22 noiembrie 2016

Schițele și desenele lui Grigorescu pot fi, în sfârșit, admirate de publicul câmpinean

Întoarcerea acasă
Cele 202 schițe și desene în creion, peniță și laviu semnate de Nicolae Grigorescu s-au întors, anul trecut, acasă, la Câmpina, dar ele au putut fi expuse publicului amator abia la finele săptămânii trecute. Pentru aceste lucrări evaluate astăzi la peste un million de euro, administraţia locală s-a războit 13 ani în instanţe cu Muzeul Naţional de Artă din Bucureşti. Vreme de 11 ani (2002 – 2013), a durat procesul propriu-zis în fața instanțelor de judecată (o perioadă nepermis de lungă, chiar și pentru sistemul de drept românesc plin de lentoare și de neprevăzut), litigiul având două cicluri procesuale, în care bătăliile juridice erau câștigate când de o parte, când de cealaltă. Aproape doi ani a durat executarea silită a MNA, posesorul lucrărilor, care tot nu voia să le înapoieze proprietarului de drept, Primăria Câmpina, în ciuda soluției finale definitive și irevocabile favorabile municipalității câmpinene. 


Prima expoziție publică
Lucrările au fost expuse pentru prima dată publicului vineri, 18 noiembrie, începând cu ora 12.00, într-un spațiu special amenajat la etajul Casei Căsătoriilor din Bulevardul Culturii nr. 27. La acest eveniment au participat numeroase oficialități câmpinene, dar și județene. Au fost prezenți primarul Horia Tiseanu, prefectul județului, Daniel Grigoraș, viceprimarul Adrian Pițigoi, secretarul municipiului, Paul Moldoveanu, mai mulți consilieri municipali, reprezentanți ai unor muzee importante din județ și din țară (dintre care îi amintim pe Doina Păuleanu, directorul Muzeului de Artă din Constanța, Valter Paraschivescu, șef de secție la Muzeul Județean de Artă Prahova), o mulțime de scriitori și oameni de cultură din municipiul Câmpina. Au fost și invitați care nu au putut veni. Dintre marii absenți: Bogdan Toader, președintele Consiliului Județean Prahova. 


Inspirația secretarului Paul Moldoveanu
Lucrările au fost ultimele desene și schițe realizate de ”pictorul național”, ceea ce le conferă o valoare cu totul aparte. Ele au fost vândute Primăriei Câmpina de către fiul marelui pictor, în 1939, ca o dovadă de prețuire și de recunoștință a lui Gheorghe N. Grigorescu față de orașul care l-a găzduit și l-a adoptat pe ilustrul său părinte, Câmpina, se știe, a fost orașul în care Nicolae Grigorescu și-a trăit, în liniște, ultimii ani ai vieții. Marele pictor a murit la locuința sa din Câmpina,  în iulie 1907, oraș pe care l-a iubit și pictat în multe dintre pânzele sale realizate în crepusculul vieții sale. După încheierea actului de vânzare-cumpărare, din cauză că orașul nostru nu avea spații amenajate corespunzător în care lucrările să fie expuse și depozitate în siguranță, acestea au fost trimise la București. Însă administraţia din Câmpina doar le-a împrumutat Muzeului „Toma Stelian” din Bucureşti, devenit ulterior Muzeul Naţional de Artă al României. Diriguitorii MNA au uitat însă ca primiseră lucrările doar pentru depozitare și expunere, iar politica autorităților comuniste, care promovau o subordonare a instituțiilor locale în fața celor centrale, din toate domeniile, a făcut ca cei din conducerea MNA să se creadă și mai mult stăpânii lucrărilor. Dacă părintele celor 202 desene și schițe a fost Nicolae Grigorescu, părintele acțiunii de descoperire și de recuperare a lor este Paul Moldoveanu. Numai o inspirație fericită a secretarului Primăriei a făcut ca aceste adevărate opere de artă să nu rămână pe vecie în proprietatea injustă a MNA. Secretarul Câmpinei a relatat audienței istoria pierderii și regăsirii celor 202 lucrări realizate de cel care a pus bazele școlii naționale de pictură. ”Cele 202 desene și schițe au fost cumpărate de Primăria Câmpina pe 6 noiembrie 1939, de la fiul marelui pictor, Gheorghe N Grigorescu, acesta primind pe ele le 600.000 de lei. Lucrările nu au fost expuse niciodată la Câmpina, din lipsa unor spații special amenajate. Ele au fost trimise în custodie Muzeului ”Toma Stelian”, iar în 1950 au intrat în proprietatea statului și a Muzeului Național de Artă. După trecerea atâtor decenii, nimeni din Câmpina nu mai știa de exsitența operelor. Cu totul întâmplător, eu am aflat de la un prieten că ar fi existat niște lucrări de Grigorescu în arhiva Primăriei Câmpina.  A fost scânteia care m-a determinat să mă documentez și să încep o anchetă pentru găsirea lucrărilor. Am fost la București la MNA și la o celebră casă de licitații dedicată operelor de artă, unde m-am întâlnit cu specialiști renumiți care mi-au confirmat existența lucrărilor și faptul că ele ar aparține Primăriei Câmpina. Am reușit să intru în posesia unui repertoriu al operelor de artă românească, publicat în 1974, unde am văzut poze cu câteva dintre cele 202 desene și schițe ale lui Grigorescu, cu o notă de subsol a paginii respective unde era menționată Primăria Câmpina ca fiind proprietarul acestor lucrări. În acel moment am fost convins că în arhiva Primăriei se afla un act de proprietate. Împreună cu arhivarul nostru, Ciprian Bischoff, am reușit să găsim actul de vânzare – cumpărare al acestor opere de artă. L-am autentificat ulterior la Arhivele Statului, pregătindu-ne de process cu MNA și Ministerul Culturii. Instituțiile respective au recunoscut valabilitatea actului de vânzare-cumpărare, dar cu toate acestea, legislația nu permitea transferul de proprietate asupra lucrărilor înapoi la propiretarul de drept decât în urma unei soluții definitive date de o instanță de judecată. Războiul juridic a fost inegal, deoarece juriștii nostri nu au avut niciodată tangențe cu dosare asemănătoare. Ne-am judecat 11 ani, cu sentințe favorabile când nouă, când lor. În 2013, am ajuns în posesia unei sentințe definitive și irevocabile care ne dădea câștig de cauză și repara o nedreptate istorică.”  


O expunere periodică pentru protecția lucrărilor
Primarul Horia Tiseanu a luat și el cuvântul, subliniind calitatea lucrărilor de realizare a spațiului de expunere și depozitare a lucrărilor lui Grigorescu. ”În prezent, sunt expuse doar 100 de lucrări, urmând ca peste trei săptămâni să expunem și celelalte 102 desene și schițe. Desenele și schițele au un regim special, căci pentru a nu fi afectate de lumină, ele nu pot fi expuse mai mult de trei săptămâni pe an. Amenajarea spațiului a costat 382.000 lei, sumă alocată integral de la bugetul local. Suma este considerabilă, deoarece s-au realizat condiții speciale pentru protejarea lucrărilor, care vor trebui ferite de lumină și umiditate. După ce se vor expune, pe rând, toate lucrările, în 2017, va fi amenjată o expoziție permanentă cu toate cele 202 lucrări, dar nu vor fi expuse originalele, ci fotocopii ale acestora. Expoziția va fi gratuită, pentru că ne-am gândit că lucrările aparțin, de fapt, câmpinenilor,” a declarat edilul celor prezenți.
Adrian BRAD

Editorial. 42%

Un studiu sociologic recent dat publicității a furnizat acest procent de analfabeți funcțional printre elevii români. Un analfabet funcțional  este cineva care știe să citească, dar nu înțelege sensul celor citite, nu poate efectua operații logice elementare, nu poate discerne o informație. Pe fondul unei percepții publice foarte negative la adresa învățămîntului, lumea s-a scandalizat în fața acestei cifre. Ca om îmbătrînit în sistem, pot spune deschis că este un procent optimist, în realitate cred că este mult mai mare. Cauzele? – vine imediat întrebarea. Să spun imediat că trebuie să fim și atenți la ce ne raportăm. Invocarea testelor de tip PISA, ca pe un fel de „literă de evanghelie”  nu este neapărat relevantă. Vezi aici un articol mai vechi, dar edificator: http://dilemaveche.ro/sectiune/la-singular-si-la-plural/articol/ce-nu-spun-testele-pisa-comparaison-nest-pas-raison


Pentru că sistemul nostru de învăţă#mînt, programele de studiu și de evaluare sunt altfel structurate și mulți elevi nu înțeleg pur și simplu ce li se cere, neobișnuiți cu asemenea tip de cerințe „integrative”. Atunci rezultatele sunt mai slabe decît nivelul lor real de cunoștințe și abilități raționale. Dar școala românească furnizează analfabeți pentru că așa este concepută. Pentru că de 30 de ani se introduc forme fără fond, imitații caraghioase și parțiale luate de pe te miri unde, fără o minimă gîndire asupra implicațiilor. Felul în care este concepută predarea limbii și literaturii române duce la acest analfabetism funcțional și nimeni nu vrea să vadă asta. Se tot vîntură flamura zdrențuită a tot felul de „modele”: finlandez, american, francez etc. Omițîndu-se a se spune că respectivele „modele” produc procente chiar mai mari de analfabeți. Dar sunt mult mai eficiente în „abilitățile” formării de roboți perfecți ai Sistemului. Nu vă lăsați păcăliți: cînd se vorbește, aparent convingător, despre „integrarea socială a absolvenților”, despre asta este vorba: omul fără însușiri perfect. Ei au cîteva școli de tradiție în care-și formează elitele conducătoare, pe bani foarte mulți. Învățămîntul de stat, general, este făcut să scadă tot mai mult nivelul de cultură. Ne mîndrim cu succesele „sistemului” nostru, dar poate cineva spune cu exactitate cîte se datorează strict muncii de la clasă și profesorilor cu har (mulți, incredibil de mulți, altfel șandramaua s-ar dărîma) din școală și cîte sacrificării copilăriei pe altarul „meditațiilor”? Un nenorocit de sistem paralel, fără de care ce s-ar întîmpla? 
Elevii vin din gimnaziu la liceu fără să știe să ia notițe, sufocați de

Festivalul Național de Teatru „Mircea Albulescu” – cea mai importantă manifestare culturală câmpineană

În anul 2011, viața culturală câmpineană a cunoscut o premieră deosebită, o dată cu înființarea Asociaţiei Culturale “Teatru Proiect” Câmpina de către marele actor Mircea Albulescu, omul de afaceri câmpinean Adrian Dochia și regizorul Dan Tudor (de la Teatrul ”Național” din București). Din motive diverse, Dan Tudor și Adrian Dochia s-au retras ulterior din conducerea Asociaţiei Culturale “Teatrul Proiect” Câmpina; primul s-a retras acum doi ani, din lipsă de timp, iar al doilea, imediat după alegerile locale, pentru a nu a ajunge într-un conflict de interese, după accederea sa în Consiliul Local Câmpina. Puțin după înființare, Asociația avea să dea naștere primului teatru profesionist de pe meleagurile noastre: Teatrul Proiect Câmpina. Efervescența culturală nu s-a lăsat prea mult așteptată, lucrurile s-au urnit frumos, iar în 2012, Câmpina era gazda unui eveniment cultural de anvergură: Festivalul Național al Teatrelor de Proiect. Anul acesta, evenimentul a ajuns la a patra ediție (în 2014, nu s-a putut desfășura din cauza lipsei totale a finanțărilor și a sponsorizărilor). După dispariția dintre noi, în aprilie 2016, a  lui Mircea Albulescu, în memoria maestrului scenei și filmului românesc care a patronat, în ultimii ani, ca un zeu al artelor viața culturală câmpineană, denumirea festivalului a fost schimbată. 


Astfel, în a doua jumătate a săptămânii trecute, la a patra sa ediție, manifestarea a purtat numele marelui dispărut, patronul spiritual al evenimentului, care a lăsat cu limbă de moarte rugămintea ca festivalul să nu fie lăsat să moară.  De cinci ani, după înfiinţarea acestui teatru proiect în orașul nostru, câmpinenii sunt invitaţi să lase televizorul şi să vină la teatru, la Casa de Cultură ”Geo Bogza”, cea mai veche instituţie culturală a oraşului. Spectatorii prezenți la cele patru spectacole ale festivalului au dovedit, prin numărul lor important, că viața culturală a Câmpinei este pe drumul cel bun. 


”Și anul acesta, festivalul nostru a avut succes, dovadă stând numărul spectatorilor prezenți la cele patru seri ale evenimentului. În prima seară, s-a jucat comedia Tartuffe, celebra comedie în versuri scrisă de Molière, jucată de o trupă de la Teatrul Metropolis, într-o versiune scenică semnată de Victor Ioan Frunză. A doua seară, într-o o admirabilă punere în scenă a Teatrului Evreiesc de Stat, spectatorii au putut să o admire încă o dată pe Maia Morgenstern în piesa Varșovia – ghid turistic. 


A treia seară a fost seara teatrului neconvențional, căci pe scena Casei de Cultură au urcat tinerii actori de la Cuibul Artiștilor, care au prezentat publicului piesa Ambrios, o piesă nonverbală reprezentând o punere în scenă extrem de curajoasă și de modernă. 


În sfârșit, în ultima seară a festivalului, câmpinenii s-au putut delecta urmărind piesa ”Sâmbătă: averse!”, în regia tânărului și talentatului Matei Lucaci-Grunberg (foto), piesă care se joacă la București, la Godot Cafe Teatru, cu mare succes. 


Am avut un mare sprijin în organizarea festivalului din partea regizorului Victor Ioan Frunză, un prieten al meu și al Câmpinei, care a făcut selecția pieselor ce s-au jucat la Câmpina. Maestrul, acum trei-patru decenii, când era student la IATC, a montat câteva piese la Câmpina, jucate, pe atunci, de actori amatori locali reuniți în așa-zisul teatru popular al orașului. Teatrul proiect din orașul nostru a constituit o adevărată emulație pentru trupa de actori amatori, de fapt, actori-elevi ai teatrului nostru.  Este vorba despre trupa de adolescenţi pregătiţi prin cursul de interpretarea teatrală finanţat de Consiliul Local la Casa Municipală de Cultură „Geo Bogza”, prin Asociaţia Teatru Proiect, trupă care a obţinut distincţii la toate manifestările naţionale la care a participat”, ne-a declarat directorul Festivalului, Adrian Dochia. Premiul ”Mircea Albulescu”, premiul  festivalului, i-a revenit regizorului Matei Lucaci-Grunberg și piesei ”Sâmbătă: averse!”.
Adrian BRAD

Cristi Minculescu, iniţiatorul grupului de voluntariat „Pentru Tine!”: „Îmi doresc ca beneficiarul de azi să devină voluntarul activ de mâine“

Cristi Minculescu este câmpinean şi este unul din oamenii care dedică o parte din timpul său celor care au nevoie de ajutor, determinându-i şi pe alţii să-i urmeze exemplul şi să se mobilizeze pentru ca împreună să aducă bucurie şi un strop de speranţă în sufletele celor care se află în impas. Campania umanitară în care este angrenat acum se numeşte „Moşul vine pentru tine!” şi a fost demarată ieri, 21 noiembrie. Despre aceasta şi despre viaţa de voluntar a lui Cristi aflaţi din interviul pe care ni l-a acordat.


- Pentru început, aş vrea să ne spui câteva cuvinte despre tine.
- Am 38 de ani, deocamdată (râde). Mândru tată de fată (Denisa), mai am un „maimuţoi” pe care încerc să-l învăţ din tot ce ştiu de câte ori am ocazia și viitor tată de băiat, pe care îl va aduce Moș Crăciun. Eu nu cred în povestea cu barza... Soț fericit și mândru de soția mea, Liliana.
- Ce înseamnă pentru tine să contribui la conştientizarea şi responsabilizarea oamenilor faţă de oameni? 
- Cred în puterea exemplului, însă nu intenționez să fac un țel din responsabilizare și constientizare, în general.
- Când şi cum ai început să te implici în proiecte umanitare? Ce te-a motivat?
- Sunt două întrebări pe care le primesc destul de frecvent: „de ce” și „de când“. Nu pot spune cu certitudine când am început. A fost cu ceva ani în urmă! Probabil, prima acțiune mare la care am participat a fost cea de deszăpezire, ajutor alimentar și nu numai de la Bisoca, în februarie 2012 (undeva pe lângă Buzău). 
Puțini știu că „Fetițele cu ziare” și „Cazul Manea “ a fost un caz descoperit de mine, iar campania de ajutorare a fost pornită de mine și câțiva prieteni, în 2012. Ușor, ușor, povestea celor trei fetițe crescute doar de tată a devenit una publică. De atunci, am început să fac constant campanii mai mici sau mai mari, în preajma Sărbătorilor. Ulterior, am intrat în grupul „Donații.Câmpina”, unde Sebastian Dumitrescu mi-a predat ștafeta de coordonator, iar din această postură am organizat și dus la bun sfârșit campaniile de Paște și de Crăciun din 2015. O altă realizare cu acest grup și alți prieteni care ni s-au alăturat a fost cea de coordonare a reconstrucției casei familiei Vasile din Pietriceaua, mistuită de flăcări într-o noapte de aprilie, anul trecut. Pentru a nu fi înţeles greşit, doresc să subliniez faptul că locuinţa nu a fost reconstruită de mine şi nici de grup. Noi doar am fost liantul dintre familie şi oamenii cu suflet care i-au ajutat începând cu materiale de construcţii şi până la cele necesare într-o casă.
În primavara lui 2016, împreună cu soția mea, Liliana, am înființat, pe Facebook, Grupul „Pentru Tine!“ și am dus la bun sfârșit campaniile de Paște 2016, „Piscine pentru tine!”, „Rechizite pentru tine” și acum  avem în plină desfășurare Campania de Crăciun 2016: „Moșul vine Pentru Tine!“.
La întrebarea „de ce?”, răspunsul e mai simplu sau la fel de complicat  și confuz: așa vreau și așa simt!
- De ce aţi ales acest nume?
- „Pentru Tine!“ este esența grupului nostru și exprimă cel mai bine ceea ce am vrut eu și soția mea să transmitem Pentru Tine! Am făcut iniţial o listă cu posibile nume ale grupului de voluntariat, însă toate drumurile şi gândurile s-au oprit la „Pentru Tine!“, care poate fi atât cel căruia ne adresăm, pentru care ne mobilizăm, cât și persoana care se implică. De fapt, poți fi chiar TU, cel care citești acum aceste rânduri, indiferent de ce parte a grupului te afli. De asemenea, în alegerea numelui ne-am gândit și la cum vor suna alăturările de cuvinte ale campaniilor noastre („Bălăceala Pentru Tine”, „Moșul vine Pentru Tine!”, „Pentru Tine, de Paște!” și văd eu ce idei îmi mai vin).
- Care este vârful pe care vrei să-l atingi cu acest proiect?  
- Ideal ar fi să nu mai am ce și pentru cine face cu grupuri de genul acesta, să nu mai existe oameni care să aibă nevoie, iar asistența socială oferită de către stat să fie una performantă și care să acopere cum și cât trebuie problemele beneficiarilor. Însă, până atunci, încercăm să ne mobilizăm cât mai bine, cât mai eficient. 

 
- Ce cazuri te-au marcat cel mai mult?
- Sunt cazuri diferite și fiecare te marchează în felul lui. De obicei,  încerc să mă implic și, la rându-mi, să implic lumea în cazurile în care cred și în cele în care simt că avem șanse reale să schimbăm ceva. Toți cei vizați au ceva special în felul lor. De la bătrânica „tanti Mariana“ care nu voia să ne primească, până la familia din Buzota - Apostoloche, despre care am aflat în acest an (șase persoane împart o cameră de 5 metri lungime și 2 metri lățime) și care a avut nevoie de un imbold pentru „a sparge ghinionul”, cât şi micuțul Petrică, din Brebu, cel care s-a maturizat înainte de vreme și trece prin momente grele prin pierderea tatălui. Nu ai cum să rămâi indiferent, însă pentru majoritatea dintre noi este nevoie de cineva care să strângă informațiile, să le facă publice, să mobilizeze oamenii care vor să facă un bine și să coordoneze toată „operațiunea”. Cam despre asta e vorba în grupul „Pentru Tine!“.
- Dacă ai putea, ai schimba societatea şi limitele acesteia?
- Nu intenționez să schimb nimic și pe nimeni, însă văd că societatea se transformă dacă îi dai motive și oamenii sunt dispuși să se alăture unei idei care dă roade. În momentul de față, nu mă gândesc să schimb societatea. Cred în puterea exemplului și văd că dă roade. Am avut ocazia să văd grupul „Pentru Tine!“ crescând, în doar câteva luni, prin mediatizarea acțiunilor și cred că acest lucru este util atât pentru membrii grupului, cât și pentru beneficiarii actuali și viitori. Am ajuns de la un grup local la unul județean. Nu ne-am impus, însă oamenii nu au rămas indiferenți față de poveștile prezentate, iar feedback-ul ne-a venit din tot județul. De asemenea, numărul partenerilor a crescut. Iar pe această cale vrem să le mulțumim atât celor care ne sprijină din calitate de sponsori, celor care ne oferă spațiul pentru colectare, depozitare, cât și celor din presa locală, care au răspuns cu promptitudine propunerii de colaborare, astfel încât poveștile oamenilor care au nevoie de o mână de ajutor să fie cunoscute de mii de persoane.  
- Ce cauze sociale îţi atrag cel mai mult atenţia?
- Nu există un tipar al cazului care îmi atrage atenția. Este clar că nu mă implic acolo unde găsesc oameni care se complac în situația în care se află. Vorbim despre puturoși, bețivi, familii care au făcut copii pe bandă rulantă doar pentru „sfânta“ alocație. Prefer să învăț lumea să pescuiască, pentru că în acest fel se va descurca o viață, nu să-i dau peștele de-a gata pentru că este doar o măsură de moment. De asemenea, nu vreau să văd oameni care s-au învățat să ne aștepte, fie că vorbim despre noi sau despre alte grupuri. Cel mai mult îmi doresc ca beneficiarul de azi să aprecieze gestul nostru, să lupte pentru a depăși momentul și să devină voluntarul activ de mâine. 


- Ai primit „Diploma de nominalizare” pentru proiectul „Pentru tine!” în cadrul Galei Comunităţii Prahovene care a avut loc pe 9 noiembrie la Teatrul „Toma Caragiu” din Ploieşti. Ce impact a avut asupra ta această recunoaştere a activităţii tale de voluntariat? 
- M-am bucurat! A fost unul dintre momentele în care mi s-a demonstrat că acțiunile pe care le fac de ani buni sunt văzute și apreciate și de către alte persoane, nu doar de către membrii grupului sau beneficiarii campaniilor noastre. Este, în același timp, o onoare, prin recunoașterea acțiunilor noastre, dar și o obligație, care constă în a continua ceea ce facem acum. Vreau să se ştie că gesturile acestea „mici”, așa cum sunt văzute de departe, pot zgândări orgoliul multora și pot face minuni!
 - „Moşul vine pentru tine!” este campania umanitară de Crăciun. A început de ieri, 21 noiembrie şi se va încheia pe 18 decembrie. Cine se va bucura de tot ceea ce vor dărui oamenii cu suflet mare?
- Campania  de anul acesta a început, practic, cu primul articol despre familia din Apostoloche, publicat pe pagina Grupului Pentru Tine! și preluat de către partenerii media. De atunci, am primit materiale de construcții, o sobă de teracotă, iar familia amintită lucrează de zor la noua locuință. Sperăm ca Moșul să vină în casă nouă. Cât despre colectarea produselor, ea este în plină desfășurare și mă bucur că multe persoane, mai ales din Câmpina, au început să întrebe de campanie încă de la începutul lunii. Vreau să atrag atenţia tuturor celor care vor să doneze, că în acest moment avem unde să depozităm toate darurile, problema lipsei de spaţiu fiind rezolvată. Pentru cei care vor mai multe detalii mă pot contacta la numărul de telefon 0726.279.537.
Anul acesta avem în atenție familia din Buzota - Apostoloche, pe cea a micuțului Petrică, Casele de copii din Câmpina și Secăria, dar și alte câteva cazuri sociale (copii, bătrâni și, în general, oameni aflaţi în impas). Fiecare caz despre care aflăm este verificat și „îmbrăcat“ într-o poveste. Combinăm cuvântul, partea care-i revine soției, cu fapta, care-mi revine mie și membrilor grupului. 
- Ce calităţi crezi că trebuie să aibă un voluntar de succes?
- Să aibă suflet, să ofere, să îşi dorească să readucă zâmbetul pe chipul celui trist. Toate acțiunile trebuie să treacă prin interiorul celui care face un astfel de act. Nu știu dacă în voluntariat trebuie să tinzi spre succes. Dacă vrei așa ceva cred că e recomandat să privești în alte direcții. 
- La momentul actual, cum vezi voluntariatul în Câmpina?
- Este loc de mai mult și mai bine! În acest gen de acțiuni nu există concurență, nu trebuie să ne sperie sau să privim cu invidie sau suspiciune apariția altor grupuri. Este adevărat că sunt și oameni care fac voluntariat „mascat“, care își urmăresc propriul interes. Dar nu mă interesează și nu vreau să vorbesc despre astfel de persoane. Știu doar că aceste grupuri ar trebui să aibă un scop comun: acela de a-i ajuta pe cei aflați în impas. Ajutând un om, ajuți societatea să devină mai sănătoasă!  
Andreea Ştefan

Tot mai puține familii de pensionari la Balul „Nunta de Aur” organizat de municipalitate

Începând cu 2012, administrația publică locală organizează anual o petrecere festivă dedicată familiilor care au împlinit, în anul respectiv, 50 de ani de căsnicie. Și cum, în popor, o asemenea perioadă de lungă conviețuire maritală se sărbătorește cu așa-zisa ”nuntă de aur”, evenimentul finanțat de Consiliul Local Câmpina se numește, din decembrie 2011, Balul ”Nunta de Aur”. Deși s-a desfășurat pentru dată în mai 2012, evenimentul a fost înființat, așadar, în ultima şedinţă ordinară din 2011 a consilierilor municipali câmpineni, atunci când aleșii locali au aprobat, de asemenea, scutirea de la plata impozitului pe clădirea şi terenul deţinute în proprietate a familiilor câmpinenilor pensionari căsătoriţi de minimum 50 de ani. Doar câțiva ani au beneficiat longevivele familii de această facilitate, fiindcă anul trecut ea nu a mai fost posibilă din cauza interdicțiilor noului Cod fiscal, care interzicea administrațiilor publice locale o asemenea măsură de relaxare fiscală. 


Dacă, în mai 2012, au fost prezente la balul organizat de municipalitate 130 de familii, iar în 2014, au venit la petrecere 70 de familii câmpinene ce împliniseră 50 de ani de căsnicie, anul acesta, doar 25 de familii semiseculare au răspuns ”prezent” invitației venite din partea conducerii Primăriei Câmpina. ”Nuntașii de aur” au arătat o formă de invidiat pe tot parcursul petrecerii (desfășurate în restaurantul de la Parterul Complexului Fibec), din meniul căreia nu au lipsit mâncăruri gustoase stropite cu băuturi răcoritoare, dar și alcoolice, consumate toate cu măsură. De fapt, secretul unor asemenea căsnicii care sfidează timpul este probabil măsura: măsura cu care s-au înfruptat ”nuntașii” din plăcerile vieții, o viață pe care au încercat să o trăiască în echilibru și cumpătare, chiar dacă, fără îndoială, nu i-au ocolit nici pe ei necazurile și greutățile de zi cu zi. Singura fără măsură o fi fost dragostea ce le-a încălzit sufletele și viața de cuplu, din a cărei sevă s-au hrănit vreme de jumătate de veac și mai bine.  


La evenimentul de vineri seara, au fost prezente, alături de onorabilele familii semiseculare, mai multe oficialități importante: primarul Horia Tiseanu însoțit de consilierul său personal, Marian Dulă, precum și mai mulți consilieri municipali (Monica Clinciu, Corina Topală, Florin Frățilă, Adrian Dochia, Viorel Bondoc, Lucian Cercel, Gabriel Dima). Primarul și consilierii municipali au înmânat, pe rând, fiecărui cuplu de pensionari câte o diplomă de excelență și un buchet de flori. Edilul orașului a subliniat în cuvântul său de început cât de importante pentru viața comunității câmpinenilor sunt viețile unite ale sărbătoriților, care constituie un exemplu nu doar pentru tinerii din ziua de azi, ci și pentru toți cetățenii Câmpinei.
Adrian BRAD 

Bobocii Școlii Sanitare „Dr. Dinu” – la al 19-lea bal

Vineri seara, în locația cu care am fost obișnuiți în ultimii ani - Restaurantul Amana Inn -, s-a desfășurat al 19-lea bal dedicat elevilor din primul an al Şcolii Postliceale Sanitare „Dr. Dinu“ din Câmpina, patronată și înființată în 1996 de către Fundaţia pentru sănătate, ştiinţă şi învăţământ „Dr. Dinu”. Cea mai veche școală de acest profil din municipiul nostru (de pe porțile căreia au ieșit, până în prezent, aproape 1100 asistenţi medicali ce lucrează astăzi în sistemul sanitar românesc), organizează la începutul fiecărui an ”Balul bobocilor”, un eveniment tradițional aproape la fel de vechi ca și instituția organizatoare. 


La eveniment au participat elevii primului an, din cele trei clase ale Școlii: AMG - asistent medical generalist, AMF - asistent medical de farmacie, şi AMBFK – asistent medical de balneofiziokinetoterapie şi recuperare medicală. Primele două specializări sunt acreditate din anii 2009 şi respectiv 2014, iar ce-a de-a treia specializare a primit autorizaţia de funcţionare în septembrie 2015. 


De partea cealaltă, au fost prezente aproape toate cadrele didactice ale SSSPC, în frunte cu prof. Angelica Ivaşcu - directoarea şcolii, şi prof. Corina Gheorghe – director-adjunct, precum și Adrian Dinu, directorul executiv al fundaţiei care patronează şcoala sanitară. Printr-un festivism bine dozat, care a reușit să încălzească relația dintre profesori și elevi, apropiindu-i și mai mult unii de ceilalți, evenimentul s-a desfășurat în nota sa obișnuită: concursuri de karaoke, de dans, precum și un concurs de declaraţii de dragoste care să conţină câteva cuvinte-cheie. 


Punctul culminant l-a constituit concursul pentru alegerea celor mai simpatici și mai atrăgători elevi din anul I și din seara evenimentului: Miss Boboc 2016 şi Mr. Boboc 2016. Doi adolescenți frumoși ca și meseria pe care și-au ales-o. (A.B.)

Festivalul Tineretului, ediția a XI-a - concurs adresat elevilor talentați din Câmpina

Fundația Zamolxes organizează în data de 22-24 noiembrie 2016, începând cu orele 17:00, concursul de teatru, muzică și dans, cu premii în bani, în cadrul proiectului “Festivalul Tineretului”, ediția a XI-a. Acest concurs se adresează tinerilor din şcolile şi liceele câmpinene cu vârsta între 12 şi 19 ani şi are ca scop creşterea gradului de cultură şi civilizaţie a tinerilor din comunitatea locală.
În zilele de 22 şi 23 noiembrie se va realiza preselecţia, iar în 24 noiembrie primii şase finaliștii la fiecare categorie de concurs vor avea ocazia să-și demonstreze talentul pe scenă în cadrul spectacolului ce se va desfășura la Casa Municipală de Cultură Câmpina „Geo Bogza”. 
Din juriu fac parte Raluca VASILE – profesor limba şi literatura română, Ştefan Al.- Saşa – muzician, Cornel BRĂTILĂ - muzician, Andrei LUNCAŞU – dansator profesionat și Florin Cristian-Predescu - președintele Fundației Zamolxes. 
Evenimente:
- 22, 23 noiembrie, orele 17:00 – preselecţii teatru, muzică și dans – Centrul Cultural pentru Tineret Zamolxes ; 
- 24 noiembrie, orele 17:00 – gala finală - Casa Municipală de Cultură Câmpina „Geo Bogza”.



Proiect finanțat de Municipiul Câmpina şi Consiliul Local al Municipiul Câmpina prin Legea nr. 350/2005 privind finanțarea asociațiilor și fundațiilor non-profit.