29 noiembrie 2016

De la 1 martie 2017, Bazinul de Înot Didactic va trece în administrarea CS Câmpina

La ultima ședință a Consiliului Local Câmpina, aleșii câmpinenilor au aprobat proiectul de hotărâre privind darea Bazinului de Înot Didactic în administrarea Clubului Sportiv Câmpina. Acest lucru se va face de la 1 martie 2017, iar până atunci, bazinul va funcționa cu același administrator: Gercom Business SRL Ploiești. Proiectul a fost inițiat de membrii Comisiei de sănătate, cultură, învăţământ, culte şi tineret, sport şi turism a legislativului municipal, dar inițiatorul lui principal, cel care s-a zbătut cel mai mult pentru reușita proiectului, a fost Florin Frățilă, președintele comisiei. 


La administrator nou, metode noi
Promovarea proiectului de hotărâre se impunea cu prioritate ca urmare a faptului că, recent, contractul de asociere pentru administrarea Bazinului de Înot Didactic a fost prelungit pentru o perioadă de încă patru luni, iar această ultimă prelungire permisă de lege va expira la 1 martie 2017. Viitorul administrator era cunoscut, deoarece, în urma dezbaterilor pe această temă purtate de conducerea municipalității și a clubului, fusese luată decizia ca această bază sportivă să fie administrată de către Clubul Sportiv Câmpina. Conform unei analize comunicate membrilor comisiei de specialitate de către conducerea clubului sportiv, în condițiile actuale, încasările lunare s-ar cifra în jurul sumei de 30.000 lei și ar compensa, în parte, cheltuielile ce se efectuează cu întreținerea și funcționarea bazei sportive. Cu ocazia discuțiilor purtate pentru stabilirea modalității de administrare a bazinului, conducerea clubului sportiv s-a angajat ca, odată cu preluarea obiectivului, să întreprindă demersurile necesare pentru instalarea unor sisteme de contorizare, supraveghere video și emitere electronică a documentelor de acces. La administrator nou, metode noi.

O inaugurare cu cântec și cu multe amânări
Inaugurarea bazinul de înot didactic de la Câmpina, a cărui realizare a costat 1,2 milioane de euro (investiția s-a derulat printr-un program guvernamental), a avut loc la finele lunii mai 2011, dar darea lui în folosință s-a făcut mult mai târziu, în iulie 2011. 


A fost primul bazin de înot din seria celor finanţate de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, prin Compania Naţională de Investiţii. Construit într-un an de zile cu fonduri guvernamentale de 4,8 milioane lei, el fost destinat, în principal, elevilor câmpineni de la toate unitățile de învățământ. Panglica tricoloră a fost tăiată la inaugurare de către ministrul Elena Udrea şi primarul Horia Tiseanu, iar evenimentul a fost în centrul atenţiei presei centrale, deoarece în spatele celor doi au stat premierul de atunci al României, Emil Boc, şi Roberta Anastase, la acea vreme președintele Camerei Deputaților. Inaugurarea oficială  a fost făcută cu mare întârziere, din cauza programului încărcat al ministresei, data inaugurării schimbându-se de câteva ori. Baza sportivă include şi două terenuri asfaltate pentru tenis de câmp.  

Un administrator nemulțumit după trei luni
De la deschiderea sa, din iulie 2011, până în prezent, bazinul de înot a fost administrat de societatea Gercom Business SRL, câștigătoarea licitației de atribuire a gestionării bazei sportive. Contractul încheiat de administrația locală cu Gercom Business a fost valabil până la 30 iunie 2016, ulterior el fiind de două ori prelungit, prin acte adiționale, prin prelungiri de câte patru luni fiecare.  Curios este faptul că administratorul bazinului și-a exprimatunele  nemulțumiri după numai trei luni de zile de la începerea activității, perioadă la finele căreia a trimis o solicitare Primăriei Câmpina: „Activitatea la bazinul de înot didactic şi la terenurile de tenis asigură venituri modeste care abia acoperă cheltuielile lunare cu utilităţile, salariile, consumabilele, materialele de curăţenie şi lucrările de întreţinere şi reparaţie. Acest lucru este determinat de gratuitatea asigurată de luni până vineri inclusiv, între orele 09.00 – 15.00, elevilor câmpineni, conform contractului de asociere aprobat de către Consiliul Local. Urmare a celor menţionate, vă solicităm scutirea de impozit pentru baza sportivă cuprinzând bazinul de înot, terenurile de tenis şi parcarea”. Solicitarea a surprins pe mulți, întrucât, conform înțelegerilor contractuale inițiale, administraţia locală trebuia să suporte din bugetul municipiului 80% din cheltuielile cu utilităţile, ceea ce reprezenta o povară importantă pentru municipalitate. 


CSC va fi un administrator mai bun
Bazinul a fost dat în folosință în 2011, după multe amânări, dar nu toate cauzate de programul încărcat al ministrului Dezvoltării de atunci, Elena Udrea. Legislația acelor vremuri nu permitea angajarea la Primărie, pe noi posturi înființate, a persoanelor care ar fi putut administra baza sportivă din partea municipalității. De aceea, s-a luat decizia de a fi dat în administrare unei societăți comerciale. A fost aleasă firma Gercom Business din Ploiești, care a câștigat licitația organizată în acest sens de Primărie. Nu știm pe ce criterii a ales conducerea Primăriei firma respectivă, dar aceasta s-a dovedit a nu fi un administrator foarte bun. Să fim bine înțeleși, bazinul de înot nu este neîngrijit, dar oricine îl cercetează cu mai multă atenție poate să vadă că baza sportivă a fost întreținută, dar nu foarte bine. Uneori, în sala bazinului erau temperature ridicate, de nesuportat. Toate acestea lasă loc presupunerii că, pe viitor, clubul sportiv al municipiului nostru se va dovedi un administrator mai bun decât Gercom - o firmă din Ploiești care nu avea afinități cu acest oraș. 
Este ceea ce susține și Florin Frățilă, președintele Comisiei de cultură, educație, sport și tineret din cadrul miniparlamentului câmpinean. „Sunt convins că CSC va fi un administrator mai bun decât Gercom SRL Ploiești. Și ar fi chiar mare păcat să nu fie așa, mai ales după câte eforturi s-au făcut în promovarea viitorului administrator. Din iulie 2016, imediat după ce a expirat contractul inițial, eu tot insist pe lângă toate oficialitățile competente să demarăm procedurile prin care putem da baza sportivă în administrarea Clubului Sportiv Câmpina. Lucrurile s-au tot tergiversat, din mai multe motive, pe care le pot doar bănui, în sensul că nimeni nu voia să ia taurul de coarne, astfel că, pentru funcționarea în continuare a bazinului, am fost nevoiți să prelungim de două ori contractul cu firma Gercom. Pentru că legea nu mai permite o nouă prelungire, Comisia pe care o conduc a demarat consultări cu toți factorii de răspundere pentru rezolvarea problemei. Noi am găsit din start două posibilități: ori să facem un nou caiet de sarcini, să-l punem pe SEAP și să găsim un alt administrator, ori să-l dăm în administrare CSC, aflat în subordinea Consiliului Local, după cum se știe. Am inițiat convorbiri cu toate comisiile de specialitate din legislativ și cu reprezentanții Primăriei, iar, la ultima ședință lărgită, am solicitat toate cheltuielile cu administrarea bazinului care s-au făcut până acum. După ce s-au analizat cu atenție toate datele, s-a decis în unanimitate la acea ședință (la care au participat primarul, viceprimarul și alți membri din conducerea Primăriei), că nu mai este oportună administrarea bazinului de înot printr-o firmă privată, luându-se hotărârea ca acesta să fie administrat de CSC, care este al municipalității. Apoi am elaborat proiectul de hotărâre, aprobat de consilierii municipali tot cu unanimitate de voturi. Argumentul nostru principal pentru darea bazinului în administrare CSC este faptul că, în opinia noastră, orice firmă privată, cu atât mai mult una din afara orașului, nu își va da toată silința pentru a face o treaba cât mai bună. Din discuțiile cu cei de la bazin, am înțeles că încasările bazei sportive ar fi suficiente pentru buna ei funcționare, fără a mai fi nevoie de subvențiile importante primite de la bugetul local. Primăria a finanțat anual cu aproximativ două miliarde de lei vechi funcționarea bazinului, banii fiind necesari pentru acoperirea cheltuielilor cu utilitățile (apă, încălzire, curent electric). Noi considerăm că încasările din activitatea bazinului, dacă ar fi gestionate mai bine, ar putea să acopere toate cheltuielile de întreținere. Darea în administrare către CSC începând cu 1 martie 2017, hotărâtă de Consiliul Local, este primul pas pentru stabilirea unei bune funcționări a bazinului. În a doua etapă, noi va trebui să găsim personalul necesar acestei bune funcționări. În acest sens, am încercat să adaptăm organigrama CSC la viitoarele condiții, nu prin înființarea de posturi noi, ci prin modificarea nomenclaturii unora existente déjà. Astfel, câteva posturi de antrenori ai clubului au fost altfel botezate, devenind posturi de casieri, îngrijitori, persoane fără de care bazinul nu ar putea funcționa. Cu antrenorii secţiilor existente la CSC s-au încheiat contracte de prestări servicii, antrenorii respectivi reprezentând PFA-uri (persoane fizice autorizate), tocmai pentru a fi obligați să obțină performanțe cu elevii înscriși, în caz contrar, contractele respective armând a fi reziliate. Sub nicio formă, activitatea CSC ca administrator al bazinului nu va exclude activitatea cluburilor private care funcționează în present, acestea putând funcționa în continuare. Îi vom ajuta să-și desfășoare activitatea corespunzător, dar în niște limite legale prevăzute de noul Regulament de Organizare și Funcționare. Iar aceste prevederi vor fi probabil ușor diferite de cele precedente. Luna viitoare, tot ca o a doua etapă în derularea procedurilor pentru continuarea activității bazinului sub un nou administrator,  vom reface ROF al bazinului. În noul ROF se va menționa foarte clar cine are voie să folosească bazinul, cât trebuie să plătească etc. Vechiul ROF trebuie partial refăcut și pentru că în activitatea bazinului din ultimii ani s-au produs câteva disfuncționalități. Au fost mai multe sesizări de la cetățeni, în acest sens. Nu este foarte clar stipulată ordinea în care trebuie să intre elevii orașului în acest bazin (că, până la urmă, nu trebuie să uităm că el este cu scop didactic), nu există  o ordine foarte clară privind folosirea bazei sportive de către cluburile private, la ce ore să vină, cât timp și pe ce culoare să stea, cât trebuie să plătească fiecare etc. Nu avem un program clar pentru cetățenii care vor să vină să înoate seara în bazin. Acum, baza sportivă se închide la ora 20.00. Noi vrem să prelungim ora închiderii, s-o stabilim la ora 23.00, astfel încât bazinul să poată fi folosit mai multe ore, contra cost, la sfârșitul zilei. În acest fel, încasările vor fi mai mari. Programul de funcționare va fi, începând cu anul viitor, de la ora 7.00 până la ora 23.00. Noile modificări ale actualului ROF le vom băga spre a fi aprobate de consilierii municipali în ultima ședință a acestui an, cea din decembrie, pentru ca, începând cu 1 ianuarie 2017, să fie foarte clar pe ce se va baza noul administrator în viitoarea sa activitate“. (A.B.)

Editorial. EU MUT O ZI ALBĂ, EL MUTĂ O ZI NEAGRĂ…

... sau despre o luptă oarbă

Titlul e un vers din Marin Sorescu și l-am ales pentru că mi se pare a prinde foarte bine controversa ivită în urma unei măsuri bizare (cel puțin din punctul meu de vedere) a Ministerului Învățămîntului (îi zic așa ca să înțeleagă toată lumea). A ieșit la iveală o notă a unei tele-conferințe de prin septembrie, în care se atrăgea atenția, de către doamna inspectoare de resort din minister, să nu se mai organizeze la grădinițe serbări, inclusiv Serbările de Moș Crăciun! Acum, pentru a fi corect, facsimilul apărut on line pare a fi o notă a unui inspector județean care transmite „mai jos” indicațiile venite de la centru. Și poate fi chiar un simptom de tipul „mai catolic decît papa”, în sensul că sublinierile din final pot aparține funcționarului în discuție. Nu are prea mare importanță, în fond. Ideea textului e suficientă. Răspunsul pe care l-a dat ministerul, confuz și lipsit de obiect, negînd în aparență că a spus ceea ce a spus, mă face să cred că, în teleconferința buclucașă, d-na inspectoare a precizat cu tărie despre ce e vorba și subordonatul hiper-conștiincios al domniei sale a dat în vileag tărășenia. Deci ni-l interzic și pe Moș Crăciun! 


Au făcut-o de ceva vreme corecții politic din Occident, hopa și Chirițoaiele valahe să „modernizeze” învățămîntul nostru, înapoiat pentru că are icoane pe pereți și cîntă în jurul bradului! Îmi pare rău că, în plină campanie electorală, interesantă, pasionantă, plină de programe debordînd de imaginație și de soluții și de candidați inteligenți și carismatici, în care nu-ți vine să te mai desprinzi de televizor urmărind înfierbîntate dezbateri, eu sunt nevoit să aduc în discuție din nou anostele chestiuni ale învățămîntului… Mă înnegurează însă prejudecata, mentalitatea, ascunsă în spatele acestei notițe birocratice. După ce societatea civilă a reacționat impecabil întru apărarea familiei tradiționale, „progresiștii” de tocmeală au făcut următoarea mutare, inventînd un nou motiv de conflict acolo unde nu era niciunul. Observați că ei nu pot trăi, nu pot ieși în față, decît creînd falii, motive de vrajbă, inventînd noi și noi minorități pe care apoi, cică, le conciliază în numele „toleranței”! Iată, acum avem un nou motiv de harță internă acolo unde, pînă acum cîteva zile, nu era niciunul. 
Asta este strategia noii lupte de clasă! Nu cad în capcana de a

Până pe 15 decembrie 2016, vor fi amenajate primele locuri de veci în noul cimitir public al Câmpinei

În Câmpina ultimilor ani, a apărut problema locurilor de veci. Pe lîngă cea a locurilor de muncă, marea problemă economico-socială din aproape toate localitățile României. Municipiul nostru are două cimitire publice mari: cel mai vechi, pe strada Bobâlna, iar celălalt, amenajat pe la începutul anilor 2000, pe strada Serg. erou Bogdan Vasile de la marginea cartierului Câmpinița. Ambele sunt administrate fără probleme de compania Floricon Salub, care răspunde de îngrijirea şi paza cimitirelor, având şi obligaţia întreţinerii în bună stare a împrejmuirilor, căilor de acces, spaţiilor verzi, instalaţiilor de alimentare cu apă și de energie electrică. În plus față de cimitirele publice, mai sunt două cimitire de parohie, în cartierele Slobozia și Voila. E curios, totuși, cum cimitirul de pe Bobâlna, deși a fost dat în folosință în perioada interbelică, a reușit să acopere cererea de locuri de veci vreme de peste o jumătate de veac, pe când cimitirul de pe Câmpinița, mai mic, e drept, s-a umplut în mai puțin de două decenii. Prin anul 2014, consilierii municipali, presați de  spectrul crizei locurilor de veci, care se prefigura încă de pe atunci, au decis amenajarea unui nou cimitir public, în cartierul Slobozia, la capătul străzii Izvoarelor. Mai exact, pe câmpul pe care odinioară se desfășurau periodic târguri de animale. 


În ianuarie 2015, primarul Horia Tiseanu a venit în plenul Consiliului Local cu un proiect privind aprobarea indicatorilor tehnico-economici pentru realizarea Cimitirului Lumina, pe strada Izvoarelor, pe un teren de 25.512 mp. Era proiectul unui adevărat cimitir de lux, care ar fi costat aproape un milion de euro (4,16 milioane lei fără TVA), și ar fi oferit nu mai puțin de 4.575 parcele de înhumare,  fiecare mormânt putând primi 2-3 sicrie, în funcție de adâncime. Amenajările cimitirului erau și ele de excepție: 4.635 metri pătrați de alei interioare, capelă, trei corpuri administrative și două sensuri giratorii (adică tot atâtea câte existau în oraș). Înaintea ședinței cu pricina, la presiunea mass-media și a reacțiilor indignate ale cetățenilor care nu vedeau utilitatea acestui cimitir grandios, primarul a recunoscut că suma de un milion de euro pentru un cimitir este mult prea mare pentru bugetul Câmpinei, drept pentru care și-a retras proiectul. După ce au fost refăcute studiul de fezabilitate și documentația tehnică, în martie 2015, edilul-șef a revenit cu un nou proiect legat de Cimitirul Lumina. De data aceasta, cimitirul era mult mai rezonabil. Și ca dimensiuni, și din punct de vedere al costurilor de construție.  Noile costuri cu amenajarea sa se ridicau la suma de 1,88 milioane lei cu tot cu TVA. Consiliul Local a aprobat acest proiect, iar apoi au fost demarate procedurile de achiziție publică. Ulterior, la începutul acestui an, în urma modificării caietului de sarcini (cerință impusă de lege pentru clarificarea unor aspecte de construcție), din indicatorii tehnico-economici aprobați de Consiliul Local Câmpina a rezultat o valoare totală a investiției ceva mai mare decât precedenta, în cuantum de 2.664.140 lei fără TVA. În urma licitației, valoarea realizării obiectivului a scăzut cu aproape un milion de lei. De altfel, așa se întâmplă la toate licitațiile, de vreme ce criteriul principal de câștigare este oferirea prețului cel mai mic. La licitația pentru construirea Cimitirului „Lumina“ au fost depuse opt oferte, licitația fiind câștigată de o firmă din Ploiești care a oferit prețul cel mai mic: 1.484.309 lei fără TVA. În luna august 2016, au început lucrările de construcție. Viceprimarul Adrian Pițigoi a supravegheat îndeaproape desfășurarea lor, declarând unui ziar local că primele locuri de veci din noul cimitir vor fi gata la jumătatea lunii viitoare. (A.B.)

Dan Ştefan Chiţu, maestru emerit al sportului: „Pista de motocros de pe Muscel a găzduit competiţii de nivel european, iar Câmpina era recunoscută la nivel internaţional“

Dan Ştefan Chiţu s-a născut la Breaza. A absolvit Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport în cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. Din anul 1991 este patron al societăţii Carpatin, care deţine Hotelul „Muntenia”. Este vicepreşedinte al PSD Câmpina, iar din anul 2002 poartă titlul cetăţean de onoare al municipiului Câmpina. 
Numele lui Dan Chiţu este legat de lumea sportului, în care s-a făcut remarcat atât pe plan naţional cât şi internaţional, devenind campion la motocros şi bob şi obţinând titlul de maestru emerit al sportului. Pe plan local, timp de 15 ani a fost patronul echipei de fotbal Poiana Câmpina. 


- Care este parcursul d-voastră sportiv, d-le Chiţu?
- Am început sportul de performanţă la Poiana Câmpina în anul 1962. Doi ani mai târziu, în 1964, m-am transferat la Clubul Sportiv al Armatei , Steaua Bucureşti, unde am activat până în anul 1975, când am revenit la Câmpina, unde am continuat ca sportiv şi antrenor al secţiei moto. Din punct de vedere sportiv sunt maestru emerit al sportului la motociclism, maestru al sportului la bob, unde am avut numeroase satisfacţii, am fost cel mai bun sportiv al anului, la moto, în anii 1971,1972 şi 1973, ani în care am câştigat şi Cupa Prieteniei, la care participau cei mai buni sportivi din Europa, Asia – China şi Mongolia, iar din America Centrală - Cuba. În perioada 1982-1989 am fost antrenorul echipei naţionale de motocros a României, cu care am participat la numeroase competiţii internaţionale. 
- Ce v-a determinat să vă îndreptaţi atenţia către motocros?
- Am cochetat la începuturi cu fotbalul, ciclismul şi motocrosul. M-am oprit la motocros, unde cred că aveam calităţile necesare pentru a reuşi, dovadă că am şi reuşit performanţe deosebite, care mi-au adus mari satisfacţii. Apoi, odată cu transferul la Steaua, s-au deschis noi oportunităţi şi au venit cele mai mari performanţe, atât la individual, cât şi cu echipa de club şi, mai ales, cu echipa naţională.
- Multe medalii, cupe şi diplome stau mărturie a valorii dvs. ca sportiv. Care sunt cele mai importante premii pe care le-aţi câştigat?
- Ar trebui să mă gândesc bine, să fiu sigur că nu uit de niciunul dintre titlurile importante câştigate. Am 7 titluri de campion naţional, 5 titluri de campion balcanic (două la individual şi trei cu echipa), am fost prezent la Cupa Mondială în perioada 1970-1972, câştigând Marele Premiu al Spaniei de la Barcelona, din 1970, o mare performanţă a motocrosului est-european la momentul respectiv. De asemenea, am câştigat două ediţii ale Cupei Prietenia, în anii 1971 şi 1973, o competiţie extrem de puternică la nivel european.


- Cupa Prietenia se desfăşura la Câmpina pe traseul de pe Muscel şi era un mare eveniment sportiv internaţional. Ce sentimente vă încearcă rememorând acele momente?
- Competiţiile îmi aduceau bucurie, dar şi mari emoţii, iar satisfacţia de a câştiga în faţa propriilor suporteri o competiţie extrem de puternică era una foarte mare. Pista de motocros de pe Muscel a găzduit competiţii de nivel european, iar  Câmpina era recunoscută la nivel internaţional. La Cupa Prietenia, timp de două zile, veneau peste 50.000 de spectatori, poate chiar şi mai mulţi. Este mare păcat că acea pistă, recunoscută în toată Europa a fost desfiinţată, nu ştiu din ce considerente. Câmpina şi câmpinenii ar merita o pistă de motocros măcar de interes naţional! Veneau oameni din toată ţara, chiar şi din străinătate, veneau cu câte două zile înainte, dormeau în corturi, era o nebunie frumoasă, o mare sărbătoare a motocrosului, a sportului, a Câmpinei.


- Aţi practicat şi bobul, tot un sport de viteză. Când aţi început şi care a fost parcursul dvs.?
- De prin anul 1972, dar mai serios de prin 1975, am început să practic şi bobul, ca pilot, fiind foarte bun prieten cu Ion Panţuru, medaliat cu bronz în proba de bob 2 persoane la Jocurile Olimpice de la Grenoble, din anul 1968, omul care s-a stins anul trecut şi de care m-a legat o mare prietenie. Am fost campion naţional la bob 2 persoane şi vicecampion naţional la bob 4 persoane. De asemenea, o mare performanţă în bob a fost câştigarea competiţiei internaţionale Trofeul „Carpaţi”, la Sinaia, în 1978, atunci când împreună cu prietenul meu, Gheorghe Lixandru, un decatlonist de mare valoare şi un om deosebit, l-am învins pe germanul Lemberg, cel care la următoarea ediţie a Jocurilor Olimpice de iarnă avea să câştige titlul de campion olimpic.

„Am avut dreptate atunci când am afirmat că în viitorii 20 de ani Câmpina nu va mai avea o echipă de fotbal în eşalonul doi 

- Aţi fost patronul echipei de fotbal Poiana Câmpina, FC Dinamo Poiana Campina şi ulterior FC Municipal Câmpina. Când aţi luat hotărârea să patronaţi o echipă de fotbal?
- Din anul 1991 am preluat echipa de fotbal Poiana Câmpina, părăsită de toată lumea după 1989, care activa la acel moment în Divizia C. Am finanţat această echipă până în august 2008, în această perioadă activând 15 ani în Divizia B. Din anul 1994 am fost ales membru în Comitetul Executiv al FRF, unde am activat până în octombrie 2008. 

Martie 2008. FCM Poiana Câmpina - Concordia Chiajna
- Ce satisfacţii şi ce dezamăgiri aţi cunoscut în perioada în care aţi condus echipa de fotbal fanion a Câmpinei?
- Ca patron al echipei Poiana Câmpina am avut nenumărate satisfacţii. De la faptul că am preluat echipa într-un moment foarte greu, la multe victorii extrem de importante, la promovarea în Divizia B, dar poate cea mai mare satisfacţie a fost aceea că am putut duce timp de 17 ani renumele unei echipe iubită de câmpineni. Sigur, cea mai mare dezamăgire am trăit-o în august 2008, atunci când în ciuda tuturor asigurărilor primite, nu s-a mai concretizat finanţarea promisă cu 32 % din totalul cheltuielilor anuale. La momentul respectiv, am oferit echipa cu titlu gratuit oricărui potenţial investitor, pentru că eu să susţin financiar echipa, de unul singur, nu mai puteam. Nu a fost nimeni interesat! Singura condiţie pe care o pusesem era ca echipa să fie menţinută în Divizia B minimum 10 ani, nu 15 cât am ţinut-o eu în acest eşalon. A fost o mare greşeală din partea autorităţilor de atunci, dovadă fiind faptul că de atunci sportul câmpinean a intrat într-un picaj ce pare ireversibil. Se pare că, din păcate, am avut dreptate atunci când am afirmat că în viitorii 20 de ani Câmpina nu va mai avea o echipă de fotbal în eşalonul doi (divizia B).
- Ce părere aveţi despre ce se întâmplă acum în sportul câmpinean?
- Din păcate, activitatea sportivă la nivelul Câmpinei este slabă şi foarte slabă. Sunt două excepţii notabile – Nicolae Pavel, la atletism, care reuşeşte să mai găsească resurse pentru a aduce copii către sport şi să obţină o serie de performanţe remarcabile, mai ales având în vedere condiţiile în care se pregătesc şi Cătălin Duţă, la motocros, singurul care reuşeşte să mai menţină tradiţia acestui sport în Câmpina, dar căruia, sunt convins, îi este extrem de greu, deoarece, în primul rând, nu are unde să se antreneze, dar cu toate acestea obţine clasări pe podium an de an în campionatul naţional, ceea ce nu este deloc puţin lucru.
Andreea Ştefan

Memorialul „Luca Henegar” la atletism, ediţia 2016

Sâmbătă, 26 noiembrie, începând cu ora 9.00, Consiliul Local Câmpina, Casa Tineretului şi Clubul Sportiv Şcolar „C-tin Istrati” au organizat la sala de sport de la căminele Petrol o nouă ediţie a Memorialului „Luca Henegar” la atletism, competiţie sportivă devenită tradiţională în ultimii ani. Întrecerile desfăşurate în memoriafostului mare profesor şi antrenor de atletism au fost onorate de elevii Colegiului Tehnic „C. Istrati” şi de cei ai Colegiului Naţional „N. Grigorescu”, în ciuda faptului că organizatorii au lansat invitaţii către toate şcolile câmpinene şi din localităţile limitrofe. 


Competiţia finanţată (cu diplome şi premii) de administraţia locală s-a desfăşurat după un program împărţit în trei probe: săritura în lungime, viteză şi aruncarea greutăţii, pe categorii de vârstă cuprinse între 8 şi 13 ani, atât la fete, cât şi la băieţi. 


Buna dispoziţie pentru mişcare a tinerilor sporitivi, rezultatele notabile şi premiile oferite de organizatori au întregit tabloul unei manifestări frumoase în memoria unui om de exepţie al sportului câmpinean, dascăl al multor generaţii, cel care a fost Luca Henegar.


La festivitatea de premiere au participat prof. Nicolae Pavel şi prof. Mihaela Marin – din partea CSS „C-tin Istrati“, consilierul local Florin Frăţilă din partea Comisie de sport a Consiliului Local, prof. Adrian Stoican – preşedintele CS Câmpina, Gabriel Budileanu din partea Casei Tineretului şi nu în cele din urmă, ca un exemplu viu al performanţei sportive, campioana naţională de juniori şi tineret la aruncarea suliţei, Ioana Plăvan, legitimată la CSS „C. Istrati“.

Câştigătorii concursului de creaţie literară au fost premiaţi

„Este o mare bucurie să mai vezi tineri, în zilele noastre, aplecaţi spre literatură” – declara scriitorul Florin Dochia imediat după încheierea jurizării Consursului de creaţie literară adresat elevilor câmpineni, organizat de Consiliul Local prin Comisia de cultură, Biblioteca Municipală „Dr. C.I. Istrati” şi Societatea Scriitorilor Prahoveni. Aflat la prima sa ediţie, concursul face parte din seria de manifestări culturale ale Bibliotecii, aprobate de Consiliul Local şi a avut ca obiectiv stimularea interesului pentru literatură, în sprijinul formării şi dezvoltării personalităţii elevilor. 


Joi, 24 noiembrie, începând cu ora 13.00, Biblioteca Municipală a organizat festivitatea de premiere a concursului la care au participat tinerii premiaţi şi profesorii lor, părinţi, scriitori şi reprezentanţi ai administraţiei locale. Premiile la secţiunile „Poezie”, „Proză scurtă”, „Eseu” şi „Comentariu literar”, constând în diplome şi cărţi, au fost acordate de Florin Frăţilă, preşedintele Comisiei de cultură a Consiliului Local şi de scriitorii Florin Dochia, Iulian Moreanu şi Ştefan Al. Saşa.

Familii de italieni stabilite pe vremuri la Câmpina

În prima jumătate a secolului XX, din Italia s-a emigrat masiv. Filmele neorealiste din decada anilor 50, adevărate capodopere rămase în istoria cinematografiei, ilustrează drama emigranţilor ce se îndreptau în special spre cele două Americi. Mai puţin cunoscută este emigraţia italiană îndreptată spre tânăra Românie de atunci, ţară bogată, care le oferea multe posibilităţi. În Câmpina au venit pietrari, mozaicari, sculptori de monumente funerare în marmură şi granit şi foarte buni constructori. Într-o statistică alcătuită de Biroul Populaţiei al Primăriei câmpinene, la data de 2 iunie 1924 se arată că după germani, care erau în număr de 264, după cehoslovaci care însumau 200 de persoane, a treia comunitate de străini, din cele 21 de etnii atrase de industria petrolieră în oraşul nostru, era constituită de italieni, comunitate ce număra 133 de membri. 
Cea mai importantă familie de italieni stabilită în oraşul nostru a fost aceea a marelui constructor arhitect Luigi Lezza, care îşi construise o somptuoasă vilă pe strada B.P. Hasdeu nr. 45. Într-o carte poştală care a circulat în acea perioadă apare familia Lezza în faţa casei (vezi foto). 


Luigi Lezza a avut o familie numeroasă, fii şi fiice, nepoţi şi strănepoţi, care timp de trei generaţii şi-au trăit viaţa în oraşul nostru. Luigi Lezza, asociat cu constructori italieni importanţi precum Galli d’Angelo şi Piedemonte, a fost cel care a ridicat cele cinci coşuri ale Rafinăriei, construcţii monumentale, înalte de aproximativ 30 de metri, care aveau la înălţime montate catarge pe care, la diferite evenimente, se ridica steagul tricolor. De remarat că aceste impunătoare coşuri pentru evacuarea fumului produs la prelucrarea păcurei au fost atât de solid construite, încât nici la cutremurul din 1940, nici la bombardamentele care au distrus o mare parte din Rafinărie, n-au avut nicio avarie. 


Familia lui Luigi Lezza se compunea din fiii săi: Giuseppe (inginer), Jacomo (desenator), Bruno, Dante, Nini şi din fiicele: Severina (soprană), Matilda (căsătorită Ionescu, soprană), Elvira (căsătorită Giurgiu), Lucia, Aida. Din căsătoria fetelor au rezultat familii mixte italo-române. Aida s-a căsătorit cu un distins domn, foarte bun specialist în schelele de petrol, dl. Săndulache. Acesta se trăgea dintr-o familie înstărită, dar pentru că în perioada interbelică purtase cămaşa verde a mişcării legionare, a fost mult timp persecutat şi marginalizat să lucreze pe un post obscur de tehnician la Schela Băicoi. Dl. Săndulache moştenise de la familia sa vechiul imobil în care a funcţionat Vama Câmpinei. Clădirea, cu beciuri mari şi anexe, se afla la jumătatea străzii numită pe vremuri Toma Stelian, în prezent Parcul Trandafirilor din zona notariatelor. Avea o grădină mare, care se mărginea cu şcoala de pe strada Goleşti şi cu cârciuma lui Odor, care pe vremuri făcuse parte tot din anexele Vămii. În copilărie, locuind în vecinătate, am cunoscut cele câteva familii sărace care mai ocupau câteva odăiţe din fosta vamă. Dl. Săndulache şi soţia sa Aida au avut un fiu, Mircea, inginer, decedat de curând şi o fiică, numită tot Aida, personaj marcant în viaţa câmpineană din anii 50 – 60 – o mare înotătoare, campioană naţională la concursurile de nataţie pentru copii (50 m crawl), ulterior antrenoare, absolventă a Institutului de Cultură şi Educaţie Fizică (ICEF). Frumoasă, distinsă şi inabordabilă, respingând cu politeţe asalturile admiratorilor, era vedeta Ştrandului nr. 2. S-a îndrăgostit de Samir, un monitor de schi din Predeal şi s-au căsătorit. Împreună cu părinţii a emigrat în Italia, dar urmare unei căsnicii nefericite, a făcut o depresie şi a sfârşit tragic, punându-şi capăt vieţii.
Inginerul Giuseppe a avut doi copii: Gina şi Odo, care au plecat de asemenea în Italia.  Fratele lui, Nini, căsătorit cu Maria, avea o casă frumoasă pe strada Cuza. A avut trei fii: Riki, Renzzi şi Tenzzi, care au apucat să plece în Italia în anii 50, cu câteva săptămâni înainte ca tatăl lor să fie arestat şi implicat într-un proces înscenat celor cu funcţii de conducere în întreprinderile capitaliste, acuzaţi de ruinarea economiei naţionale.

Alte familii de italieni

CĂLĂTOR PRIN LUME. Thailanda – ţara oamenilor liberi (1)

Bine v-am regăsit, dragi cititori ai acestei rubrici, după o pauză destul de lungă în care nu v-am uitat şi m-am preocupat să adun material pentru articolele viitoare, cu gândul la noi călătorii. Astăzi vă invit să mă însoţiţi în călătoria către o zonă mai îndepărtată, în Asia de sud-est, într-o ţară cu o istorie milenară, mai puţin cunoscută de noi: Thailanda.
Ne îmbarcăm pentru început la bordul unui Airbus 320, cu destinaţia Doha (capitala Quatar-ului), urmând ca de aici, după o ecală de câteva ore, să ne continuăm drumul, timp de şase ore, spre Bangkok, capitala Thailandei, unde vom ajunge după aproape 18 ore, timp suficient să trecem în revistă...


Câteva repere thailandeze
Acest stat, care împreună cu Malaysia a fost numit Tigrul Asiei datorită boom-ului său economic, se află în Asia de sud-est, ocupând o suprafaţă de 511.115 km2 şi având o populaţie de peste 65 de milioane de locuitori. Este înconjurat de fosta Birmanie, astăzi Myanmar, Laos, Cambodgia, Oceanul Pacific (Golful Thailandei), Malaysia şi Oceanul Indian (Marea Andaman). Numele ţării provine din două cuvinte:

Maternitatea SanConfind Poiana Câmpina – arta de a moși

La Secția Obstetrică-ginecologie din Spitalul SanConfind Poiana Câmpina puteți naște mult mai ușor, în condiții de totală siguranță. Secția are două săli de naștere pe cale naturală și o sală pentru operații modernă, cu suprapresiune și sisteme performante de sterilizare. Tot în această unitate se rezolvă chirurgical o patologie oncologică diversă și complexă, cu depistarea și vindecarea cancerelor genitale incipiente. Toate aparatele, echipamentele și dispozitivele medicale sunt de ultimă generație, fiind realizate de producători mondiali de renume. Grație unor dotări de excepție și unui personal medical foarte bine pregătit și profund dedicat, serviciile sanitare oferite de această secție sunt la cele mai înalte standarde de calitate. 


Maternitatea SanConfind își începe activitatea la începutul lunii viitoare, iar înainte de darea ei în funcțiune, toate spațiile și încăperile sale au fost sfințite în cadrul unui ceremonial religios săvârșit de un sobor de preoți. (P)