07 martie 2017

Să-l ajutăm pe Răzvan să meargă din nou!

Despre bunul nostru concitadin Răzvan Iordache, învingătorul din scaunul cu rotile, s-au scris multe articole în presa locală și cea județeană. L-am numit „învingătorul din scaunul cu rotile”, pentru că, deși este țintuit într-un astfel de scaun de 22 de ani încoace, în urma unui accident stupid și groaznic ce i s-a întâmplat în adolescență, în timpul liceului, cu toate că mai mult de jumătate din viață a trăit în suferințe și lupte permanente cu prejudecățile oamenilor și cu boala care l-a paralizat de la gât în jos, Răzvan este un învingător. 

Răzvan la vârsta de 16 ani
Este un învingător, fiindcă nu s-a resemnat niciodată în fața sorții vitrege și nici nu s-a mâniat pentru nenorocirile trăite, pe care le-a considerat mereu încercări la care îl supune Dumnezeu, rugăciunile sale neîncetând să se ridice zilnic către Ceruri. Este un învingător, pentru că loviturile vieții nu l-au doborât, ba mai mult, l-au întărit. Nevrând să fie o povară pentru nimeni, nici pentru semenii săi, nici pentru părinți, după teribilul accident, și-a luat noua sa viață nefericită în propriile mâini, dorind să ajute mai mult decât să fie ajutat. Cu acest gând care i-a călăuzit viața ca un fir roșu, a reușit să învețe să scrie la calculator, chiar cu degetele chircite și cu brațele sleite de vlagă. Este un învingător, deoarece a izbutit apoi să învețe foarte bine și să absolve Facultatea de marketing din UPG Ploiești ca șef de promoție (media 9.80). De altfel, de la terminarea facultăţii, Răzvan lucrează la o firmă importantă din Ploieşti, cu care colaborează prin internet. Este un învingător, întrucât a doborât toate mentalitățile sociale și barierele lingvistice, precum și cele legate de marile depărtări geografice care ne despart de China, aflându-și marea dragoste tocmai în această țară îndepărtată, unde a fost supus unor intervenții chirurgicale în mai multe rânduri.    
Anul trecut, Răzvan s-a căsătorit cu aleasa inimii sale, o frumoasă chinezoaică, pe numele său Jessica Li, cu care formează o familie fericită ce va fi deplin împlinită atunci când Dumnezeu le va dărui copilașul mult așteptat. Răzvan a mai reușit să învețe singur limba chineză, pe care o vorbește bine, astfel că Jessica are tot timpul alături un translator neobosit. Iar când, arareori, Răzvan întâmpină greutăți în traducerea unor cuvinte românești pentru iubita lui soție, limba magică a inimilor celor doi veșnic îndrăgostiți îi ajută să se înțeleagă de minune între ei, numai din priviri, fiindcă dragostea lor absolută, de necuprins și de neînfrânt, îi ajută să treacă peste problemele de limbă și de orice natură. 


La peste un deceniu distanță de la operația pe care a suferit-o la București, la Spitalul de neurochirurgie ”Bagdasar Arseni”, imediat după accidentul care i-a secționat măduva spinării, Răzvan a fost de câteva ori în China, la un spital renumit, unde a fost operat de două ori și i s-au făcut mai multe transplanturi cu celule stem, pentru refacerea măduvei spinării și a sistemului nervos. Tratamentele acestea nu au fost în zadar, fiindcă l-au ajutat să-și recapete o bună parte din simțurile aproape total pierdute, să-și miște brațele, să simtă furnicături pe șira spinării etc. Din păcate, anii numeroși care au trecut de la accident la prima intervenție chirurgicală din China au făcut imposibile recuperarea mersului și sprijinul pe propriile-i picioare. Însă Răzvan, cu o voință de neînfrânt, nu s-a descurajat și, după căutări asidue pe internet, a descoperit că în Thailanda, la o clinică de prestigiu, se pot face operații de implantare în coloana vertebrală a unui dispozitiv electronic celor care suferă de tetraplegie (boala lui Răzvan), dispozitiv care îi ajută pe acești bolnavi să-și recapete mersul. Procedeul este verificat și garantat, au fost 21 de persoane care au beneficiat de acest implant și toți și-au recăpătat mersul. Nu au fost prea mulți, deoarece tratamentul este foarte scump, costurile sale ridicându-se la 100.000 de euro. „Tratamentul acesta inovator și revoluționar pentru pacienții cu traumatism vertebro-medular, ca și mine, mă va ajuta să stau din nou în picioare și chiar să merg, după un an de recuperare medicală. Voi fi primul român care va efectua acest implant. Procedura presupune implantarea în coloana vertebrală a unui dispozitiv electronic care va efectua stimularea epidurală, adică va activa circuitele nervoase din măduva spinării prin „imitarea” semnalelor nervoase ale creierului, transmise de acesta către măduva spinării. Stimulatorul epidural se implantează în combinatie cu celule stem și cu factori de creștere a celulelor stem, precum și cu terapii tradiționale suplimentare și un program foarte complex de recuperare medicala, timp de 40 de zile. Îi rog pe toţi cei care mă cunosc, pe toţi cei care vor să mă ajute, să doneze 2 euro prin SMS la numărul 8826, număr care va fi activ doar până la sfîrșitul lunii martie 2017.  Donatorilor le voi fi recunoscător toată viaţa, pentru că mă ajută să pot merge din nou. Pentru a-mi prezenta cazul, am fost invitat la Observatorul de la Antena 1 și la emisiunea lui Teo de pe Kanal D. Joi, 9 martie, voi fi prezent la emisiunea „Răi, da’ buni”, pe Antena Stars, iar duminică, 26 martie, la Universul Credintei, pe TVR1. Pentru operația din Thailanda sunt programat pe 1 august 2017, așa că, în următoarele patru-cinci luni, cu ajutorul lui Dumnezeu, voi încerca din răsputeri să strâng cei 100.000 de euro. Până acum s-au strâns circa 9000. Donații se pot face și pe site-ul www.vreausamergdinnou.ro, un site special creat pentru această campanie”, ne mărturisește Răzvan. 
În perioada 1-31 martie 2017, oricine poate dona 2 euro prin SMS, dacă trimite la numărul scurt 8826 textul RAZVAN. Nu se percepe TVA pentru donaţiile de pe abonament. Numărul a fost oferit gratuit pentru Răzvan, cu sprijinul Asociaţiei M.A.M.E., dar este valabil doar în această lună. Câmpina este cunoscută și ca orașul cu cei mai mulți intelectuali la mia de locuitori. În acest demers comun, haideți să arătăm că putem judeca și cu inima, nu doar cu mintea, haideți să arătăm ca putem fi orașul cu cele mai calde și mai deschise inimi. Deschise toate pentru cauza nobilă a lui Răzvan Iordache, învingătorul din scaunul cu rotile, pe care îl putem ajuta, cu multă dragoste și atât de puțină cheltuială, SĂ MEARGĂ DIN NOU. Așa să ne-ajute Dumnezeu.
Adrian BRAD  


Editorial. TEORIA LANȚULUI

E o teorie foarte cunoscută, conform căreia rezistența unui lanț este dată de rezistența  celei mai slabe dintre zale. Cu alte cuvinte, dacă ai un lanț făcut din cel mai nemțesc oțel, dar una dintre zale este din alamă, evident că lanțul se va rupe de la acea za. Va rezista mult mai mult un lanț făcut poate dintr-un metal mai puțin nobil, dar cu toate zalele la fel. Iată o teorie pe care liderii europeni par să o fi uitat. Ideea pe care dna. Merkel, dnii. Juncker, Hollande și alți eurocrați par să o favorizeze, a Europei cu mai multe viteze, omite tocmai povestea zalei mai slabe. Da, România și țările estului au multe puncte slabe, dar ele fac parte din lanț. Nu le mai poți scoate și a le pune la colț este jignitor, apoi, lanțul tot slab rămîne. Cîteva comparații: nu-i poți spune, este interzis etic și deontologic, unui elev dintr-o clasă: clasa asta e foarte bună, tu nu ești capabil să te ridici la nivelul ei, te las repetent sau te mut la altă clasă mai slabă!; nu-i poți spune unei etnii, voi sunteți incapabili să vă integrați în regulile conviețuirii publice, aveți cea mai mare rată a infracționalității, trebuie să luăm măsuri aspre de supraveghere specială, nu puteți locui în blocuri centrale etc.; nu este nici legal nici moral. Dar, iată, după părerea aroganței occidentale, poți spune unei țări: tu ești o țară de categoria a doua, stai mai în spate! Și asta după ce tot tu ai îndopat-o, decenii de-a rînd, cu cele mai stupide teorii egalitariste. Această contradicție este, de fapt, esența crizei europene, nu faptul că nu s-a realizat nu știu care indicator economic. 


Sigur, România face de două luni pași enormi spre decuplarea de valorile europene, aproape nu este zi să nu avem un astfel de exemplu. Scopul alianței de la guvernare (sprijinită ideologic destul de discret, dar evident și chiar eficient, de o anume aripă a „intelighenței” de stînga, dar și o dreaptă conservatoare ultra-ortodoxistă, pro-putinistă și admiratoare a fantomaticei Eurasia) este ruperea României de orice control european care o silește, de bine de rău, să respecte niște reguli, și mai ales să nu mai fure. Uitați-vă la reacțiile stîrnite de articolul lui Liiceanu despre România știrbă. Trebuie să fii complet rupt de realitatea citirii unui text pentru a vedea în el vreun atac la adresa unei categorii sociale. Și, la urma urmei, ca să vorbesc precum dl.  Juncker, de ce nu? De ce nu le-am spune și noi ăstora: ia mai stați voi acasă și lăsați votul în seama altora, mai citiți! Sînt perfect simetrice cele două situații. Ceea ce pun în discuție nu este înapoierea democratică a României (perfect reală), nici justificarea discursului democratic (singurul acceptabil). Ci ipocrizia dublei măsuri. Occidentul s-a obișnuit atît de mult cu această dublă măsură, refuzînd să facă paralela dintre comunism și nazism, încît acest dublul discurs i-a devenit, cum se vede, consubstanțial. Reacția Angliei a fost de un sublim egoism și aroganță: să ne fie nouă bine, nu mai tragem de veriga slabă. Reacția Germaniei este identică, după ce s-a bucurat de avantaje economice  inimaginabile pentru a se reface după război, acum refuză orice politică prin care să permită țărilor din Est să devină mai mult decît consumatori. Sigur, în România a venit la putere repetentul și derbedeul clasei, îți vine să-l chemi la cancelarie și să-i tragi o muștruluială zdravănă. Dar în clasele alelalte? La urma urmei, nici dl. Farage, nici dna. Le Pen, nici dl. Geert Wilders, liderul PVV din Olanda, nici Norbert Hofer din Austria nu sînt mai breji. Și atunci? Ideea Europei cu două viteze poate părea unora „pragmatică”, eu unul nu văd o idee mai anti-europeană. 
Un alt exemplu: se discută mult în ultima vreme chestiunea calității unor mărfuri vestice din supermarketuri, diferită în Est și Vest pentru același produs. Chestiunea e, sigur, discutabilă, ceea ce m-a enervat a fost argumentul autorităților de la Bruxelles, cînd li s-a cerut să ia atitudine: nu avem legislație. Parcă îi auzeam pe parlamentarii români. Păi cine vă împiedică, dragilor, voi care ați reglementat pînă și grosimea castraveților, să fixați o calitate unică, europeană pentru tot ce se vinde? Cum se vede, concepția „bon pour l’Orient” este perfect viabilă și azi în subconștientul european. Eu unul mă simt profund discriminat că o băutură e făcută în Germania cu zahăr bun iar în România cu îndulcitor sintetic cancerigen. Întrebarea este: are România vreun atu de a ridica vocea împotriva acestei evidente discriminări? Răspunsul: nu. 
Pe 4 martie a fost ziua de naștere a lui Nicolae Titulescu, cel care a spus că numai buna politică internă dă tărie politicii externe. Or, România de azi nu are o politică externă. Și asta pentru că nu există politică internă, ci numai jaf intern. Tot felul de funcții de reprezentare sînt sinecuri ale partidului la putere (recent cazul plagiatorului dovedit Ponta, numit oarece ambasador). În rest, nicio autoritate, nulitatea Meleșcanu nu poate avea vreun cuvînt de spus. Dacă am fi făcut acum parte din Schengen sau din Visegrád, vocea noastră ar fi fost un cor. Să ne amintim cine a semnat tratatul de la Visegrád: Polonia, prin  Lech Walesa, Cehoslovacia, prin Václav Havel, Ungaria, prin Jozsef Antall. Ce nume! Dar cine era președintele României în 1991? Ion Iliescu, cel de după mineriade și conflictul etnic de la Tîrgu  Mureș. Cine era ministru de externe? Adrian Năstase. No comment. Înțelegeți de ce nu dă UE doi bani pe noi, ci doar o retorică de doi bani?
Christian CRĂCIUN

Problema accesului minorilor în cluburile de noapte, dezbătută pe toate părțile de Comisia de ordine publică

La ultima ședință a Consiliului Local, consilierul Florin Frățilă a reamintit colegilor săi despre un fenomen social periculos, scos în evidență de incidentul petrecut acum două luni în parcarea unui club de noapte din Câmpina, atunci când două eleve de clasa a IX-a au molestat cu brutalitate o elevă de clasa a XI-a, la ieșirea din respectivul club, noaptea pe la ora 3.00. Șeful Comisiei de cultură, sănătate, învățământ din miniparlamentul câmpinean a atras atenția consilierilor locali, și în special, primarului Horia Tiseanu, ca șef al executivului câmpinean, că, dacă nu se vor lua grabnic măsuri de aplicare a legilor în vigoare în privinţa accesului şi – cu atât mai mult –, a servirii minorilor cu băuturi alcoolice în cluburile de noapte, astfel de situații nefericite se pot repeta. Consilierul a propus totodată şi înfiinţarea unui club al tinerilor, unde aceştia să se poată distra şi să poată socializa în siguranţă, departe de tentaţiile nocive din cluburile de noapte. Primarul a considerat că un astfel de club al tinerilor nu poate fi înființat decât la Casa Tineretului. În final, s-a decis convocarea Comisiei de ordine publică din Primărie, care s-a întrunit, chiar în ziua din capul primăverii, ca să dezbată pe toate părțile fenomenul prezenței minorilor în barurile de noapte, dar și pentru a decide luarea de către autoritățile locale a unor măsuri în vederea diminuării acestui fenomen. În urmă cu două luni, Florin Frățilă mai pusese o dată pe tapet această problemă, în plenul legislativului municipal. 


În buna tradiție a vitezei cu care acționează autoritățile publice locale și centrale în România, interpelările lui Florin Frățilă au urnit greu lucrurile, dar bine că, până la urmă, acestea din urmă au fost mișcate din inerția proverbială a instituțiilor publice românești. Însă o campanie de readucere a minorilor acolo unde le este locul, în ceea ce privește modalitățile de petrecere a timpului liber (care ar trebui să fie mult mai decente), nu poate avea sorți de izbândă decât dacă legislativul central de la București ar adopta în acest domeniu o legislație riguros restrictivă și punitivă. Acțiuni mai ferme în acest sens au început să fie adoptate pe la mijlocul anilor 2000, o dată cu încercările unor parlamentari  de a promova inițiative legislative care să stipuleze interzicerea accesului minorilor neînsoțiți de adulți în restaurante și cluburi de noapte. Totuși legislația noastră în domeniu șchioapătă atunci când merge, dar mai mult nu prea merge, nefiind funcțională și din pricina faptului că nu se aplică așa cum trebuie. Ea nu este atât de fermă cum este cea din țările democratice occidentale. Dacă tot ne place nouă, celor care trăim aici, la marginea Europei civilizate, să imităm tot soiul de obiceiuri importate din Vest, ar fi bine dacă am lua exemplul americanilor, care interzic până și în magazine vânzarea de băuturi alcoolice minorilor. Nemaivorbind că în America există un majorat juridic la 18 ani, cu privire la care legea permite tinerilor ce au împlinit această vârstă să conducă singuri autovehicule (desigur, după ce obțin permise de conducere auto), dar un plafon de vârstă mult superior, de 22 de ani, de la care tinerii au voie să cumpere băuturi alcoolice (din baruri, dar chiar și din magazine). Dacă tot am adoptat o groază de obiceiuri ale ”Unchiului Sam” (unele dintre ele, chiar de groază), ar fi foarte bine dacă am importa-o și pe cea cu consumul de alcool la 22 de ani, vârstă de la care ”țara tuturor posibilităților” consideră că tinerii pot fi mai responsabili atunci când consumă băuturi alcoolice.  În cadrul discuțiilor de la întâlnirea Comisiei de ordine publică, la care au participat și primii doi demnitari ai orașului, dar și reprezentanți ai Poliției Câmpina (Poliția Națională), reprezentanții Poliției Locale au arătat că polițiștii din subordinea primarului au efectuat, în anul 2017, controale la mai multe unități de alimentație publică cu specific de chioșc de incintă școlară, iar în cadrul acestor controale nu s-au constatat vânzări de produse interzise minorilor. Începând cu anul 2017, au fost monitorizate și verificate unități de alimentație publică de tip „bar” și „restaurant”, în toate zilele săptămânii, atât ziua, cât și noaptea. Poliţia Locală susţine în raportul respectiv că nici în aceste locaţii nu au fost identificate probleme deosebite. Ciudat, pentru că reţelele de socializare sunt pline de fotografii în care minorii chefuiesc prin cluburi cu băutura pe masă, la ore târzii din noapte.
Să zicem deocamdată că este bine că s-a început acțiunea, dar să mai zicem și că mai multă vigilență și mai mult curaj nu ar strica din partea autorităților de ordine publică din acest oraș.
Următoarea întâlnire a Comisiei de ordine publică a fost programată pentru o zi din săptămâna viitoare, atunci când autorităţile au de gând să invite la o discuţie informală, pe problematica minorilor, dar şi pe o serie întreagă de alte problematici, proprietarii localurilor în care accesul minorilor este reglementat de legislaţia în vigoare. 

Centrul social de la Voila va fi preluat de Primărie

Consilierii municipali au aprobat recent înființarea, începând cu data de 1 aprilie 2017, a Serviciului social ”Centrul Rezidențial de Asistență și Reintegrare Socială a Persoanelor fără Adăpost” din Câmpina, cu sediul pe strada Voila, nr.114, vizavi de Spitalul de Psihiatrie Voila. Totodată a fost aprobat și Regulamentul de Organizare și Funcționare a acestui serviciu social. Practic este vorba despre preluarea în administrarea municipalității a Centrului Social de Urgență „Sfântul Nicolae”, construit în anul 2012 cu fonduri alocate de Consiliul Local și administrat ulterior, timp de patru ani, pe baza unui contract de prestări servicii, de către Asociația Diaconia din structura Arhiepiscopiei Bucureștilor. O parte a cheltuielilor de întreținere erau suportate în continuare de administrația publică locală, a cărei conducere a decis să nu mai prelungească deloc respectivul contract. Scopul principal al Serviciului social „Centrul Rezidențial de Asistență și Reintegrare Socială a Persoanelor fără Adăpost” Câmpina  este acordarea de servicii sociale persoanelor lipsite de un adăpost sau de o locuință (temporară sau definitivă) care, din punct de vedere medical, sunt apte de a sta în colectivitate și nu necesită supraveghere medicală permanentă, persoanelor singure ori familiilor care, din motive de ordin social, medical, financiar-economic, juridic ori din cauza unor situaţii de forţă majoră, trăiesc în stradă, locuiesc temporar la prieteni sau cunoscuţi, se află în incapacitate de a susţine o locuinţă în regim de închiriere ori sunt în risc de evacuare. 


De asemenea, serviciul răspunde nevoilor sociale, precum și a celor speciale individuale sau de grup, în vederea depășirii situațiilor de dificultate, prevenirii și combaterii riscului de excluziune socială, promovării incluziunii sociale și creșterii calității vieții. Serviciul social nou înființat, care nu are personalitate juridică și functioneaza in cadrul Directiei Serviciul Public de Asistenta Sociala, urmărește crearea condițiilor necesare pentru susținerea beneficiarilor proveniți din categorii sociale defavorizate, având, de asemenea, drept obiective evitarea deceselor în stradă, precum și crearea premiselor pentru reintegrarea familială, profesională și socială a celor din categoriile sociale defavorizate. 
Beneficiarii serviciilor sociale acordate în acest centru social sunt: a) persoane lipsite de posibilitatea asigurării unei locuințe (temporare sau definitive) care, din punct de vedere medical, sunt apte de a sta în colectivitate și nu necesită supraveghere medicală permanenta; b) persoane singure ori familii care, din motive singulare sau cumulate de ordin social, medical, financiar-economic, juridic ori din cauza unor situaţii de forţă majoră, trăiesc în stradă, locuiesc temporar la prieteni sau cunoscuţi, se află în incapacitate de a susţine o locuinţă în regim de închiriere ori sunt în risc de evacuare. Beneficiarul trebuie să îndeplinească anumite condiții de acces, după cum urmează:  - este persoană fără adăpost sau aflată în imediat pericol de a ajunge în această situație; - in cazul în care este însoțit de minori, solicitantul trebuie să dețină acte de identitate pentru aceștia; - este motivat și își ia angajamentul de a face schimbări pozitive, de a renunța la comportamentele distructive și de a lucra pentru  a deveni o persoană sănătoasă, independentă; - are capacitatea fizică și mintală de a trăi independent sau cel puțin de a lucra spre acest scop; - are obligația să ofere informații corecte cu privire la identitate și situația familială, medicală, socială și economică și permite verificarea veridicității acestora; - se angajează să respecte regulamentul de ordine interioară, normele interne de funcționare și procedurile de lucru; - nu se află sub urmărire penală sau interdicție. Prioritate vor avea persoanele cu domiciliul in municipiul Campina, fata de cele provenite din alte localități. Persoanele care nu au domiciliul legal sau resedința, conform actelor de identitate, în municipiul Câmpina, au dreptul sa beneficieze de serviciile Centrului maximum șapte zile calendaristice, o singura dată. Persoanele care au domiciliul legal sau resedinta, conform actelor de identitate, in municipiul Câmpina, au dreptul sa beneficieze de serviciile Centrului pentru o perioada de maximum șase luni, o singură dată, cu posibilitatea de prelungire cu încă șase luni,o singura dată, în functie de situatia particulară a fiecărui beneficiar si in raport cu nevoile individuale ale acestuia. Personalul unității  va fi format din șeful centrului, un asistent social și patru îngrijitori. În următoarele săptămâni, Primăria va organiza concursurile pentru ocuparea acestor posturi. (A.B.) 

Câmpina, tărâm de istorii şi de amintiri. Un document inedit (2)

Încheiam prima parte a acestui articol cu prezentarea a două "excursiuni mici" întreprinse de elevii Gimnaziului la Cornu şi la Mislea, însoţiţi de dascălii lor. În Anuarul* pe anul şcolar 1921 - 1922 al Gimnaziului din Câmpina, în partea introductivă, directorul acestuia, Ştefan Popescu, mai face următoarele precizări: „Excursii mari au fost două, una sub conducerea subsemnatului şi a domnilor profesori Bonnard, C. Rădulescu şi M. Dăscălescu, cu următorul itinerariu: Câmpina – Bucureşti – Constanţa – Mare – Sulina – Dunărea – Galaţi – Brăila – Câmpina. S’a petrecut foarte bine şi a durat şapte zile. A doua excursie a fost condusă de profesorul Stoica Teodorescu.
Elevii şcolii noastre au mers foarte regulat duminica dimineaţa la biserică. La 25 sept. au sosit în localitate excursioniştii italieni. Elevii conduşi de D-nii Profesori i-au întâmpinat la gară, corul cântând imnul lui Garibaldi. La 26 sept. au sosit oaspeţi Francezi. Corul a intonat Marseilleza. Marţi 27 sept. conform ord. Telegrafic No. 94925 s’a sărbătorit 400 de ani de la moartea Domnitorului Neagoe Basarab. D-l Profesor Papadopol a vorbit elevilor despre însemnătatea Domniei lui Neagoe Basarab. De la 5 – 10 noiembrie şcoala a fost închisă ivindu-se şi cazuri de scarlatină. S’a spoit toate clasele şi s’a desinfectat mobilierul. Luni 24 Ianuarie fiind sărbătoare naţională, D-l Profesor Stoica Teodorescu a vorbit elevilor despre însemnătatea zilei. La 10 – 11 Martie, şcoala a fot vizitată de D-l Inspector General al Învăţământului Secundar, I. Lupu Antonescu, rămânând foarte satisfăcut de rezultatele obţinute. Joi 10 Mai toţi elevii şi corpul profesoral au luat parte la conferinţa D-lui Profesor Stoica Teodorescu, ţinută la liceu, despre însemnătatea zilei de 10 Mai. In corpore am mers la tedemnul de la Catedrală. Joi 25 Mai, am mers la parastasul pentru comemorarea eroilor jertfiţi pentru patrie, ce s’a ţinut la cimitir. 
Anul şcolar se încheie la 24 iulie 1922 cu rezultatele: din 241 înscrişi, 169 promovaţi, 63 repetenţi, 7 retraşi. Această cifră reprezintă desigur un coeficient destul de mulţumitor. Pentru răsplata muncei şi pentru a-i face pe elevi mai stăruitori la învăţătură, în urma stăruinţei subsemnatului pe lângă Onor Comitetul Şcolar al gimnaziului, s’a hotărât de comun acord de către corpul profesoral şi comitetul şcolar să se recompenseze elevii merituoşi prin premii, cum am făcut şi în anii precedenţi. După cum vedem, şcoala noastră a lucrat în acest an în condiţiuni bune, punând încă o verigă şi deci a treia la lanţul pe care voim să-l facem în decursul anilor ce vor urma”. (Se referea la transformarea gimnaziului în liceu)
Din acest preţios Anuar, reproducem şi două tabele care prezintă situaţia corpului didactic al gimnaziului cu 6 clase pe anul şcolar 1921 – 1922 şi repartiţia orelor în acelaşi an.



În continuare, directorul prezintă şi comitetul şcolar al gimnaziului din perioada 1919 - 1923: „Preşedinte: Constantin R. Bărbăcioru; Membri: Dr. [inginer] Gheorghe Sava, Ştefan Dobrescu, Stelian Ştefănescu, Constantin Rădulescu, Stoica Teodorescu; Cenzori: State Măntescu, Pavel Papadopol; Secretar: Şt. Popescu - directorul gimnaziului”.
Pe mai multe pagini sunt trecuţi elevii celor şase clase şi situaţia lor şcolară. Spicuiesc la întâmplare câteva nume ale unor elevi care au făcut carieră în Câmpina şi au urmaşi în zilele noastre: Barteş A. Teodor, Boceanu I. Nicolae, Gradin I. Gheorghe, Iliescu C. Traian, Breşca I. Iosif, Săvulescu D. Ecaterina, Crăciun I. Lavinia (împreună cu surorile ei, Irina, Maria şi Olimpia, au înfiinţat Librăria Şcoalelor, un important centru cultural al vechiului oraş), Anghelescu N. Dumitru, Săndulache D. Nicolae, Grigoropol Gh. Remus, Samoilă Alexandru, Tudose C. Tănase (aceştia doi au devenit valoroşi profesori ai liceului „D.B. Ştirbey”, azi Colegiul N. Grigorescu), Tuţică I. Ioan (un doctor cunoscut mai târziu în Câmpina), Ciupală I. Aurelian, Groşescu T. Ana, Dimulescu I. Speranţa, gemenii Scwartzman ş.a.m.d.
Pentru a vedea ce preţ se punea atunci pe ţinuta şi disciplina şcolarilor, reproducem din regulamentul şcolii şi capitolul „Îndatoririle elevilor”: „1. Orice elev care este nevoit să absenteze de la cursuri din cauză de boală sau pentru că e reţinut din cauze serioase, este dator să anunţe direcţiunea liceului chiar din prima zi a absentării, fie printr-o scrisoare, fie prin venirea părintelui sau corespondentului la şcoală. După încetarea motivului absentării, elevul este dator să aducă un bilet de motivare semnat de părinte sau de corespondent, cel mai târziu 3 zile după ce a început să vie la şcoală. Biletul îl va prezenta profesorului diriginte al clasei. Cel ce lipseşte 15 ore nemotivate într’un trimestru, va fi notat rău la frecventare, iar cel care lipseşte 15 absenţe nemotivate va fi imediat eliminat şi şters din catalog.
2. Nu este permis nici unui elev preumblarea prin oraş peste ora 8 seara, nici preumblarea în timpul zilei mai mult de doi elevi împreună. Se va pedepsi cu cea mai mare severitate staţionarea mai multor elevi prin străzile principale ale oraşului, precum şi adresarea de vorbe necuviincioase la adresa trecătorilor de orice vârstă sau sex.
3. Este interzis vizitarea teatrelor, cinematografelor etc., decât cu învoirea direcţiunii. Nu este permis unui elev sau unei grupe de elevi de a da reprezentaţiuni de orice fel ar fi, prin alte oraşe fără învoirea direcţiunii. 
4. Toţi elevii trebuie să poarte la şapcă şi pe braţul stâng un număr pe tot timpul cât va fi înscris în liceu, fie în cursul anului, fie în vacanţă. Numărul va fi de 2 centimetri înălţime, brodat cu aţă galbenă, iar grosimea brodatului de cel puţin 2 mm. Şapca va avea un cozoroc numai de 5 cm lăţime şi este obligatorie pentru toţi elevii liceului. Toţi elevii sunt datori să se tundă mărunt cu maşinile No.3 cel puţin o dată pe lună, la începutul fiecărei luni.
5. Se interzice cu desăvârşire elevilor mai superiori de a intra prin clasele celor inferiori, nici de a cere sau forţa pe cei mai mici să le împrumute diferite rechizite şcolare.
6. Imediat după sunarea clopotului pentru intrarea în clase, nu este nici unui elev permis să mai iasă sau să intre în clasă. În timpul orelor nu e permis elevilor să se ceară afară. D-nii profesori vor aprecia anumite cereri excepţionale”.
În Anuar apare şi motivaţia făcută de profesorul Stoica Teodorescu pentru „Excursiunea din vara anului şcolar 1920 - 1921”: „Cunoscându-ţi patria şi neamul, numai atunci poţi înţelege că eşti cu adevărat român. Iată un adevăr de care m’am pătruns şi cu mintea şi cu sufletul şi următor acestuia, ca învăţător şi îndrumător al elevilor liceului din Câmpina, l’am pus în aplicare, atât cât împrejurările mi’au permis şi pe măsură cât bunăvoinţa exterioară şcoalei a putut facilita scopul propus. Se ştie de toată lumea şi mai ales ar trebui să se ştie şi mai mult că atât instrucţiunea, cât şi educaţiunea elevilor trebuie să se rezeme, să se inspire chiar, în tot momentul, pe cunoaşterea exclusivă a pământului locuit - ţărei respective - pe nevoile care decurg în mod firesc din această vieţuire a lui, fie cea istorică, fie cea prezentă; în acest caz se va ajunge - cred - nu numai la un empirism de multe ori inert, dar poate se va adăuga în sufletul tinerelor generaţii focul sacru al iubirii de ţară şi de neam. Această adăugire s’ar putea transforma într’una: vie, activă, adevărată şi prin «plimbările după unii», excursiunile după alţii. Adăugirea de mai sus o cred necesară mai ales în timpul de faţă, care poate fi considerat «un timp de mare valoare istorică românească» pe care trebuie mai ales să-l promovăm. Îl pot considera ca un moment iniţial, pentru viitorul neamului nostru şi acest nou început nu poate fi lipsit de acel foc sacru al iubirei de ţară şi de neam care trebuie să constituie primul fundament sufletesc al generaţiunilor prezente şi viitoare, pe care se va putea rezema cu succes orice instrucţiune şi educaţiune. În consecinţă, am căutat să încerc o aplicabilitate practică a celor spuse mai sus, prin conducerea a două excursiuni mari, una în vara anului 1920 - 1921 şi alta în vara lui 1921 - 1922, cu elevii Liceului Câmpina (...)”.
Alin CIUPALĂ

*) „Gimnaziul din Câmpina. Anuar pe anul şcolar 1921 – 1922. Publicat de direcţiunea şcoalei” (1923, Tipografia şi legătoria Mihail S. Gheorghiu Câmpina). 

Conflictul subacromial (durerea de umăr)

Durerea de umăr este o cauză frecventă de prezentare la medic. Chirurgul francez Simon Duplay a descris, în 1872, periartrita scapulohumerală ca fiind cauza principală a durerii de umăr. În prezent, acest termen se recomandă a fi evitat, deoarece este prea general și insuficient, ca diagnostic, pentru a stabili abordarea terapeutică. 
Cauzele posibile ale durerii de umăr sunt numeroase, începând cu patologia coloanei cervicale (durere iradiată) și continuând cu multiple afecțiuni ale umărului: conflictul subacromial, patologia coafei rotatorilor, capsulita adezivă (umărul înghețat), omartroza, patologia acromio-claviculară etc.
Una din cauzele des întâlnite ale durerii de umăr este conflictul subacromial (cunoscut în literatura medicală anglo-saxonă ca și subacromial impingement). 


Spațiul aflat între acromion (parte a scapulei situată deasupra articulației umărului) și capul humeral este denumit subacromial. Coafa rotatorilor este alcatuită din patru mușchi (supraspinos, infraspinos, rotund mic și subscapular) și tendoanele lor, cu rol important în mișcările și stabilizarea umărului. Între acromion și tendoanele coafei rotatorilor se găsește o bursă (“sac” cu lichid)  ce facilitează mișcarile acestor tendoane.
Spațiul subacromial poate fi redus din diverse motive: modificări degenerative, variații de formă ale acromionului, o afectare a coafei rotatorilor cu ascensiunea capului humeral. În condițiile acestea, apare un conflict între tendoanele coafei rotatorilor, bursa subacromială și acromion, conflict ce provoacă  leziuni ale tendoanelor coafei și o inflamație a bursei subacromiale (bursită). Pacienții cu această patologie resimt durere, slăbiciune și limitare a mișcarilor efectuate la nivelul articulațiilor umărului.
Diagnosticul conflictului subacromial și al leziunilor coafei rotatorilor se stabilește pe baza examenului clinic și a investigațiilor imagistice (radiografii, ecografie, RMN).


Tratamentul inițial al conflictului subacromial este conservator (nechirurgical):  repaus, modificare de activitate, analgezice și antiinflamatorii non-steroidiene, fiziokinetoterapie, infiltrații subacromiale cu anestezice locale și antiinflamatorii steroidiene.
În cazul eșecului tratamentului conservator, se poate interveni chirurgical, practicându-se decompresia subacromială: se mărește spațiul subacromial prin excizia structurilor ce provoacă acest conflict, cum ar fi porțiunea inferioară acromială, osteofitele (proeminențe osoase) de la nivelul părții inferioare a articulației acromio-claviculare, precum și prin bursectomie (îndepărtarea bursei inflamate). Se tratează concomitent și leziunile  asociate, cum ar fi cele ale coafei rotatorilor. Această intervenție se poate realiza artroscopic (prin câteva incizii de aproximativ 5 mm) sau prin chirurgie deschisă.
În perioada de după intervenția chirurgicală este foarte importantă kinetoterapia, pentru a obține o recuperare cât mai bună a funcționalității umărului. Activitățile profesionale și recreaționale se reiau treptat, în funcție de tipul lor și complexitatea intervenției chirurgicale.

Medic specialist ortopedie – traumatologie 
Dr. Emil Haritinian