27 septembrie 2016

Spectacol de estradă la Casa de Cultură „Geo Bogza" cu ocazia „Zilei Persoanelor Vârstnice”

Consiliul Local, Primăria Câmpina şi Casa Municipală de Cultură  „Geo Bogza” vă invită marţi, 4 octombrie 2016, ora 18.00, la Spectacolul de estradă „Şlagăre în revenire”, susţinut de soliştii, actorii şi orchestra Teatrului de Revistă „Majestic” Ploieşti, cu ocazia „Zilei Persoanelor Vârstnice”.


Spectacolul „Slagăre în revenire” readuce în atenţia publicului cele mai frumoase cântece din ultimii 60 de ani, create de mari compozitori români ca: Horia Moculescu, Marius Ţeicu, Dan Dimitriu, Nicolae Caragea şi interpretate de Nico, Daniel Iordăchioaie, Daniela Răduica, George Capanu, Romeo Zaharia, Rodica Tudor, Mădălina Cernat, artiştii fiind acompaniaţi de Orchestra Majestic, condusă de Viorel Gavrilă.
Momentele comice – pe texte ale regretatului umorist Dan Mihăescu – vor fi interpretate de Mirel Mâneru, Manuela Alionte Frîncu, Rodica Alexandru, Mihaela Duţu şi George Frîncu.
Relaţii la telefon: 0244 - 336291

Realizarea Corpului C2 al Pieței Centrale se apropie de forma finală

Lângă Hala Agroalimentară, Serviciul Public pentru Administrarea Pieței Centrale (SPAPC) construiește o clădire de spații comerciale de mărimi diferite, unde se vor vinde produse alimentare și nealimentare. Cu toate că va fi proprietatea sa, deocamdată SPAPC nu are de gând să-și mute aici sediul. Nu este exclus să mai vedem în corpul C2 încă o farmacie (în zona Pieței mai sunt cinci farmacii), având în vedere îmbătrânirea accentuată a populației din România și starea ei de sănătate. 



O investiție anunțată de 10 ani
Proiectul ideatic al acestei investiții este vechi de aproape 10 ani. De circa un deceniu se vorbește despre construirea unui complex comercial pe Platou. Primarul Horia Tiseanu a promis realizarea cu certitudine a acestei clădiri (pe care o asemuia cu fostul complex Prisma de lângă București), încă din august 2010, în declarații publice pe cât de tranșante, pe atât de televizate. Ba chiar din perioada aceea spunea că documentația tehnică este gata și că anul 2011 va fi sigur anul în care locul se va transforma într-un șantier de construcții. Începerea lucrărilor a întârziat foarte mult, deoarece, după cum comenta ”gura-târgului” la timpul respectiv, realizarea clădirii C2 a fost ”rezervată” unui investitor local important, care ar fi trebuit să intre într-o asociere cu Primăria (un parteneriat public-privat). Anii treceau unul după altul, dar proiectul nu mai prindea viață decât efemer, în campaniile electorale ale alegerilor locale din acest răstimp. Investitorul agreat din umbra municipalității se pare că a renunțat, într-un târziu, la investiție, iar clădirea a trebuit să fie construită cu fondurile disponibile ale SPAPC. Reorientarea bugetului propriu către realizarea corpului C2 a făcut ca o altă investiție anunțată de conducerea SPAPC – parcarea supraetajată din spatele Pieței, de pe locul actualului bazar – să fie amânată pentru un orizont de timp îndepărtat; în fapt, sine die. Lucrările la corpul C2 au început în octombrie 2015, la câteva luni de zile după ce constructorul Edilconst SA, angajat al societății comerciale Mercantis BIG (cea care a administrat Piaţa Centrală înainte ca aceasta din urmă să fie preluată de SPAPC), a început o clădire comercială cu aceeași destinație, în imediata apropiere a corpului C2. 


O investiție de 2,5 milioane de lei
Corpul C2 va fi executat de consorțiul alcătuit din firmele bucureștene Tahoma Bautrupp şi Athenaeum Construct, care au cîștigat licitația promițând că vor termina clădirea în 10 luni, la contravaloarea de 2,5 milioane de lei. Corpul C2 va include spaţii comerciale şi birouri, dar și un pasaj pietonal acoperit, care va realiza legătura cu corpul C1 (Piaţa agroalimentară). Această clădire are regimul P+1, structura ei fiind din beton cu un perete-cortină (alcătuit numai din geamuri). La parter vor fi spaţii comerciale, iar la etaj, spaţii comerciale, dar şi birouri. Marian Nistor, directorul Pieţei Centrale, ne-a declarat că nu va muta sediul serviciului pe care îl conduce în Corpul C2, tocmai pentru a putea maximiza veniturile din închirierea spaţiilor disponibile. Clădirea nu va avea parcare subterană, cum se vorbea acum câțiva ani. Important este că, deși înghesuite într-un spațiu cu întindere mică, cele două clădiri comerciale vecine, aproape lipite una de cealaltă, se vor încadra bine în peisajul urbanistic al zonei. Aceasta și datorită faptului că aceiași arhitecți au realizat cele două proiecte, făcând posibilă îmbinarea armonioasă a arhitecturii celor două clădiri învecinate, ce părea greu de realizat. ”Suntem în grafic cu lucrările, așa că nu pot fi decât mulțumit de felul în care au lucrat constructorii”, ne-a declarat Marian Nistor, directorul SPAPC. 
Centrul multifuncțional de afaceri Mercantis va avea o clădire mai impozantă (subsol cu parcare, un parter şi patru niveluri), în comparație cu corpul C2 (parter, etaj, pasaj pietonal), dar și costurile celor două investiții diferă mult. Clădirea Mercantis va costa 4 milioane de lei, pe când corpul C2 va scoate din bugetul SPAPC circa 2,5 milioane de lei. ”Regula de trei simplă” nu poate fi aplicată în cazul de față, pentru că nu duce la un rezultat previzibil, ci numai la unele bănuieli care ar putea verifica lucruri de multă vreme știute: o societate privată își drămuiește mai bine banii decât o societate de stat. După termenul din contract și după cum arată azi corpul C2, este posibil ca inaugurarea clădirii să aibă loc în vara anului viitor. (A.B.)

Editorial. DEZGUST…

Dezgust, silă, scîrbă, lehamite, oroare, jenă, greață, aversiune… ce să mai simți față de clasa noastră politică? Toate sinonimele nu ajung. De la articolul precedent, oamenii noștri din dealul politicii au făcut tot ce au putut să ne actualizeze lista de sinonime ale scîrbei. Mai întîi l-au spălat pe Oprea, făcîndu-l imun la justiție. Apoi l-au reprimit pe reciclatul Petre Roman în parlament. Apoi au atacat concursurile de directori în școli. Apoi vor să schimbe legea cu plagiatele în așa fel încît cei care le-au acoperit să le și descopere. Apoi l-au pus pe Gâdea să o facă vedetă pe una Olivia Steer, care ar trebui urgent arestată pentru instigarea la nevaccinare, atentat la sănătatea publică. Apoi „maestrul” Cristoiu, care îi cere mamei răposatului polițist Bogdan Gigină „să tacă”. Pentru că plînsul ei de mamă ar fi „manipulat politic”. Maestre, dragul nostru lider de opinie, de la mama ciobanului mioritic încoace, toate jelaniile mamelor ai căror fii au murit năprasnic au fost „manipulate politic”! Scîrbă ne este de cei  care fac asta și de matale, care de dragul de a fi altfel (narcisismul găgeștean bată-l norocul!) decît gașca de marafeți jurnalieri îi ocrotești pe ăștia de se fac a nu înțelege că a murit un om! Și pentru orice mamă este valabilă zicerea străveche: dacă eu voi tăcea, vor striga pietrele! Suntem sătui, dragă maestre, de cînd ni se tot spune să tăcem naibii, că nu-i de nasul nostru să ne strigăm durerile. Plîngeți-vă morții, dar în tăcere. Dacă nu, sunteți manipulați politic! 
Alt tip, cu studii serioase de data asta, dar la fel de serioase carențe de inteligență și caracter, dl. Daniel Barbu, cu o întreagă istorie de declarații descalificante, spune că meseria de politician la noi este mai periculoasă decît cea de soldat în Afganistan. Asta nu mai e o infracțiune, e o sfidare prin prostie. Avocatul poporului cere anchetă împotriva Ministerului Sănătății, apropo de chestiunea vaccinărilor, nu și împotriva celor care duc o campanie criminală în media de descurajare a vaccinării. Sinistrul Tăriceanu cere și el o anchetă parlamentară (nu e clar cu ce prerogative) asupra evenimentelor post-Colectiv. 
Lupta politicienilor împotriva interesului public a atins cote pe care, în naivitatea noastră, le credem mereu inaccesibile. În Polonia a fost zilele astea un protest împotriva președintelui la care au participat vreo 30.000 de oameni. La noi, s-au adunat la manifestația împotriva privilegiilor parlamentarilor care se baricadează împotriva justiției vreo 150 de oameni. La nu știu ce manifestație a bicicliștilor au fost mult mai mulți. 
Profesorii de politologie ar trebui să ia aminte la experimentul inedit din România: se inventează o nouă relație între ales și alegător: bazată pe silă. Politicienii noștri au descoperit că, sufocînd electoratul cu dezgust, acesta nu mai deschide gura, nici nu mai reacționează, e cea mai lesnicioasă metodă de manipulare. Trebuie doar să ai un obraz suficient de gros ca să nu roșească și un nas antrenat să nu simtă duhoarea.  De aici și totala apatie în această pre-campanie electorală. 
Aud că la Ploiești Partidul România Mare (mai există?) face sondaje de opinie în versuri. Și cere să se răspundă la fel. Am atins deci dimensiuni ludice, mîine, poimîine, o să avem și noi în parlament partidul piticilor de grădină sau al ștrumfilor. Știu că sunt prin alte părți, dar alea au societatea așezată, care funcționează în virtutea civismului fundamental, și au și partide de elită. Ce le mai trebuie? La noi, partidele în război cu DNA sunt doar asociații infracționale. De aici disperarea lor împotriva guvernului discret tehnocrat, care a arătat că se poate conduce țara și fără să fii toată ziua la televizor. Au arătat o alternativă și, Doamne ferește ca electoratul să realizeze că se poate și fără specia generic numită „Dragnea”. Fără oameni cu dosare penale care să ne facă legile sau să se proclame lideri de opinie în talkshow-uri nocturne. Asta chiar e unic. 
Avem în schimb anunțate pentru săptămîna viitoare greve în penitenciare. Cine le ghidează oare? „Politică” a devenit la noi un termen cu profunde conotații negative. Asta a permis constituirea acestei caste închise de sconcși care, sub lozinca „pute, nu vă băgați, lăsați-ne pe noi să ne sacrificăm”, au anulat orice progres civic. În anii noului mileniu, România a făcut progrese economice, ca nivel de trai și ca mentalitate, pe care este imposibil să nu le vezi. Domeniul însă în care acest progres nu se face deloc simțit este cel al educației sociale. Gașca politică a făcut tot ce se poate pentru a menține populația în starea de lehamite și a-și prezerva astfel privilegiile.  Ca o apă  stătută, în care nu vin izvoare proaspete și care băhnește. În care nu e viață. Numai silă, scîrbă, lehamite, dezgust, oroare, jenă, dezgust, aversiune…
Christian CRĂCIUN

A fost reînființată Asociația Pensionarilor din Câmpina

Joi, 22 septembrie 2016, la Clubul Pensionarilor din incinta Complexului Petrol, a avut loc o conferință de presă prin care a fost anunțată oficial reînființarea Asociației Pensionarilor din Câmpina, după mulți ani de la desființarea acesteia. Președinta Asociației este Alexandrina Minculescu (cea care a fost tovarășa de viață a regretatului avocat și publicist Ion Șovăială). Din Biroul de Conducere al Asociației Pensionarilor Câmpina mai fac parte: Marieta Manea - vicepreședinte, Mariana Dima, Mihaela Haiducu și Silvia Iosifescu. De fapt, riguros vorbind, este vorba despre filiala din Câmpina a Asociației Pensionarilor din Prahova, condusă de Sofia Cioc, asociație care (împreună cu alte asociații județene ale pensionarilor), face parte din Federația Națională a Sindicatelor Pensionarilor din România.  La întrunire au fost prezenți 29 de pensionari, din cei 31 de membri ai filialei câmpinene. Au mai fost prezenți, din partea municipalității, primarul Horia Tiseanu, consilierul său personal Marian Dulă, consilierii locali Viorel Bondoc și Gabriel Dima. 


Au luat cuvântul, pe rând, Alexandrina Minculescu, Silvia Cioc și edilul-șef al orașului. În cuvântul său de deschidere, președinta Asociației Pensionarilor din Câmpina a ținut să sublinieze faptul că ”am reînființat filiala locală a pensionarilor cu sprijinul Asociației Pensionarilor Prahova, iar scopul nostru este acela de a demonstra că viața nu se termină odată cu ieșirea la pensie. Putem fi activi și ne putem bucura de viață la orice vârstă. În cadrul asociației, ne vom întâlni periodic și vom organiza diferite acțiuni, ne vom distra, ne vom plimba, ne vom ajuta cu sfaturi și vom demostra tuturor că există viață și după pensionare. Ușile nostre sunt deschise tuturor persoanelor de vârsta a treia. Noi nu facem și nu vom face niciodată politică, și țin să subliniez acest lucru: singura noastră ”politică”, cu ghilimelele de rigoare, este ușurarea și înfrumusețarea vieții pensionarilor. Prin acțiuni comune, concertate, dar și printr-o schimbare de atitudine, printr-o viață mai activă și mai angajată în cadrul societății civile. Nu putem da ani mai mulți vieții noastre, așa cum ne va fi ea orânduită de Dumnezeu, dar putem da, cu siguranță, cu forțele noastre, mai multă viață anilor care ne-au mai rămas de trăit. Mulți, puțini, să ni-i facem cât mai frumoși. Ne-am prioritizat, deja, viitoarele acțiuni, iar cel mai important lucru pentru noi, astăzi, este să convingem cât mai mulți pensionari să ni se alăture”.
Silvia Cioc a vorbit și ea despre importanța asociațiilor de pensionari din România, mai ales că pensionarii nu au avut multă înțelegere de la niciunul dintre guvernele care s-au succedat la conducerea țării.”Pensionarii sunt considerați ultima spiță de la căruța țării. În perioadele de criză economică, noi suntem adesea sacrificați, guvernanții ne spun mereu că nu sunt bani, și de aceea, trebuie să ne organizăm, pentru a le arăta ce dorim și pentru a ne apăra drepturile și doleanțele”. 
Primarul Horia Tiseanu le-a declarat celor prezenți că va sprijini mereu pensionarii. ”Este foarte bine că se reînființează Asociația Pensionarilor din Câmpina, pentru că în România este nevoie de cât mai multe asociații, de cât mai multe ong-uri. Demult, am fost în Danemarca, unde ong-urile sunt foarte puternice, ceea ce face ca și societatea civilă din Danemarca să fie puternică. Se spune că dacă se întâlnesc trei danezi, fac o asociație. Danezii înființează asociații în orice domeniu, iar aceste asociații, fundații, ong-uri sunt încurajate și sprijinite de stat. Eu cred că ar fi bine să urmăm exemplul danezilor. De aceea mă bucur că v-ați organizat astfel și vă asigur de tot sprijinul meu în orice problemă ați avea și pe care mi-o veți aduce la cunoștință. Dacă stă în puterile mele să vă ajut. De ce nu, peste niște ani, poate nu foarte mulți, voi intra și eu în această asociație, pentru că fiecare activează într-un serviciu, dar trebuie să mai iasă și la pensie.” Așa că dacă am fi niște paparazzi (cum ne mai bănuie uneori primarul, dar fără niciun just temei), de-ai dracului ce nu suntem, am fi putut da un titlu de mare senzație acestui articol: ”În a patra lună a celui de-al patrulea mandat, primarul Tiseanu se gândește la pensionare. De pe-acum?” (A.B.) 

Augustin Oancea: un câmpinean printre primii zece antreprenori în energie din Europa Centrală

Conform unui clasament publicat recent în ediţia online a Ziarului Financiar, omul de afaceri câmpinean Augustin Oancea, proprietarul companiei Tinmar, este cotat printre primii zece antreprenori în energie din Europa Centrală şi de Est. De la o afecere de 17 milioane de euro în anul 2007, Augustin Oancea (fiul lui Octavian Oancea, cel care a condus mulţi ani Compania Publică de Gospodărire Comunală Câmpina) a ajuns anul trecut la 718 milioane de euro, la nivel de grup, comercializând energie pe 20 de pieţe.


Dacă majoritatea afacerilor construite în acest domeniu au avut la bază o reţetă destul de simplă şi anume achiziţia de energie hidro la preţuri mai mici decât cele din piaţă şi vânzarea acesteia la preţul corect, compania Tinmar se pare că nu a avut niciodată un contract direct cu Hidroelectrica, cea mai importantă companie a statului român în acest domeniu. 
Tinmar este activă şi în domeniul comerţului cu produse petroliere şi a anunţat ca obiectiv pentru anul acesta intrarea pe segmentul furnizării de energie pentru consumatorii casnici.
Pe locul 1 în topul celor mai puternici antreprenori din energia regională se află compania EPH din Cehia, care are afaceri mai mari decât Petrom, administratorul cele mai mari avuţii de petrol din zona centrală şi est europeană, cotată la peste 4,5 miliarde de euro. 
Locul secund în acest clasament este ocupat de compania ucraineană DTEK, cu afaceri de circa 3,9 miliarde de euro, care deţine în portofoliu mine de cărbuni, centrale electrice şi activităţi de furnizare a energiei. Unicul acţionar al DTEK este cunoscutul miliardar Akhmetov, proprietarul clubului Şahtior Doneţk.

Prof. dr. Constantin Trandafir, critic literar: „Am fost înfiat de Câmpina şi am trecut prin tot ce trece un fiu, cu bune şi rele”

Constantin Trandafir s-a născut la 4 iunie 1939, în localitatea Iveşti din judeţul Galaţi. În 1963 a absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii din Iaşi, iar în anul 1980 a obţinut titlul de doctor în filologie. De 44 de ani locuieşte în Câmpina. A fost profesor de limba şi literatura română în cadrul Colegiului „Nicolae Grigorescu”, în perioada 1972-2003. Iuţimea gândurilor, abilităţile de comunicare şi dorinţa de a cunoaşte şi a experimenta îl înnobilează pe Constantin Trandafir ca fiind un remarcabil şi recunoscut critic literar.



- Sunteţi un critic înnăscut? 
- Interesant. Un subiect cam dificil, „de specialitate”, la un săptămânal de informaţii cotidiene! Tema asta cam „tehnică” se potriveşte la revistele de cultură-literatură. Dar se admit şi excepţii, cu efect de surpriză... Da, sunt un critic literar înnăscut. Cine nu e aşa, nu este un critic literar autentic, ci un recenzent de ocazie, de care e plină lumea, mai ales cea internautică. Aceştia sunt nişte mici scribălăi, care sunt puşi de „şefi” (sau se bagă singuri în seamă) să „prezinte” anumite cărţi şi cu anume atitudine, prietenoasă sau duşmănoasă. Pe internet sunt liberi să scrie (prost) ori superlativ hagiografic, ori să „desfiinţeze” pe cine cred ei de cuviinţă. Dumnealor au dus critica într-o zonă mlăştinoasă, de se uită cine se mai uită la ea ca la o bazaconie. De altfel, de multă vreme, din epoci vechi, mulţi au crezut că spiritul critic e dăunător creaţiei, că n-are a face cu artele (critică literară, critică muzicală, critica de artă etc.). Chiar critici mari, cum e Şerban Cioculescu, susţin că fiind preponderent raţională critica, creativitatea ar fi o contradicţie în termeni. Un anume Oliver Holmes înţelege critica literară ca un vâsc. „După ce a inventat şi manufacturat pe autori, natura a băgat de seamă că i-au mai rămas oarecari resturi. Şi a creat pe critici”. Un aşa-zis poet de care nu a auzit nici maică-sa, la o întâlnire literară glumea, rânjind: „ După cum se vede azi, românul nu s-a născut poet, s-a născut critic”. Galeria „poheţilor” s-a distrat la culme. Adevărul e că în aria dintre Bucureşti, Braşov, Bacău, Vaslui şi Galaţi, dacă închipuim un cerc, nu găseşti decât nişte recenzenţi. Sunt rătăciţi 2-3 critici care au ceva de spus şi spun - şi aceia priviţi pieziş de „Centralişti”… Şi ca să revin la subiect, un om de prestigiul lui Francesco de Sanctis spunea: „Critica încolţeşte în sânul însuşi al poeziei. Una fără alta nu trăiesc”. Nici mai mult, nici mai puţin, Thibaudet împingea lucrurile mai departe, chiar dacă analogia care urmează nu e tocmai cea mai potrivită: „Literatorii fără critici ar ajunge ca producţia fără intermediari şi negoţul fără speculaţie – ba critica însăşi ar muri fără critica criticii”. Să-l mai invoc pe G. Călinescu?! Despre abuzul de comentariu nu mai putem vorbi astăzi, dacă îi excludem pe recenzenţii aceia de toată mâna. Dar atâta timp cât o literatură bună are şi o critică pe măsură, nu sunt decât motive de satisfacţie. Din păcate, astăzi, fără să fiu sceptic, niciuna nu ne umple de mândrie. Numai într-un singur mod nu trebuie înţeleasă creaţia în critică: echivalarea discursului critic cu cel al operelor de ficţiune, „metaforizarea”, „poetizarea”, zorzoane stilistice care pun înseşi operele de creaţie într-o situaţie lamentabilă. De ce cred că sunt un critic literar înnăscut, cum mă întrebaţi? Fiindcă spiritul creator m-a bântuit de la început. Am scris (şi debutat cu) poezie, am scris proză, şi spiritul critic din mine a văzut că nu se înfăptuieşte creaţia cum trebuie. Nu ştiu dacă s-a realizat într-o măsură bună, dar asta este. „Literatul” din mine se exprimă şi în critică (v. şi vol. Naraţiuni critice), am scris şi publicat „jurnale ca literatură”, proză, scriu, la ora actuală, un roman.
- Nu vă întreb când v-aţi descoperit talentul, este deja o întrebare clasică. Aş vrea să vă întreb altfel, deşi poate sună anormal într-un fel... Când v-a descoperit talentul pe dumneavoastră?
- Talent e prea mult spus. Vocaţie e mai potrivit, am descoperit-o şi m-a descoperit de timpuriu, eram chiar elev când mi se spunea „Creangă”, deşi nu aveam semne de povestitor, ci de mâzgălitor pe hârtie. (Fără supărare, copiii şi adolescenţii până la 16-17 ani nu pot scrie literatură, pot cânta, pot dansa, pot avea performanţe la olimpiade, dar nu stăpânesc arta mânuirii cuvintelor. Eminescu până la 20 de ani a scris modest de tot, apoi geniul a putut să izbucnească). Scriam „poezii” care nu erau poezii, ci naraţiuni în versuri, sub inspiraţia lui Alecsandri (din Legende), Coşbuc, Topîrceanu. Şi câteva „lirice”, naturiste şi sentimentale. Am debutat la 16 ani (ca Eminescu!) cu Firicel de grâu, unde mă miram de vitalitatea naturii. Din instinct, m-am ferit de ode închinate conducătorilor mult iubiţi: nici Lenin, nici Stalin, nici Dej, nici Ana Pauker, nici mai târziu Genialului Cârmaci nu m-au tentat. Atunci am dat-o pe critică literară şi am scris, de exemplu, despre Paul Zarifopol care n-avea nici o legătură cu „linia”, de vreme ce nici Maiorescu, nici Lovinescu nu fuseseră recuperaţi.
- „Jurnalul unei adolescente” (1991) şi „Jurnalul unei fete naive” (1993), proze umoristice publicate sub pseudonimul Thalia Muşat. Ce origini ascunde acest nume?
- Da, e un roman eseistic, roman-jurnal, că are umor, mersi, nu pot scăpa de păcatul acesta. E, totuşi, vorba de o adolescentă şi încă „naivă”. Real şi fictiv. E scris prin colaborare: subsemnatul (60%), Diana (40%), Violeta-tot fiică (5%), câţiva elevi de-ai mei (5%). Şi pentru că aceştia trebuia să poarte un nume, le-am zis Thalia Muşat.
- Aţi schiţat în cuvinte portretele a numeroşi autori. Care sunt cei mai aproape de sufletul dumneavoastră?
- Cea mai grea întrebare pentru un critic literar şi un cititor de cursă lungă. Autori „de suflet”? Nu ştiu ce înseamnă asta. Numai dacă aş numi pe cei mai preţuiţi ar trebui, musai, să fie o listă uriaşă. Şi tot aş omite pe cineva din neatenţie. Îmi place foarte mult ce spunea Virginia Woolf: „Nu-mi pot închipui cum poate trăi cineva care să nu-l fi citit pe Shakespeare”. Ce părere au miliardele de trăitori pe acest pământ? Am citit şi mulţi autori de duzină, dar în general ce am citit bun îmi stă „la suflet”. N-am putut să scriu decât despre 1%. Cei mai mulţi dintre autori de categorie mică şi încă trăiesc, despre care am scris doar o dată, s-au supărat pe mine că nu am scris de n ori, că ei scriu în draci şi eu nu pot ţine ritmul şi nici nu-i cazul. Aşa că n-am prieteni, că n-am putut scrie după voia lor.
- Câte cărţi aţi scris până în prezent şi câte aţi publicat?
- Chiar că nu-mi iese la număr. Vreo 25-26. Una n-am publicat-o, e pe calculator. Îi vine rândul la anul. Să vă spun un secret: am ajuns să nu-mi placă niciuna. Am vrut să mă las de scris, dar nu se poate. Tot spun că următoarea va fi cea mai bună. Să dea Domnul!
- Sunteţi câmpinean prin „adopţie”. Când şi de ce v-a atras acest oraş?
- Da, sunt câmpinean din 1972, deci de 44 de ani. Cea mai mare parte a vieţii mele aici s-a petrecut şi sper să mai ţină. Progeniturile mele sunt „pur” (cum aţi spune dvs.) câmpinene, şi nepoata Silvia, elevă în clasa a XII-a, numai Oana-Ioana e predeleancă şi-mi place tare de ea că-i frumoasă (seamănă cu mine, are 1,71), are cea mai mare medie la şcoală (aici ne despărţim puţin). În Câmpina am venit prin transfer, am ales orăşelul din mai multe motive: la Galaţi nu aveam voie, că n-aveam locuinţă şi n-aveam locuinţă fiindcă n-aveam serviciu; aşa era pe atunci în oraşele „mari”; de Câmpina, pe care n-o văzusem niciodată, ştiam că e la intrarea în Valea Prahovei, fapt care rezonează excelent; mai ştiam că aici a trăit Hasdeu şi este castelul „Julia Hasdeu”; ştiam de Nicolae Grigorescu; că e ceva cu petrolul; că se afla echipa de fotbal „Poiana Câmpina”. Am fost înfiat de Câmpina şi am trecut şi trec prin tot ce trece un fiu, cu bune şi rele.
- Aţi fost unul dintre cei mai buni profesori de limba şi literatura română. Cum priviţi acum cei 31 de ani petrecuţi la catedra Colegiului „Nicolae Grigorescu”?
- La concursul pentru ocuparea postului la liceul „Nicolae Grigorescu” am obţinut o medie incredibilă. N-am auzit să mai fi luat cineva în altă parte un asemenea punctaj. Eram privit ca o minune, după care firea mea independentă m-a pus în conflict cu conducerea de stat şi de partid. Au vrut să mă mute la… Sfânta Ana! Ceva reparaţie s-a produs în democraţia noastră „capitalistă de cumetrie”. Primăria şi Consiliul Local m-au evaluat pozitiv.
- Cum apreciaţi literatura română din vremurile actuale şi ce fel de critică vă inspiră tinerele talente?
- Ba asta e întrebarea cea mai grea. Pentru răspuns necesar ar fi nevoie de timp şi spaţiu mult. Le reduc la minimum minimorum. Care „vremuri actuale”? După revoluţiune, au fost reconsideraţi scriitori, s-a tradus enorm, de multe ori cărţi mediocre. Nouăzeciştii noştri au început să-şi facă de cap, minimalism, erotism, sexualism, apocalipsm. Au început să facă harcea-parcea (să „revizuiască”) pe cei consideraţi „colaboraţionişti”. Nu s-a impus nicio valoare. Tot unii veniţi de mai înainte s-au aşezat în frunte, fără să fi arătat un dram de disidenţă şi de scrieri „de sertar”, dimpotrivă; au devenit sinecurişti, s-au poziţionat în găşti, au pus mâna pe frâie. Abia după 2000 treburile s-au mai îmbunătăţit. La Câmpina, mersul literar a fost şi încă, parcă, mai este satisfăcător. Galele APLER (s-au dus), Cercul „Geo Bogza”, Cenaclu (în stingere) care organizează o dată pe an “Maratonul poeziei” şi concurs naţional de poezie, două publicaţii literare (Revista Nouă şi Urmuz, hărnicite mai ales de Florin Dochia, păcat că nu se poate face o selecţie valorică mai riguroasă), de pagini literare n-a dus lipsă nici Oglinda literară. De curând s-a instituit aici, la Câmpina, Societatea Scriitorilor Prahoveni, încă nu-i vedem efectele. Extracâmpinenii privesc situaţia cu nervozitate ascunsă. Sprijinul local este de bun augur. S-au finanţat cărţi ale localnicilor, Patrimoniu şi-a propus sine die să editeze o carte Scriitori prahoveni. Emulaţie care a mai slăbit, dar este deasupra oricărei zone prahovene şi s-ar putea spune şi deasupra altor zone…
La întrebarea ce fel de critică îmi inspiră tinerele talente, răspund: o critică dreaptă. Întâi că „tinerii” sunt pe la vârsta a doua, apoi talentele, repet, e un termen pretenţios. Cei cu adevărat tineri, nu ies în faţă, n-ai de unde şti ce capacitate au. Am luat cunoştinţă de concursuri de poezie ale unor elevi, să-mi fie cu iertare cuvântul poezie e abuziv. Nu cunosc nici o persoană până la vârsta de 30 de ani, care să dea măcar speranţe. Aşteptăm. E datoria criticii să-i detecteze dacă se lasă văzuţi.
- La ce lucraţi acum? Ce planuri literare aveţi?
- Zilele astea apare, cu o întârziere dezagreabilă (editurile sunt catastrofice), studiul „Hortensia Papadat-Bengescu şi literatura europeană”. Sincer, e o cărticică unică, nu s-a mai scris la noi aşa ceva: despre un scriitor român raportat la toată literatura europeană. Chiar Eminescu a fost relaţionat în lucrări separate, cu antichitatea greco-latină, cu Leopardi, sau cu literatura indiană. Atenţie, asta nu înseamnă că volumaşul meu, dacă e singular e şi bun! Acum lucrez la un roman. Fără alte destăinuiri. 
- Ce iubeşte cel mai mult Constantin Trandafir?
- Iubire aşa în general? Dar, vorba lui Ion Băieşu, iubirea e un lucru foarte mare. Eu am o opinie specială despre iubire şi nu-i locul şi cazul să o explic aici. Dacă e să folosesc vocabula cu conotaţia ei excesivă, iubesc cel mai mult ce-am spus: cititul cărţilor. Altminteri am satisfacţii mari în situaţii dintre cele mai cotidiene, sunt prietenos, am simpatii, dar şi detest, fără să-mi pierd firea, multe „răotăţi” (vorba cronicarului) ale acestei lumi. Îmi place, de exemplu, şi convorbirea de faţă.
Andreea Ştefan

Karpatia Horse Show 2016: performanță, spectacol ecvestru, atracție turistică, cultură și entertainment!

A început numărătoarea inversă pentru cel mai exclusivist eveniment hipic al anului: Karpatia Horse Show, ediția a III-a. Evenimentul se va desfășura în perioada 30 septembrie-2 octombrie, pe Domeniul Cantacuzino din Florești, Prahova, şi se adresează atât iubitorilor de cai şi pasionaţilor de echitaţie, cât și celor care apreciază farmecul domeniilor nobiliare și doresc experiențe inedite, organizatorii pregătind anul acesta o serie de activități conexe menite să redea viața domeniului de 130 de hectare.
Pe lângă spectacolul ecvestru, spectatorii vor avea posibilitatea să se iniţieze în arta călăriei şi să petreacă împreună cu prietenii ori familia un week-end într-un cadru destins şi relaxat cu zone special amenajate de food&entertainment.


Copiii se vor bucura și ei de jocuri, ateliere creative și premii surpriză. Printre multe alte activități destinate lor, dar și adulților, vor avea loc prezentări de ogari, parade de maşini de epocă și trăsuri cu patru cai, sesiuni foto, workshop-uri, expoziții  și discuţii interactive pe teme legate de tradiţia echitaţiei în România sau despre influența domeniului în arhitectură.
Vineri, 30 septembrie accesul este gratuit, iar în zilele de 1 și 2  octombrie, accesul se face pe baza biletului sau abonamentului. Copiii sub 10 ani au acces gratuit dacă sunt însoțiți de un adult. Fiecare dintre cele trei zile de concurs va începe la ora 10.00 şi se va încheia în jurul orei 18.00.
Biletele și abonamentele pot fi achiziționate de la intrare sau online.

Lansarea unei cărți cu scrieri ale Sf. Toma de Aquino la Biserica romano-catolică din Câmpina

La biserica romano-catolică ”Sf. Anton de Padova” din orașul nostru, după slujba de duminică seara, a avut loc lansarea unei cărți conținând scrieri ale cunoscutului filosof și teolog catolic, Sf. Toma de Aquino, cel care a trăit în secolul al XIII-lea și a avut o mare înrâurire asupra filosofiei Evului Mediu. Cartea se numește ”Expunere la simbolul apostolilor” și prezintă comentariile publice ale lui Toma de Aquino în legătură cu actul de identitate al creștinilor catolici: Crezul. Primul tiraj al lucrării a fost epuizat, iar în prezent, Editura Polirom, unde a văzut lumina tiparului cartea, se pregătește pentru al doilea tiraj. Traducerea din latină, un generos studiu introductiv și notele de subsol aparțin lui Wilhelm Dancă (decan al Facultății de Teologie Romano-Catolică din cadrul Universității din București, membru corespondent al Academiei Române), unul dintre cei mai cunoscuți teologi romano-catolici din România. 


”Toma de Aquino a comentat simbolul apostolic pentru un public în egală măsură religios și laic, oferind o sinteză simplă, didactică și exemplară a credinței creștine. Împărțirea în articuli a conținutului simbolului îi oferă lui Toma posibilitatea de a enumera, alături de sensurile explicite ale credinței, și seria ereziilor la care ele răspund implicit, fie că este vorba despre erezii ale primelor secole creștine, reținute de teologia medievală ca erori posibile ale interpretării doctrinale, fie despre polemici filosofico-teologice ale scolasticii secolului al XIII-lea. […] Simbolurile creștine au apărut în contextul pastoral al celebrării botezului. În acest context, Biserica apostolică (catolică – n.red.), a simțit nevoia să adune esențialul credinței sale în rezumate organice și articulate, în formule scurte și normative, pentru a le încredința candidaților la botez. Aceste sinteze ale credinței au fost numite ”mărturisiri de credință”, ”crez” sau ”simboluri ale credinței”. De-a lungul secolelor, au apărut mai multe simboluri ale credinței ca răspuns la nevoile pastorale ale Bisericii: simbolul apostolilor, simbolurile primelor concilii ecumenice, mărturisirile de credință ale unor concilii ale Bisericii din Apus sau ale unor papi. […] Sfântul Toma a cunoscut și a aprofundat simbolurile credinței în comentariile sale. Dintre toate, pe unul singur l-a comentat în mod complet, articol cu articol, și anume simbolul apostolilor”, scrie Wilhelm Dancă în prefața cărții. (A.B.)

EVENIMENT CULTURAL. 110 ani de la înfiinţarea Bibliotecii publice la Câmpina

Cu o puternică tradiție culturală, marcată de unele dintre personalitățile reprezentative ale culturii românești, Câmpina se poate lăuda cu o primă bibliotecă publică încă din anul 1906. Anul acesta se împlinesc 110 ani de când a fost înființată biblioteca populară, de către un comitet ce îl avea drept președinte chiar pe B.P. Hasdeu, având la bază o donație a doctorului C.I. Istrati și a prietenilor săi, intelectuali ai perioadei respective și mari personalități ale culturii romanești. Sediul acestei biblioteci era în localul Școlii de Băieți nr.1. La momentul acela, biblioteca deținea aproximativ 4500 de volume și câteva zeci de abonamente la ziarele vremii. La stăruința directorului școlii, institutorul Anastasie Scripcă, și a soției sale, Maria Scripcă, fondul de carte se îmbogățește în fiecare an, prin achiziții și, mai ales, donații. În timpul primului război mondial, sub ocupație germană, biblioteca este devastată, dar prin munca soților Scripcă, instituția este refăcută, ajungând ca în 1929 să posede 6000 de volume și abonamente la aproximativ 30 de periodice. Din anul 1948, activitatea bibliotecii se întrerupe, fondul de carte fiind distrus în război.
Biblioteca Municipală „Dr.C.I. Istrati” împlinește anul acesta 67 de ani de existență. Ea a început să funcționeze în anul 1949, sub denumirea de „Biblioteca căminului cultural”. 
Schimbând denumiri și sedii, biblioteca de astăzi a avut o istorie zbuciumată, dar a reușit să depăşească momentele grele prin dragostea de carte a celor care au slujit-o de-a lungul anilor. 
Continuatoare a tradiției inițiate de dr. C.I. Istrati, Biblioteca Municipală Câmpina deţine la ora actuală un număr de 82.000 de volume (dintre care 11.000 în limba engleză) din toate domeniile cunoşterii, organizate în sistem CZU (Clasificarea Zecimală Universală este o schemă întrebuințată în biblioteci pentru clasificarea documentelor în funcție de subiectele pe care le tratează).


„Ziua Bibliotecii” este denumirea evenimentului care va marca cei 110 ani de existenţă a unei biblioteci publice în Câmpina şi 67 de ani de existenţă a bibliotecii actuale. 
Acesta se va desfăşura vineri, 30 septembrie, începând cu ora 14.00. În cadrul manifestării vor fi premiaţi cu diplome şi cărţi cei mai fideli cititori, atât copii cât şi adulţi. Istoricul Alin Ciupală va susţine o prelegere cu tema „Biblioteca din Câmpina - file de istorie”. Nu vor lipsi nici lansările de carte. Este vorba despre Venera Badea - „Dincolo de cuvinte”; Elena Corina Cernica - „Mit şi simbol în proza fantastică românescă. I. L. Caragiale, Mircea Eliade, Vasile Voiculescu”; Ștefan Al.-Sașa - „Cântece de lăutar pribeag” și Florin Dochia - „Stare de lectură (2)”. Se vor strecura, spre încântarea auditoriului, momente muzicale susținute de Venera Badea și Ștefan Al.-Sașa. Pictorița Corina Chirilă va expune lucrările incluse în volumul de poezie al Venerei Badea, „Dincolo de cuvinte”.
Liliana Ene

50 de ani de căsnicie aniversaţi de dascălii Mihai şi Doina Cosmineanu

În prezent, în oraşul nostru s-a format o importantă comunitate de cadre didactice care, după o viaţă întreagă de trudă pe ogoarele învăţământului câmpinean, se bucură acum de anii liniştiţi ai pensionării. Decanul de vârstă al acestora este venerabilul şi respectatul profesor Cristian Spulber, care a împlinit anul acesta 90 de ani. În viaţa acestor sute de învăţători şi profesori care au educat de-a lungul carierei mii de elevi se petrec, din când în când, evenimente ce nu pot fi trecute cu vederea. Un astfel de eveniment este Nunta de Aur a soţilor Mihai şi Doina Cosmineanu, sărbătorită recent. 
Mihai Cosmineanu, cunoscut ca eminent profesor de istorie, a predat la Şcoala Generală din Telega, la Liceul Forestier şi la Şcoala de Poliţie „Vasile Lascăr”. Soţia sa, Doina, excelentă învăţătoare, deşi este pensionată de câţiva ani, datorită profesionalismului de care dă dovadă, este mereu solicitată să preia câte o clasă la şcolile din Telega ori din oraş. Aceşti dascăli cu vocaţie pentru meseria lor au ştiut să-şi crească cei trei copii cu multă grijă, dându-le o educaţie deosebită şi îndrumându-le paşii spre realizări depline în viaţă. Fiul lor, Iulian, de profesie inginer, este un prosper om de afaceri. Sora lui, Florentina, tot inginer, a câştigat la Loteria Vizelor posibilitatea să emigreze în America, stabilindu-se în Los Angeles. Acolo a cunoscut un clujean, Daniel Marcu, mare specialist în IT, cu care s-a căsătorit. Daniel Marcu, un nume cu care clujenii se mândresc, este inventatorul unor programe de traducere prin computer din 80 de limbi străine. Şi-a brevetat invenţiile şi are firme în America, China, Japonia şi pe alte meleaguri, unde programele lui sunt foarte apreciate. Cei doi soţi au două fetiţe  - Zara şi Maia, care deşi sunt născute şi crescute în America, vorbesc româneşte şi se simt foarte bine când vin în vizită la bunici. Fiica cea mică a soţilor Cosmineanu, Mihaela, a urmat drumul părinţilor săi, absolvind Facultatea de Filologie a Universităţii Bucureşti, secţia Limbă latină, greacă şi română şi predă la un liceu din capitală, unde s-a afirmat prin înregistrarea unor rezultate deosebite.
Familia Cosmineanu are rădăcini puternice în satul Meliceşti, care aparţine comunei Telega. Străbunicul profesorului Cosmineanu era dascăl în sat, iar soţia sa, dăscăliţa - cum îi spuneau în familie, care a trăit aproape 100 de ani, îi păstra cu multă grijă o bibliotecă cu zeci de cărţi bisericeşti în slavonă şi română, unele vechi din secolele XVI – XVII, adevărate rarităţi bibliofile. În casa străbunicii exista şi un bust de marmură al împăratului Napoleon, rătăcit în acest pitoresc sat de munte, pe care Mihai îl privea mereu cu admiraţie, poate de aici venindu-i preţuirea pentru istorie şi îndemnul de a da admitere la Facultatea de Istorie din Iaşi. Părinţii lui, Petre şi Aurica, i-au lăsat moştenire o căsuţă îngrijită şi multe livezi, locul în care soţii Cosmineanu şi-au crescut copiii şi de care sunt foarte ataşaţi acum şi nepoţii lor, fetele lui Iulian, Maria şi Ioana, venind aici în fiecare vacanţă pentru a îngriji livada din jurul casei bătrâneşti. 
La petrecerea organizată de fiica lor, Mihaela, cu prilejul sărbătoririi Nunţii de Aur, soţii Cosmineanu au primit cu mare bucurie anunţul de logodnă a nepoatei lor, Maria. Un motiv în plus să le urăm viaţă lungă şi să îi vedem curând străbunici!  
Alin CIUPALĂ

„OSCAR, ŞARPELE HOINAR” LA CÂMPINA

Elevii Şcolii Centrale vor să meargă pe jos alături de „Oscar, şarpele hoinar!”
  
Aproximativ o sută de elevi ai Şcolii Gimnaziale Centrale (cinci clase din  învăţământul primar) se vor implica, timp de două săptămâni (19-30 septembrie), într-un proiect interesant şi distractiv. 


Proiectul „OSCAR, şarpele hoinar” încurajează elevii, părinţii şi cadrele didactice să adopte mersul pe jos, cu bicicleta, cu mijloacele de transport public sau să folosească în comun aceeaşi maşină atunci când se deplasează la şi de la şcoală. Acest „proiect-joc” îşi propune să combată o serie de percepţii negative privind deplasarea şi siguranţa în trafic şi să promoveze modurile de deplasare sustenabile ca distractive şi sănătoase, atât pentru copii,cât şi pentru părinţi.


„OSCAR, ŞARPELE HOINAR” a ajuns la cea de-a 3-a ediţie şi va debuta, ca şi în anii precedenţi, sub egida Săptămânii Europene a Mobilităţii. Peste 13.000 elevi s-au înscris pentru a lua parte la „OSCAR, ŞARPELE HOINAR”, versiunea campaniei Traffic Snake Game (TSG) în România. 
Campania se organizează în paralel în 20 de ţări europene, iar România ocupă primul loc după doi ani de desfăşurare, înscriind cel mai mare număr de şcoli, realizând economii importante de combustibili şi emisii de CO2.
După ediţiile 2014 şi 2015, „OSCAR, ŞARPELE HOINAR” a înregistrat rezultate record - economii de 21.132 kg CO2 şi 122.861 km deplasări sustenabile (km care nu au mai fost parcurşi cu maşina).
Implementarea campaniei europene „Traffic Snake” în Şcoala Centrală a pornit din dorinţa de a orienta elevii spre modalităţi sănătoase şi revigorante de deplasare, pentru a-i  învăţa  cum pot ajuta ca mediul să fie cât mai puţin poluat.
Coordonator proiect: prof.inv.primar Laura Iordache 

CS Câmpina continuă seria evoluţiilor foarte bune

FOTBAL - Campionatul Judeţean de Juniori A
CSO Slănic – CS Câmpina 0-4 (0-3)

Sâmbătă, 24 septembrie, în a treia etapă a Campionatului Judeţean de Juniori A, CS Câmpina a continuat seria evoluţiilor foarte bune din acest început de sezon, învingând fără drept de apel, în deplasare la Vărbilău, pe un teren aproape impracticabil, CSO Slănic, cu 4-0. 
În prima repriză, elevii lui Roberto Opaţchi şi-au dominat adversarii pe tot parcursul celor 45 de minute, plecând la cabine cu un avantaj de trei goluri prin reuşitele lui G. Dumitru. După pauză, influenţaţi de starea din ce în ce mai proastă a gazonului şi de teama unor posibile accidentări, câmpinenii au redus turaţia motoarelor, iar gazdele au echilibrat oarecum jocul, fără să-şi creeze însă ocazii importante la poarta apărată de Buţă. În schimb, câmpinenii au mai marcat o dată prin D. Dumitru, consfinţind astfel scorul final la 4-0, un rezultat care, în condiţiile unei suprafeţe de joc decente, ar fi putut scoate în evidenţă o diferenţă mult mai mare pe tabela de marcaj. 


După primele trei etape, CS Câmpina, echipa reprezentativă a oraşului nostru, se află pe locul I cu 9 puncte din tot atâtea posibile şi un golaveraj de invidiat.
Antrenorul Roberto Opaţchi a folosit următoarea formulă de joc în deplasarea de la CSO Slănic: Buţă, Julan, Rece, Banu, Catrina, Micuţă, Cordoş, Râjnoveanu, Stancu, G. Dumitru, D. Dumitru. Au mai jucat: Badea, Cazan, Iatan, Călugăru, Vlad şi Ştefan.

Rezultatele etapei a III-a:
CSO Slănic – CS Câmpina 0-4
Gloria Vâlcăneşti – Viitorul G. Vitioarei 3-5
CS Cornu – Tricolorul Breaza 4-3
CS Brazi – Petrolistul Boldeşti 4-2
Avântul Măneciu – Unirea Urlaţi 2-5
Următoarea etapă va avea loc sâmbătă, 1 octombrie, cu următorul program:
CS Câmpina – Avântul Măneciu
Petrolistul Boldeşti – Gloria Vâlcăneşti
Unirea Urlaţi – CS Brazi
Tricolorul Breaza – CSO Slănic
Viitorul G. Vitioarei – CS Cornu
Meciul câmpinenilor va începe la ora 11.00 şi se va desfăşura pe terenul sintetic de la Căminele Petrol.