25 iulie 2017

După 20 de ani de la desfiinţarea Cinematografului Central (fost 23 August), se pregătește deschiderea unei noi săli de proiecţii la Casa Tineretului

De săptămâna următoare, la Casa Tineretului, în sala mare de spectacole, vor rula câteva filme 3D (filme premiate la festivaluri internaționale de film sau cu încasări de box-office), proiectate de o firmă din București în cadrul unui proiect care ar putea avea ca finalitate înființarea unui atât de așteptat cinematograf de către localnici, în special de către cei trecuți de prima tinerețe. De altfel, noul cinematograf se va naște la distanță de aproape două decenii de la desființarea Cinematografului Central, care a funcționat aproximativ o jumătate de veac în clădirea din dreapta Spitalului Municipal, clădire care ajunsese într-un stadiu avansat de degradare, drept pentru care vechiul cinematograf al orașului a trebuit să fie desființat. 


Proiectul amintit mai sus se va derula pe parcursul a două luni, în fiecare week-end, iar în funcție de cât de bine va fi receptat de către câmpineni (adică în funcție de numărul cinefililor plătitori de bilete), se va decide, la nivelul conducerii Primăriei și cu aprobarea legislativului local, dacă la Casa Tineretului va putea funcționa viitorul cinematograf al Câmpinei. Ce filme vor fi aduse și care va fi programul de vizionare al acestora, toate aceste informații se pot afla accesând pagina de Facebook a Casei Tineretului. ”Sincer să fiu, eu sunt sceptic că proiectul acesta, de altfel, lăudabil, va putea prinde contur. Câmpinenii, se zice, ar vrea neapărat înființarea Cinematografului Central sau al unui alt nou cinematograf, mai modern decât precedentul, dar de câte ori au avut loc proiecții ale unor filme 3D la Casa Tineretului, în sala de spectacole de la parter, audiența a fost mult sub așteptări. În anii trecuți, am avut o firmă din Buzău care a oferit publicului local multe proiecții ale unor filme celebre în format 3D (Avatar este numele filmului care îmi vine acum pe buze), dar la fiecare proiecție spectatorii din sală puteau fi numărați pe degetele de la o mână, de la două sau mai multe mâni; dar nu prea multe, oricum”, ne-a  declarat Florin Buda, directorul Casei Tineretului.
Adrian BRAD

Editorial. E PREA TÎRZIU…?

M-am gîndit mult: 1. dacă să pun semnul întrebării, ca un indice al ultimei speranțe, sau 2. să renunț la el, ca indice al deziluziei totale. În fiecare săptămînă primim informații că statul român, luat în arendă de o bandă de oportuniști impostori  în numele „democrației” originale, colapsează. Exemplu, numai în săptămîna din urmă, a fost eliberarea unuia dintre cele mai nocive personaje ale ultimelor decenii, fără ca generosul „stat” să recupereze nimic din paguba estimată de judecători: 60 de milioane de euro. Telespectatorii prizonieri la Antene care plîng de mila „arestatului abuziv” ar face bine să se gîndească nițel ce ar fi putut face un stat normal cu această sumă. E prea tîrziu… bietul bolnăvior care scrie trei cărți pe an în pușcărie e la mare. 
Tot în acest interval domnul președinte a promulgat fără discuții cîteva legi: una care desființează practic conflictul de interese, alta care elimină CSAT din procedura de numire a șefului DGPI, sau legea care obligă orice persoană care lucrează în administrație să se prezinte în fața comisiilor de anchetă ale parlamentului. Nu discut legile/ decretele respective, ci slăbiciunea evidentă a președintelui, obosit sau incapabil să facă singur opoziție. Pentru că opoziție reală, o spun mereu, nu avem. Încă un motiv să șterg „?” din titlu. 
Dl. Țuțuianu cocoțat ministru al „apărării” (ferească Dumnezeu să ne apere unii ca ăștia!) zice că „a uitat” să-l invite pe președintele țării și comandantul suprem al armatei de Ziua Aviației. Dl. președinte a tăcut. E prea târziu! 
Sistemul Feudal Românesc este mai puternic decît pe vremea lui Năstase. Suspect mi se pare că în presă tot apar „informații” despre nuclee de rezistență din PSD care ar urmări să-l dea jos pe Dragnea. Opoziția jubilează, așteptînd să-i vină de-a gata puterea pe tavă. Știrile astea, probabil, sunt furnizate tot de PSD, pentru a adormi și ultima geană de opoziție politică. Stați liniștiți, nu există opoziție în interiorul PSD, doar mîncătorie și pîndirea masculului alfa, ca în orice haită. Și, dacă nu sunteți în stare să-l dați voi jos pe Dragnea și să desființați PSD-ul, atunci tot degeaba. Președintele pare mai preocupat de o fantasmagorică „liniște” interioară (ați auzit de comă indusă pentru a salva viața unui pacient? Eu cred că, în loc să-l numească pe Tudose și guvernul lui de funambuli, președintele ar fi trebuit să forțeze o criză majoră, care ar fi fost pe termen lung mai benefică decît acest rigor mortis al societății românești actuale) și de viitorul său mandat decît de dinamitarea feudalismului bugetivor. 
E prea tîrziu să îndreptăm școala românească și să o scoatem din minciună? Prea tîrziu! Te poți baza pe tineretul cu diplome? Am văzut o postare a unui lider al studenților, absolvent de facultate de științe politice (!!!) care cerea (democrație, bre!) încuierea în casă a bătrînilor pentru a nu putea participa la un viitor referendum. Aceasta să ne fie elita politică de mîine-pomîine? 
Cohorte de oameni părăsesc de trei decenii țara asta, nu numai cerșetorii pe care ni-i arată presa, ci oameni care s-au scîrbit, care vor un viitor pentru copiii lor, care vor să le fie apreciate calitățile, cu bună pregătire profesională. E prea tîrziu să-i mai întoarcem sau rămînem cu penalii și paraziții și plagiatorii noștri politici? Nu-mi cenzurez patetismul, pentru că e o chestie care doare. Țara de azi e o imensă formă fără fond. Un cîmp de trageri… pe sfoară. Sus: pustiu. Jos: pustiu. Nu omit niciodată să subliniez că haita care conduce de trei decenii a fost aleasă liber.  Manipularea nu este o explicație. Cîtă vreme poți să NU te uiți la Antena 3 sau România TV, nu ai scuze că ai fost manipulat. Sub-educația morală, civică, istorică este o explicație pentru care votăm politicieni sub-calificați etic profesional și intelectual. Pentru prima dată în istorie nu avem pe cine da vina din afară. Unii încearcă să arunce pisica moartă în grădina UE. Oricîte păcate ar avea eurocrații de la Bruxelles, ei nu sunt vinovați de lipsa noastră de civilizație și de imposibilitatea de a gîndi un viitor comun. Și, de vreme ce nu sîntem în stare să-l gîndim, el nu va fi. E prea tîrziu? Că alegem infractori să ne conducă, nu e nimeni de vină. Știe oricine că, indiferent de boală, cu cît o tratezi mai repede, cu atît șansele de vindecare sunt mai mari. Boala noastră identitară nu are medic, nici leac. Pentru că refuzăm orice tratament. Scrie recent unul dintre cei mai interesanți gînditori politici de la noi (nu, nu o să-l vedeți la tv): „Deocamdată, istoria veche şi cea extrem de recentă ne arată cum deznaţionalizarea şi mizeria morală, socială şi culturală merg mână în mână”. E prea tîrziu să supraviețuim ca națiune? Iată o întrebare bună pentru centenarul Unirii…
Christian CRĂCIUN

„Într-o lume atât de disperată și de agitată, ora de religie vine ca un medicament împotriva deznădejdii”

consideră Andreea Roșca, elevă a Colegiului „Nicolae Grigorescu”, care a câștigat anul acesta o mențiune la Olimpiada națională de religie

În ciclul "Olimpicii cu care ne mândrim", continuăm astăzi prezentarea unora dintre elevii câmpineni care s-au evidențiat în mod deosebit, în precedentul an școlar, la olimpiadele naționale la care au participat. Printre ei se numără și Andreea Roșca, elevă în clasa a XI-a la Colegiul Național „Nicolae Grigorescu”, care a câștigat o mențiune la  faza națională a ultimei olimpiade de religie. Punctajul foarte bun obţinut e încununarea unei munci susţinute şi a unui suport necondiţionat venit din partea d-nei Elisabeta Milea, profesoara care a pregătit-o la această materie pe care deşi unii o consideră inutilă, pentru Andreea reprezintă un pansament pentru suflet. 
Pentru cei care vor să o cunoască mai bine, sperăm că interviul de mai jos va fi de folos.


- Pentru început, te rog să ne spui câteva cuvinte despre tine.
- Mă numesc Roșca Maria-Andreea, am 17 ani și sunt eleva clasei a XI-a B, profil matematică-informatică - intensiv informatica, a Colegiului Național „Nicolae Grigorescu”. Cursurile primare și gimnaziale le-am urmat la Școala Generală „Alexandru Ioan Cuza”, locul unde mi-am descoperit înclinația spre artă și frumos. Sunt zodia Leu, însă nu consider că mă încadrez în tiparele zodiei. Contrar așteptărilor, sunt o fire liniștită, răbdătoare și timidă, aparent puternică, dar foarte fragilă. Însă și foarte competitivă, fiind foarte exigentă cu mine însămi și dorind cât mai mult de la mine. Nu accept eșecul, deoarece sunt conștientă că pasiunea și munca sunt cheia succesului. Cât despre timpul liber, îl dedic în mare parte prietenilor, călătoriilor și, în special, lecturii. Mi-am descoperit dragostea pentru lectură încă din clasele primare, și de atunci, traversez galaxii, vizitez civilizațiile secolelor antice sau descopăr această complexă mașinărie care este omul. M-am îndrăgostit de romanele Agathei Christie și de cele ale lui J.K. Rowling, însă am o sensibilitate aparte pentru poveștile și basmele ce mi-au umplut de bucurie copilăria și fără de care nu aș fi cine sunt astăzi. Cu privire la viitor, pot spune că încă nu sunt decisă ce facultate vreau cu adevărat să urmez, dar știu că, în final, voi lua cea mai bună hotărâre.
- Numește și caracterizează profesorul/ profesoara care te-a pregătit pentru Olimpiada de religie.
- Pe doamna profesoară Milea Elisabeta am descoperit-o ca fiind cea mai blândă persoană pe care o cunosc. Și sunt convinsă că toți elevii dumneaei au aceeași părere. Modul prin care o materie aparent „inutilă” în ochii unora devine adevărata trăire a vieții (împărtășită elevilor și resimțită de mulți dintre aceștia), reprezintă semnul genialității profesorului de religie. De la dumneaei am învățat că viața reprezintă mai mult decât problemele de zi cu zi, că scopul meu trebuie să fie fericirea în prezența lui Dumnezeu și că atâta timp cât am iubire, am numai de câștigat. Am câștigat, de altfel, totul. Îmi este dragă doamna profesoară, este dragă sufletului meu nu doar pentru ajutorul imens pe care mi l-a oferit, ci și pentru grija maternă pe care mi-o poartă. De multe ori am simțit presiuni din partea dumneaei, însă doar în speranța că mă va motiva să muncesc mai mult și să fiu cea mai bună. Și a reușit. Și-a rupt mereu din timpul liber pentru a fi alături de mine și nu a ezitat o secundă atunci când i-am cerut ajutorul. Asta înseamnă dedicație și dragoste. Această bucurie a punctajului foarte bun obținut la Olimpiadă îi aparține în egală măsură și dumneaei, căci a crezut în mine când eu nu credeam. Și o iubesc pentru asta.
- Cum a fost la Olimpiada națională de religie – 2017?
- Anul acesta, Olimpiada națională de religie s-a desfășurat în Craiova. Acolo am fost cazați în câteva cămine din centrul orașului. Cred că am simțit cu adevărat presiunea examenului abia în momentul serbării de deschidere, atunci când am văzut într-adevăr concurența: o mare de elevi la fel de pregătiți ca mine, hotărâți să cucerească și ei cele mai mari note și să fie cei mai buni. Cu toate acestea, examenul nu s-a dovedit foarte dificil, având subiecte abordabile, așa cum s-a observat și la rezultate, acestea dovedind că s-au obținut note mari și foarte mari la toate clasele. Ce m-a bucurat a fost ospitalitatea craiovenilor, care ne-au oferit tot ce au putut pentru a ne face șederea mai plăcută și emoțiile mai puțin vizibile. Tot ei ne-au îndrumat spre cele mai impresionante locuri, în care se încadrează și Parcul „Nicolae Romanescu”, cel mai mare și mai frumos parc pe care l-am văzut până în momentul actual. Bineînțeles că am legat prietenii și că m-am întors cu amintiri cât pentru o viață, dar sunt și foarte fericită că am avut oportunitatea de a participa la un concurs atât de important pentru mine, în unul dintre cele mai frumoase orașe ale țării. 
- Religia este materia ta preferată sau ai mai multe materii pe care le iubești în egală măsură? 
- Am multe materii care mă fascinează, cum ar fi: româna, matematica, istoria, însă religia a fost dintotdeauna o evadare, o oră de relaxare și de îmbogățire sufletească, în care am aflat multe despre cine sunt și Cine este Cel Ce este. Ora de religie nu este inutilă (și nici nu ar trebui scoasă din program), pentru că ea te sensibilizează și te face să conștientizezi cât de important ești tu pentru Dumnezeu și pentru ceilalți. La câte alte materii ai ocazia să meditezi asupra ta și asupra vieții tale? Ora de religie este printre preferatele mele tocmai din acest motiv: într-o lume atât de disperată și agitată, ora de religie vine ca un medicament împotriva deznădejdii, pentru a-ți putea continua viața ca un adevărat creștin. Unde am ajunge fără ea?
- Când ai simțit că ești atrasă spre religie? Ești o persoană religioasă datorită educației primite de la părinți sau, neinfluențată de nimeni, ai vrut să descoperi misterele religiei creștine pentru ca revelațiile sfinte să-ți aducă o mai mare bogăție, frumusețe și liniște sufletească?
- Fiecare om are sădit în el această dorință de a-L cunoaşte pe Dumnezeu, de a se apropia de El, însă, din diverse motive, doar unele persoane dau curs acestei curiozități. În cazul meu, cadrul familiei a fost foarte important în cunoașterea lui Dumnezeu prin ortodoxie. Crescând într-o famillie de creștini ortodocși practicanți, mi-a fost foarte ușor să mă alipesc și eu de Biserică și să îi înțeleg mesajul. Nu există un moment în care poți să spui că ești atras de o anumită materie, lucrurile se dezvoltă încet, treptat, în fiecare zi acumulezi câte ceva nou. Dar mă bucur că, prin ortodoxie, mi-am găsit și eu liniștea. Și curajul de a merge mai departe.
- Dacă ai eșua pe o insulă pustie împreună cu un ateu, după scufundarea vaporului pe care ați călătorit până la naufragiu, ai încerca să-l aduci pe calea Domnului sau ți-ai vedea de viața ta creștină și l-ai lăsa și pe el să-și vadă de ateismul său?
- Eu cred că lumea nu se împarte în oameni religioși (creștini, în cazul nostru) și atei. Sau între creștinism și alte religii. Hristos n-a venit ca să ne dividă pe grupuri, ci să ne unească prin iubire. Asta aș încerca eu să-i spun ateului: că Dumnezeu îl iubește, chiar dacă este ateu, căci a investit prea mult în el ca să-l piardă. Însă i-aș spune totodată că Dumnezeu îl așteaptă să se întoarcă de pe calea ateismului și să-L cunoască pe El. Sigur, nu sunt în măsură să-i judec credința sau necredința, căci Dumnezeul meu îl prețuiește atât de mult, încât i-a lăsat liberul-arbitru. Însă, ca slujitor al Bisericii, scopul meu este să îi propovăduiesc cuvântul Evangheliei și să-l fac să înțeleagă că este veșnic. Nu sunt unul dintre Apostoli, nu am harul lor de a învăța oamenii adevărurile de credință, dar, pe măsura firii mele omenești, pot să încerc. Până la urmă, încercarea n-a ucis pe nimeni. 
- André Malraux a spus cândva: „Secolul 21 va fi religios sau nu va fi deloc”. Ce vrea să spună această frază celebră, poate cea mai cunoscută zicere a scriitorului francez?
- Pentru a putea comenta acest citat celebru ar trebui să știm afirmația exactă în franceză, care este „Le XXI-ème siècle sera spirituel ou ne sera pas”. S-au formulat două opinii pe baza acesteia. Unii au considerat citatul un fals, niște cuvinte ce n-au fost rostite niciodată, iar alții, un adevăr incontestabil. Eu personal nu cred că paternitatea frazei mai poate fi pusă la îndoială. Fiindu-i atribuită lui Malraux potrivit unor mărturii demne de crezare, dubiul pare superfluu. Problematică poate fi și traducerea aceasta „liberă”, în care exprimarea își pierde din esență și sens, astfel încât nu se poate ști dacă „spiritualul” lui Malraux era de ordin religios sau pur si simplu filozofic, mai ales dacă luăm în considerare agnosticismul său mărturisit.
- De ce sunt diferențe variabile de timp (de la o săptămână până la cinci săptămâni) între Paștele catolic și Paștele ortodox? Diferența este explicată, în principal, prin faptul că romano-catolicii folosesc calendarul gregorian, iar ortodocșii, pe cel iulian, dar acest motiv ar trebui să ducă numai la o diferență constantă de 14 zile, câte sunt între cele două calendare.
- Principala cauză este datorată celor două calendare, gregorian si iulian. Așa cum este bine cunoscut, Sinodul Ecumenic de la Niceea, din 325, a luat hotărârea ca Învierea Domnului să fie sărbătorită în prima Duminică după luna plina de după echinocțiul de primăvară. Singura excepție de la această regulă majoră este cazul în care Învierea se suprapune cu Paștele evreiesc (14 Nissan - a șaptea lună a anului ecleziastic și prima lună a anului civil, în calendarul ebraic); în aceste condiții, Pastele Ortodox este sărbătorit în următoarea duminică. Așadar, există trei coordonate majore: ziua de Duminică (ziua sfântă a creștinilor), un eveniment astronomic (luna plină) și echinocțiul de primavară - 21 martie, zi ce coincide cu data de 3 aprilie din calendarul gregorian. Astfel, Bisericile Ortodoxe nu pot sărbători Paștele înainte de 4 aprilie, iar Bisericile Catolice și Protestante, înainte de 22 martie. Acest lucru duce, în plus, la o anumită periodicitate în diferența dintre zilele Paștilor. În mod specific, după doi sau patru ani în care diferența este 0-1 săptămâni, urmează un singur an în care diferența este de 4 sau 5 săptămâni (cum ar fi cea din anul 2021). Aceasta se datorează faptului că, în acești ani, luna plină care cade după 3 aprilie este diferită de luna plină care cade după 21 martie. Dacă Bisericile ar folosi același ciclu lunar, diferența dintre echinocții ar duce la o diferență între zilele Paștilor de zero sau de patru săptămâni. Un alt motiv al acestei nepotriviri de dată este diferența dintre luni, căci  „Luna Bisericilor Ortodoxe” este cu 4-5 zile după „luna Bisericilor Catolice și Protestante”, ceea ce rezultă o diferență adițională de o săptămână în aproximativ 2-3 ani.
-  „Dacă cred că există Dumnezeu, și El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există, și El există cu adevărat, atunci am pierdut totul”, spunea filosoful Blaise Pascal, care a oscilat toată viața între raţionalism şi scepticism, alegând spre finalul vieţii credinţa. Concepția lui Pascal era, în cuvinte puține: Dumnezeu există, pentru că este cel mai bun pariu. Ce fel de creștin e acela care Îl consideră pe Dumnezeu un pariu?
 - Blaise Pascal propune acest pariu probabilistic asupra existenței lui Dumnezeu pornind, în special, de la meditația asupra morții. În cazul acestui pariu, se presupune că există două variante: existența lui Dumnezeu și a Vieții de Apoi sau non-existența lor. Putem alege una dintre variante, ca și cum am pune ramășag unde ne jucăm existența de acum și cea de dincolo de moarte. Astfel, dacă prima variantă este adevărată și Dumnezeu există (existând și răsplata sau pedeapsa după moarte), cei care au mizat pe ea au numai de câștigat. Ceilalti, în schimb, au pierdut totul. Dacă a doua variantă este cea adevarată și Dumnezeu într-adevăr nu există, atunci adepții acestei idei nici n-au câștigat, nici n-au pierdut nimic. Este relativ ușor de intuit că Pascal nu a adresat pariul creștinilor. O persoană care alege să-L mărturisească pe Dumnezeu doar datorită acestui pariu, nu se poate numi creștin în adevăratul sens al cuvântului. Pentru creștini, necesitatea unui astfel de pariu nu-și are sensul, deoarece existența lui Dumnezeu este indubitabilă. Miza lui Pascal sunt cei care problematizează dubitativ adevărurile religiei creștine și care solicită anumite dovezi. Forța acestui pariu constă practic în evidențierea importanței interogației proprii în privința existenței lui Dumnezeu. Fie că suntem o societate cu credința în Dumnezeu, fie că nu, trebuie să medităm asupra acestei „probleme”. Întrebările lui Pascal sunt necesare, trebuie să ni le punem, pentru că în joc se află soarta sufletelor noastre, pe care e de preferat să n-o riscăm.
Adrian BRAD    

Tabără de pictură şi simpozion in memoriam Nicolae Grigorescu

21 iulie 1907, ziua în care Grigorescu se stinge din viaţă la Câmpina

Pe şevaletul din atelier se afla ultima sa lucrare, neterminată, «Întoarcerea de la bâlci».
Considerat unul dintre întemeietorii picturii moderne româneşti şi unul dintre cei mai importanţi impresionişti români, Nicolae Grigorescu este primul dintre fondatorii picturii române moderne, urmat de Ion Andreescu şi Ştefan Luchian, devenit un simbol pentru tinerele generaţii de artişti care în primele decenii ale secolului XX, căutau să identifice şi să aducă la lumină valorile profund definitorii ale spiritualităţii româneşti. 



Împlinirea a 110 ani de la trecerea în nefiinţă a marelui artist nu a trecut neobservată la Câmpina, oraşul în care a trăit şi muncit în ultima parte a vieţii sale. Astfel, în cadrul manifestărilor organizate de Consiliul Local prin Comisia de cultură, dedicate memoriei lui Nicolae Grigorescu, municipalitatea a organizat o tabără de pictură internaţională la care au fost invitaţi pictori din Republica Moldova, Macedonia şi România (din păcate artiştii din Macedonia nu au putut răspunde invitaţiei) şi un simpozion cu teme legate de viaţa şi activitatea sa în Câmpina. Vernisajul expoziţiei celor zece artişti prezenţi la tabăra de pictură a avut loc vineri, 21 iulie, la Muzeul „Nicolae Grigorescu”, iar lucrările au fost donate municipalităţii. 

Plachetă omagială dedicată lui Anghel Saligny la Telega

Joi, 20 iulie 2017, la Centrul Cultural din Telega a avut loc un eveniment de omagiere a marelui constructor român Anghel Saligny, cel care, în 1901, a proiectat prima conductă de transport pentru petrolul românesc, conductă care se întindea pe traseul Buștenari – Băicoi – Ploiești – Constanța. Evenimentul a avut loc în cadrul suitei de manifestări denumite generic 2017 – Prahova, capitala mondială a petrolului. 
La manifestare au participat primarul comunei, Gheorghe Ilie, reprezentanți ai administrației publice a comunei, oficiali ai culturii județene de la Ploiești.

Foto: Facebook/Andrei Ţurcanu

FOTBAL. CS Câmpina va evolua în Campionatul Judeţean de Juniori A şi sezonul viitor

Ieri, înainte de închiderea ediţiei, am primit la redacţie un comunicat de presă semnat de Comitetul Director al Clubului Sportiv Câmpina prin intermediul căruia conducerea clubului explică în amănunt atât evoluţia activităţilor sportive, de la înfiinţare şi până în prezent, cât şi recentele decizii administrative în ceea ce priveşte activitatea secţiei de fotbal. 
Singura noutate ce se regăseşte în mesajul conducătorilor clubului câmpinean, pe care îl publicăm integral mai jos, se referă la faptul că CS Câmpina a renunţat pentru moment la planul de a înscrie echipa de fotbal într-un eşalon judeţean de seniori, preferând ca aceasta să evolueze şi în sezonul 2017 – 2018 în liga de juniori A. 


„Faţă de cele apărute în spaţiul public în ultimele săptămâni în presa locală şi pe reţelele de socializare şi pentru o cât mai corectă informare a opiniei publice, ne vedem nevoiţi să venim cu unele precizări lămuritoare cu privire la activitatea secţiei de fotbal a Clubului Sportiv Câmpina.
Mai întâi de toate, trebuie precizat, pentru toţi aceia care încă nu cunosc acest lucru, faptul că secţia de fotbal a CSC şi-a început activitatea în primăvara anului 2016, odată cu venirea la club a antrenorului Roberto Opaţchi. Încă de la început, proiectul a fost conceput în vederea selecţiei şi formării cât mai multor grupe de copii şi juniori, care în timp să constituie pepiniera unei viitoare echipe a oraşului ce avea să reprezinte comunitatea în eşaloanele fotbalistice judeţene ori în cel mai optimist caz, în cele naţionale. Primele acţiuni în plan sportiv ale antrenorului Roberto Opaţchi au fost acelea de a organiza selecţii la grupele de copii, selecţii care până în prezent au adus CSC-ului 80 de copii ce se iniţiază în tainele fotbalului, în mod gratuit, sub îndrumarea unor antrenori profesionişti, într-o bază sportivă modernă.
Într-o perioadă foarte scurtă de timp (mai 2016 – iunie 2017), secţia de fotbal s-a dezvoltat peste aşteptări, reuşind să formeze şi să pregătească trei grupe de copii şi o grupă de juniori A, înscrisă în Campionatul Judeţean de Juniori. Cu multă muncă şi seriozitate, echipa de juniori a reuşit la sfârşitul acestui sezon performanţa de a câştiga Campionatul Judeţean şi de a se clasa pe locul al III-lea la turneul semifinal naţional organizat de FRF, fiind astfel prima echipă câmpineană de juniori care ajunge la acest nivel după 1989.
Cum era şi firesc, următorul pas ar fi fost acela de a înscrie această tânără echipă într-unul din campionatele judeţene de seniori, pentru ca tinerii fotbalişti să capete o mai mare experienţă şi pentru ca municipalitatea câmpineană să fie reprezentată la un nivel mai înalt al fotbalului prahovean. Primul demers în acest sens a fost acela de a solicita Asociaţiei Judeţene de Fotbal Prahova înscrierea echipei la seniori. Aproape în acelaşi timp cu demersul nostru, am primit de la conducerea echipei Petrolul Băicoi o neaşteptată ofertă de a înscrie CS Câmpina în Liga A Prahova, în locul echipei băicoiene ce intenţiona să renunţe la a mai juca în acest eşalon. Subliniem că oferta celor de la Băicoi nu a fost condiţionată de niciun fel de recompensă materială (aşa cum eronat se precizează într-o ştire apărută în presa locală), ba dimpotrivă, clubul băicoian oferea locul în Liga A Prahova şi trei-patru jucători cu experienţă, care să întărească lotul câmpinean în perspectiva unei evoluţii la seniori. 
Singurul impediment, care s-a şi dovedit a fi de netrecut (în cazul clubului nostru, cel puţin), era acceptul AJF Prahova pentru acest schimb de locuri. În consecinţă, având în vedere că negocierile dintre Petrolul Băicoi şi AJF Prahova pe această temă sunt încă departe de a fi încheiate şi noi nu ne dorim să mai prelungim această stare de incertitudine, care nu duce la nimic bun, am hotărât să înscriem pe mai departe echipa , cel puţin în anul competiţional 2017 – 2018, în Campionatul Judeţean de Juniori A şi să ne concentrăm în continuare pe segmentul pregătirii de copii şi juniori. În acest sens, Comitetul Director al CSC (forul conducător care, în conformitate cu Regulamentul de organizare şi funcţionare al CS Câmpina, ia toate deciziile în plan organizatoric şi sportiv) a mai hotărât şi înscrierea unei alte echipe de juniori în Campionatul Judeţean de Juniori C, echipă care va evolua sub comanda antrenorului Claudiu Dumitrescu.
Comitetul Director al CS Câmpina”

Generaţii în panouri

O tradiţie simpatică din vechea noastră lume liceeală pare a intra pe o inexorabilă pantă a declinului: panourile cu fotografiile care imortalizau absolvenţii unei clase de liceu. În Câmpina,  această modă era importantă pentru mica noastră lume, venind într-o continuitate de mai bine de două decenii. Mergând la ore, treceam prin holurile liceului pe ai cărui pereţi erau agăţate nenumărate panouri cu sute de tineri foşti absolvenţi. Cum ar veni, înaintaşii noştri. Nu exclud posibilitatea ca diverşi colegi să-şi fi văzut părinţii tineri în fiecare zi şi la liceu, nu numai acasă! Nu se aştepta „darea Bac-ului” pentru a şti dacă poţi avea onoarea de a fi agăţat de peretele liceului şi, în fond, orice clasă îşi avea şi oile ei negre (avuseserăm şi noi una: învăţând într-o clasă umanistă, fetele deţinând majoritatea zdrobitoare, inevitabil una dintre ele a fost surprinsă singură, după încheierea orelor, în clasa de curs, tocmai cu un băiat de la real - eterna poveste!) 
Fiecare clasă era obligată să-şi facă un tip standard de fotografii, probabil 3/4, pentru că spaţiul era limitat, în fiecare panou fiind nevoite să se înghesuie între douăzeci şi treizeci şi cinci de astfel de cartonaşe dreptunghiulare; în plus, în partea superioară erau ordonate chipurile dascălilor care ne predaseră de-a lungul celor patru ani. Dirigintele ocupa poziţia centrală, fiind pater et mater familiae. De regulă profesorii erau comozi şi nu-şi actualizau (adică nu recurgeau la update) fotografiile din tinereţe care migrau astfel de la un panou la altul, de la un an la altul şi chiar de la un deceniu la altul. Apărea astfel categoria profesorilor nemuritori, veşnic neschimbaţi, subiect de bune glume. În mod natural, doar un singur fotograf câştiga prin încredinţare directă contractul de a fotografia o întreagă generaţie de două sute de liceeni. Prezentase el cea mai bună ofertă? Mister. Cert este că celebra O.U.G. 34 din 2006 încă nu fusese adoptată. Fiecare clasă era programată într-o zi distinctă, abia mai chiuleam şi noi puţin. Norocos din fire, am fost nevoit să-mi îmbrac costumul bleumarin, din stofă grea, făcut pe măsură, la croitorie, să-mi strâng gâtul cu o cravată subţire tocmai într-o prea frumoasă zi de mai, când, la ora 11, soarele deja încingea atmosfera. Aveam întâlnire cu nemurirea! Nu am înţeles de ce fotograful ne-a obligat să ne înclinăm capul fie către stânga, fie către dreapta. Nu ne-a întrebat nimic despre simpatiile noastre politice, ne-a împărţit în două grupe anume pentru ca prima să-şi îndrepte capul către cea de-a doua. Două turme de tăuraşi. Sigur avea o justificare raţională. Fotograful, un tip slabuţ, tras la faţă şi cu chelie, cu o piele gălbejită de parcă toată viaţa şi-a fi trăit-o în sufrageria casei sale vechi, interbelice, unde-şi organizase studiul improvizat, bătrân cam pe la 45 de ani, ursuz, a fost impresionat doar când a auzit că printre noi se află şi fiul unui vestit avocat din localitate.  Şi-a dat ochii pe spate şi i-a acordat de două ori mai multă atenţie şi cadre decât nouă. Să fi mirosit o posibilă viitoarea celebritate? În fiecare clasă exista cineva care se ocupa cu strânsul banilor atât pentru panou cât şi pentru fotografii. După două-trei săptămâni ne-au fost înamânte trei fotografii format mare şi vreo cinci mici, pentru viitoarele diplome de bacalureat care, în acele vremuri, erau o certitudine nu numai pentru că nu existau camere de supraveghere, dar şi pentru că, nenicule, se facea carte, nu glumă. Căci toţi cei care au trecut acum ceva timp printr-un liceu nu au cum să scape de acest paradox şi stereotip: ehe, pe vremea mea se făcea carte (cu subsidiarul, nu ca acu’!) Cum pentru panoul clasei se lipea doar o fotografie mare, ne mai rămâneau două pe care le schimbam cu ceilalţi colegi. Făceam schimb de fanioane, cum ar veni.  Le ofeream cu multă atenţie fie iubitei/ iubitului, fie iubirii care nu se lăsa iubită sau celui mai bun prieten neuitând să scriem pe verso mesaje nemuritoare: versuri compoziţie proprie, versurile unor titani ai liricii moderne sau maxime şi aforisme. Oricum nu prea aveai spaţiu, trebuia să fii concis. 


Panourile promoţiilor erau expuse în vitrinele magazinelor de second-hand, agenţiilor de turism, alimentarelor, librăriilor  din centrul orăşelului etc. Clasa care avea în rândurile sale fiul unui privatizat-de-succes îşi punea panoul în vitrina celui mai scump şi select magazin de pe bulevard, lângă ţoale noi sau second-hand, covoare din Turcia, boxe şi radiocasetofoane Tehnotonic. Nu numai liceul nostru teoretic, singurul cu un astfel de profil din Câmpina, cunoştea această tradiţie, ci toate celelalte. În funcţie de profilul lor, puteam admira panouri care aveau ca fundal macarale, motoare, maşini (Liceul Mecanic), copaci, cabane sau poduri din lemn (Liceul Forestier care era avantajat din start în realizarea unor astfel de panouri din lemn!), electromotoare, generatoare electrice, bobine (Liceul Energetic) sau diverse sonde şi instalaţii petrolifere (Liceul de petrol şi gaze). Absolvenţii liceului teoretic erau mândri de inexistenţa acestor constrângeri industriale şi, mai mult, îşi considerau liceul puţin martir (un termen la mare modă imediat după 1989), căci suferise (cel puţin promoţiile de dinainte de 1989, nu noi) o transformare urâtă, devenind dintr-un tradiţional liceu teoretic unul industrial. Doar ţara avea nevoie de industrie, nu de teorie! 
Fotografia şi felul cum vrei să arăţi în ea pot spune mult mai multe decât am fi tentaţi să credem la o primă vedere: exprimă modalitatea cum dorim să fim receptaţi de comunitate, mai ales când expunerea ei era clară, directă, fie pe un zid stingher de liceu unde oricum ajungea să fie agăţată, fie expusă în centrul târgului pentru câteva săptămâni, devenind un eveniment social important, căci hrănea gura târgului. Din acest punct de vedere, cronologic-istoric, apar două perioade mari şi foarte clar departajate: panourile din regimul comunist care nu permiteau nici un fel de abatere de la morala pudică şi uniformizatoare a regimului liceal (nu degeaba uniformele pot fi regăsite în ciclul de filme Liceenii cu Ştefan Bănică jr. şi Oana Sârbu) şi panourile generaţiilor postdecembriste. 
Analizând stilul vestimentar şi dar şi atitudinile între perioada anilor 2000 şi cea comunistă apare şi un ev mediu, cel al primelor generaţii de după 1989 care au fost formate o bună perioadă de timp în comunism, dar au prins şi ani buni de studiu în vălmăşagul primilor ani de după 1989. Acestea sunt generaţii oarecum confuze, cu priviri care parcă exprimă surprinderea şi mirarea intrării într-un alt orizont, cel al libertăţii. Generaţiile de după anul 2000 (considerate în ansamblul lor) degajă siguranţă, rebeliune, frondă integratoare, tupeu, fiind îmbrăcate în concordanţă cu modele adolescentine fidel copiate după cea americană. Fiecare panou trebuia inspirat şi însoţit fie de un citat celebru, un proverb din înţelepciunea autentică a poporului român, dar şi mai bine, de un dicton latin. Muream dupa dictoanele latine de genul Per aspra ad astra etc. Înţelepciunea şi spiritul de frondă al clasei mele umanistice de limbi străine şi-a spus cuvântul şi în acest domeniu: am preferat să fim moderni, să abandonăm latinitatea găunoasă pentru un vers dintr-un celebru compozitor tehno, un anume Scooter, care într-una din ariile lui devenite celebre rostea, sentenţios, sintagma - dum-dum, It’s nice to be important but it’s more important to be nice, bum-bum, un joc de cuvinte a cărui stupiditate mă încântă şi astăzi, semănând atât de mult cu toate pozele postate pe Facebook în care se preiau, pe nemestecate, citate din Nietzche şi Kant, dar şi maxime rupte din pseudo-înţelepciunea poporului feisbuchiza(n)t de genul prietenii sunt..., iubirea nu a ajuns...., dar ce este viaţa decât...,oamenii cred că... dar de fapt. 
În ultimii ani nu am mai observat prin vitrine apariţia unor astfel de obiecte memoriale şi nici măcar panouri cu întregi generaţii (aceasta venind să demonstreze şi scăderea dramatică a natalităţii după 1989, căci feţele care nu încăpeau decât în cinci-şase panouri separate pot fi acum îngrămadite relativ uşor într-unul singur), semn că această mică tradiţie a fost profund deranjată şi deraiată de reţele de socializare şi noile manii electronice. Probabil că ceea ce era un panou din lemn, cu fotografii din carton, vopsea, protejat de un geam, s-a transformat într-un grup pe Facebook. Şi cum să atârni grupul de pe Facebook pe pereţii liceului? 
Codruţ CONSTANTINESCU

Centrul Medical SanConfind este unul dintre puținele spitale din Prahova unde se realizează testul Patch pentru determinarea cauzei alergiilor

Sezonul călduros este considerat adevăratul sezon al alergiilor. Iar asta din cauza multitudinii de substanțe cu care pielea noastră intră în contact, în perioadele în care mercurul termometrelor indică temperaturi ridicate. Bolile alergice sunt tot mai des întâlnite. La Cabinetul Dermato-Venerologie din cadrul Ambulatoriului de specialitate al Centrului Medical SanConfind Poiana Câmpina (Policlinica SanConfind) se prezintă zilnic zeci de suferinzi. Unul din patru pacienți prezintă o formă de alergie, în cele mai multe cazuri fiind vorba despre așa-numita alergie de contact, după cum ne-a declarat doctorul Răzvan Bucur, medic specialist dermato-venerolog. 



„Unele alergii sunt ușor de descifrat, le putem depista din simpla discuție cu pacientul. Dar în alte situații este nevoie de o testare a posibililor alergeni, ba chiar de teste de laborator mai complicate, pentru cazurile mai dificile, cum ar fi, de exemplu, testul Patch. Noi, la Cabinetul Dermato-venerologie SanConfind, realizăm această procedură mai rar întâlnită și suntem printre puținii din Prahova care putem face această examinare. Este o procedură care ne ajută foarte mult în stabilirea cauzei alergiei”, ne-a precizat dr. Răzvan Bucur.


Cauzele alergiilor sunt nenumărate, de la căldură, umiditate, praf și poluare excesivă, până la polenul florilor, insectele, diferite plante, alimente sau produse cosmetice. 

Pentru mai multe informații și programări puteți suna la Cabinetul Dermato-Venerologie din cadrul Policlinicii Spitalului SanConfind Poiana Câmpina, la numărul de telefon 0372.327.450. 

18 iulie 2017

Dacă e vară, e Jazz-Rock Festival! Unul din cei mai buni ţambalişti ai lumii vine la Câmpina

În anul 2011, la aniversarea a zece ani de activitate neîntreruptă a Club Live (singurul club din Câmpina unde de-a lungul ultimului deceniu au avut loc peste 300 de concerte live cu invitaţi din ţară şi din străinătate), Liviu Briciu, managerul localului, decidea să organizeze la Câmpina un festival jazz-rock. O hotărâre extrem de inspirată putem spune cu certitudine azi, când Festivalul Jazz-Rock a ajuns la cea de-a şaptea ediţie şi se bucură de un mare succes la public.
„Reuşita unui spectacol live ţine în proporţie importantă de public” - spunea Liviu Briciu, muzician el însuşi, care a pariat pe câmpinenii iubitori de muzică bună şi a reuşit, în fiecare an, să le întreacă aşteptările, aducând pe scena amplasată în incinta ştrandului de la Casa Tineretului, pe unii dintre cei mai buni instrumentişti din jazz-ul şi rock-ul autohton. 
De la an la an, peluza din jurul ştrandului devine mai neîncăpătoare, iar publicul spectator este tot mai variat. De la prichindei de 3-4 ani, veniţi împreună cu părinţii şi până la persoane de vârsta a treia, toată lumea se simte bine, pentru că muzica este de calitate, iar organizarea este făcută cu mult profesionalism. 
Ediţia din acest an a Jazz Rock Festival se desfăşoară în zilele de 4, 5 şi 6 august şi aduce în faţa publicului meloman nume sonore din industria muzicală de gen. 
Despre capetele de afiş şi programul din acest an am stat de vorbă cu Liviu Briciu,  iniţiatorul şi organizatorul principal al acestui eveniment de anvergură, care ne-a declarat: „Chiar dacă a debutat ca un festival naţional, de la a V-a ediţie au început să participe şi artişti din afara graniţelor ţării. Aşa se face că şi la această ediţie avem doi invitaţi speciali şi anume Alex Calancea din Republica Moldova şi Marius Preda din Olanda. 


Alex Calancea este unul dintre cei mai cunoscuţi şi apreciaţi basişti din Republica Moldova, iar trupa sa, formată din instrumentişti profesionişti, este extrem de solicitată de interpreţii moldoveni. 
A doua mare surpriză pe care o facem câmpinenilor în acest an o constituie prezenţa pe scena festivalului a muzicianului Marius Preda şi a grupului său olandez. În acest moment, este considerat unul din cei mai buni ţambalişti ai lumii şi, mai mult decât atât, cântă la toate instrumentele posibile. 


A avut colaborări cu André Rieu, Vladimir Cosma, Dennis Chambers, Mike Stern sau Arturo Sandoval şi de-a lungul carierei a performat în faţa unor importante personalităţi ale lumii, cum ar fi membrii familiei regale a Olandei, membrii familiei imperiale a Japoniei, Vladmir Putin, precum şi în faţa celor de la The Rolling Stones, a actriţei Brigitte Bardot şi a multor altora. Marius Preda, un fenomen apreciat în Europa în şi lumea întreagă, iată că poposeşte anul acesta şi la Câmpina!”

Programul complet al JazzRock Festival, ediţia a VII-a

Vineri, 4 august - OPEN AIR, locaţie - Ştrandul Casei Tineretului
- „Koszika & The Hotshots” Tg. Mures - Koszorus Krisztina Koszika - Vocal, Cristina László - Piano, Éltes Áron - Sax, Zonda Attila - Bass, Szász Csaba – Guitar, Asztalos Zsolt - Drums
- „Alex Calancea Band” Chişinău - Alex Calancea - bass guitar, Serghei Ivanov – piano, Sergiu Vatavu – guitar, Nickel Russu - drums

Sâmbătă, 5 august - OPEN AIR, locaţie - Ştrandul Casei Tineretului
- „Beyond Duo” Iaşi - Sandu Bantas – vocal, Fabio Netca - piano
- „Marius Preda Trio” Olanda – Marius Preda – Cembalo, Piano, Violin, Kiba Dachi - Bass, Taco Gorter - Drums
- „George Baicea Blues Band” Bucureşti – George Baicea –Guitar& Vocal, Catalin Rasvan –bass, Nicu Geroiu - Drums

Duminică, 6 august - OPEN AIR, locaţie - Ştrandul Casei Tineretului
- „Say What” Cluj Napoca - Enyed Károly - piano, Sándor László - bass, Frankie Ercsei – drums
- „Irina Popa Feat. Kiba Dachi Experience” - Bucureşti – Irina Popa - vocal, Liviu Negru – Guitar, Eduard Nicolae –Keyboards, Nicu Dumitrescu – Percutions, Kiba Dachi – Bass, Adi Tetrade – Drums.

Festivalul este organizat de Asociaţia Culturală Euro Jazz-Rock, Casa Tineretului, Primăria şi Consiliul Local Câmpina
Sponsor principal: Lonestar SRL, Forja Rotec Buzău
Sponsori: Ursus România, Miru SRL, Manro SRL, Lemet SRL
Parteneri media: Valea Prahovei TV, Oglinda de Azi

Editorial. RĂSPUNDEREA

Săptămîna aceasta unul dintre faptele diverse care au reținut o clipă atenția publică a fost eliminarea a doi elevi din Dîmbovița de la examenul de bacalaureat, nu pentru că ar fi făcut cine știe ce matrapazlîc, ci pentru suspiciunea că lucrările să fi fost scrise de „mîini” diferite. Toată povestea are ceva de halucinație românească a prezentului traumatic de absurd. Comunicatul ministerului, după așa zisa anchetă, nu reușește să aducă nicio dovadă a vreunei ilegalități, ba nu conține nici măcar, cum ar fi fost obligatoriu dată fiind natura acuzației, expertiza vreunui expert grafolog. Am aflat de la unul dintre elevi că aceasta ar fi existat și că le dădea dreptate celor doi. Într-un comunicat confuz și lemnos pînă la doagă, ministerul „uită” de acuzația inițială și inventează că elevii ar fi făcut „semne” care ar fi permis identificarea lucrării. Fără nicio precizare în plus, „semnele” astea ar fi trebuit „dedicate”, ar presupune că se știe cine va corecta lucrarea (imposibil) și, în consecință, de acuzat ar fi și profesorii corectori. Aberant de la un capăt la altul. Și – pentru ca totul să fie cu moț – incoerențele continuă. Ministerul își calcă senin propriile legi și reglementări, permițînd celor doi elevi să dea proba buclucașă în sesiunea din toamnă. E un fel – indirect – de a recunoaște failibilitatea acuzației. Dar, moral și legal, decizia compromite și mai mult oficialitățile pentru că: 1. ori cei doi sînt vinovați, și atunci trebuie respectată regula cu cele trei sesiuni etc. 2. ori sînt nevinovați și atunci… Eu nu știu ce s-a întîmplat, de mai bine de un deceniu, cu toate riscurile asumate, refuz să iau parte la parodia umilitoare care se cheamă examene de orice fel, dar reacția ministerului mi se pare ilustrativă pentru gradul de degradare morală a școlii românești. Un minister care încurajează pe toate căile pseudo-performanța academică, plagiatul, mediocritatea mai mult sau mai puțin aurită, formalismul și evaluările de paradă s-a găsit să fie excesiv de sever și hiper-vigilent tocmai cu niște copii. Recomand un articol apărut tot în această săptămînă al prof. univ. Marian Popescu, președintele Comisiei de etică a Universității București, care a constatat plagiatul lui Ponta, autor al unor studii aplicate în domeniu. Domnia sa vorbește despre „corpul bolnav al învățămîntului românesc”, despre „absența oricărei preocupări pentru cultura eticii și integrității în toată arhitectura sistemului educațional”. Analiza sa, sigur, este axată pe învățămîntul superior, dar așa cum o arată trist și dramatic exemplul de mai sus, educația etică trebuie începută de la nivelul elementar. Și de la reacția, cîtă este, a corpului profesoral. Cel mai tăcut dintre corpurile noastre profesionale, fără nicio revendicare de conținut, cu excepția celor salariale, redus la scriptologie seacă și dominat de spaimele inspecțiilor, corpul profesoral trăiește doar la nivel individual, prin dăruire „apostolică” (aluzie la romanul lui Cezar Petrescu) și nu prin conștiința infrangibilă de corp profesional de elită. Compromisurile, lipsa de orizont filozofic, lipsa de discernămînt, slaba pregătire profesională și psihologică, refuzul discutării publice a chestiunilor esențiale (calitatea și dificultatea subiectelor de examen, programa, managementul resurselor etc.) anomizează pînă la disoluție această categorie. Vă dau un exemplu absolut minor: la sfîrșitul fiecărui an școlar fiecare profesor face o sfîntă cerere de concediu. Asta înseamnă, la nivelul țării, cîteva sute de mii de foi de hîrtie consumate inutil. Nu ar fi mai simplu o listă electronică în computerul secretariatului sau contabilității? Apoi, carnavalul lugubru al înscrierilor: pentru liceu se face o pompoasă „repartizare computerizată”, dar apoi trebuie să se ducă părinții la secretariatul liceelor cu sfîntul dosar cu acte. De ce nu se poate face și înscrierea computerizată? La fel pentru facultăți, un adevărat pelerinaj din toate colțurile țării spre marile și micile centre universitare pentru că nu putem face o înscriere on line. Cîtă vreme și nota de la bacalaureat există pe site-ul oficial al ministerului… Lucruri mărunte? Reforma poate începe cu mii de astfel de lucruri mărunte care să elibereze atmosfera irespirabilă din școala românească. Am scris și acum puțină vreme despre situația educației la noi, dar, în fiecare an, acum, în miezul verii, cam toată lumea discută despre asta. Cazul amintit aici, prin dramatismul lui absurd, oferă un alt prilej de meditație asupra impasului, a castrării noastre de viitor. Nu despre indigența intelectuală a d-lui Pop este vorba, ci despre una dintre ultimele noastre șanse istorice ca națiune. Etica, element lipsă în celula românului, nu este o disciplină de studiu, ci un mod de a fi în lume ca om. Mai grav decît că se taie pădurile e tocmai faptul că ăștia ne conving tinerii că poți trăi fără etică așa cum poți trăi fără păr pe cap. E la modă.
Christian CRĂCIUN

Băile Minerale Telega, în pericol de a fi închise

Băile Minerale Telega, situate în centrul localității cu același nume, sunt în pericol de a fi închise. Administratorul acestei ministațiuni, Virginia Cacarumbas, se luptă din răsputeri ca să păstreze baza balneară în stare de funcționare, în ciuda faptului că firma Oaky, cea care a câștigat concesiunea Băilor, este în insolvență. 

Un lac miraculos
Cand spui sare în pământ, spui comuna Telega, însă, din nefericire, spui şi alunecare de teren.  Dar când spui lac sărat, spui sănătate, întrucât băile cu apă sărată, se ştie, sunt benefice în tratamentul multor boli. Nu doar în clasicul tratament al bolilor reumatismale şi de articulaţii, ci şi în tratarea multor afecţiuni pe care nu le-ai bănui vindecate de o apă sărată. Existenţa comunei Telega este atestată documentar încă din 1562, istoria acesteia fiind strâns legată de exploatările de sare ce au asigurat dezvoltarea economică a localităţii în evul mediu şi mult după aceea. În acelasi timp, Ocna Telega a fost folosită şi ca loc de închisoare, aici fiind întemniţat, printre mulţi alţii, cunoscutul haiduc Iancu Jianu. Pentru colectarea sării, ocnaşii săpau gropi adânci de aproape 100 de metri în muntele de sare peste care se întinde comuna. Una din aceste gropi, săpată de ocnaşi în 1568, nu departe de centrul satului Telega, a fost abandonată, urmarea fiind umplerea ei cu apă  provenită din ploi şi topirea zăpezilor. Acest lucru a dus la formarea vechiului lac sărat Telega, în jurul căruia s-a dezvoltat astăzi celebra ministaţiune Băile Minerale Telega, cel mai important reper al turismului medical practicat în zonă. O legendă spune că apa acestui lac a ajuns atât de sărată şi din cauză că, peste rocile de sare sparte, au curs şiroaie de lacrimi ale suferinţelor îndurate de mii de ocnaşi care au trudit, în sânge şi sudoare, pe acest loc. Turiştii care vin şi revin în fiecare vară confirmă faptul că apa lacului, foarte bogată în clorură de sodiu, iod şi multe minerale, a fost şi continuă să fie o adevărată binecuvântare pentru cei suferinzi.  

Acțiunile distructive ale naturii dezlănțuite
Firma Oaky a câștigat concesiunea acestui loc de la Primăria Telega în 2003, în urma unei licitații publice, perioada concesiunii fiind de 49 de ani. De atunci, doamna Gina (cum îi spun turiștii), s-a făcut luntre și punte și a reușit în fiecare vară să redea circuitului public această oaza de sănătate care, de aproape un secol, reprezintă emblema comunei Telega. În aprilie 2009, în urma unor alunecări de teren cauzate de o lungă serie de ploi abundente, malurile lacului sărat Telega s-au surpat foarte mult, făcând ca nivelul apei să scadă cu patru-cinci metri. Alunecări de teren au avut loc deseori în Complexul Băile Minerale Telega, dar cele din aprilie 2009 au fost de o violenţă nemaiîntâlnită. Ele au provocat surparea unor galerii din vechea ocnă de sare (în craterul căreia s-a format acest lac), fenomenul determinând nu doar micşorarea nivelului apei, ci şi diminuarea considerabilă a suprafeţei lacului. Cum orice rău e spre bine, micşorarea volumului lacului a dus la creşterea salinităţii apei, lucru apreciat de mulţi turişti, care sunt de părere că merită să cobori în plus 20 de trepte, atunci când ştii că apa e mai sărată şi te poate vindeca mai repede. Totodată, prin dezvelirea şisturilor de sare, pereţii lacului au căpătat aspectul unei peşteri, ceea ce pe mulţi vizitatori i-a impresionat în mod deosebit. Iniţial, pentru umplerea crăpăturii şi consolidarea malurilor, au fost injectate, în numeroasele găuri forate deasupra lacului, zeci de tone de barită şi bentonită în amestec cu ciment. Ulterior, s-au folosit şi alte metode, unele tradiţionale, altele chiar occidentale. Astfel, au fost deversate în crăpăturile formate cantităţi uriaşe de fasole boabe, deşeuri de lână tunsă proaspăt de la oi în amestec cu frunze uscate, ori - după un model norvegian -, amestecuri de lut clisos cu deşeuri din piei de animale. Încet-încet, imaginea complexului s-a ameliorat continuu, nivelul apei din lac urcând cu aproape doi metri.

Acțiunile juridice ale dușmanilor dezlănțuiți
În niciun moment și sub nicio formă, doamna Gina, ajunsă acum la venerabila vârstă de 75 de ani, nu vrea să se dea înfrântă, în ciuda unei situații financiare nefericite în care a ajuns firma pe care o administrează. Femeia care conduce cu o mână de fier învelită într-o mănușă de catifea treburile Băilor Minerale Telega a biruit, de-a lungul anilor, numeroase obstacole, de-ar fi să amintim aici doar alunecările de teren din aprilie 2009, pata neagră din istoria Băilor, alunecări care au rupt o parte din malurile lacului.  Doamna Gina este convinsă că va birui și în războiul juridic declanșat de dușmanii firmei, care vor să îi rezilieze concesiunea și să pună mâna pe Băile Telega.  Anul trecut, s-a cerut în instanță declararea societății Oaky SRL în stare de insolvență. Instanța a decis, în august 2016, așa cum a cerut lichidatorul judiciar, intrarea firmei în insolvența simplificată (prin care se ajungea rapid la faliment), dar doamna Gina a contestat prin mai multe acțiuni această hotărâre judecătorească, solicitând intrarea în insolvență prin reorganizare judiciară, procedură care ar mai da o șansă de redresare firmei Oaky și implicit funcționării Băilor Telega. Termenele de judecată ale contestațiilor în anulare formulate de avocatul angajat de doamna Gina sunt stabilite pentru septembrie 2017, dar aceste procese se vor încheia, probabil, la finalul acestui  an, cel mai devreme. ”Nu înțeleg de ce se pun atâtea piedici firmelor cu capital autohton, de parcă nu am trăi în România și nu am fi o societate comercială cu capital integral românesc. Statul român ar trebui să încurajeze întreprinderile românești, iar firma Oaky, fiind înființată în 1992, se numără printre cele mai vechi 12 firme cu capital autohton din perioada postdecembristă. […] Lichidatorul judiciar a denunțat nu doar contractul de concesiune, ci și colaborarea mea cu un ong (cu care avem o colaborare foarte bună), ong care a cumpărat de la ANAF toate cabinele de pe plajă și motelul administrativ, după ce acestea au fost scoase la vânzare publică.  M-am zbătut pentru aceste Băi de parcă ar fi fost copilul meu, pierzând un apartament cu patru camere și o garsonieră, ambele în București, care mi-au fost luate în contul unei părți a datoriilor acumulate. Dorința mea fierbinte este să nu mă despart de locul ăsta pe care îl iubesc și pe care îl respect enorm.[…]. În plus, de parcă nu mi-ar fi ajuns atâtea bătălii juridice, Primăria Telega mi-a reziliat contractul de concesiune și m-a somat să părăsesc incinta Băilor, pentru a preda administrației comunei terenul liber de sarcini. Nu am autorizație de funcționare, dar pot funcționa pe declarația pe care am dat-o pe propria răspundere, că îmbăierile în apa lacului sărac se pot face în totală siguranță. Eu plec de aici doar dacă voi pierde toate bătăliile juridice, pentru că trag nădejde că justiția română îmi va da dreptate”, ne asigură doamna Gina. Ascultând și cealaltă parte implicată, primarul comunei, ne-a asigurat, la rândul său, că a respectat legea, care cere ca hotărârile definitive și irevocabile să fie aplicate fără întârziere. ”Noi am primit de la lichidatorul judiciar o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabila, care interzice dreptul de funcționare al firmei Oaky. Drept pentru care am notificat administratorul firmei și al Băilor Minerale să elibereze Baza și să predea terenul, negrevat de sarcini, administrației comunei. Autorizație de funcționare nu le-am dat, fiindcă am observat că nu îndeplinesc condițiile stipulate în caietul de sarcini, la care s-au angajat atunci când am încheiat contractul de concesiune. Contractul de concesiune a fost desființat prin denunțarea unilaterală de către lichidatorul judiciar. Constatând toate acestea, cu aprobarea Consiliului Local al comunei, am intentat și noi o acțiune în justiție, pentru rezilierea contractului de concesiune. În prezent, după opinia noastră, și nu doar a noastră, Băile Telega funcționează în afara legii”, ne-a declarat primarul Gheorghe Ilie.
Rămâne de văzut cum se va soluționa acest război juridic, ale cărui bătălii sunt departe de a se fi terminat.  

La Școala de Poliție „Vasile Lascăr”, ceremonia de absolvire a promoției 2017 s-a desfășurat în prezența ministrului de interne

Vineri , pe platoul central al Școlii de Agenți de Poliție „Vasile Lascăr” din Câmpina s-a desfășurat ceremonia de absolvire a promoției 2017, precum și de acordare a gradului profesional de agent de poliție elevilor acestei promoții. Se pare că noua promoție va intra mult mai repede în pâine decât se așteptau elevii, adică mai exact, în următoarele săptămâni. Dacă este să comparăm cu situația unor promoții din perioada 2008 – 2012, ai căror membri au fost încadrați pe post în anul ulterior absolvirii, cazul ultimei promoții a Școlii de Poliție poate fi considerat cu adevărat unul fericit. 


Este prima absolvire a unei promoții de când cea mai mare unitate a învățământului mediu din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române  este condusă de către comisarul-șef Vasile Tache. La eveniment a participat ministrul de interne - Carmen Dan, șeful IGPR – chestorul principal de poliție Bogdan Despescu, doi secretari de stat în Ministerul de Interne, numeroase cadre din conducerea școlii etc. Totodată, în tribuna oficială au fost prezenți numeroși „foști”: fostul șef al Poliției Române - general (rez) Pavel Abraham, foști directori ai Școlii de Poliție precum general de brigadă (rez) Constantin Cândea, colonel (rez) Alexandru Lefter ș.a.  


Promoția 2017 a Școlii de Poliție de la Câmpina numără 481 de absolvenți, dintre care 308 băieți și 173 de fete. Șef al promoției este Ionuț Cristian Turturea, care a absolvit școala cu media 9,93. Pentru meritele sale la învățătură, numele său va fi înscris pe placa de onoare a instituției. Primii zece absolvenți, în ordinea mediilor, au fost strigați și s-au aliniat în fața tribunei, unde au fost felicitați de ministrul de interne și de inspectorul general al Poliției Române. 


Grație strădaniei și rezultatelor obținute în pregătirea profesională, primii 10 elevi ai promoției își vor putea alege cu prioritate localitățile în care vor dori să fie repartizați. Este de remarcat că, după doi ani, ministerul de interne își trimite din nou cel mai înalt reprezentat la o ceremonie de absolvire a Școlii de Poliție din Câmpina. Ultimul șef suprem al MAI prezent la Școala de Poliție a fost Gabriel Oprea, în 2015, pe vremea când ”omul interesului național” (care s-a dovedit a fi omul interesului personal), era în culmea gloriei și pe cel mai înalt val. 
Adrian BRAD

„Scopul meu este să ating adevăratul potențial prin motivație, voință și muncă asiduă”

Din ciclul „Olimpicii cu care ne mândrim”: 
Mihnea Vîrlan, elev al Colegiului „N. Grigorescu”, a câștigat anul acesta medalia de bronz la Olimpiada națională de matematică

Prezentarea unora dintre elevii câmpineni care s-au evidențiat în mod deosebit, în acest an școlar, la olimpiadele naționale continuă azi cu Mihnea Vîrlan, elev în clasa a X-a la Colegiul Național „Nicolae Grigorescu”. Mihnea a câștigat medalia de bronz la faza națională a ultimei olimpiade de matematică, o performanţă care îi face mândri atât pe cei care i-au ghidat primii paşi în viaţă, cât şi pe profesorii lui, în mod deosebit pe prof. Tiberiu Pătran, cel care a dezvăluit tainele matematicii multor generaţii de elevi şi care l-a şi pregătit pentru acest concurs.
Pentru cei care vor să îl cunoască mai bine pe elevul Mihnea Vîrlan, sperăm că interviul de mai jos va fi de folos.


- Pentru început, te rog să ne spui câteva cuvinte despre tine.
- Mă numesc Vîrlan Mihnea-Alexandru, am 16 ani și sunt elev la Colegiul Național „Nicolae Grigorescu”, la clasa a X-a A (profil matematică-informatică). M-am născut la data de 7 februarie 2001 în Câmpina, unde locuiesc și în prezent. Cursurile gimnaziale le-am urmat la Școala Centrală, unde am început să excelez în matematică, fiind ajutat de doamna profesoară Carmen Grapa, care m-a îndrumat, m-a motivat și m-a ajutat să capăt cât mai multă încredere. Scopul meu este să ating adevăratul potențial prin motivație, voință și muncă asiduă și continuă. Ca activități de relaxare a sufletului și a minții, eu prefer plimbările și călătoriile în alte țări. Prefer și filmele, în mare parte SF.  Aș mai spune că sunt membru al Centrului Județean de Excelență din Prahova, locul unde cei care vor să învețe mai mult se simt încurajați. 
- Numește și caracterizează profesorul care te-a pregătit pentru Olimpiada de matematică.
- Profesorul care m-a pregătit pentru olimpiadă și m-a încurajat mereu este domnul Tiberiu Pătran. Stilul de predare excepțional combinat cu un umor de calitate, tactul său pedagogic, toate fac ca orele de matematică să devină printre cele mai frumoase. Uneori, ne dă sfaturi utile pe care să le folosim în viață. Cel mai important lucru este că ne încurajează să muncim și să progresăm în înțelegerea matematicii, prietenul de drum pentru oricine dorește să se inițieze în cea mai pură formă a gândirii.
- Cum a fost la Olimpiada de matematică – 2017?
- Olimpiada Națională de matematică 2017 a avut loc la Timișoara. Atmosfera de acolo a fost una de excepție, nemaivorbind că Timișoara este unul dintre cele mai frumoase orașe pe care le-am văzut. Au participat foarte mulți elevi, care și-au demonstrat talentul și creativitatea. De altfel, soluțiile fiecărui elev au dovedit reflexele pe care acesta le-a dobândit în vederea pregătirii pentru națională. Proba a constat din patru probleme: două de geometrie, care au fost abordabile, și două de algebră, care au făcut diferența, mai ales una în care au apărut funcții. Am obținut medalia de bronz și m-am calificat la un baraj în urma căruia se constituia lotul național lărgit. Ce-i drept, nu am avut noroc la baraj, dar am resursele necesare pentru ca, în viitor, să am mai mult succes. Pentru mine, această olimpiadă a reprezentat momentul în mi-am dat seama că totul e posibil.
- Matematica este materia ta preferată sau ai mai multe materii pe care le iubești în egală măsură? 
- O pasiune la fel de mare am și pentru fizică. Mă bucur că îl am ca profesor pe domnul Chițu Cătălin, dirigintele meu, care m-a ajutat să îmi cunosc potențialul la fizică. Luând premiul al doilea la faza județeană a olimpiadei de fizică, am reușit să demonstrez că pot. Și sunt convins că e loc de mai bine.
- Când ai simțit prima chemare către matematică și ce (sau cine) te-a influențat în acest sens?
- La începutul gimnaziului, am simțit prima mea chemare către matematică, către inițierea în universul raționamentului pur. Particip la olimpiade și concursuri  din clasa a VI-a, și cu fiecare an care trece, perseverez tot mai mult. Continui acest drum cu ajutorul voinței și al motivației, susținut de familie și profesori. 
- Cum au apărut primele metode de calcul, primele elemente de matematică din istoria omenirii? 
- Aceste metode au apărut pentru a ajuta primele civilizații în  activități precum comerțul, măsurarea suprafețelor și predicția evenimentelor astronomice. Simbolurile pentru adunare, scădere, înmulțire și împărțire au simplificat scrierea și redactarea raționamentelor. Simbolurile + și - au apărut prima data în „Mercantile Arithmetic” a lui John Widmann. Inițial nu se refereau la semnul numerelor și la operațiile de adunare și scădere, acestea exprimând surplusul și deficitul în problemele economice. Originea semnului „+” se explică prin conexiunea cu latinescul „et”. În matematica românească aceste simboluri au fost introduse prin T. Iancovici în 1777. Primul simbol pentru înmulțire a fost „×”, fiind folosit prima dată în lucrarea „Clavis Mathematicae” (Cheia Matematicii). Punctul „·” a fost propus în 1631 de Harriot Thomas şi impus ca simbol de înmulţire de Gottfried Wilhelm Leibniz. Acesta din urmă atrăgea atenția, într-o scrisoare adresată lui John Bernoulli, că simbolul „×” putea fi  confundat cu litera x. Simbolul actual pentru împărțire „:” a fost propus de Leibniz în „Acta Eruditorum” (Jurnalul savanților), cartea care pune bazele logisticii matematice. Este posibil ca oamenii să-și fi dezvoltat anumite abilități matematice încă înainte de apariția scrierii.
- Istoria matematicii nu are un început clar definit, însă apariția matematicii este strâns legată de evoluția omului. Sunt convins că omul primitiv nu ar fi evoluat așa de mult doar cu scrisul și cititul, fără dobândirea unor cunoștințe de matematică.
- Aici aș putea vorbi despre dezvoltarea comerțului și gestiunea recoltelor (care nu se puteau face fără cunoștințe de matematică), despre măsurarea și delimitarea strictă a suprafețelor din Egiptul antic, pentru ca, după retragerea Nilului, mâlul rămas în urma apelor să nu mai încurce recunoașterea unor terenuri etc. Unele dintre cele mai vechi relicve ale matematicii au fost descoperite de-a lungul Nilului. Acolo condiţiile erau prielnice agriculturii. În perioada Egiptului Antic, era o strânsă legatură între birocraţie şi evoluţia matematicii. Pentru egipteni, cel mai important eveniment al anului era revărsarea Nilului, folosită de asemenea ca referinţă a începutului unui nou an. Pentru acest calendar au fost numărate zilele între două inundații consecutive și cele dintre două faze ale lunii. Înregistrarea acestor zile era esențială și pentru practici religioase. Odată cu creșterea în dimensiuni a așezărilor, era nevoie de modalități pentru a le administra: suprafețele trebuiau măsurate, iar taxele calculate și colectate. Astfel, oamenii au început să numere şi să măsoare. La început, aceştia au folosit propriile trupuri pentru a măsura lumea. 
- Care crezi că sunt primii trei matematicieni ai lumii ca importanță, și prin ce s-au făcut remarcați?
- În opinia mea, primii trei matematicieni ai lumii ca importanță sunt Euclid, Thales și Diofant. Euclid a pus bazele aritmeticii și ale geometriei plane și spațiale. Este cunoscut pentru lucrarea Stihia (Elementele) care tratează atât geometria cât și algebra (exemple: proporții, teoria numerelor, numerele prime, numerele perfecte și iraționale). Constituie o capodoperă în ceea ce privește modul cum este aplicată logica în matematică. Thales poate fi considerat cel care a adus geometria în Grecia. Teoremele elaborate de el au constituit temelia matematicii grecești. Diogene Laerțiu spune că „Thales a fost primul care a determinat cursa Soarelui de la un solstițiu la celălalt și a declarat că mărimea Soarelui ar fi a 720- a parte din cercul solar, iar mărimea Lunii ar fi aceeași fracție din cercul lunar. Se spune că el a descoperit cele patru anotimpuri ale anului și l-a împărțit în 365 de zile”. Diofant este considerat părintele algebrei. A fost autorul unei serii de cărți grupate sub titlul „Arithmetica”. La Diofant apare prima dată noțiunea de număr negativ.
- Grecii antici, popor de filosofi, au apropiat matematica de filosofie, reușind să-i confere un grad mai mare de abstractizare. Tu vezi în numere ceva mai mult decât niște noțiuni abstracte?
- Într-adevăr, Pitagora credea că numerele reprezintă esența lucrurilor, iar universul este un sistem ordonat și armonios de numere și raporturi numerice. Eu văd în numere esența vieții, calea către tot ce înseamnă exact, precis. 
- Se zice că matematica disciplinează omul. 
- Plecând de la vorbele înțelepte ale lui Pitagora, „Matematica nu ne învață să adunăm iubirea, nici să scădem ura, dar ne învață că orice problemă are o soluție”, pot ajunge la concluzia că matematica poate fi percepută ca un ghid în viață.
- Dacă luăm de bună zicerea conform căreia „românul s-a născut poet”, s-ar putea spune că din români nu se prea nasc matematicieni. Totuși, ne-am putea lăuda cu ceva descoperiri în matematică? 
- Sunt români care s-au făcut cunoscuți pentru descoperirile lor în matematică, la bază fiind pasiunea fără margini și dorința de a descoperi. De exemplu, Titu Andreescu a adus contribuții în algebră, o inegalitate purtându-i numele. De asemenea, Gheorghe Țițeica a descoperit o teoremă interesantă în geometria plană, în timp ce desena cercuri cu o monedă de cinci lei (de unde și numele teoremei: „Problema piesei de 5 lei”). Personal, Grigore Moisil m-a impresionat cel mai mult prin faptul că vorbele lui de duh transmiteau esența vieții așa cum o vedea el.
- Te-ai gândit ce facultate ți-ar plăcea să urmezi? 
- Nu m-am decis încă, dar m-ar interesa o carieră în cercetare.
- Cum te vezi peste 20 de ani ?
- Peste 20 de ani m-aș vedea o persoană sigură pe sine, care va duce la bun sfârșit ceea ce își va propune. Este foarte important să am scopuri în viață, să lupt pentru a-mi atinge idealurile și să am, ca partener de drum, matematica. 
Adrian BRAD

Lansarea volumului „Dantele interioare”, semnat Monica Radu, a umplut până la refuz sala Bibliotecii Municipale

Un eveniment remarcabil, în contextul general al multor asemenea găzduite de Biblioteca Municipală, a avut loc sâmbătă, 15 iulie, la orele 11.00. Sala arhiplină (s-a stat în picioare, printre rafturile cu cărţi!) a asistat la lansarea unei cărţi şi a unui nou scriitor câmpinean: Monica Radu. Debutul său în proză înseamnă mărturia despre o perioadă dificilă din viaţa sa, aceea de după accidentul de circulaţie căruia i-a fost victimă în urmă cu două decenii şi în urma căruia a rămas imobilizată într-un scaun cu rotile. 

Foto: Facebook/Daniela Palade Teodorescu
Cu mijloacele cele mai adecvate creaţiei literare, autoarea oferă cititorului o carte convingătoare, veridică, emoţionantă. Monica Radu este o învingătoare. Dizabilitatea care ar fi putut-o condamna la inactivitate şi depresie, s-a transformat, printr-o voinţă de nezdruncinat, în abilitatea de a câştiga toate luptele; întâi aceea cu sine, apoi aceea cu lipsa de înţelegere a unor oameni presupus apropiaţi, cu viitorul care trebuie să fie plin de speranţă. 
Daniela Teodorescu, editor şef al revistei „Avantaje”, a subliniat că „«Dantelele» Monicăi Radu sunt transcrierea unor trăiri interioare despre care a evitat multă vreme să vorbească. În schimb, a scris. Şi a făcut-o în aşa fel încât noi să înţelegem că nu avem în faţă un om patetic, ci unul foarte puternic. A făcut-o în aşa fel încât noi, cititorii, să înţelegem cum şi-a acceptat soarta, cum şi-a întărit credinţa şi cum şi-a transformat crucea în coroană. Cum a intrat în jocul vieţii cu cărţile pe care le-a avut pe masă şi a câştigat. Cartea ei este precum sufletul ei: delicat şi tenace, în acelaşi timp. O carte care trebuie citită şi care s-ar putea să ne schimbe percepţia asupra multor lucruri.”

Foto: Facebook/Daniela Palade Teodorescu
Emoţionat s-a declarat scriitorul Florin Dochia, cartea Monicăi Radu fiind socotită de el un cert succes editorial, datorită artei scrisului pe care o stăpâneşte atât de bine, încă de la început, încât lectorul se lasă subjugat de cuvintele care descriu, cu mare forţă, trăirile, întrebările, suferinţele, victoriile. „Dacă  proza Monicăi Radu te pune pe gânduri şi te emoţionează, înseamnă că ai câştigat un prieten, unul care-ţi va fi mereu aproape, care-ţi va fi Aproapele. Felicit autoarea, scriitor adevărat, fără îndoială, felicit editura şi pe toţi aceia care au susţinut acest debut remarcabil. Aştept cu nerăbdare o nouă carte a ei, poet cu un titlu la fel de frumos.”
Monica Radu a acordat zeci de autografe şi a primit o mulţime de buchete de flori, astfel că sala Bibliotecii părea o grădină. 
Cei care-şi doresc cartea „Dantele interioare” o vor găsi curând la chioşcurile de presă din Câmpina. (F.F.)

Monica Radu are 40 de ani şi este mama a trei copii - Petru, Ioan şi Ilinca. A absolvit Facultatea de Litere din cadrul Universităţii Bucureşti, Facultatea de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii Târgovişte şi urmează un master în teologie. Lucrează ca registrator, traducător şi translator la Spitalul SanConfind. Este o persoană foarte activă, implicată în numeroase campanii sociale, o adevărată activistă pentru drepturile persoanelor cu dizabilităţi. 

Un proiect de educaţie prin joacă iniţiat şi susţinut de Asociaţia de Părinţi a Şcolii „Al. I. Cuza” din Câmpina

Asociaţia de Părinţi a şcolii „Al.I.Cuza”, în parteneriat cu Şcoala Gimnazială „Al.I.Cuza” din Câmpina, a derulat timp de două săptămâni, în perioada 3-14 iulie 2017, proiectul de vară „Educaţie prin joacă”.


Sub îndrumarea voluntarilor din cadrul Asociaţiei de Părinţi a şcolii, 40 de copii au participat la ateliere de activităţi precum acordarea primului ajutor (în colaborare cu Şcoala Sanitara Superioară „Dr.Dinu”), jocuri sportive distractive și de competiție, lecții de inițiere înot la Bazinul Didactic, vizite la Şcoala de Agenţi de Poliţie „Vasile Lascăr” şi la Castelul Iulia Hasdeu, jocuri de mişcare în parcurile amenajate din Câmpina, drumeţie şi picnic pe dealul Muscel şi o excursie la Gradina Zoologică Bucov. Costurile proiectului au fost suportate de către Asociaţia de Părinţi. Echipa de voluntari care a asigurat buna desfăşurare pe tot parcursul desfăşurării proiectului a fost constituită din: coordonator proiect - bibl. Anda Miroiu, înv. Sanda Secăreanu, înv. Oana Ştefan, elev voluntar Rocsana Tătaru, Ştefan Balaş.

Terapia 3D a scoliozei, disponibilă la Centrul Medical SanConfind

Statisticile arată că România este pe primele locuri în lume, în ceea ce privește frecvența scoliozelor grave la copii. O metodă neinvazivă de tratament a scoliozei este terapia Schroth, disponibilă în cadrul Centrului Medical SanConfind Poiana Câmpina. Scolioza este o afecțiune gravă, care apare îndeosebi la copii și adolescenți. Ea reprezintă o deviere a axului coloanei vertebrale în planurile frontal, sagital și orizontal. În 80% din cazuri, scolioza predomină la adolescenții de sex feminin, iar formele severe apar, în unul din zece cazuri, tot la fete. Boala se evidențiază mai ales în perioada de creștere rapidă din timpul pubertății, dar sunt și cazuri în care aceasta apare mai devreme.


Terapia Schroth este cea mai eficientă metodă de tratament a scoliozei și cuprinde un program de exerciții fizice, concepute special pentru a stopa deviația coloanei vertebrale. Exercițiile se efectuează sub atenta supraveghere a kinetoterapeutului. Scopul terapiei Schroth este îndreptarea coloanei vertebrale prin elongația activă a acesteia, derotarea vertebrelor, prin respirație tridimensională, precum și prin tonifierea și strechingul musculaturii în poziția maximă corectivă. Terapia Schroth are ca obiectiv principal reducerea gradului de scolioză, respectiv încetinirea sau stoparea progresării acesteia până la maturitatea osoasă. De asemenea, terapia Schroth previne o serie de procese degenerative ale diferitelor segmente (cum ar fi mușchii, articulațiile, zonele intervertebrale), ameliorează durerea la nivelul coloanei vertebrale, asigură creșterea capacității cardio-pulmonare și îmbunătățește starea psihică a pacientului.
Acest tip de tratament al scoliozei este indicat pacienților de la varsta de 8 ani, iar durata terapiei este stabilită de către kinetoterapeut. Terapia Schroth trebuie asociată cu purtarea obligatorie a corsetului special pentru corecția scoliozei. 

Terapia Schroth este disponibilă pacienților la Centrul Medical SanConfind Poiana Câmpina. Pentru a se programa, trebuie să acceseze site-ul www.sanconfind.ro la secțiunea BFKT.

Avantajele acestei metode sunt:
- Eficiența rapidă a terapiei, vizibilă în doar câteva săptămâni;
- Învățarea relative rapidă a metodei;
- Posibilitatea continuării terapiei și la domiciliu, cu supraveghere de specialitate, săptămânal.
Obiectivele metodei Schroth sunt:
- Îmbunătăţirea posturii şi aspectului estetic; 
- Stoparea progresiei curburilor; 
- Reducerea semnificativă a curburilor; 
- Îmbunătăţirea capacităţii cardio-pulmonare; 
- Îmbunătăţirea stării psihice a pacientului; 
- Facilitarea corecţiei posturii asimetrice; 
- Obţinerea unei imagini corporale optime; 
- Învăţarea de către pacient a menţinerii posturii corecte pe tot parcursul zilei. 
Cristina Tăbârcă (Radu), kinetoterapeut 

12 iulie 2017

Bazinul de Înot Didactic va fi închis o săptămână

Conducerea Clubului Sportiv Câmpina a anunţat marţi, 11 iulie, printr-un comunicat de presă, că în perioada 16 – 23 iulie, Bazinul de Înot Didactic va fi închis pentru revizie tehnică şi igienizări. Mai concret, administraţia bazinului a hotărât să schimbe apa şi filtrele de nisip (care se schimbă la fiecare doi ani), având în vedere că baza sportivă a fost folosită la capacitate maximă în ultimele luni.


Vă reamintim că precedenta perioadă în care bazinul a fost închis pentru igienizare a fost la sfârşitul lunii februarie 2017, atunci când baza sportivă a trecut în administrarea Primăriei şi Consiliului Local.

11 iulie 2017

Mihai Constantin – «stăpânul „inelelor”» din notele maxime obținute la probele BAC 2017

Laureat de bacalaureat în cel mai înalt grad, fără nicio legătură cu personajul principal, și nici cu celelalte personaje ale romanului de fantezie scris de englezul Tolkien, câmpineanul Mihai Ioan Constantin poate fi considerat unul dintre «stăpânii „inelelor”» din notele maxime obținute de aceștia la ultimul examen de Bacalaureat din România anului de grație 2017, într-o perioadă în care sistemul național de educație este într-o continuă dizgrație. În toată țara au fost 97 de astfel de „stăpâni” ai inelelor de la notele de 10 cu care acești tineri deosebiți au fost notați la toate probele BAC-ului. Nu știm dacă ei sunt cei mai maturi dintre toți cei aproximativ 137.000 de absolvenți de liceu înscriși pentru susținerea examenului național de Bacalaureat, dar, cu siguranță, au fost cei mai buni, din punct de vedere al rezultatelor, la examenul de maturitate din această vară. Suntem convinși că au fost destui absolvenți cel puțin la fel de bine pregătiți ca și «stăpânii „inelelor”», care însă nu au luat note maxime, pentru că nu au reușit să-și gestioneze cel mai bine emoțiile și stresul. Tot atât de convinși suntem că au fost mulți elevi-absolvenți confuzi, pregătiți cât să confunde Bac-ul bun pentru trecerea de la absolvirea liceului la absolvirea unei facultăți cu bacul de la trecerea Dunării de pe un mal pe altul.  
Proaspăt absolvent al Colegiului Naţional „Nicolae Grigorescu” din Câmpina, Mihai Constantin este unul dintre cei doi elevi prahoveni care au obținut media 10 la examenul de Bacalaureat din sesiunea iunie-iulie 2017. El a absolvit liceul cu media generală 9.89, la profilul matematică – informatică. Prin toate performanțele sale la învățătură, Mihai ne aduce aminte de vremurile în care orașul nostru era cunoscut ca având cei mai mulți intelectuali la mia de locuitori. 


- Cine ești tu, Mihai Constantin?
- Sunt născut în Câmpina, unde am și trăit până acum. Am crescut într-o familie de intelectuali, mama fiind profesoară de matematică, iar tata, inginer. Am urmat cursurile Școlii Centrale până în clasa a VIII-a, perioadă în care mi-am descoperit pasiunea pentru materiile reale: matematica, fizica, informatica. Am avut profesori foarte buni în gimnaziu, fiecare punându-și amprenta asupra evoluției mele.
- Ce materii ți-au plăcut cel mai mult în liceu și ce profesori din „Grigorescu” și-au pus amprenta pe formarea ta educațională?
- În liceu am urmat aceeași linie pe disciplinele reale, absolvind profilul Matematică-Informatică. Și aici am avut profesori foarte buni atât la materiile reale (matematica, fizica, informatica), cât și la materiile de cultură generală (limba română, biologie, istorie).
- În liceu, ai încercat să înveți foarte bine la toate materiile sau ai învățat numai la cele care urmau a-ți fi folositoare la admiterea în facultatea aleasă?
- Am încercat să învăț cât mai bine la toate materiile și am reușit să mă mențin la un nivel foarte bun pe toată perioada liceului. În clasa a XII-a, m-am axat totuși pe materiile la care am dat bacalaureatul și la care voi da admitere pentru facultate, dar fără a neglija total celelalte materii.
- Ce deficiențe crezi că are sistemul de învățământ liceal din România, criticat de multă lume pentru faptul că nu orientează elevii spre domenii pentru care au aptitudini?
- Din păcate, în România sistemul școlar nu are și acest rol: să ghideze elevii după aptitudini. Așa că fiecare se ghidează cum poate: urmează indicațiile părinților sau sunt influențați de prieteni sau cunoscuți, care s-au realizat într-un domeniu.
- Performanța ta, pentru care meriți tot respectul nostru, a venit pe fondul unor așteptări personale sau te-a surprins și pe tine?
- La Matematică și la Fizică eram sigur pe mine și asteptam note de 10. Și la Limba Română așteptam o notă mare, speram la 10, dar trebuie ținut cont că aici nota finală depinde de mai mulți factori, unii subiectivi, care nu pot fi cuantificați în același mod ca la Matematică și Fizică.
- Mi-a plăcut sinceritatea ta atunci când ai declarat în mod public că nu te așteptai să iei nota maximă la proba de română. Unii, mai cârcotași, ar putea spune că ai avut noroc în obținerea acestei performanțe. 
- Un rol important l-au avut simulările de la Limba Română, care m-au ajutat să identific zonele în care mai aveam de lucru. Am progresat permanent și am reușit să ajung la maximul de performanță la bacalaureat. Nu cred că a fost noroc, pentru că în ultimele luni am muncit pentru Limba Română mai mult decât pentru celelalte materii de la Bac.
- Ce-o fi în sufletul colegilor care, la finalul liceului, au obținut o medie generală mult mai mare decât a ta, dar nu au reușit performanța de a promova Bacalaureatul cu media 10? Poți să-i înțelegi? 
- Am terminat cursurile liceului cu media 9.89, iar, în general, nu am avut colegi cu medii mai mari decat a mea, deoarece în clasa mea am avut chiar prima medie timp de mai mulți ani. Așa că nu se pune problema unor medii mult mai mari ca a mea. De fapt, sunt convins că foarte mulți din colegii mei ar fi putut să ia, de asemenea, nota 10 la toate materiile examenului.
- La ce facultate vrei să dai și de ce această alegere?
- Vreau să urmez cursurile Facultății de Automatică, pentru că mi-am descoperit de ceva timp pasiunea pentru ingineria în domeniul calculatoarelor și sper să pun în practică ceea ce voi învăța la facultate.
- Astăzi ești pe buzele tuturor, ești celebru - pe merit și pe bună dreptate. Îți place celebritatea?
- Celebritatea este efemeră și nu trebuie să pierd din vedere obiectivul de a promova examenul de admitere, care se anunță destul de greu.
- Te-ai gândit să pleci din țară după ce termini facultatea? Ce părere ai despre tinerii care pleacă din țară după ce și-au desăvârșit educația pe cheltuiala contribuabililor români? 
- Chestiunea cu plecarea din țară ține de opțiunea fiecăruia, dar eu cred că dacă muncești suficient de mult, te poți realiza și la noi. Nu exclud în viitor un master sau o specializare la o universitate din străinătate, dar nu fac din asta un scop în sine. Deocamdată, mă concentrez pe ceea ce am de realizat aici.
- Cum te vezi peste 20 ani?
- Sper să îmi aduc contribuția la un proiect nou în IT, fie de software, fie de integrare hardware-software.
- Cum crezi că va arăta România peste 20 de ani? 
- Sper că va arăta mai bine decât acum. Odată cu evoluția tehnologiei, vom fi obligați să evoluăm și noi, ca oameni, și asta sper să ne aducă mai multă bunăstare.
Adrian BRAD