06 decembrie 2016

Va fi sau nu va fi Câmpina reprezentată în Parlamentul României?!

Virgil Guran și Monica Clinciu, singurii câmpineni cu șanse de a ajunge în Parlamentul României, îşi propun proiecte îndrăzneţe pentru Câmpina şi Prahova


Câmpina, marginalizată de Ploiești?
De la începuturile sale, Parlamentul postdecembrist al României a avut, aproape în fiecare legislatură, reprezentanți din Câmpina. În primele patru legislaturi, aceștia din urmă au fost foarte puțini, și nu toți aleși în cadrul unor alegeri parlamentare, de către electoratul prezent la urne. Mai exact, în primele patru legislaturi au fost aleși prin vot popular, adică în mod direct, trei câmpineni, dar în urma vacantării unor locuri, au fost propulsați în legislativul suprem al țării încă doi concetățeni ai noștri. 
Concret, în cadrul circumscripției electorale Prahova, câmpineni aleși parlamentari în mod direct sau indirect au fost după cum urmează: 1990-1992, deputatul Gheorghe Palade (FSN); 1994-1996, senatorul Traian Mocuța (PD), care a ajuns la jumătatea mandatului în Senat, după ce s-a vacantat un loc ocupat de un senator pedelist; 1996-2000, deputatul Victor Barbăroșie (PNL); 2000-2004, deputatul Victor Bercăroiu (PSD); august-decembrie 2004, deputatul Tănase Satnoianu (PRM), care a ajuns deputat în ultimele luni ale mandatului, în urma vacantării unui loc cuvenit partidului său. În următoarea legislatură, 2004-2008, nu a mai ajuns niciun câmpinean în Parlament. În perioada 2008 – 2016, timp de două mandate, votul pe liste de partid a fost înlocuit cu votul uninominal (în fiecare colegiu electoral partidele au avut câte un reprezentant). În fiecare dintre ultimele două legislaturi amintite mai devreme, Parlamentul României a avut câte doi reprezentanți câmpineni: în mandatul 2008-2012, senatorul Georgică Severin (a fost ales pe listele PD, dar a trecut în 2010 la PSD), și deputatul Florin Anghel (PD); în mandatul 2012-2016, senatorul Georgică Severin (PSD) și deputatul Virgil Guran (PNL). 
După cum se poate lesne observa, conducerile filialelor județene ale partidelor importante au decis adesea să pună pe locuri eligibile (în candidaturi pe liste sau în cele uninominale), politicieni ploieșteni, cei câmpineni ajungând destul de greu candidați cu șanse mari de accedere în Parlamentul României. Cu o asemenea atitudine, s-ar putea spune că municipiul nostru a fost marginalizat. Desigur, un câmpinean parlamentar este, potrivit legii, parlamentar de Prahova, nu de Câmpina. El nu poate face legi pentru Câmpina sau pentru o categorie de câmpineni, fiindcă legea este impersonală și impune norme în raporturi juridice generale, valabile în întreaga țară. Dar parlamentarul câmpinean poate face un lobby susținut pentru o lege care nu doar că ar putea ajuta județul nostru mai mult decât pe celelalte, dar chiar ar putea avantaja orașul nostru mai mult decât pe celelalte orașe prahovene. 
Aceste circumstanțe favorabile Câmpinei ar putea să se întâmple, desigur, numai în urma unui concurs de împrejurări. De asemenea, el, parlamentarul câmpinean, poate face interpelări care să grăbească realizarea unei autostrăzi ce trece prin imediata vecinătate a orașului nostru, poate lua cuvântul în Parlament pentru a prezenta o realitate a orașului nostru etc. Nici la alegerile actuale, când s-a revenit la votul pe liste, situația câmpinenilor de pe listele electorale ale partidelor nu s-a schimbat. Cu o singură excepție: cea de pe listele electorale liberale. PSD Prahova nu și-a dorit niciun candidat câmpinean pe liste. PMP Prahova are doi câmpineni pe locuri absolut neeligibile (deci fără nicio șansă de a ajunge în Parlament). Singurul partid care a ținut cont de faptul că orașul nostru este al doilea municipiu prahovean a fost PNL, conducerea filialei județene liberale alegând pe locurile 2 și 3, pe lista pentru Senat, doi câmpineni: Virgil Guran și, respectiv, Monica Clinciu. Le-am pus amândurora câteva întrebări, într-un interviu în oglindă, ca să vedem ce îi mână în lupta electorală și de ce ar merita votul nostru.  


Virgil Guran

Sunteți pe locul 2 pe listele PNL Prahova pentru Senat. Un loc absolut eligibil, lucru care v-ar face să ajungeți pentru a doua oară parlamentar, de data aceasta, în Camera Superioară a Parlamentului României. Cum considerați faptul că filialele prahovene ale celorlalte partide nu au niciun câmpinean pe primele trei locuri, pe listele cu candidați? Poate fi considerată această atitudine o desconsiderare a Câmpinei venită din partea liderilor politici de la Ploiești?
V.G.: Eu cred că celelalte partide și-au pus oameni trimiși de la centru sau politicieni din Ploiești, deoarece conducerile lor cred că, în acest mod, își vor optimiza rezultatele, bazându-se pe notorietatea națională sau județeană a unor candidați. În trecut, și la PNL era același obicei: doar la Ploiești se decideau ocupanții locurilor eligibile, atunci când aceștia nu erau trimiși de la București. Spre deosebire de celelate partide, noi am schimbat, de ceva timp, modul de gândire. Vrem să avem reprezentanți pe fiecare zonă a județului, pentru că, în felul acesta, legătura cu oamenii, cu electoratul, este mult mai strânsă. Una este să locuiești acolo, să te intereseze în mod direct zona respectivă, și alta este să vii doar la alegeri sau să stai o jumătate de oră prin zonă cu prilejul depunerii unei coroane de flori de Ziua Eroilor, sau cu ocazia mai știu eu cărui eveniment de importanță locală sau națională. 
Care credeți că ar trebui să fie calitățile unui bun parlamentar (în afara de aceea de a fi prezent la serviciu)?
V.G.: Să fie prezent mereu la ședințele din plenul Parlamentului sau la cele ale comisiilor din care face parte, acest lucru cred că este o obligație de serviciu a parlamentarului respectiv. Chiar dacă uneori calitățile se pot confunda cu obligațiile din fișa postului, eu cred că, una peste alta, un parlamentar bun ar trebui, în primul rând, să înțeleagă foarte bine legislația și modul de elaborare a unei legi. Apoi, să aibă tăria de a lua poziție împotriva unor proiecte care ar dezavantaja bunul mers al țării, chiar dacă sunt alte mari interese externe care doresc impunerea acelor proiecte. De asemenea, un parlamentar trebuie să cunoască problemele reale ale societății și să facă în așa fel, încât prin proiectele de legislație propuse să rezolve aceste probleme. Pe de altă parte, un bun parlamentar trebuie să aibă o legătură apropiată cu toți primarii din circumscripția sa electorală, pentru a putea sprijini, în limitele legii, rezolvarea problemelor pe care le întâmpină comunitățile locale.  
În actuala conjunctură geopolitică internațională – cu o Rusie belicoasă la granițe și un președinte american recent ales, Donald Trump, care pare a dori prietenia lui Vladimir Putin – ce politică externă ar trebui să promoveze România? 
V.G.: Aceeași politică pe care a promovat-o România în ultimii ani: de parteneriate solide și de strânse colaborări atât cu NATO, cât și cu Uniunea Europeană. De fapt, viitorul României nu poate fi decât alături de democrațiile occidentale. Asta nu înseamnă că trebuie să avem relații conflictuale cu Rusia, ci dimpotrivă, relații de bună vecinătate. Iar din punct de vedere economic, trebuie să exploatăm potențialul vastei piețe rusești. 
România nu stă rău la capitolul macroeconomic, se dezvoltă întruna, de ani de zile, într-un ritm apreciabil. Cu toate acestea, nivelul de trai al românilor este tot scăzut. Cum vedeți ieșirea din această situație, astfel încât oamenii simpli să o ducă mai bine?
V.G.: Avem, de mai mulți ani, o creștere economică pe care mulți economiști o consideră importantă, dar nu trebuie să uităm că această creștere a început de la un nivel economic foarte scăzut pe care l-a avut România. Singura soluție pentru atingerea unui nivel de trai ridicat o reprezintă dezvoltarea economică, în special cea industrială. Ceea ce spune conducerea națională a PSD, că vom avea bunăstare și vor curge lapte și miere prin țară după 2017, prin împărțirea bugetului național la toată lumea, este o mare utopie. Sunt convins că fără dezvoltare economică nu vor fi bani pentru niciun domeniu al vieții sociale din România.
Dacă veți ajunge senator, ce proiecte vă propuneți să promovați în Parlament pentru Câmpina și pentru județul nostru? 
V.G.: Un parlamentar nu poate să promoveze legi pentru o localitate sau zonă. În schimb, el poate milita pentru promovarea unui buget național astfel construit, încât să permită realizarea unor mari proiecte de infrastructură, iar de această modernizare a infrastructurii naționale să beneficieze și județul său. Mă gândesc aici la realizarea autostrăzii Comarnic-Brașov, pe care fostul premier PSD, Victor Ponta însuși, a promis solemn că o va termina în acest an, iar în caz contrar, nu va mai candida la alegerile parlamentare din 2016. Tronsonul de autostradă respectiv nici măcar nu a fost început, dar Ponta a uitat ce a mințit și este azi primul pe listele cu candidați PSD la Gorj. L-a secondat servil în clamarea realizării acestei autostrăzi Dan Șova, ministrul și prietenul său care, din fruntea așa-zisului Minister al Marilor Proiecte, promitea cu multa îngîmfare, dar și cu dispreț față de electorat: „Mă mut cu cortul pe autostradă, pe Comarnic, și tot o termin!”. Dacă va ajunge la putere, PNL va face această autostradă, dar nu numai atât. Voi susține construirea variantelor ocolitoare de la Comarnic și Bușteni, proiecte care vor descongestiona circulația rutieră și vor dezvolta turismul. De asemenea, o să propun finanțarea, acolo unde este cazul, a primăriilor prahovene pentru rezolvarea problemelor de infrastructură în mediul rural, dar și pentru modernizarea infrastructurii de utilități (rețele de apă-canal, de gaze etc). Pentru mandatul viitor, PNL își propune promovarea unui proiect grandios și generos, de realizare și modernizare a dispensarelor medicale în toate comunele României, dar nu numai. Partidul nostru urmărește să materializeze un întreg program pentru ridicarea standardelor de viață în mediul rural prin înființarea de școli, grădinițe și case de cultură, ori prin reabilitarea celor deja existente. 

Monica Clinciu

Sunteți pe locul 3 pe listele PNL Prahova pentru Senat. Un loc cu destule șanse de a fi eligibil, lucru care v-ar face să ajungeți prima câmpineancă senator. Cum considerați faptul că filialele prahovene ale celorlalte partide nu au niciun câmpinean pe primele trei locuri, pe listele cu candidați? Poate fi considerată această atitudine o desconsiderare a Câmpinei venită din partea liderilor politici de la Ploiești?
M.C.: Ce fac alte partide este strict problema lor. Pentru mine contează ce face Partidul Național Liberal, al cărui membru sunt. Iar pentru PNL, Câmpina este foarte importantă. Este cel de-al doilea municipiu al județului, este un simbol de istorie și cultură pentru această zonă, este o localitate cu foarte mulți oameni de dreapta, așa cum, de altfel, sunt multe dintre localitățile vecine. De aceea, pentru PNL a fost un lucru firesc să aibă pe lista de candidați pentru alegerile parlamentare, pe locuri eligibile, persoane din Câmpina. Această zonă a noastră trebuie să aibă reprezentanți în Parlamentul României în primul rând pentru că merită, dar și pentru că are acest drept. Suntem doi candidați din Câmpina pe lista PNL pentru Senat și amândoi suntem oameni care iubim și respectăm mult aceste locuri. 
Care credeți că ar trebui să fie calitățile unui bun parlamentar (în afara de cea de a fi prezent la serviciu)?
M.C.: Din punctul meu de vedere, să fii prezent la serviciu nu este o calitate, ci o obligație. Esti alesul cetățenilor și asta implică seriozitate, dar și o mare responsabilitate față de cei pe care îi reprezinți, cei care te-au ales și care, să o spunem clar, te plătesc. Mulți uită acest lucru și cred că acesta este chiar unul dintre motivele pentru care Parlamentul suferă la capitolul imagine. Este esențial să nu uiți de unde ai plecat. Chiar dacă ai candidat pe lista unui partid, în Parlament te-au trimis oamenii, alegătorii, iar ei au așteptări mari de la tine. Vedeți dvs., în Parlament se fac legi și mi se pare esențial să știi ce votezi, iar apoi să vii în teritoriu și să le explici oamenilor. Mi-ar fi foarte ușor să spun acum că mă duc în Parlament să fac legi pentru Câmpina și să aduc o grămadă de bani la Câmpina, dar asta ar fi o minciună. Eu mi-aș dori să devin parlamentar pentru a schimba unele legi care conțin multe erori, din punctul meu de vedere, dar și pentru a iniția ori susține proiecte legislative corecte, în sprijinul oamenilor. Vă dau doar două exemple: eliminarea impozitului pentru toate categoriile de pensii și majorarea alocațiilor copiilor la 200 lei prin acordarea acelor tichete sociale pentru rechizite și îmbrăcăminte. Sunt două măsuri din programul PNL pe care le consider foarte importante și pe care le susțin din tot sufletul. 
În actuala conjunctură geopolitică internațională – cu o Rusie belicoasă la granițe și un președinte american recent ales, Donald Trump, care pare a dori prietenia lui Vladimir Putin – ce politică externă ar trebui să promoveze România?
M.C.: Eu nu sunt un specialist în politică externă. Dar vă pot spune cu certitudine că drumul României trebuie să fie spre vest, nu spre est. Am intrat de mai mulți ani pe un drum european, e adevărat, un drum greu, dar sigur și, mai ales, un drum care ne oferă siguranță; siguranță în consolidarea statului de drept, siguranță în dezvoltarea economică durabilă a României. Facem parte din NATO de 12 ani și nu putem merge decât înainte, alături de partenerii noștri euro-atlantici. De nouă ani facem parte din Uniunea Europeană și nu putem merge decât înainte, alături de celelalte state ale celei mai importante uniuni economice din lume, integrați în această mare familie europeană. Cum foarte bine spune și sloganul electoral al partidului nostru: România, înainte! Nu trebuie să ne temem de Europa și nu trebuie sub nicio formă să facem jocul Moscovei, pentru că asta ar însemna pași înapoi, mulți pași înapoi. 
România nu stă rău la capitolul macroeconomic, se dezvoltă întruna, de ani de zile, într-un ritm apreciabil. Cu toate acestea, nivelul de trai al românilor este tot scăzut. Cum vedeți ieșirea din această situație, astfel încât oamenii simpli să o ducă mai bine?
M.C.: Aici cred că trebuie făcută dreptate pentru fiecare categorie în parte. Trebuie să reparăm mai întâi unele lucruri, iar apoi să venim cu măsuri în plus. Le-aș enumera pe cele mai importante: eliminarea impozitului pe pensii; o grila de salarizare unitară pentru bugetari; sprijinirea familiei; o relaxare fiscală prin reducerea contribuțiilor la stat, astfel încât toate acestea cumulate (somaj, sanătate, pensii) să nu depășească 16%; acordarea unor facilități firmelor care angajează șomeri sau persoane sub 25 de ani și peste 55 de ani, acestea fiind categoriile cele mai vulnerabile; acordarea unor facilități firmelor care introduc și susțin programul  “after school” pentru copiii angajaților; încurajarea firmelor care încheie parteneriate cu școlile profesionale și chiar cu facultățile, în sensul în care elevii și studenții fac practică la aceste firme, iar după absolvire sunt angajați. Sunt multe măsuri care pot fi luate și nu sunt complicate, sunt chiar normale și foarte utile. Cred că le putem numi generic investiția în oameni. 
Dacă veți ajunge senator, ce proiecte vă propuneți să promovați în Parlament pentru Câmpina și pentru județul nostru? 
În Parlament nu pot fi propuse proiecte pentru o localitate sau un județ. În Parlament se adoptă legi valabile pentru toată țara. Proiecte concrete pentru o localitate sau un județ trebuie să facă primăriile și Consiliul Județean. Și mă refer în special la cele de infrastructură, capitol foarte sensibil la noi. Da, un parlamentar poate face lobby sau chiar presiune la un minister sau altul în privința un proiect legat de o anumită localitate. Poate avea intervenții, interpelări în plenul Camerei Deputaților sau al Senatului pe anumite probleme punctuale. Dar noi trebuie să fim sinceri și să le spunem oamenilor adevărul. Chiar dacă mi-aș dori să fac un proiect pentru construirea unei noi grădinițe, să zicem, la Câmpina, sau a unui azil de bătrâni în Prahova, nu pot face asta, fiindcă problema este atribuția autorităților locale sau județene, după caz. Dar eu pot iniția un proiect de lege prin care, de exemplu, să fie majorate alocațiile copiilor prin introducerea acelui voucher social despre care vă vorbeam mai devreme. Sau un proiect privind construirea unor noi săli de judecată pentru descongestionarea instanțelor, sau un proiect referitor la revizuirea legislației privind vânzarea terenurilor agricole, având în vedere că, după cum știm cu toții, peste 30% din terenul agricol din România a fost vândut către străini. (A.B.)

Editorial. FIDELITATE

În mod ciudat, moartea lui Fidel Castro a devenit o oglindă destul de fidelă a mizeriei lumii politice de azi, de la noi și de aiurea, a mărginirii și orbirii liderilor ei. De la Obama la Junker, de la Trudeau la dna. Mogherini sau dna. Sègolène Royal, fosta soție a lui Hollande, ca să nu mai vorbim de Putin sau Kim Jong-Un, tovarăși de doctrină, toți s-au grăbit să-l elogieze deșănțat pe liderul cubanez. La mai bine de un sfert de secol de la căderea Zidului Berlinului, post-comunismul „revoluționar” ne-a învins, acolo unde comunismul „pur și dur” a eșuat. Ideologiile actuale de stînga, de la corectitudinea politică la cele apăsat ecologiste sau de gen, s-au diseminat și sunt biruitoare. La noi, un Claude Karnooh, profesor universitar și acerb militant comunist, sau alte tribune on line de extremă stîngă au elogiat transformările revoluționare ale Americii Latine. 
Am avut în această săptămînă o acută senzație de colaps în timp, în anii 50. Retorica luptei revoluționare, anti-americanismul atroce și bineînțeles anti-capitalismul s-au manifestat aproape cu aceleași cuvinte ca acum 70 de ani. Lipsea doar Brucan. Incredibilă încremenire a timpului! În limbaj de congres al partidului, dl. Karnoouh, de exemplu, recunoaște eufemistic că „în numele revoluției s-au comis și excese”. Ce nu spune domnia sa, este că „excesele” astea înseamnă zeci de mii de morți și mii de ani de pușcărie politică. Sunt aproape cuvintele lui Ceaușescu… 


Incredibilă incapacitatea oamenilor ăstora de a inventa măcar un set nou de argumente și un limbaj nou în a-și susține cauza. Un alt comentator, mult mai tînăr și, se vede, foarte up to date cu bibliografia științelor sociale, e convins că regimul Ceaușescu „nu a fost un regim opresiv”, pe motiv că nu se mai arestau oamenii ca în anii 50. Atunci ce să mai zici de un biet profesor de istorie dintr-un orășel mizerabil al țării, care cere nici mai mult nici mai puțin decît să se ridice acolo o statuie a unui ministru ceaușist care a încurajat industrializarea zonei? Noi, cei care spunem simplu că El lider maximo a fost unul din marii criminali ai istoriei nu avem nicio șansă în fața acestui cor pe foarte multe voci. Iar în campania electorală de la noi, stînga, care a jefuit și distrus țara un sfert de secol, vine ca o cîștigătoare sigură.
Stupefiant este că nici măcar nu se mai feresc, avem un partid care cere pe față amnistierea tuturor jefuitorilor, președintele Senatului critică în mod constant deciziile Justiției, se discută la nesfîrșit și absurd dacă condamnații penal trebuiau invitați de Ziua Națională etc. Fărădelegea e ridicată la rang de politică națională. Cum vedem, nu se aplică diagnosticul comod: „la noi ca la nimenea”. Dimpotrivă, la noi e cam ca peste tot, doar că mai aproape de piele. Bătăliile se dau pe cele mai neașteptate terenuri. De exemplu, acum, pe cel al definirii familiei. 
Liderii lumii n-au avut curaj să spună că Fidel a fost

Anul tragediilor pentru câmpineanul Gabriel Tatu! După moartea mamei, casa i-a fost înghițită de flăcări în noaptea de Sfântul Andrei

Să nu-ți dea Dumnezeu cât poți duce! Este o vorbă care pe mulți dintre noi ne sperie doar când o auzim. Din nefericire, pentru unii este o realitate. Una cruntă pe care o trăiește în prezent și câmpineanul Gabriel Tatu, în vârstă de 25 ani, și bunica lui, ajunsă la 84 de ani. Unul aflat la început de drum, altul la asfințit… Un drum care îi pune la grele încercări, după ce, în noaptea de Sfântul Andrei (29 spre 30 noiembrie), casa le-a ars ca o torță. 


Au reușit să se salveze doar pe ei doi și câteva lucruri aflate în camera lui Gabriel. Lucruri care sunt îmbibate de apă și fum și care este puțin posibil să mai aibă vreo utilitate în viitor. O scânteie de la soba din camera bunicii lui Gabriel avea să declanșeze vâlvătaia. Norocul a fost că, în momentul în care a izbucnit focul, tânărul nu dormea. Era în camera lui, iar fumul înțepător care i-a pătruns pe sub ușă i-a dat alarma că este ceva în neregulă. A reușit s-o scoată, cu greu, pe bătrână din casă și să sune la 112. Până la venirea pompierilor, focul s-a extins cu repeziciune spre nivelul superior al casei și acoperiș, mistuind tot. 


„Au intervenit cu greu. Nu știu ce s-a întâmplat. Poate mi s-a părut mie, că timpul capătă alte dimensiuni în astfel de situații. Din păcate, din casă doar o cameră a fost, oarecum, salvată. Cea a mea. Dar nici acolo nu se mai poate locui, ținând cont că toți pereții de rezistență au fost prinși de flăcări. Casa era bătrânească, avea foarte mult lemn. Abia reușisem să renovez două camere, investiție terminată în septembrie. În urma incendiului a fost distrusă cam 90%“, ne-a mărturisit Gabi. 
A reușit să salveze actele. Și asta dintr-o pură întâmplare. De obicei erau ținute în camera bătrânei, însă

Povestea motivaţională a unui campion din centrul de plasament de la Secaria

Viața l-a pus la pământ, oferindu-i o copilărie care prevedea viitorul unui om distrus, dar pentru el a existat o singură opțiune: cea a victoriei! Campionul poveștii noastre este Cristian Zamfir, un adolescent, în vârstă de 16 ani, pe care l-am întâlnit la Centrul de tip familial din Secăria. 


Născut la Drajna, într-o familie care în loc de dragoste și educație i-a oferit doar neajunsuri, amintiri care încă-i sunt o rană deschisă și care l-a privat de dreptul la școală, Cristi avea să ajungă la vârsta de 11 ani la casa de băieți din Secăria. A murit și a renăscut, în același timp. Despărțirea de familia biologică, așa cum era ea, n-avea cum să nu-și pună amprenta asupra sufletului său. Însă, noul mediu i-a deschis lui Cristi o altă viziune despre copilărie, despre armonie, despre… viață. 
A făcut cunoștință cu școala, iar ceea ce alții învață în opt ani, el a asimilat în numai patru. A dat examenul de admitere la liceu odată cu cei din generația lui, iar acum este elev, în clasa a X-a, la Colegiul Tehnic „Constantin Istrati“ din Câmpina, la profil sportiv, specializarea rugby. Spre clasa cu profil vocațional a mers la îndrumarea profesorului de sport din Secăria, care i-a văzut potențialul fizic, completat de seriozitate și multă muncă. Și pentru că a prins „gustul“ victoriei, Cristi marchează, acum, eseu după eseu atât pe teren, cât și în activitatea didactică. La echipa de rugby „Lupii Cornu“, unde este legitimat, tânărul este titular și, totodată, căpitanul echipei, iar la școală este șeful clasei și se luptă și pentru podiumul la învățătură, fiind devansat doar de un coleg. 
După cele două ore zilnice de antrenament, urmate de pregătirea pentru școală, Cristi nu irosește niciun moment din timpul său liber. Până la vârsta de 11 ani a pierdut prea multe. Nu mai vrea și nu-și mai permite acest lucru.Îi place să citească, iar Limba și literatura română este materia preferată. 
Nu-l îngrijorează faptul că se apropie de vârsta majoratului, un stres pe care-l au mulți dintre copiii din casele de plasament care la 18 ani se văd nevoiți să plece din astfel de centre dacă nu mai sunt încadrați într-o formă de învățământ. El știe că poate și-și dorește să continue studiile. Un exemplu de ambiție, de forță fizică și psihică, de seriozitate, dar și de optimism…Atitudinea unui adevărat campion!
Cu toate acestea, lui Cristi îi lipsește susținerea financiară. Banii de cheltuială lunari pe care-i asigură statul pentru fiecare copil din centrele de plasament sunt puţini, numai 28 lei/lună.

De ce Moș Crăciun nu mai există pentru Izabela, o elevă de nota 10, din Plopu?

- Ce-ți dorești să-ți aducă Moș Crăciun? 
- Nimic…
- Cum nimic? Toți copiii îl așteaptă pe Moș Crăciun și-și doresc să le aducă daruri
- Sănătate (după ce-i suflă bunica), iar, în rest,…chiar nu-mi doresc nimic!
- De ce?
- Pentru că Moș Crăciun nu există! 
Cum să nu existe Moș Crăciun?! Și, mai ales, cum să nu existe atunci când ai numai zece ani și calificative de „Foarte Bine“ la școală? Cum să refuzi să crezi în cel mai iubit personaj al copilăriei? Dar, mai ales, cum să-ți pui bariere dorințelor, dreptului de a visa? Cum să omori copilul din tine la doar zece ani, atât cât are Izabela Oproiu, din comuna Plopu?! Parte din răspunsuri le-am primit tot de la ea! Nu m-au mulțumit și nici nu le-am înțeles. Și, poate, nici nu voi vrea să înțeleg vreodată dorința unor adulți de a-și maturiza copiii înainte de vreme, de a le spune că „nu se poate, nu există“, de a-i determina să rupă scrisorile adresate Moșului, de a le induce încă de la vârste fragede starea de frustrare…


O altfel de poveste 
În căutarea unor elevi foarte buni la învățătură, dar cu posibilități materiale precare, cărora să le oferim calculatoarele puse „la bătaie“ în cadrul concursului „Pentru Tine!”, am aflat de existența Izabelei Oproiu, din satul Nisipoasa, comuna Plopu. Fotografiile cu calificativele de „Foarte Bine“ pe linie, dar și recomandările cadrului didactic Aura Necula ne-au determinat să dezvoltăm un pic „cazul“ Izabelei.

Ziua Națională, sărbătorită cu bucurie şi la Câmpina

1 Decembrie, Ziua Națională a României, a venit la Câmpina cu vreme însorită. Chiar dacă a fost un soare cu dinți, care nu a bătut prea tare peste oraș, atmosfera locului s-a încălzit rapid de la inimile numeroșilor participanți la acest eveniment, pe care l-au trăit cu o vizibilă emoție. Ceremonialul s-a desfășurat după tipicul obișnuit: momente artistice, intonarea Imnului României, alocuțiuni ale autorităților locale, slujbă de pomenire, depunere de coroane de către delegațiile prezente, defilarea detașamentelor MAI de la final. S-a început, așadar, cu un program artistic susținut de Ansamblul Folcloric ”Brădulețul” de la Colegiul Tehnic Forestier și s-a continuat cu interpretarea fără cusur a Imnului Național de către o elevă a Colegiului Național ”Nicolae Grigorescu”. 


În ultimii ani, micii școlari au fost prezenți într-un număr tot mai mare, ceea ce este un lucru foarte bun, ba chiar l-am putea numi moralizator, pentru că nu strică deloc să inoculezi copiilor, din fragedă pruncie, sentimentul patriotic. Și de 1 Decembrie 2016, pe platoul de lângă statuia Soldatului, au venit mulți copii, însoțiți de dascăli sau părinți. În continuare, edilul orașului, Horia Tiseanu, a rostit o scurtă cuvântare în care a subliniat importanța momentului Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, care ar trebui să fie un exemplu pentru românii de azi, în special pentru tinerele generații. A urmat un ceremonial religios oficiat de un sobor de preoți condus de părintele protopop Grigore Melnic. 


Festivitățile au continuat apoi cu depunerea de coroane de flori de către delegațiile adunate în această zi de mare sărbătoare, delegații care au reprezentat cabinetele parlamentare ale celor doi parlamentari câmpineni, încă în funcție (senatorul Georgică Severin și deputatul Virgil Guran), Consiliul Local și Primăria Câmpina, Poliția Municipală (Națională), Poliția Locală, Școala de Poliție ”Vasile Lascăr”, Detașamentul de Jandarmi Câmpina, Detașamentul de Pompieri, asociațiile cadrelor militare în retragere și rezervă din MApN și MAI, partidele politice locale, Spitalul Municipal și Spitalul Voila, liceele și școlile câmpinene, Școala Sanitară Postliceală ”Louis Pasteur”; și lista ar putea continua. 


Au depus coroane de flori nu doar reprezentanți ai unor instituții publice, ci și delegații ai unor societăți comerciale câmpinene. Delegațiile au fost mai numeroase decât în alți ani, dovada acestui fapt fiind mulțimea de coroane și jerbe depuse în jurul Monumentului Eroilor Câmpineni (cum a fost denumită inițial statuia realizată în bronz, pe la 1925, de artistul plastic Gheorghe Tudor). Tot ca un element inedit au fost și sutele de baloane lansate de copii la începutul manifestărilor. La final, defilarea pe Bulevardul Carol I a detașamentelor de polițiști, pompieri și jandarmi a reprezentat sfârșitul care încununează opera, finalul unui eveniment frumos ca sărbătoarea unei națiuni, ca ziua unei țări al cărei popor își trage seva istoriei din rădăcini milenare. Nu numai că orașul nostru a bifat cum se cuvine Ziua Națională, dar este demn de amintit faptul că municipiul Câmpina a fost reprezentat și la București, la parada militară desfășurată cu prilejul sărbătorii naționale a României. Acolo, în Capitală, un detașament al Școlii de Agenți de Poliție din Câmpina (format din elevi și cadre militare), a defilat, de Ziua Națională, pe sub Arcul de Trimf, în aplauzele mulțimii prezente și ale conducerii țării. (A.B.)

Măria Sa DOSARUL!

La mijlocul secolului trecut, România era o ţară care pierduse războiul, fiind ocupată de armata sovietică şi condusă de minusculul Partid Comunist, la rândul său dirijat de la Moscova. În acea perioadă, pentru a-şi consolida puterea, Partidul Muncitoresc Român (aşa cum numea atunci Partidul Comunist) folosea metodele bolşevice, aşa-zisa dictatură a proletariatului exercitată prin Securitate, Miliţie şi Procuratură. Un rol deosebit în acest sistem l-a avut serviciul de cadre, cadristul fiind un personaj mai de temut chiar decât securistul şi miliţianul. 
În romanul „Dragostea şi Revoluţia”, scris între 1981 – 1989, cu toate vederile lui de stânga, Dinu Săraru face o analiză severă a regimului comunist din ţara noastră: „El intrase în politică atunci când dosarele contau mai mult decât omul şi el niciodată nu ştiuse ce înseamnă să-ţi faci o autobiogafie care nu se mai termina, pentru că mereu ţi se înapoia să o completezi şi mereu eşti întrebat despre un văr, despre un unchi, despre o mătuşă, despre «perioada dintre» şi «dintre» şi când tata, sau mama, sau un frate era şi unde era şi aşa mai departe... Şi mulţi oameni cinstiţi şi voitori de bine ai Revoluţiei sfârşeau prin a-şi urî tatăl şi mama şi fratele, şi sora şi prin a-i denunţa chiar şi pentru fapte imaginare, pentru a se dovedi astfel, mai curaţi şi a putea să declare că nimic nu-i ţine pe ei legaţi de trecutul negru”. Despre Dinu Săraru se ştie că a avut şi în timpul regimului comunist şi după 1990 funcţii importante. Aşa se explică cum fiica sa, ce fusese repartizată la un liceu din Câmpina ca profesoară de istorie, a obţinut cu mare uşurinţă, după câteva luni, un transfer în capitală.


Politica de cadre s-a exercitat cu multă duritate în timpul lui Gheorghiu Dej, dar şi în timpul lui Nicolae Ceauşescu. În decembrie 1989 nu a fost o explozie, ci mai degrabă o implozie a anchilozatului sistem stalinist praticat în ultima perioadă de Ceauşescu. În noiembrie 1989, când a apărut romanul „Dragostea şi revoluţia”, România se afla în plin blocaj din cauza instaurării dictaturii unice a Dosarului. Politica dosarului nu mai ţinea cont de realitate; la angajarea sau promovarea oamenilor, personalitatea dispărea pentru a-i lua locul hârtiile. Într-un articol publicat de Ion Cristoiu în septembrie 2004, am găsit o confirmare a acestui fapt. „Treptat – treptat, pe măsura înaintării în cultul personalităţii, mai ales a ascensiunii Elenei Ceauşescu, responsabilă cu Cadrele, criteriile au devenit tot mai rigide (...), iar puterea Dosarului tot mai înspăimântătoare”. 
Privind în urmă, îmi vin în minte diverse amintiri care confirmă cele relatate anterior. Eram elev în clasele primare când s-au înfiinţat primele organizaţii de pionieri. Învăţătoarea ne-a distribuit nişte chestionare cu multe întrebări complicate, între care una se referea la categoria socială a părinţilor. Nu ştiam ce să scriu şi învăţătoarea, care îl cunoştea pe tata, funcţionar la Schela Câmpina, m-a îndrumat să completez:

LANSĂRI DE CARTE LA BIBLIOTECA MUNICIPALĂ „DR. C.I. ISTRATI“

Consiliul Local Câmpina, Biblioteca Municipala Câmpina și Societatea Scriitorilor Câmpineni vă invită vineri, 9 decembrie, de la ora 13.30, la o dublă lansare de carte, eveniment ocazionat de împlinirea a 140 de ani de la naşterea Hortensiei Papadat- Bengescu. 


Cu acest prilej, criticul literar Constantin Trandafir prezintă recentul său volum dedicat autoarei: „HORTENSIA PAPADAT-BENGESCU ŞI LITERATURA EUROPEANĂ“.
În cadrul aceluiași eveniment, Diana Trandafir va lansa volumul de versuri „Fiica lui Abel“.

„Colecţia Câmpina – patrimoniu cultural” s-a îmbogăţit cu un nou volum de excepţie

Zilele trecute a văzut lumina tiparului un nou volum-document memorialistic semnat de Alin Daniel Ciupală, o lucrare a cărei postfaţă este semnată de publicistul Florin Frăţilă, cel ce a dat viaţă proiectului „Colecţia Câmpina – patrimoniu cultural”, în calitatea sa de preşedinte al Comisiei de cultură a Consiliului Local. Postfaţa, pe care o publicăm integral mai jos, ne explică în linii mari valoarea, dar şi motivul acestui efort colectiv de tezaurizare a portretului societăţii câmpinene din perioada epocii moderne şi până în prezent.


„Odată cu apariția volumului doi „Câmpina file de cronică”, semnat de istoricul Alin Daniel Ciupală, se poate spune că am mai făcut un pas important spre întregirea a ceea ce îmi place să cred că este cel mai important proiect memorialistic câmpinean post-decembrist și anume «Colecția Câmpina Patrimoniu Cultural». Inițiată cu patru ani în urmă, cu gândul de a nu lăsa pradă uitării aspecte importante legate de identitatea locului în care ne-am născut și trăim,

Vizita în judeţul Prahova a lui Fidel Castro, o dezamăgire pentru Ceauşescu

În ultimul deceniu al guvernării sale, atins de o megalomanie paranoidă întreţinută şi de exacerbatul cult al personalităţii, care îl transformase într-un erou naţional asemenea vechilor voievozi, Ceauşescu se considera un om politic de valoare planetară. Nu putea să concureze cu liderii marilor puteri de atunci, dar încerca să se impună în ceea ce se numea pe vremuri „comunitatea ţărilor nealiniate”. Voia să fie la fel de marcant sau dacă nu chiar mai important decât Tito şi Fidel Castro, care aveau o poziţie importantă în această mişcare. În acest sens, a făcut nenumărate vizite pe aproape tot mapamondul, dar a şi primit vizita unor oaspeţi importanţi precum Leonid Brejnev, premierul chinez Zhou Enlai, Fidel Castro - eroul revoluţiei cubaneze, precum şi a unor oameni de stat americani.
Cuprins de acest avânt pentru recunoaştere, Nicolae Ceauşescu voia să-i demonstreze lui Castro, care provenea dintr-o familie bogată şi făcuse studii de drept în universităţi americane, că el este mai veritabil revoluţionar, astfel că i-a organizat o vizită pe Valea Prahovei, care avea ca obiectiv Muzeul Doftana. Cu trei zile înainte vizitei se făcuseră pregătiri intense: s-au asfaltat străzile care duceau din Câmpina spre muzeu,