25 ianuarie 2017

Câmpina a fost, pentru o zi, capitala turismului românesc

În weekend-ul trecut, mai exact sâmbătă, 21 ianuarie, grație companiei medicale Centrul Medical SanConfind SRL din Câmpina (str. Progresului nr. 20), firma care administrează spitalul cu același nume de la Poiana Câmpina, municipiul nostru a găzduit cea de-a patra ediție a Forumului Romania Incoming, unul dintre cele mai importante evenimente ale managementului turistic românesc din ultimii ani. Datorită acestui fapt, am putea spune că orășelul nostru a fost, chiar și numai pentru o zi, capitala turismului românesc de tip incoming. Este vorba despre acea parte a industriei de turism prin care sunt aduși turiști străini în România. 

De ce este util Forumul de Incoming
Turismul de incoming constituie cea mai eficientă formă de turism prin care țara nostră se poate promova în străinătate, un turism care poate aduce venituri însemnate la bugetul național. Din păcate, puține agenții de turism românești sunt specializate pe incoming (doar câteva zeci dintr-un total de câteva mii), iar restul, marea majoritate, sunt axate doar pe trimiterea turiștilor români în străinătate (turismul de tip outgoing). Ponderea turiștilor străini sosiți anual în România reprezintă aproximativ 18% din circulația turistică de pe mioriticele noastre plaiuri, ceea ce nu constituie un procent deloc mulțumitor, câtă vreme bulgarii, vecinii noștri se pot lăuda, în acest sens, cu un procent de 67%. Mediul de afaceri din turism este aproape în totalitate privat, ceea ce presupune că se reglează în totalitate pe raportul cerere – ofertă, deci dialogul permanent dintre actorii din turismul românesc este absolut necesar. Spre deosebire de alte industrii, activitatea din industria turismului este la vedere (sau așa ar trebui să fie), are o mare vizibilitate, căci turiștii doar o data pot fi păcăliți cu servicii deficitare, ceea ce înseamnă că un turism de calitate trebuie pregătit foarte bine până la ultimul detaliu. Nemaivorbind că un turism care respectă regulile jocului poate fi un factor de educație, de cultură, de socializare și de sănătate. 



Spitalul SanConfind Poiana Câmpina – unanim apreciat de participanți
Forumul Romania Incoming 2017, desfășurat zilele trecute, a fost nu doar cel mai important eveniment al turismului românesc care s-a întâmplat vreodată la Câmpina (oraș de care comuna Poiana Câmpina este legată ombilical), ci ar putea fi și o excelentă modalitate de promovare a zonei Câmpina printre circuitele turistice de mare atracție popularizate în străinătate de către agențiile de turism de incoming. Câmpina era deja cunoscută turiștilor străini (iubitori de cultură, dar și amatori de paranormal) prin Castelul Iulia Hasdeu, dar acum, prin Centrul Medical SanConfind și turismul medical pe care îl promovează cu succes această clinică privată, cea mai mare din județul Prahova, meleagurile câmpinene vor fi și mai bine popularizate în proiectele de atragere a turiștilor străini de către firmele românești de incoming. Investițiile impresionante care s-au făcut la SanConfind au determinat organizatorul propriu-zis al Forumului, agenția InfoTravel România, să aleagă pentru ediția a patra, ca loc de desfășurare, Câmpina. Faptul că precedentele trei ediții s-au desfășurat la București, în locații celebre, spune multe despre cât de mult s-a îmbunătățit imaginea Câmpinei datorită Centrului Medical SanConfind. 


De altfel, coordonatoarea Departamentului de turism medical și marketing de la SanConfind, domnișoara Ioana Sultanii, a fost cea care i-a convins pe cei de la InfoTravel Romania că zona Câmpina merită să fie gazda celui mai important eveniment al turismului românesc de incoming. Forumul a avut aproape 150 de participanți, specialiști din industria de turism (de incoming), ghizi de incoming recunoscuți și reprezentanţi ai unor importante agenţii,  organizațiilor profesionale și publicații din turism. 
Sâmbătă dimineață, în prima parte a evenimentului, doritorii au vizitat Pensiunea Casablanca și  Hotelul Seva din Câmpina, iar apoi, a avut loc un tur de vizitare a Spitalului SanConfind Poiana Câmpina, aflat în plină extindere și care, la sfârșitul tuturor amenajărilor sale, va avea anvergura celui mai mare spital privat din județul Prahova. Toți cei care au vizitat clinica SanConfind au fost impresionați de tot ce au văzut acolo. Apoi, la mijlocul zilei, toți participanții au sosit la Cantina Confind, locul propriu-zis de desfășurare a dezbaterilor Forumului, unde li s-a servit masa de prânz, după care au urmat toate luările de cuvânt ale participanților la acest eveniment cu format de simpozion pe baza celor mai vii și mai deschise discuții despre soarta turismului românesc de incoming.



Promovarea deficitară a României în străinătate
Moderatorul discuțiilor a fost Marian Constantinescu, un cunoscut jurnalist de turism, cel care conduce revista Traveller Magazin. La începutul dezbaterilor, Ioana Sultanii a prezentat povestea de succes numită Centrul Medical SanConfind, subliniind și importanța turismului medical pe care îl promovează această clinică. 


Tot în deschiderea evenimentului au mai vorbit  Petre Dordea, cel care deține portalul de turism  infotravelromania.ro, Florina Ioanid - CEO Equestrian Adventure și Valentina Saygo – de la ”Ask for tax free”. Au mai luat cuvântul Călin Ile - director General Hotel Ibis Gara de Nord, președintele Federației Industriei Hoteliere din România; Octavian Bodron - ArtTour Romania (o agentie de publicitate turistica: filmari, clipuri de prezentare, sedinte foto profesionale, site-uri, campanii de publicitate, publicitate indoor/outdoor); Dan Anghelescu - BookingBucharest.ro - brandul de incoming al agentiei de turism La Piovra din Bucuresti; Razvan Nacea - Seytour – care a vorbit despre trecutul, prezentul si viitorul turismului medical; Ioana Marian - fondatoare si CEO al platformei de wellness desprespa.ro; Herman Rosner - managing director International Tourism & Trade. La final,  Toderas Andrei, CEO Ultramarin Timisoara; a vorbit auditoriului despre: Timisoara - capitala culturala din 2021. 


Au fost dezbătute toate problemele actuale ale turismului de incoming, opinia unanimă fiind aceea că există probleme mari în atragerea turiștilor străini în România, probleme ce țin de mulți factori. În 2016, conform INS, au vizitat România 2, 3 milioane de turisti straini, dintre care un milion ajung  in Bucuresti pentru: 60 % turism de afaceri si de evenimente; 20 % turisti de city break; 10 % turisti care i-au parte la circuite si aleg 1-2 nopti cazare in Bucuresti; 10 % concerte, vizite la prieteni. Marea majoritate a turistilor straini care ajung in Romania nu vin prin agentiile de turism, doar  vreo 300.000 turisti adusi de agentiile de turism. In Romania, industria de turism si calatorii contribuie cu 2 % la PIB-ul Romaniei ceea ce este foarte putin. De aceea ar trebui ca turismul să fie declarat o prioritate natională. Printre cauzele care împiedică atragerea turiștilor străini am putea aminti: menţinerea TVA la 19% pentru servicii turistice (doar la cazare TVA este de 9%); credibilitatea scăzută a agenţiilor din România; închiderea birourilor de promovare a României din străinătate; infrastructura proastă; taximetristii care cer mai multi bani turistilor straini; hotelierii care continua sa ofere un raport pret-servicii complet neatractiv; mentalitatea românilor de a-i jecmăni pe turiștii străini cu bani etc. Pentru creşterea numărului turiştilor străini care vizitează România ar trebui implementată prima de incoming (TVA - 0% la incoming), ar trebui să crească numărul agenţiilor de incoming, ca și numărul pachetelor turistice ctentante, ar trebui promovat turismul ecvestru. În prezent sunt doar câteva pachete turistice attractive pentru străini: 
City -break Bucuresti: Casa Poporului, Cismigiu, centrul vechi, Universitate , Ateneul Roman etc.
- Circuit Dracula : vizita la Castelul Bran sau castelul de la Bran, vizita la Curtea Veche, unde se afla bustul sau, si una pe insula de la Snagov, la manastirea unde a fost ingropat Vlad Tepes.
- Delta Dunarii
- Clubbing la Mamaia
- Circuit Ceausescu : vizitarea Palatului Parlamentului, a resedintei familiei Ceausescu din Primaverii si a vilei de la Snagov unde cuplul si petrecea sfarsiturile de saptamana.
- Trasee in Transilvania, manastirile din Bucovina, trasee pentru biciclisti.

Donează ziua de naştere!

În cadrul proiectului Școlile Păcii, organizaţia MASTERPEACE ROMANIA a iniţiat acțiunea Donează Ziuă de Naștere, acţiune prin care se urmăreşte obţinerea unor donaţii pentru copiii cu rezultate bune şi foarte bune la învăţătură, dar care provin din familii fără posibilităţi financiare. 
Astfel, la debutul acţiunii, medicul Călin Dengel și d-na profesor Gabriela Ogrezeanu au donat, alături de prietenii lor, pentru o familie din comuna Şotrile, Prahova, ai căror copii activează în proiect coordonat din partea Școlii Gimnaziale, comuna Şotrile, de doamna director, prof. Maria Dobrescu.


Doi membri fondatori ai asociației, Marian Dragomir şi Petrică Armencea, au fost cei care s-au asigurat că toate cadourile şi alimentele ajung la cei trei copii ai familiei Cepoiu aducând pentru câteva momente zâmbete pe feţele copiilor și părinților. 


Membrii MASTERPEACE ROMANIA vă așteptă alături de ei ca să vă donaţi ziua de naștere unor familii sărmane, dar cu copii premianți care sunt abandonaţi, de cele mai multe ori, de speranță. 
Persoane de contact: Maria Dobrescu, Câmpina, tel.0722561740 
şi Marian Dragomir, Ploieşti, tel. 0727847131.

Editorial. IDEEA ȘI TIMPUL

Două chestiuni trebuie avute în vedere apropo de tema de discuție din ultima săptămînă: cea a amnistiei și grațierii. Prima este ideea însăși: avem nevoie de o decizie privind amnistierea? Răspuns scurt și hotărît: nu! Doi: de ce atîta grabă, e o chestiune a cărei rezolvare arde așa de tare? Un guvern care nici nu și-a preluat bine atribuțiile face din eliberarea infractorilor prima sa decizie majoră. Evident, răspunsul la cele două întrebări nu poate fi dat decît simultan. Am auzit o mulțime de comentarii inteligente, elaborate, documentate despre „umanismul” amnistiei. Dar a discuta tema asta înseamnă a cădea într-o capcană. Pur și simplu ar trebui refuzată argumentarea, discutarea, condamnații trebuie să-și execute pedeapsa, să se recupereze pagubele și punctum. 
Deocamdată, în modul său non-conflictual pe care nu-l văd apreciat, încercînd să nu-l pună pe Grindeanu într-o lumină proastă, președintele Iohannis a oprit ticăloșia. Un foarte scurt răgaz. Și cum au pus-o la cale? Printr-un text redactat în biroul lui Dragnea, în timp ce acesta era plecat într-o călătorie halucinantă la investirea lui Trump, introdusă pe ordinea de zi a guvernului pe șest, era și datată… Doamna Shhaideh, mai puțin naivă decît o credeau comentatorii, reproduce un text al lui Ponta în care acesta îl acuză pe președinte că a încălcat Constituția, prezidînd ședința de guvern, pentru că Actul Fundamental prevede că asta se face în cazuri de siguranță națională. Doamna uită că Ponta e un jurist precar. Păi siguranță națională nu înseamnă numai război și calamitate, vi se pare că faptul că un condamnat definitiv, care deține vremelnic puterea politică, impune un act prin care ar fi eliberați cîțiva dintre cei mai mari spoliatori ai țării, fără a se fi recuperat nici un ban din averile făcute prin jaf, alături de o garnitură de cîteva mii de hoți mai mici, violatori, tîlhari șamd, vi se pare că asta nu ține de siguranța națională? 
Apropo de fostul om de la Palatul Victoria, îl credeam doar un imatur, superficial și iresponsabil carierist. Se dovedește, mai mult, un ins profund abject. Pentru ceea ce a postat după incendiul de la Bamboo nu sînt cuvinte suficient de puternice în DEX spre a putea fi caracterizat. Un om atît de veninos este toxic pentru mediul înconjurător. Să țopăi cu glumițele tale pe mormintele sărmanelor victime de la Colectiv și să-ți exprimi atît de sfruntat dezamăgirea că n-a fost la fel și la Bamboo este dovada unei lipse patologice de simț moral. Și nu există în Codul Penal nimic care să condamne calomnia că Iohannis a incendiat cele două cluburi? Cît de jos poate cădea moral un om? 
Revin la chestiunea eliberării corupților condamnați. De fapt, pe Dragnea nici măcar ăștia nu-l interesează, megaloman nu vrea decît să ajungă prim ministru și, imediat, președinte. Și are o condamnare plus un dosar în așteptare care ar însemna arestarea, și astea îl împiedică. Tot ce se întîmplă acum, s-a mai întîmplat în 2012. Atunci au ratat, la un fir de păr, acum tabăra lor e mult mai puternică, iar apărătorii civismului dezbinați și incoerenți. 
Sursa foto: Mediafax
Astăzi, duminică, se anunță mari acțiuni de stradă împotriva ordonanței „marii evadări”. Nu văd nicio urmare pozitivă, dar e ultimul mod de a mai  apăra o iluzie de democrație. Comentariile unor „oameni de bine” sînt șocante, e la modă un soi de „echidistanță” între cele două părți și o declamare larmoaiantă, „umanitară” față de condițiile din pușcării.  Dna. Mungiu Pippidi, care girează un think thank numit „România curată” nu e îngrijorată de această batjocorire a justiției, ci de cine scoate oamenii în stradă, „serviciile” evident. La fel dl. Academician Răzvan Theodorescu, știe bine cine îi plătește pe manifestanți. Știa  și cum a fost cu minerii în 1990 cînd Televiziunea sa îi arăta pe țărăniști cu xeroxuri de făcut dolari. Să observați ciudățenia că oamenii care ridică în slăvi civismul americanilor care au declanșat ofensiva anti Trump și ies la manifestații (chiar violente!) stradale sînt exact cei care acuză anunțata manifestație de la noi din țară de interese obscure și manipulare. Admirabilă consecvență! 
Nu am, din principiu, încredere în soluțiile „străzii”, cu atît mai mult a uneia atît de eterogenă cum e cea de la începutul lui 2017. Dar, momentan, e singura soluție de a opri ceea ce unii comentatori mai abrași au numit „PSD asociație de crimă organizată” să dețină întreaga putere. Rămîne o ultimă chestiune discutabilă, de neevitat. Oamenii ăștia fără niciun scrupul au fost votați de marea majoritate a celor care au venit la vot. În deplină cunoștință de cauză. Luptîndu-te cu PSD, lupți cu ei. Și aici lucrurile devin brusc mult mai complicate decît o simplă convocare pe FB la miting. Limbajul abraziv nu rezolvă nimic, fiecare dintre tabere aruncă, deocamdată, cu epitete infamante la adresa celeilalte. Eu însumi n-am procedat altfel în acest material. Pentru că nu am altă modalitate, splendida democrație neaoșă nu ne dă nicio șansă. 
Închei cu un citat care spune în cîteva rînduri ce am explicat eu aici într-o coloană. Pentru că prostia nu doare. „Acum nu că am fi un partid de infractori, dar la modul cum se pune problema, oricare dintre noi ar putea ajunge după gratii! Mulți dintre noi sunt deja acolo. Avem prieteni dragi, colegi de partid, cunoscuți și chiar membri de familie, care au și ei dreptul la demnitate si la guvernare” - lider PSD.
Christian CRĂCIUN

Familia Zisopol, prezenţă marcantă în comunitatea grecească din Câmpina

În urmă cu câteva luni, întâlnindu-mă cu prietenul meu din tinereţe, Mircea (Gică) Zisopol, acesta m-a rugat să-i dau un articol pentru revista comunităţii greceşti din România, pe care fiul său o publică în capitală. Am neglijat să dau însă curs cererii sale şi timpul, acest duşman grăbit (mai ales al celor din generaţia anilor 40 ai secolului trecut), nu mi-a mai dat ocazia să-mi ţin promisiunea. În urmă cu o săptămână, vestea sfârşitului neaşteptat al prietenului meu a venit ca o dureroasă lovitură, motiv pentru care încerc acum, prin rândurile care urmează, să-mi îndeplinesc făgăduinţa pe care i-am făcut-o. 
Câmpina noastră, oraş cosmopolit, a avut în perioada interbelică şi după aceea chiar, o importantă comunitate elenă formată din oameni de valoare din care aş aminti doar câteva nume: procurorul Parascopol (prieten apropiat al lui Mircea), d-na doctor dermatolog Dascalopol (celebră în oraş prin limbajul ei colorat, pe care îl folosea când îşi trata pacienţii), Adrian Ştefanide (poreclit de prieteni „Grecul”), dr. Stamatiade (într-o vreme şi medicul închisorii Doftana), avocatul Papadopol, geologul Picu Atanasiadis (care a plecat de la Institut, emigrând în Canada, unde a făcut o spectaculoasă carieră), dl. Columbatus (care cânta la hawaiană în Restaurantul Bucureşti şi avea o fată frumoasă ca o floare exotică), arhitectul Grigoropol, care locuia într-un cartier mărginaş, într-o casă modestă (el şi colegii săi, arhitecţii Crudu, Popişteanu, Finteşteanu, locuiau în case vechi, deoarece, pe vremea aceea, meseria lor nu-i îmbogăţea).
Grecii câmpineni s-au remarcat şi în comerţ. Foarte cunoscută era odată Biţa Grecoaica, care avea pe centru o simigerie – patiserie. După ce prăvălia i-a fost naţionalizată în perioada comunistă, a reuşit să-şi deschidă un magazin de coloniale împreună cu soţul ei, Nea Nelu, unde îşi servea clienţii exemplar. Dacă intrai să cumperi o pâine, plecai cu două sacoşe pline, deoarece Biţa ştia să te încânte cu marfa ei de bună calitate. 
În anii 50, comunitatea grecească a sporit brusc, pentru că în România au primit azil politic 30.000 de greci comunişti, care au luptat în armata generalului Marcos, în timpul războiului civil care s-a soldat cu o baie de sânge în Grecia. Înfrânţi, cei care au reuşit să fugă s-au refugiat în mai multe ţări socialiste. Mulţi s-au stabilit în Câmpina, unde anual se organiza o întâlnire cu toţi grecii răspândiţi prin mai multe oraşe ale ţării. Statul român le-a acordat multe ajutoare, burse pentru cei care voiau să facă studii universitare, locuinţe şi servicii bune. 
Dintre aceşti refugiaţi îmi face plăcere să amintesc de familia profesorilor Peios, de Ilie - un bun meseriaş amic al lui Mircea Zisopol, de Panaiota Cambake - o colegă a mea care a făcut Facultatea de Istorie, o grecoiacă blondă foarte frumoasă. Toţi aceştia au devenit prietenii apropiaţi ai lui Mircea şi îi întâlneam mereu în atelierul lui. 
Familia Zisopol a fost prezentă în Câmpina timp de o sută de ani, reprezentată fiind de trei generaţii. Tatăl lui Mircea Zisopol, de meserie plăcintar – cofetar, a pus pe picioare o afacere prosperă, având pe centru, în zona actualului Hotel Muntenia, două magazine, o patiserie şi o cofetărie de lux. (Am mai avut un prahovean ajuns celebru, al cărui tată avea aceeaşi meserie; e vorba de I.L. Caragiale, care într-o polemică cu fiul său, Mateiu, ameţit de oarece fumuri aristocratice, i-a atras atenţia că strămoşul său a fost plăcintar şi, cu tava pusă pe cap, vindea plăcinte calde pe uliţele Stambulului). Revenind, seniorul Zisopol s-a căsătorit cu o româncă de-a noastră din Maramureş, împreună cu care a avut trei copii: două fete şi un băiat. Spirit practic, dl. Zisopol şi-a îndrumat bine copiii în viaţă. Fetele, cuminţi şi ascultătoare, i-au urmat sfaturile, au învăţat bine şi au făcut o carieră frumoasă. Fiica cea mare s-a căsătorit cu un fruntaş al comunei Băneşti, dl. Tomescu, care provenea dintr-o familie bogată. Dânsa a lucrat ca funcţionar la CEC şi pentru a mai rotunji veniturile familiei şi a-şi întreţine fiica la facultate (aceasta a devenit, după Revoluţie, un priceput om de afaceri în Constanţa) făcea croitorie de lux, fiind foarte talentată, o adevărată creatoare de modele. Soţii Tomescu au reuşit şi să-şi ridice în Băneşti, pe proprietatea lor, o vilă cu arhitectură deosebită. Fiica cea mică a d-lui Zisopol, care învăţa foarte bine, a devenit medic stomatolog şi s-a căsătorit cu inginerul Duminică, directorul unei fabrici de panificaţie din oraş. Mica, după cum era alintată în familie, are o fiică devenită, de asemenea, medic. 


Mircea, spre deosebire de surorile lui, nu se prea omora cu şcoala şi intrase în grupul mare de tineri boemi ai Câmpinei. Seniorul Zisopol a avut însă inspiraţia să-l îndrume spre o meserie bănoasă şi l-a angajat ucenic în atelierul foto al domnului Rădoiaş. Aici mai lucra un amic al lui Mircea, Sandy Şteflea, care a părăsit meseria de fotograf, a făcut facultatea de mecanică la Braşov şi a ajuns director la marile uzine Dacia şi reprezentantul României în comisia CAER de la Moscova. În timp ce amicul lui făcea carieră, Mircea învăţa să facă bani. Pentru început, tatăl său i-a amenajat un atelier la Gura Ocniţei. Câţiva ani mai târziu îşi deschidea un studio fotografic în Câmpina, lângă Restaurantul Bucureşti şi mai apoi pe strada principală, chiar în centru, în zona actualei librării Diverta. 
Mircea Zisopol a fost printre puţinii negustori particulari ale căror afaceri reuşeau să supravieţuiască în vremea aceea în Câmpina. Nu pentru multă vreme însă. A trecut la Cooperativa Munca şi a preluat, după pensionarea lui Gogu Olteanu, elegantul studio (ce rivaliza cu cele din capitală) pe care Ştefan Olteanu, primul fotograf din Câmpina, îl ridicase pe centru. Spre deosebire de ceilalţi fotografi ai oraşului din acele vremuri (Rădoiaş, Chiţu, Mocanu), buni meseriaşi, Mircea a trecut şi la fotografia artistică, unde remarcându-se, a primit şi câteva premii la diverse expoziţii. Generaţii întregi de elevi s-au fotografiat pentru panourile şcolare la Zisopol. Tot la el veneau şi tinerii care se căsătoreau şi făceau fotografii cu nuntaşii, primind din partea lui, drept cadou, un tablou mare cu cea mai reuşită imagine. Iubitor al oraşului în care şi-a trăit toată viaţa, a strâns o imensă arhivă foto cu imagini de la cutremurul din 1977, de la demolarea centrului vechi, fotografii cu personalităţi câmpinene în diferite ipostaze şi imagini de la diferite evenimente. În atelierul său se strângeau mulţi prieteni, după închiderea programului, studioul devenind un adevărat club. Eram nelipsit de la aceste întâlniri la care veneau prieteni din tinereţe precum Cornel Popescu (Faraonul) şi Dan Bălteanu. De asemenea, Mircea se împrietenise cu mulţi profesori, între care Vasile Lungu (directorul Liceului „N. Grigorescu”), Gigi Găman (profesor de fizică, un om cu maniere deosebite) ori Costică Radu (directorul Casei de Cultură), alături de care rămânea ore întregi la un pahar de vorbă. 


Mircea Zisopol avea şi pasiunea călătoriilor. Până în 1990 a făcut multe excursii în Grecia cu maşina proprie, la care mai adăugase încă două rezervoare pentru benzină. După 1990, a umblat prin toată Europa, organizând şi câte două excursii pe an, având un bun tovarăş de călătorie în prietenul său, doctorul cardiolog Poenaru. 
Bucuria vieţii lui a fost fiul său. Impresionat de capacitatea lui Dragoş de a învăţa, Mircea i-a acordat un mare sprijin material. Băiatul, premiant şi olimpic la liceu, a fost şi şef de promoţie la Facultatea de Petrol şi Gaze din Ploieşti. Acolo, după terminarea studiilor, a rămas asistent şi a început o carieră spectaculoasă, dându-şi doctoratul şi devenind profesor universitar. La începutul carierei sale,  tânăr asistent fiind, s-a bucurat de sprijinul tatălui său pentru achiziţionarea unei maşini şi a unei case în Ploieşti. Generozitatea lui Mircea s-a făcut simţită şi asupra celor doi nepoţi, fiii lui Dragoş, acum studenţi. Dragoş a devenit foarte activ în comunitatea grecească din România şi a avut câteva mandate în grupul deputaţilor care reprezintă minorităţile din ţara noastră în Parlament. 
Prietenul meu Mircea s-a bucurat şi de o frumoasă poveste de dragoste cu atrăgătoarea sa colega de atelier. Lidia avea un famec deosebit, pentru că încărunţise de tânără şi îşi lăsase părul în culoarea lui naturală argintie. Lidia i-a fost o colegă de viaţă şi de muncă devotată, fiind specialistă în retuşarea clişeelor. Îmbolnăvită grav de o maladie incurabilă, cu toate eforturile depuse de Mircea, care a apelat la cei mai buni specialişti, Lidia s-a stins din nefericire mult înainte de vreme. În memoria ei, a fost ridicat pe mormânt un frumos monument din granit negru, pe care a fost fixată o fotografie color, într-un medalion oval, care îi înfăţişează pe cei doi soţi, tineri şi fericiţi. 
Mircea Zisopol a fost un om extrem de harnic. Îşi începea activitatea la 5 dimineaţa, când se ducea să developeze în laborator filmele din ziua precedentă, pentru ca seara să-l prindă tot în studio. A fost activ până la sfârşit când, la 78 de ani ai săi, încă era prezent zilnic în atelier. În urmă cu câteva zile, ajuns acasă obosit după o zi încărcată, şi-a făcut o cană de ceai, s-a aşezat pe un fotoliu şi a adormit pentru totdeauna, fără să simtă vreo suferinţă. 
Ţăranii noştri, mai ales cei în vârstă, aveau un salut când se întâlneau, urându-şi „Moarte bună!” Mircea a avut parte de o moarte bună. Acum, el care nu şi-a acordat prea multe clipe de răgaz, se va odihni lângă Lidia, singura lui dragoste profundă.
Alin CIUPALĂ 

Capela Hernea ar putea fi reabilitată, dar nu cu bani europeni, ci cu bani americani

Reabilitarea Capelei Hernea revine în actualitate și în politicile de modernizare a patrimoniului cultural al Câmpinei promovate de către autoritățile locale, proiectul fiind aproape abandonat de către Protoieria Câmpina și municipalitatea noastră, din cauza imposibilității de a accesa fonduri europene  după ce, mulți ani, s-a încercat acest lucru, dar fără succes. Se pare că proiectul renovării celebrei capele este încă viabil, banii urmând a veni nu pe filieră europeană, ci pe filieră americană. Mai exact, finanțarea ar putea să vină nu de la U.E, ci de la guvernul american prin Ambasada SUA la București. Asta dacă nu va schimba politica ambasadei americane, cu ambasador cu tot, noul președinte ales al Americii, Donald Trump, recent învestit în funcție. 


Până acum, cu fonduri oferite de către ambasada americană s-au realizat multe lucrări de restaurare și reabilitare ale unor importante monumente culturale din România. Construită pe la sfârșitul secolului al XIX-lea în stil baroc, capela a fost, în ciuda dimensiunilor sale reduse, una dintre bijuteriile arhitecturale ale Câmpinei, chiar și azi, când a ajuns o ruină, degajând un aer misterios și plin de atractivitate. Povestea capelei este interesantă și include în ea veritabile pagini de istorie câmpineană. În anul 1863, dupa secularizarea averilor mănăstirești și bisericești, precum și în urma reformelor administrative înfăptuite de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza, circa trei sute de „clăcași” au fost împroprietăriți cu cele aproximativ 300 de hectare, cât era suprafața platoului sudic al orașului. În anul 1871, noii proprietari vor vinde tot acest pământ prințului Dimitrie Barbu Stirbei. În anul 1880, boierul Dumitru Hernea a cumpărat de la prințul Dimitrie Stirbei întreaga zonă de sud a orașului. La îndemnul inginerului Ion Gheorghiu, noul stăpân al moșiei, Dumitru Hernea, a început să extragă din aceste locuri petrol. În anul 1885, după moartea boierului Hernea, inginerul Ion Gheorghiu a devenit tutorele celor cinci copii minori ai acestuia. Noul administrator a construit pe terenul platformei de extracţie petrolieră o capelă de rugăciune, în stil baroc. Dumitru Hernea a fost înmormântat în exteriorul capelei, aproape de sfântul altar. Pe peretele capelei a fost așezată o placă memorială cu următorul text: „În memoria răposatului Dumitru Hernea. Familia. 1886.” În anul 1896, societatea „Steaua Română” a cumpărat întreaga moşie a boierului Hernea de la moștenitorii acestuia. După instaurarea regimului comunist, impus de Armata Roșie, în anul 1948, odată cu naţionalizarea, aceste terenuri intră şi ele în proprietatea statului. Ulterior, urmașii lui Dumitru Hernea l-au exhumat pe strămoşul lor şi i-au aşezat osemintele în Cimitirul Bellu din Bucureşti. 
Conform unui calcul al Protoieriei, pe vremea când capela era în proprietatea Parohiei „Sf.Mc. Dimitrie” și găzduia oficierea de slujbe religioase, renovarea totală ar costa aproape 500.000 de euro, în acel proiect de restaurare neintrând doar modernizarea propriu-zisă a clădirii (exterior, interior, mobilier, podoabe, pictură bisericească), ci și reabilitarea zonei înconjurătoare (gard de protecție, consolidarea terenului afectat de alunecări și amenajarea curții în suprafață de aproape 1000 de metri pătrați). Urmează ca Primăria Câmpina să depună la Ambasada SUA la București proiectul reabilitării capelei și toate documentele aferente în vederea obținerii finanțării necesare. (A.B.)

Primarul Horia Tiseanu, încă 60 de zile sub control judiciar

La sfârşitul săptămânii trecute, mai precis vineri 20 ianuarie, primarul Horia Tiseanu a primit vestea că măsura controlului judiciar impusă de DNA Ploieşti i-a fost prelungită cu încă 60 de zile. Vă reamintim că edilul Câmpinei este cercetat, începând cu luna septembrie 2016, într-un dosar de corupţie, fiind suspicionat de abuz în serviciu şi luare de mită. În timpul controlului judiciar, Horia Tiseanu trebuie să respecte mai multe obligaţii, printre care să se prezintă la organele de anchetă ori de câte ori este chemat, să nu comunice direct sau indirect, pe nicio cale, cu persoanele menţionate în ordonanţa controlului judiciar, să nu părăsească ţara. În toată această perioadă a controlului judiciar, primarul îşi exercită fără nicio îngrădire prerogativele de conducător al administraţiei publice locale. 

Efectul Bamboo. Controale inopinate în cluburile şi discotecile prahovene

Incendiul devastator, soldat cu rănirea mai multor persoane şi importante pagube materiale, care a avut loc la sfârşitul săptămânii trecute în clubul bucureştean Bamboo, nu a rămas fără urmări. Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă a intensificat controalele în cluburile şi discotecile din întreaga ţară, depistând foarte multe deficienţe, ceea ce scoate la iveală faptul că după tragedia din Clubul Colectiv nu s-au luat măsurile corespunzătoare. 


În Prahova, echipe formate din pompieri, poliţişti şi jandarmi au verificat inopinat mai multe astfel de locaţii din Câmpina, Ploieşti, Văleni de Munte şi Tomşani. „Principalele nereguli identificate au constat în exploatarea instalaţiilor electrice cu defecţiuni/ improvizaţii, neobţinerea autorizaţiei de securitate la incendiu, nefuncţionarea iluminatului de securitate pentru marcarea căilor de evacuare, neverificarea mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor, blocarea/ reducerea gabaritului căilor de evacuare” – se precizează în comunicatul de presă remis de ISU Prahova.
Din acelaşi comunicat reiese că au fost executate „opt controale la operatori economici din categoria cluburi şi discoteci, unde au fost constatate 34 deficienţe, dintre care 15 au fost înlăturate pe timpul verificărilor. În urma acţiunilor de control preventive, au fost aplicate 34 sancţiuni contravenţionale (22 avertismente şi 12 amenzi)”. În urma acestor controale au fost aplicate sancţiuni contravenţionale în valoare totală de 22.000 lei.

Încă o tentativă de suicid de pe „turnul înclinat” din zona notariatelor

Ne place sau nu, „turnul înclinat” din zona Notariatelor (acea clădire cu probleme la fundaţie, neterminată şi lăsată în paragină de ani de zile, ce face obiectul unui litigiu interminabil între autorităţile locale şi proprietari) îşi câştigă, pe zi ce trece, celebritatea prin faptul că pare a fi locul preferat pentru cei cărora le trece prin minte să-şi pună capăt zilelor din diverse motive. 
Ieri, 24 ianuarie, în jurul orei 8.00, autorităţile locale au intrat în alertă după ce un bărbat (D.C.) în vârstă de 36 ani a ameninţat, pe fondul unei depresii în dragoste, că se aruncă în gol. În cele din urmă, tânărul a fost convins de rude şi de poliţişti să renunţe la gândurile negre, fiind ulterior transportat la Spitalul Municipal pentru investigaţii amănunţite. 


Poliţia a deschis o anchetă şi în acest caz, care se dovedeşte a fi similar cu cel petrecut în luna decembrie a anului trecut, când un alt bărbat cu probleme emoţionale a folosit aceeaşi clădire ameninţând că se sinucide. 
Din păcate, de-a lungul timpului, „turnul înclinat” le-a mai dat idei şi altor oameni cu probleme emoţionale şi nimeni nu a făcut nimic pentru preîntâmpinarea unor astfel de evenimente care se pot transforma în tragedii. 

NOTE SUMARE. Un sondor poet din Câmpina

În primul număr pe anul acesta al ziarului Oglinda, la rubrica „Câmpina – o istorie în date”, mi-a atras atenţia o consemnare a avocatului I.T. Şovăială, care enunţa: «1916. Apare local (tipografia şi legătoria de cărţi George I. Gologan) volumul „Din pustiu”, „versuri populare dedicate membrilor Societăţii Maeştilor Sondori din România”, autor Constantin I. Georgescu, originar din Filipeşti de Pădure. Alături de localitatea de origine, este menţionată „insula Borneo” şi data de „1 octombrie 1914”. Volumul (format 18,5 x 12,5 cm) numără 30 de pagini, cu un portret. Poezia este cuprinsă între paginile 1 – 30».
Aş vrea să lămuresc, pentru cititorii noştri, de ce pe coperta volumului lui Constantin I. Georgescu este menţionată insula Borneo. 
Costică Georgescu făcea parte dintr-o familie cu mulţi petrolişti. Fraţii săi mai mari - Ilie, Emanuel, Chiril - erau chirovnici la „Astra Română”. Ilie, cel mai mare, era căsătorit cu o soră a tatălui meu. Îl admiram mult pe unchiul Ilie, care locuia atunci în cartierul Slobozia şi lucra la schela Câmpina. I se pusese la dispoziţie o camionetă americană marca Dodge cu care putea răzbi pe drumurile proaste în cele mai îndepărtate schele. Mă lua adesea cu el când mergea să rezolve diferite probleme în schelele de la Buştenari, Iconiţa, Ochiuri, Gura Ocniţei, Moreni, ori Boldeşti. 

Fotografie cu caracter ilustrativ.
E greu să vă imaginaţi ce însemnau în societatea câmpineană de atunci aceşti maiştri sondori (chirovnici) care duceau tot greul producţiei. Cei trei fraţi mai mari ai lui Constantin Georgescu aveau o situaţie materială bună, o prezenţă impozantă şi maniere distinse, ca majoritatea salariaţilor „Astrei Române”. Erau ceea ce am numi azi adevăraţi domni. În contrast cu ei, Costică, cum i se spunea mezinului, era mai sprinţar, mai mic de statură, dar avea un har de povestitor fără pereche şi puteai să te bucuri ascultându-l vorbind ore în şir despre viaţa lui de petrolist trimis ca expert în Indonezia de societatea Astra, care aparţinea marii societăţi internaţionale Shell. Costică avea multe amintiri legate jungla din Borneo, despre daiacii vănători de capete şi despre animalele ciudate de acolo. Şi-a publicat volumul „Din pustiu” când izbucnise deja primul război mondial. Fiind un expert angajat cu contract pe termen nelimitat, putea rămâne liniştit în Borneo, ocolind războiul. L-am întrebat de ce s-a întors în ţară în acele vremuri vitrege, când România intra nepregătită în marele război, iar răspunsul lui îmi răsună şi acum în urechi: „Toţi fraţii mei luptau în armată pentru a realiza România Mare. Nu puteam să stau deoparte!” 
S-a întors, aşadar în România, s-a angajat voluntar, a plecat pe front, a făcut acte de vitejie şi a fost chiar decorat. Se stabilise în Câmpina şi locuia pe Bulevard. Avea o soţie frumoasă, vioaie şi elegantă şi s-a bucurat de o viaţă lungă. A prins şi instalarea regimului comunist, care nu i-a adus însă nicio fericire celui care luptase voluntar pentru neam, rege şi România Mare. Alte vremuri, alti oameni!
Alin CIUPALĂ

În curând, se va deschide un cabinet de ortopedie la SanConfind

Începând cu vineri, 17 februarie 2017, în cadrul Ambulatoriului de specialitate al Spitalului SanConfind se va deschide un cabinet de ortopedie ale cărui servicii vor fi asigurate de un cunoscut medic ortoped din Capitală, doctor în științe medicale . Este vorba despre Emil-George Haritian, medic specialist ortopedie-traumatologie în cadrul Spitalului Clinic de Ortopedie, Traumatologie și TBC osteoarticular ”Foișor” din București, cadru universitar la Universitatea de Medicină și Farmacie ”Carol Davila” București, având stagii și specializări multiple în universități și spitale cunoscute din Belgia, Franța și Marea Britanie.  
Medicul Emil Haritinian este considerat unul dintre cei mai buni ortopezi din generația tânără. În orice caz, sunt puțini medici de vârsta sa, specialiști în ortopedie – traumatologie, care să fi obținut titlul de doctor în științe medicale. 
Domnul doctor Haritinian s-a făcut remarcat, de curând, și în mass-media de la București, atunci când a intervenit prompt după accidentarea juratului de la „X Factor”, rapper-ul Cheloo. Acesta a ratat un numar de „acrobaţie”, atunci când s-a aruncat pe brațele unei mulțimi de spectatori la auditiile show-ului difuzat pe Antena 1. Cheloo a vrut sa fie purtat pe braţe, însă un calcul greşit l-a făcut să cadă pe umăr, dislocându-l, incident care a făcut totodată ca durul cântăreț de hip-hop să ajungă de urgenţă la Spitalul de Ortopedie Foişor. Echipa medicală care i-a acordat primele îngrijiri a fost condusă de medicul Emil Haritinian, care i-a pus rapper-ului la loc umărul complet dislocat, curmându-i durerile insuportabile. O intervenție ușoară a doctorului Haritinian, în comparație cu miile de operații complicate pe care le-a dus la bun sfârșit. Însă o intervenție care l-a făcut cunoscut și în presa centrală. 
Pentru programări la Cabinetul Ortopedie SanConfind, solicitanții pot suna la numărul de telefon 0372.327.450