ţară (foto). 


Extrag din ziarul „Universul” (1937) următoarele consemnări: „Este una din cele mai importante Case de Asigurări Sociale din ţară. Pusă în slujba şi pentru ajutorarea muncitorilor de pe Valea Prahovei, această Casă, încă de la înfiinţarea ei, a înţeles să satisfacă pe deplin toate obligaţiunile impuse de lege, privitor la îngrijirea medicală a asiguraţilor, ajutoare băneşti de boală, pensii etc. Casa are 6 Oficii de Asigurare şi 13 dispensare medicale, exclusiv Dispensarul Central din Câmpina, care funcţionează în noul palat inaugurat de curând şi a cărui fotografie o redăm mai sus. La un număr de 14.500 asiguraţi în anul 1935 – 1936 s-au dat 117.630 consultaţii medicale. S-au internat în spitale şi sanatorii 914 asiguraţi. Cheltuielile medicale făcute cu asiguraţii ca: internări în spitale, consultaţii medicale, accesorii, medici, medicamente se urcă la suma de lei 4.016.722. Ajutoare băneşti date asiguraţilor: 2.027.785 lei. Pensii plătite pensionarilor: 6.870.290 lei. Cheltuielile de administraţie sunt mai mici decât cota admisă de lege”. 
Arătam mai înainte succesele obţinute de organizaţiile muncitoreşti din Câmpina, care aveau şi un senator în Parlamentul ţării, pe învăţătorul Niculescu-Malu, în îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale proletariatului câmpinean. Ei bine, Casa de Asigurări este unul dintre ele. 
Pentru a nu lăsa în uitare un monument important al oraşului, o placă de marmură ar trebui pusă şi pe Capela în care a fost înmormântat marele petrolist Dumitru Hernia. La intrarea în capelă mai există încă o placă de metal pe care scrie: „În Memoria Dimitrie Hernia 1886”. Consiliul Local a aprobat refacerea acestui splendid monument de arhitectură, bun prilej pentru fixarea unei plăci memoriale. 
În incinta Colegiului „N. Grigorescu”, în faţa sălii de sport, ar trebui de asemenea pusă o placă de marmură pe care să fie scris că acolo şi-a avut reşedinţa (Casa Domnească) domnitorul Barbu Ştirbey şi urmaşii săi, fiul Dimitrie Barbu Ştirbey şi nepoata sa, contesa Martha von Blome. Contesa, la solicitarea unor profesori câmpineni, a donat casa şi o suprafaţă mare de teren oraşului, pentru a se amenaja un gimnaziu, mai târziu transformat în liceu. A condiţionat însă această valoroasă donaţie (o adevărată avere lăsată oraşului, mai multe clădiri şi o mare suprafaţă de teren în centrul Câmpinei) de dorinţa ca liceul ce va lua fiinţă să poarte numele tatălui său, Dimitrie Barbu Ştirbey. Generaţii întregi de câmpineni au urmat cursurile acestui liceu încadrat cu mari profesori, care au rămas nume de referinţă în cultura românească: profesorii de desen Octavian Angheluţă şi Mihai Mihalcea-Poiană, pictori cu o operă importantă în plastica noastră, criticul literar Pompiliu Constantinescu, istoricul Stoica Teodorescu şi mulţi alţii. La începutul anilor ’50, Liceul Ştirbey a fost transformat în şcoală de tip sovietic, Şcoala Medie Mixtă cu durata de zece ani, ce înlocuia atunci vechile licee. Ulterior, când redevine liceu, i se dă numele de „Nicolae Grigorescu”. Marele pictor e reprezentat în oraşul nostru de Muzeu Memorial amenajat în casa – atelier din cartierul Câmpiniţa şi de bustul realizat de sculptorul Gheorghe Tudor, plasat acum în centrul oraşului. Nu ar fi nicio atingere adusă memoriei marelui pictor dacă numele colegiului ar redeveni cel de pe vremuri – „D.B. Ştirbey”. Numele acesta a făcut parte din istoria noastră, familia Ştirbey dând mai multe personalităţi importante în viaţa politică şi culturală a României.
Şi pentru că tot vorbim de familia Ştirbey, o placă memorială ar trebui pusă şi pe castelul de la Voila, locul în care, pe vremuri, veneau în vizită la amfitrioana Martha de Blome, personalităţi marcante din viaţa politică, mondenă şi culturală europeană şi unde familia Ştirbey a locuit timp de mai multe generaţii.
Câmpina, capitală a industriei petrolului românesc într-o vreme, ar putea marca această perioadă înfloritoare pentru oraş prin fixarea unei plăci de marmură la intrarea în Rafinărie (pe vremuri cea mai mare rafinărie de petrol din Europa), dar şi pe zidul vilei de pe Bulevard, unde a fost reşedinţa familiei marelui petrolist Anton Raky. Acesta a avut multe sonde pe Piţigaia şi un atelier de reparat utilaj petrolifer pe terenul unde se află acum sediul actualei societăţi Electrica. Pe vila lui Anton Raky se află blazonul său, un scut şi două ciocane încrucişate. Locuită de mai mulţi chiriaşi, ce şi-au cumpărat acolo apartamente, vila este azi într-o stare deplorabilă, fiind grav avariată de cutremurul din 1977. Din varii motive, actualii proprietari n-ar putea să facă consolidările care se impun, astfel că administraţia locală ar trebui să aibă ca obiectiv, în viitor, salvarea acestei clădiri, cu o arhitectură deosebită. Anton Raky a făcut multe pentru înfrumuseţarea oraşului, construind din banii lui un pod peste Prahova (Podul lui Raky), dar şi Biserica Catolică, despre care un ghid turistic din anii ’70 afirma că este cea mai frumoasă biserică catolică de parohie din ţară. 
Cititorii noştri, câmpineni care îşi iubesc oraşul, pot veni şi domniile lor cu alte sugestii. Pentru generaţiile tinere este important să cunoască şi să preţuiască istoria câmpineană, despre care ar fi bine să se vorbească din când în când la lecţiile de dirigenţie în şcolile noastre, în programul „Şcoala Altfel”.
Alin CIUPALĂ

În octombrie se va deschide Secţia de obstetrică-ginecologie a Spitalului SanConfind

Lunile trecute, în cadrul Policlinicii SanConfind (pe noua ei denumire, Ambulatoriul de specialitate), au fost deschise mai multe cabinete medicale (Gastroenterologie, Obstetrică-ginecologie, Dermato-venerologie, Pediatrie-neonatologie, Gastroenterologie), precum și un punct de recoltare a probelor biologice de laborator (la ”Casa cu lei”, lângă Liceul Forestier). 
În prezent, conducerea SanConfind se pregătește intens pentru darea în funcțiune a unei noi structuri a spitalului din Poiana Câmpina: Secția de obstetrică-ginecologie. Ea nu trebuie confundată cu cabinetul medical având același nume, ce face parte din cadrul Ambulatoriului de specialitate SanConfind. Dacă nu va apărea ceva neprevăzut care să întârzie lucrările aflate deocamdată în grafic, Secția de obstetrică-ginecologie SanConfind va fi funcțională luna viitoare. În săptămânile care au rămas până la inaugurare, se vor finaliza toate lucrările rămase de executat și se va achiziționa toată aparatura medicală necesară, echipamentele fiind toate de ultimă generație. Pentru zona de nord a județului Prahova, va fi cea mai modernă și mai performantă ”maternitate”, cu ghilimelele de rigoare, deoarece termenul desemnează o unitate spitalicească dedicată exclusiv specialităților obstetrică, ginecologie și neonatologie, iar nu o secție a unui spital. Serviciile oferite de SanConfind sunt de obstetrică (fiziologică și patologică) și ginecologie, pentru ultima existând, de asemenea, o sală de intervenții chirurgicale. Secția de obstetrică-ginecologie va avea un complex de sterilizare, un bloc de nașteri pe cale naturală, un bloc operator pentru operații cezariene și pentru patologie genitală, o farmacie proprie și un salon post-operatoriu cu trei paturi.  


Blocul de nașteri are săli de travaliu dotate cu tehnologie modernă și performantă, pentru urmărirea și desfășurarea în siguranță a oricărui tip de travaliu, inclusiv a celui cu risc crescut . Pe durata travaliului, gravidele sunt atent monitorizate de către personalul medical. Viitoarele mame vor învăța aici cum să găsească cea mai confortabilă poziție în travaliu, în vederea diminuării durerii.
După ce va ieși din sala de nașteri sau, eventual, după îngrijirea în compartimentul ATI cu trei paturi (dedicat secției Obstetrică-ginecologie),  mama va sta cu nou-născutul în același salon, beneficiind de așa-zisele servicii de rooming-in (pat pentru mamă și pătuț pentru nou-născut). Ea va fi asistată permanent de o asistentă și o infirmieră. Rezervele secției sunt cu unu sau două locuri, dar toate saloanele beneficiază de servicii rooming-in. Sistemul rooming-in ajută ca adaptarea copilului la mediul extern să fie mai ușoară. Imediat după ce a venit pe lume, nou-născutul va ajunge în compartimentul Neonatologie, unde va sta până va ieși mama din sala de nașteri sau din salonul post-operator (compartimentul ATI). La neonatologie, puiul de om va fi controlat și evaluat până la cel mai mic detaliu, cu cea mai mare rigoare.  Pentru o naștere normală, durata medie de internare este de două-trei zile.