04 aprilie 2017

A fost aprobat bugetul local pe acest an

Cu o întârziere cu care ne-a obișnuit, dar de care nu se face vinovat, Consiliul Local Câmpina a votat vineri, 31 martie, bugetul pe acest an al municipiului. Înainte cu o zi avusese loc ședința ordinară a forului deliberativ câmpinean, dar pentru aprobarea bugetului local pe anul 2017 s-a decis convocarea consilierilor municipali într-o ședință extraordinară. În mod normal, ar trebui ca orice buget local să fie votat prin luna februarie a fiecărui an, în condițiile în care, în luna ianuarie, s-ar aproba bugetul de stat (o dată cu aprobarea bugetului asigurărilor sociale de stat). Întârzierea din acest an este cauzată de faptul că bugetul de stat a fost votat târziu, la începutul lunii februarie, ceea ce a dus automat la amânarea votării bugetelor locale. Cu o asemenea întârziere se poate ”lăuda” doar anul 2013, atunci când bugetul de stat a fost votat chiar mai târziu, pe la sfârșitul lunii februarie, o întârziere care nu se mai întâmplase decât cu 10 ani în urmă. Bugetul Câmpinei a fost creionat încă din prima lună a acestui an, dar edilii nu l-au putut definitiva și trimite spre dezbatere și aprobare legislativului municipal, deoarece nu aveau date și mențiuni importante, stabilite în cadrul bugetului de stat pentru unitățile administrative din teritoriu. Influența bugetului central asupra bugetelor locale este determinantă, deoarece, în afară de veniturile interne (impozitele și taxele locale), bugetul unei localități este alimentat și de la bugetul statului, chiar cu sume foarte mari, care reprezintă uneori mai mult de jumătate din bugetul local respectiv. Principala sursă de la bugetul de stat care alimentează bugetele locale o reprezintă cotele defalcate pe TVA. De fapt, mai există o sursă importantă de la bugetul statului, deoarece, tot prin Ministerul de Finanțe, o localitate primește și o cotă din impozitul pe venit, vărsată în bugetul local respectiv de către toți agenții economici plătitori de TVA din localitatea în cauză. Aproximativ 40% din impozitul pe salariul fiecărui angajat care lucrează în Câmpina alimentează, așadar, bugetul comunității noastre. Din cauza întârzierii guvernanților de la București, nici Primăria Câmpina nu și-a putut construi bugetul până nu a primit cotele defalcate de la Ministerul Finanțelor Publice. Conform legislației în vigoare, până la aprobarea bugetului local pe acest an, executivul municipal a funcționat pe baza bugetului din anul precedent, la un nivel de 1/12 cheltuieli lunare față de anul trecut. Trebuie menționat, de asemenea, că până la votarea  bugetului pe 2017, Primăria noastră nu s-a putut angaja în niciun nou proiect. Dacă avem în vedere că instituțiile statului nu pot face plăți decât în ultima săptămână a lunii, primele plăți către cei care au proiecte cu primăriile vor fi facute de abia la sfârșitul lunii aprilie, ceea ce înseamnă că, până atunci, administrațiile publice locale nu vor introduce decât în mică măsură bani publici în economia națională. Să sperăm că guvernul Grindeanu și-a făcut bine lecția întocmirii bugetului central de venituri și cheltuieli, dar și că sunt neîntemeiate zvonurile potrivit cărora se simte deja o lipsă de lichidități la Palatul Victoria, din cauza măririlor substanțiale în cascadă a salariilor multor categorii de bugetari, precum și a colectării insuficiente de venituri de la agenții economici, fiscalizați de către stat cu mai puține taxe decât cele din anul precedent. În anii trecuți, guvernele care s-au succedat pe la conducerea României construiau uneori bugetul de stat umflând artificial cotele defalcate din TVA, cu scopul ascunderii deficitului bugetar mărit, tocmai pentru a arăta lumii că respectăm procentele de deficit convenite cu F.M.I sau cu Uniunea Europeană.  


Buget aprobat cu unanimitate
Așa cum se întâmplă mai rar, bugetul Câmpinei a fost votat de către aleșii câmpinenilor cu unanimitate de voturi. Pe de altă parte, nici dezbaterile nu au fost prelungite, existând doar două amendamente propuse de către primarul Horia Tiseanu, cel care are dreptul să inițieze proiecte de buget, conform dispozițiilor legale. Aproape un sfert de oră, s-a purtat un dialog între consilierul Ioan Petrescu, secretarul Comisiei de administrație publică locală, și primarul municipiului, edilul fiind nevoit să răspundă mai multor întrebări puse de către consilierul respectiv. Întrebările acestuia din urmă au vizat diferite nedumeriri personale în legătură cu unele finanțări prevăzute la câteva capitole ale bugetului local. Din mulțimea de tabele menționate în proiectul de buget, cu zeci de capitole și subcapitole ale bugetului, din pomelnicele cu termeni tehnici greu de înțeles, din toate la un loc, noi nu am priceput prea mult din filosofia alcătuirii acestui buget, dar nici nu e de datoria noastră să deslușim tainele limbii contabililor și finanțiștilor. Dacă este ceva în neregulă cu bugetul câmpinean, dacă el va avea nereguli în viitor, pe parcursul anului, ei bine, toate aceste ipotetice aspecte, pe care nu ni le-am dori, vor fi, fără îndoială, deslușite de către inspectorii Curții de Conturi la un viitor control. Deocamdată, putem să vă informăm că, în acest an, bugetul local pe partea de venituri a fost estimat la valoarea de 78.723.800 lei, cheltuielile fiind stabilite la 89.215.800 lei. Pentru investiții s-au alocat aproximativ 12,45 milioane lei, iar pentru lucrările de reparații, circa 5,35 milioane lei. O dată cu bugetul local, au mai fost aprobate: bugetul creditelor interne bancare ale municipiului, dar și bugetele de venituri și cheltuieli ale unităților aflate în subordinea municipalității: Spitalul Municipal Câmpina, Spitalul de Psihiatrie Voila, Serviciul Public de Administrare și Exploatare a Pieței Centrale, Casa Tineretului, Casa de Cultură ”Geo Bogza”, Colegiul Național ”Nicolae Grigorescu”, Colegiul Tehnic ,,Constantin Istrati”, Liceul Tehnologic Energetic, Colegiul Tehnic Forestier, Liceul Tehnologic Mecanic, Școala Gimnazială ,,B.P.Hașdeu”, Școala Gimnazială ,,Ion Câmpineanu”, Școala Gimnazială Centrală, Școala Gimnazială ”A.I.Cuza”, Grădinița cu program prelungit nr. 9, Grădinița cu program prelungit și program normaI ,,Iulia Hașdeu”. De asemenea, a fost aprobat și bugetul de venituri și cheltuieli al Clubului Sportiv Câmpina.

Investițiile publice pentru 2017
Lista cheltuielilor de capital (obiectivele de investiții) din acest an este lungă și, de bună seamă, o dată cu viitoarele rectificări bugetare, ea va fi modificată în ceea ce privește cuantumul finanțărilor decise în prezent. Suma totală a cheltuielilor cu investiții publice plătite din bani proprii se ridică la valoarea de 12.457.600 lei. 
Sunt mai multe lucrări începute în anii trecuți, și care vor trebui continuate: extinderea cimitirului de pe Strada Bobâlna (plan urbanistic zonal, documentații tehnice, proiecte de execuție) - 150.000 lei; reabilitare termică blocuri de locuințe - 500.000 lei; amenajarea terenului multifuncțional de sport cu gazon artificial de la Petrol - 216.000 lei; reparații capitale Cămin Energetic (parter și primul etaj) - 1.070.000 lei; punere în valoare vestigii Vama Veche (Parcul Trandafirilor) - 100.000 lei. 
În lucrările noi vor intra: Restaurarea, dotarea și valorificarea durabilă a patrimoniului cultural al Muzeului Memorial „B.P. Hasdeu” - 320.000 lei (cofinanțarea locală pentru proiectul european depus deja de municipalitate); Reabilitarea Parcului de la Soldat - 827.000 lei; Combatere alunecări de teren Strada Plevnei - 865.000 lei; Reabilitare termică blocul 12 de pe Strada Victoriei - 165.000 lei; Amenajare skate-park - 100.000 lei; Amenajare teren de sport la Grădinița nr.5 - 50.000 lei; Instalare centrală termică la cabinetele medicale din Strada Tineretului - 18.000 lei; modernizare Strada Parcului - 70.000 lei; modernizarea aleii din Strada Romaniței - 173.000 lei; reabilitare Calea Doftanei - 2.000.000 lei (o investiție așteptată de mulți câmpineni); reabilitare Strada Bobâlna - 1.000.000 lei (o altă investiție importantă așteptată de sute de locuitori ai cartierelor Broaște și Muscel); modernizare Strada Dealului - 49.000 lei; reabilitarea Șoseaua Paltinu - 100.000 lei; semaforizare intersecție Bd. Culturii cu Strada Griviței - 959.000 lei; semaforizare intersecție Bd. Culturii cu Strada Plevnei - 333.000 lei; semaforizare intersecție străzi Ana Ipătescu cu Toma Ionescu - 358.000 lei. Alte cheltuieli de investiții ar fi: SF (studiu de fezabilitate) semaforizare intersecție străzi Constantin Stere cu Conductelor - 10.000 lei; SF modernizare și consolidare Strada Siretului - 50.000 lei; SF modernizare Drumul Taberei (de la intersecția cu Siretului până la intersecția cu Strada Voila) - 20.000 lei; Expertize blocuri avariate de seisme - 100.000 lei; PUZ (planul de urbanism zonal) modernizare și căi de comunicații zonele Muscel, Arinului, Rezervoarelor - 46.000 lei; SF sala de sport Școala Gimnazială „Ion Câmpineanu” - 33.000 lei; SF iluminat Strada Podului - 10.000 lei; SF iluminat Drumul Taberei - 15.000 lei; SF colectare ape pluviale intersecție Strada Muscel, Drumul Taberei, Strada I.H. Rădulescu - 15.000 lei; SF sală polivalentă - 50.000 lei; SF drum de acces către Cimitirul Lumina - 10.000 lei; SF sens giratoriu intersecția Bulevardului Culturii cu străzile Schelelor și Sondei - 20.000 lei; Concurs de soluții pentru realizarea unui monument în Parcul de la Soldat - „Ansamblul trei panouri votive” - 100.000 lei. Alte cheltuieli de invstiții: SF semaforizare intersectie str.Constantin Stere cu str.Conductelor (10.000 lei); SF modernizare str.Drumul Taberei- tronsonul cuprins între intersectia cu str.Siretului și intersectia cu str.Voila (20.000 lei); SF modernizare si consolidare str.Siretului (50.000 lei); SF sens giratoriu intersectie bdul Carol I, Str.Schelelor, str.Sondei (20.000 lei); SF drum de acces catre Cimitir Lumina (10.000 lei). 
Ca dotări de investiții ale Primăriei Câmpina putem aminti: cabină post pază sediu Primărie – 17.000 lei; mobilier locuri de joacă – 136.000 lei; autocisternă – 300.000 lei; stații maxi-taxi – 184.000 lei; centrale termice unități de învățământ – 350.000 lei; barieră automată pentru parcarea centrală – 10.100 lei; mașină pentru marcaj rutier – 130.000 lei; utilaj pentru colmatarea fisurilor – 22.000 lei; autoturism Primărie – 80.000 lei; autoturism Poliția Locală – 45.000 lei. Se vor achiziționa, de asemenea, echipamente de calcul, softuri și licențe în valoare de 1350 lei.
Adrian Brad 

Editorial. FENOMENOLOGIA SCUIPATULUI

După discursul lui Liiceanu în Parlamentul European, presa noastră imundă l-a copleșit pe filozof cu invective. S-a spus că a scuipat pe România, Cristoiu vorbește despre șatra mutată la Bruxelles, televiziunile au declanșat aversele lor de lături asupra a tot ce afectează interesele patronilor, majoritatea lor deja în pușcărie. Nu de România le pasă lor, ci de interese. Haideți să vedem de ce au ajuns Liiceanu și ceilalți să vorbească la Bruxelles? 1. Pentru că statul român a fost luat prizonier de către o organizație de tip mafiot, în scop de jaf și asta încă de la 1990 încoace. Iar corupția a devenit endemică. 2. Pentru că nu există în interiorul statului mijloace de a ne apăra, ca simpli cetățeni. Mișcarea #Rezist sau eforturile justiției de a stîrpi pegra „noi sîntem statul” au ieșit, ca stări de excepție, din această anormalitate a relației stat-cetățean. Zilele trecute, România Liberă a publicat un foarte interesant material despre o mulțime de hotărîri ale CCR care sînt complet ignorate de către parlamentul nostru. Asta pentru că tot s-a vorbit atît de ultimele decizii ale înaltei curți. 3. Pentru că între statul român și cetățeanul român nu există o relație de colaborare, ci una de francă dușmănie. Niciunul dintre cei doi nu vrea să cedeze primul. În aceste condiții excepționale s-a ajuns la manifestările de revoltă din iarnă. 
Din păcate, majoritatea cărților mari sunt în mîneca statului abuziv și, deși a părut să piardă bătălia cu OUG 13, pînă la urmă, trăgînd de timp, PSD-ul și-a impus interesele. Mai mult, și asta nu trebuie omis, el a cerut dezbaterea de la Bruxelles. În aceste condiții au ajuns să vorbească Liiceanu, Liviu Avram și ceilalți în PE. A făcut Liiceanu vreun rău patriei sale, cum s-a scris pînă la isterie? Trebuie să observăm că patria nu se confundă cu statul. Statul este ceva strict determinat istoric, aflat sub vremuri, schimbător sub diferite regimuri politice și circumstanțe interne și externe. Patria ține de eternitate. Referindu-se la regimul lui Dragnea, Liiceanu a făcut-o tocmai în numele patriei eterne, combătînd malformația actuală. Așa cum eliminarea unei spline bolnave se face în numele sănătății organismului ca întreg și nimănui, mai ales pacientului însuși, nu i-ar  trece prin minte să-l acuze pe medic, dimpotrivă. 
Așa stînd lucrurile, eu văd în discursul lui Liiceanu o dovadă de patriotism, pentru că este făcut în numele adevărului, deci al sănătății corpului național. Restul sunt detalii. Reacțiile imunde din interior ce i-au dat, prin antifrază, dreptate filozofului, arată nivelul de indigență intelectuală și morală la care ne aflăm. Că Dragnea s-a arătat revoltat, e oarecum firesc din punct de vedere psihologic. Numai că el ar trebui, înainte de a se arăta ofuscat, să explice simplu, pe înțelesul tuturor, de unde provine averea sa fabuloasă. Orice altă discuție este oțioasă altfel. 
Nu mai scriu din nou despre mîrșăviile și mîrșavii din presa noastră, am făcut-o aproape în fiecare articol din ultima vreme. Și asta pentru că pseudo-democrația noastră este perfect acoperită de pseudo-libertatea presei și pseudo-libertățile cetățenești. Sîntem, s-a spus de atîtea ori, țara lui pseudo. Pe undeva prin America de Sud cetățenii revoltați au incendiat parlamentul. În altă țară, acesta a fost pur și simplu desființat (pe furiș, noaptea) și înlocuit cu Curtea Constituțională, pentru că dădea hotărîri neconvenabile președintelui. România este cea mai sud-americană țară din Europa. Din fericire, am apucat să facem parte dintr-o structură care nu ne permite să batem cîmpii. De această structură, singura noastră speranță, s-a folosit deci filozoful, în ultimă instanță, ca o formă de a ne apăra de noi înșine. S-a văzut clar ce presiuni, aproape fățișe, se fac pentru a ne ține pe traiectorie și cu povestea tragi-comică a ministrului justiției care ar fi trebuit, după interesele guvernanților, să-i demită pe Kovesi și Lazăr. Pelerinajul oficialilor unor țări influente pe la cei mari ai noștri a spus clar care trebuie să ne fie atitudinea. Dacă nu ar exista UE (cu toate defectele ei) și SUA, am fi fost de mult asemenea țărilor din America de Sud pe care le aminteam mai sus. 
Citim acum că omul cu care s-a întîlnit Dragnea în rocambolesca sa vizită în SUA, Michael Flynn, după demisia din funcția de secretar pe probleme de securitate națională, este judecat pentru prea suspecte relații cu Rusia. Nu-i așa că se leagă lucrurile? Că se explică încrîncenarea cu care Tăriceanu, Dragnea și o mulțime de mai mici politicieni vor să se desprindă de MCV, de intervențiile UE, pentru a se bucura în deplină libertate de oblăduirea călduroasă a lui Putin? Deocamdată, încep scumpirile și impasul economico-financiar provocat de incompetență și populism găunos se anunță grav. Se vorbește de demiterea ministrului de finanțe. Iată de ce a vorbit Liiceanu la Bruxelles: pentru că acolo se află capitala politică a statului român. La București e doar unul, Dragnea din Teleorman. 
Christian CRĂCIUN

Mobilizare generală pentru alegerile din PNL Câmpina

În ultimele trei săptămâni, organizaţia locală a PNL Câmpina s-a confruntat cu mari frământări interne, pe fondul faptului că azi, 4 aprilie 2017, se încheie un nou capitol din istoria sa recentă şi anume alegerea unei noi structuri de conducere a organizaţiei pentru următorii patru ani. O nouă structură de conducere este un fel de-a spune, din moment ce sunt foarte mari şansele să asistăm la o revalidare (de data aceasta prin vot) a conducerii interimare, numită prin ordin de la centru după congresul de unificare a dreptei din 26 iulie 2014, atunci când s-a hotărât simbioza dintre PNL şi PDL sub umbrela partidului istoric al Brătienilor. Cum s-a ajuns la preluarea puterii, căci despre asta este vorba, în PNL Câmpina (Prahova), de către fostele structurile PDL-iste? Foarte simplu! În urma negocierilor la nivel naţional (unde Vasile Blaga a făcut legea), Prahova a fost cedată celor consideraţi mai puternici (unul dintre criteriile de tot râsul a fost rezultatul mai bun la alegerile europarlamentare, adică la un scrutin fără mare importanţă în percepţia publică), adică fiefului PDL-ist al Robertei Anastase şi al lui George Ionescu, în detrimentul vechilor liberali decimaţi de exodul  foştilor parlamentari de Prahova aleşi pe listele USL şi de dispariţia liderilor, cercetaţi de autorităţile statului pentru suspiciuni de corupţie. De aici şi situaţia de la Câmpina, unde s-a aplicat aceeaşi reţetă, în urma căreia Horia Tiseanu şi ai lui au preluat conducerea în faţa unui grup minoritar de vechi liberali, rămaşi pe baricade în partid după plecarea grupării lui Virgil Guran la ALDE.


Aşadar, nu se anunţă mari schimbări în conducerea liberalismului local, din moment ce este evident că partidul va rămâne prizonier unei alte colonii (a câta în ultimii 27 de ani?!) ce îşi doreşte să deţină cu orice preţ puterea. 
Precedentele alegeri în PNL Câmpina au avut loc în iarna anului 2013 şi s-au încheiat cu un scandal de pomină, atunci când proaspătul deputat USL Virgil Guran – preşedinte în exerciţiu al organizaţiei, a vrut un al doilea mandat şi în plus de asta să preia total controlul partidului, înlăturând din conducere pe toţi cei consideraţi incomozi. 

Iată ce scriam pe această temă la vremea respectivă:
“Nu a minţit deloc cine a spus că românii sunt foarte pătimaşi atunci când fac politică. O patimă mult mai puternică şi mai arzătoare decât în cazul altor popoare europene. Atât de arzătoare, încât recentele alegeri din cadrul PNL Câmpina, cu o atmosferă incendiară, chiar au stârnit o vâlvătaie de nedescris în leadership-ul liberal local. Vineri seara, la Casa Tineretului, liberalii câmpineni s-au strâns pentru ca, prin delegaţii lor (după scaunele goale, am putea zice prin chiar toţi membrii de partid), să aleagă Biroul de Coordonare, compus din 17 membri, dintre care un preşedinte şi patru vicepreşedinţi. Şedinţa de alegeri s-a terminat cu un scandal monstruos, care a declanşat o revoltă a consilierilor municipali liberali, jigniţi şi indignaţi de modul în care s-au desfăşurat alegerile. Candidaţi la trei dintre cele patru funcţii de vicepreşedinţi puse în joc, reprezentanţii PNL în Consiliul Local (Rodica Papuc, Daniel Ioniţă şi Florin Frăţilă), au acuzat comiterea unor fraude în timpul şedinţei, înainte de votare. Fraude nu prin măsluirea unor buletine de vot, ci prin presiuni psihice exercitate asupra multor delegaţi, angajaţi ai firmelor deputatului Virgil Guran. Drept pentru care, după numărarea şi validarea voturilor, cei trei au şi demisionat din funcţiile de vicepreşedinţi în care fuseseră aleşi, nemulţumiţi de numărul jignitor de mic de voturi obţinute, în comparaţie cu unii apropiaţi ai preşedintelui Guran, care au fost aleşi în Biroul de Coordonare cu aproape unanimitate de voturi. Dar să vă descriem mai pe larg cum s-au petrecut “ostilităţile”. (…) Alegerea preşedintelui Guran, fără probleme. Şedinţa a început liniştit, cu luările de cuvânt ale celor doi candidaţi la funcţia supremă în partid. Pentru funcţia de preşedinte al organizaţiei au candidat fostul lider, deputatul Virgil Guran, şi fostul vicepreşedinte liberal, Liviu Briciu. La câteva minute după ce Liviu Briciu a început să vorbească despre motivele care l-au determinat să demisioneze, în 2011, din funcţia de vicepreşedinte al organizaţiei municipale (aducând critici dure actualului lider liberal naţional, Crin Antonescu, pentru compromisurile şi alianţele înjghebate de acesta, care au abdicat de la principiile liberalismului), presa a fost invitată să părăsească sala de şedinţă. Din acel moment, tot ce vă putem spune sunt informaţii provenite din sursele noastre din interiorul PNL Câmpina. Discursul bine conturat al lui Liviu Briciu nu a reuşit să convingă decât 12 delegaţi din totalul celor 100, câţi se aflau în sală. Astfel, Virgil Guran a fost ales, într-un mod cu totul previzibil, să conducă destinele liberalilor câmpineni pentru următorii patru ani. Nimeni nu i-a contestat lui Guran câştigarea celui de-al doilea mandat consecutiv, victoria sa cu 88 de voturi “pentru” şi 12 “împotrivă” fiind indubitabilă. Indignarea consilierilor municipali Consilierii municipali menţionaţi mai devreme au fost însă revoltaţi de felul cum s-a votat alegerea celor patru vicepreşedinţi, sub presiunea unor indicaţii probabile şi a unor bilete sigure, bilete în care erau trecute numele persoanelor ce nu trebuiau votate în Biroul de Coordonare. Aici, trebuie să facem precizarea că pentru cele patru funcţii de vicepreşedinte au candidat patru persoane, cei trei consilieri municipali amintiţi plus şeful de cabinet al deputatului Virgil Guran şi omul său de încredere, Eugen Popa. Practic, toţi cei patru candidaţi la funcţia de vicepreşedinte ar fi trebuit să fie aleşi fără probleme. Ceea ce s-a şi întâmplat. Nemulţumirea celor trei vicepreşedinţi demisionari a fost generată de încălcarea unor principii democratice pe baza cărora ar fi trebuit să se desfăşoare alegerile, fără intimidări produse de bilete anonime şi de presiunile care, aşa cum afirmă cei trei demisionari, s-au exercitat asupra unei treimi din delegaţi, care au votat aşa cum li s-a impus de la “centru”. În acest fel, votul a circa 30 de delegaţi a fost viciat, fiind, în realitate, dat în mod forţat, iar nu liber exprimat. Revolta. În urma sforăriilor şi a manevrelor de culise, cei trei consilieri municipali aleşi vicepreşedinţi ai PNL Câmpina au demisionat imediat după aflarea scorului obţinut, aproape de 60%, fiind extrem de nemulţumiţi, aşa cum au declarat în timpul şedinţei, din cauza nerespectării principiilor democratice ale partidului. “Suntem nemulţumiţi şi revoltaţi nu neapărat din cauza numărului mic de voturi pe care l-a avut fiecare dintre noi, în condiţiile în care au obţinut peste 90 de voturi (din 100 posibile), persoane nereprezentative pentru partid, pe care nu le-a văzut nimeni niciodată pe la sediu, ci pentru modalitatea nedemocratică în care s-a desfăşurat votul, sub presiunea unor indicaţii probabile şi a unor bilete sigure, pe care le putem proba, bilete în care erau trecute numele persoanelor care nu trebuiau votate: cei trei consilieri municipali, contracandidatul lui Virgil Guran şi doi liberali din vechea gardă ce nu erau agreaţi de preşedinte. Că lucrurile nu au decurs democratic stă dovadă şi faptul că o bună parte a membrilor din Biroul Executiv este formată din oameni de la firmele deputatului Guran. Acelaşi lucru se poate spune despre majoritatea delegaţilor prezenţi la adunarea de alegeri. Cum mai putem noi pretinde că suntem reprezentanţi liberali în Consiliul Local, dacă, în interiorul partidului, la conducerea lui, nu suntem susţinuţi de marea majoritate a membrilor partidului. Pentru a nu fi părtaşi la această mascaradă de alegeri, unde nu s-au respectat principiile democratice ale partidului, am demisionat toţi trei din funcţiile de vicepreşedinţi, rămânând simpli membri ai Biroului Executiv şi urmând ca felul în care au decurs alegerile să fie analizat într-o proximă şedinţă a conducerii partidului. Demisiile noastre nu sunt generate de orgolii rănite, ci sunt urmarea încălcării unor norme democratice elementare, la care ţinem foarte mult şi de la care orice liberal adevărat nu trebuie să abdice”, ne-a declarat, sub protecţia anonimatului, a doua zi după alegeri, unul dintre vicepreşedinţii demisionari. După demisiile celor trei, anunţate în finalul şedinţei de alegeri, Virgil Guran le-a adresat cuvinte grele consilierilor municipali, acuzându-i că nu respectă disciplina de partid şi că vor să discrediteze partidul”.

Nici azi lucrurile nu par cu mult diferite. Foştii PDL-işti nu susţin reforma, domină autocratic partidul, au mobilizat un număr record de membri "simpatizanţi" la conferinţa de alegeri (nevăzuţi şi neauziţi în activitatea curentă a partidului) şi mai mult ca sigur vor obţine controlul în noul birou politic. În plus, nu se ştie din ce motive (sursele noastre susţin că la iniţiativa unor oameni de afaceri din afara partidului), conducerea judeţeană a hotărât brusc înfiinţarea unei funcţii de prim-vicepreşedinte la Câmpina, forţând evident statutul partidului, care prevede o astfel de funcţie numai în cazul structurilor municipiilor reşedinţă de judeţ, cum ar fi Ploieştiul. Oare de ce să se fi inventat această funcţie şi la Câmpina? Un răspuns, vehiculat tot pe surse, ar fi că responsabilii politici se gândesc să contracareze o posibilă alunecare a lui Horia Tiseanu pe toboganul justiţiei, actual şi în procent de 99% viitor preşedinte al PNL Câmpina. Adică, după o posibilă demisie a lui Tiseanu, partidul să rămână în mâinile bune (albe, curate) ale unui prim-vicepreşedinte agreat de toţi cei care au interes ca PNL să rămână “puternic”. Lăudabil efortul magicienilor zilei, numai că de aici se pare că s-ar fi născut o mare efervescenţă (a se înţelegere o mobilizare generală) în rândul membrilor cu drept de vot (circa 230, un număr de participanţi nemaiîntâlnit în istoria post-decembristă a alegerilor interne), care s-au “trezit” în număr mare şi vor să participe la brevetarea noii invenţii politice. Aşadar, dacă în ceea ce priveşte realegerea lui Tiseanu în funcţia de preşedinte, lucrurile par ca şi rezolvate, suspansul (o formă uşoară de suspans!!!) rămâne la disputa pentru prim-vicepreşedinţie, funcţie pentru care s-au înscris în cursă trei candidaţi: Elena Albu, Bogdan Cord şi Cezar Grama. În rest, credem că se conturează un tablou al funcţiilor bine aranjat, previzibil, în care singura necunoscută ar putea fi, din nou, ca în anul 2013, prezenţa vechilor liberali, dintre care s-au înscris doar patru pentru a face parte din viitorul birou politic format din 17 membri: Enache Dragomir, Adrian Dochia, Doru Trifan şi Florin Frăţilă. 

ULTIMA ORĂ
Răsturnare de situaţie: 
PNL Câmpina nu va avea funcţie de prim-vicepreşedinte

Cu puţin timp înainte de închiderea ediţiei am primit la redacţie informaţia bombă că în PNL Câmpina nu va exista, până la urmă, funcţia de prim-vicepreşedinte, aşa cum hotărâse, nu cu mult timp în urmă, biroul politic judeţean. Aşadar, toate jocurile de culise pe care le-am arătat în rândurile de mai sus au rămas în aer şi probabil se vor reconfigura sub o altă formă. 


Desfiinţarea funcţiei de prim-vicepreşedinte, care ar fi trebuit să se voteze în premieră la alegerile din PNL Câmpina, pare a fi rezultatul contestaţiei făcute de Dan Ioan Muşat (v. facsimil), membru din vechea structură a PNL-ului câmpinean, la Curtea de Arbitraj a PNL. Vom reveni cu amănunte. 

După un verdict dur dat de medicii de la Spitalul Fundeni, câmpineanul Răzvan Oprea luptă pentru viaţă pe patul unui spital din Turcia

Internat la începutul lunii martie, în stare critică, la Spitalul Fundeni din Bucureşti, diagnosticat fiind cu o boală ce-i afectează grav ficatul, Răzvan Alin Oprea a petrecut aici câteva săptămâni în care a trecut prin clipe cumplite. După ce a supravieţuit unei hemoragii interne ce îi punea în pericol viaţa, a urmat infecţia cu Clostridium, o bacterie foarte periculoasă ce l-a ţinut prizonier în spitalul bucureştean, întrucât nicio clinică din Europa nu-i permitea transferul în aceste condiţii.  
Urmare unei mobilizări extraordinare făcută de logodnica lui, Geanina Maria Buzăţoiu, împreună cu prietenii şi familia, s-a reuşit strângerea de fonduri necesare internării lui Răzvan într-o clinică din Turcia, prima care a acceptat să preia cazul lui. 


Redăm în continuare integral apelul pe care iubita lui Răzvan l-a făcut în urmă cu câteva zile pe cunoscuta reţea de socializare Facebook, pentru că lupta continuă, iar tânărul nostru concitadin are nevoie de orice sprijin pentru a supravieţui grelei încercări prin care trece.

„Buna ziua dragii mei,
Incep prin a va da o veste buna: Razvan a ajuns aseara la ora 20:00 in clinica Yeni Yüzyıl Üniversitesi Gaziosmanpaşa Hospital. Ne-am bucurat enorm de mult, au fost primii care au reactionat pozitiv la cazul nostru. Avand in vedere situatia foarte complicata a lui Razvan, am luat decizia sa-l transportam acolo. La ora 10:30 au ajuns in Bucuresti cu ambulanta speciala, echipata cu aparate pentru terapie intensiva, medic si asistent medical. La ora 20:00 Razvan deja ajunsese deja la clinca. A intrat direct la terapie intensiva, iar azi am primit vestile nu tocmai  bune: Razvan se afla intr-o situatie foarte complicata: pe langa faptul ca are nevoie de transplant hepatic, sederea lui in Institutul Fundeni nu l-a ajutat deloc. Practic, aici fiecare zi l-a adus mai aproape ce ceea ce ne luptam noi azi sa evitam!!!
 In dupa amiaza zilei de 29 martie, cu o zi inainte de plecarea in Turcia, primeam verdictul medicilor de la Fundeni: „Pacientul Oprea Razvan Alin mai are de trait cateva zile!”, asadar ultima noastra speranta venea din Turcia. Azi, Razvan a fost diagnosticat in stare foarte grava cu pneumonie severa, stomacul si colonul marit de 3 ori mai mult decat normal si va fi nevoie de interventie chirurgicala, stare critica a rinichilor, aciditate foarte mare in organism ceea ce produce encefalopatie, care ii poate afecta creierul, ficatul. Nu mai discutam… se stie… 
Dragii mei, cum este posibil in tara asta sa mergi pe picioarele tale sa te tratezi intr-un spital cu renume, Institutul Clinic Fundeni, si sa ajungi dupa 2 luni la „mai are de trait cateva zile!”?! Are 27 de ani!!!  Am inteles ca starea lui nu era foarte buna, dar ajungem intr-un spital pentru a ne trata, pentru a fi mai bine! Cum este posibil sa ajungem intr-o astfel de situatie datorita bacteriilor existente in spital, datorita faptului ca „noi facem tot ce putem”, datorita neimplicarii si neprioritizarii cazurilor mai grave!! Infectia cu bacteria Clostridium s-a produs la 3 saptamani dupa spitalizarea in Fundeni! Trebuie sa recunosc ca au fost si aici oameni care au vrut sa il ajute pe Razvan, dar… au fost persoane fara influenta, fara a avea un cuvant de spus in prioritizarea cazului sau. Si acum … sunt in masura sa spun ca in Romania nu este interes pentru a salva orice VIATA!
Dragii mei, va scriu asta acum disperata: sistemul medical romanesc nu are interesul de a ne salva daca avem probleme!!! Asta am simtit eu aici la Fundeni… Multumiri doamnei doctor conf. Iliescu Laura si personalului medical de la sectia Boli Interne… Atat! Pe o scara ierarhica, mai sus de atat, nu se mai pot aduce decat critici, indoieli, acuzatii; am simtit coruptie si stari de neputinta, influente politice etc. etc. 
Si acum, apelul meu catre voi! Razvan in acest moment se afla la terapie intensiva si i se face dializa pentru a stopa encefalopatia. Acest lucru costa 1350$ pe zi. Datorita voua am strans ceva banuti pentru a-l mentine o saptamana acolo si va multumesc din suflet!! Costurile sunt imense: ne apropiem de 1oo.ooo $, acest lucru daca Razvan va putea fi pe viitor apt pentru transplantul hepatic. Acesti bani ne sunt necesari pentru a trata si toate celelalte probleme grave cu care a fost diagnosticat in ultimele 12 ore!
Va rog din suflet sa salvam o viata! Asteptam minuni, stiu! Dar aceasta viata este iubirea vietii mele si o sa lupt pentru el, voi muta si muntii din loc daca este necesar!
Va multumesc din suflet pentru tot si va rog sa spuneti o rugaciune pentru el. Ajuta! Sanatate multa la toata lumea! Sa ne ajute Dumnezeu pe toti, dar sa stiti ca Dumnezeu ajuta tot prin oameni!”

Contul în care puteţi face donaţii îi aparţine mamei lui, Violeta Popa
IBAN: RO17 RZBR 0000 0600 1027 4715  (Raiffeisen Bank).

Abandonat de familie la vârsta de 8 ani, Andrei Voicu este șef de promoție și vrea să devină medic

În drumurile noastre și în căutările de oameni și de povești de viață, avem norocul să întâlnim și oameni care ne sunt adevărate lecții. În această categorie se încadrează și Andrei Voicu, „veteranul“ Centrului de Plasament de tip familial din Secăria, cel care a împlinit zece ani de când „acasă“, „mamă“ și „tată“ au cu totul alte semnificații față de cele pe care le știm cu toții. De curând și-a aniversat majoratul, fără petreceri fastuoase și cadouri scumpe, dar cu planuri îndrăznețe și frumoase. 
În perioada care s-a scurs de când a fost adus la Secăria, Andrei nu a stat degeaba. A vrut să uite, a vrut să se vindece, a vrut să lupte, a vrut să ierte! A vrut să învețe, să-i facă pe cei care i-au purtat de grijă mândri de el, a vrut să fie cel mai bun! Și a reușit!


Cu o degajare care scoate la suprafață cicatrizarea rănilor sufletești, Andrei ne-a povestit cum a ajuns să fie unul dintre copiii de la Secăria. S-a născut la Măgurele într-o familie care s-a destrămat pe când era prea mic ca să înțeleagă din ce cauză s-a întâmplat totul. Împreună cu fratele lui a ajuns în grija bunicii paterne. Le-a fost bine până când bătrâna s-a stins. „De atunci, ni s-a schimbat și nouă viața. Am fost aduși la Secăria de un unchi care a spus că nu poate avea grijă de noi. Eu aveam opt ani, iar fratele cinci… A trecut ceva timp până a aflat mama de noi, dar și după ce a aflat tot aici am rămas. Ne-a fost greu la început. O astfel de schimbare nu e ușoară, dar ne-am obișnuit și am mers mai departe“, ne-a mărturisit Andrei. I-a plăcut să citească, să învețe, iar în școala generală a fost mai mereu printre primii. A intrat fără probleme la Liceul „Simion Stolnicu“, din Comarnic, fiind chiar primul admis la profilul „Protecția Mediului“. 
Îi place mult viața de liceu și ceea ce a ales să studieze. Iar acest lucru se vede din rezultatele pe care le are. Este șef de promoție și este nelipsit de la olimpiade. Îi plac științele exacte, iar ca plan de viitor are unul bine fixat: să devină medic generalist. „Vreau să ajut oamenii și știu că o voi face fără bani, adică fără șpagă. La mine nu va exista așa ceva. Omul va veni cu speranța de a-l face bine, nu pentru a-i «consulta» buzunarul sau portofelul“, ne-a spus tânărul.  Știe că are mult de muncă pentru a-și atinge visul, dar când ai o experiență de viață ca a lui, astfel de situații nu ți se par de netrecut. 
Moralul bun îl are și pentru că s-a împăcat, de multă vreme, cu trecutul, dar, mai ales, pentru că a avut puterea să ierte. A fost supărat o vreme pe mama lui că nu s-a interesat de soarta lui și a fratelui mai mic, că nu a făcut tot ce i-a stat în putință ca să-i țină cu ea. Acum, însă, vede lucrurile altfel. Acum, este el cel care o caută… Vrea doar s-o audă și să-i știe că-i este bine cât de cât. 


Însă când va fi să meargă la facultate sau după ce va avea familia lui, în weekend-uri și de Sărbători va reveni la Secăria. Pentru că aici, de zece ani, este „acasă“ pentru el și, tot aici, va fi așteptat și primit cu brațele deschise de „mama“ și „tata“, care l-au educat atât de frumos, l-au încurajat, l-au pregătit și încă-l instruiesc pentru acel moment când va ieși din acest sistem. Dar despre „părinții“ celor 16 copii de la Secăria, despre cei care se luptă nu doar cu caractere dintre cele mai diverse, ci cu traume, cu răni adânci, răni grele pe care le au acești micuți și pe care fac tot posibilul să le închidă, ne rezervăm o poveste separată.
Pentru ceea ce este, ceea ce a ales, de fapt, să fie, în fața acestui tânăr nu putem să spunem decât „Jos pălăria!“. Cât despre Iepuraș, Andrei își dorește să vină pentru toți „frații“ lui. Și-au împărțit și sarcinile, și dulciurile, și cadourile. Și pentru că băieții de la Secăria sunt amatori de sport în aer liber, ceea ce ne bucură, își doresc niște porți de fotbal. Se descurcă și acum, nu vă gândiți că rămâne mingea nebătută, dar până la terenul din sat, au ceva drum de străbătut. 
Pe de altă parte, ținând cont de planurile de viitor ale lui Andrei și de dificultatea examenului de admitere la Medicină, orice sfat, material didactic, pregătiri la materiile de profil îi vor prinde extrem de bine. 

Cei care vor să-l ajute pe Iepuraș în cazul copiilor de la Secăria, îl pot contacta pe Cristi Minculescu la 0726279537 sau pe pagina de facebook a grupului Pentru Tine!
Liliana Maxim Minculescu
Foto: Cristi Minculescu

Prof. Stoica Teodorescu, istoric şi literat (2)

Talentul de povestitor al profesorului şi istoricului Stoica Teodorescu, autorul „Monografiei oraşului Câmpina” (1924), continuă să ne surprindă în descrierea „excursiunei din vara anului 1920 – 1921”, pe care a făcut-o alături de un grup de elevi câmpineni, luând trenul din gara Câmpina spre Braşov. Relatarea făcută de acesta în Anuarul liceului „D.B. Ştirbey” din 1919 – 1923 (a cărei primă parte o puteţi citi AICI) aminteşte de scrierile lui Calistrat Hogaş, culese în volumul „Pe drumuri de munte” şi poate fi apreciată ca o veritabilă nuvelă.

„Branul este un sat de munte, dar numele său este legat de atâtea fapte istorice şi de comerţ ale trecutului nostru, formând legătura oficială în trecut, pe unde care braşoveneşti, cai cu poveri, oşti şi voievozi biruitori s-au pribegit... vor fi trecut pe lângă el, pe curmătura ce leagă plaiurile nordice şi sudice ale aceloraşi Carpaţi româneşti. Fiind prin urmare un loc de vamă – o trecătoare – i s-a adaos la intrarea imediată un castel-turn, care fiind proprietatea Braşovenilor, aceştia au găsit de cuviinţă să-l ofere în dar M.S. Reginei Maria, călăuziţi desigur de înalta stimă şi iubire ce i-o datorăm cu toţii Măriei Sale, ca un mic omagiu singular pentru marea jertfă a inimii Sale, pentru acest neam românesc, în vremurile cele mai grele de existenţă. Ne urcăm spre dânsul, pe un mic deal; este mic ca întindere, cu cupole şi intrare sumbră, zăvorât de grele porţi ferecate, dar se vede, imediat ce ai ajuns lângă el, că predomină întreaga intrare a trecătoarei, deci bun loc de atac şi apărare. Era în refacere şi modernizare numai interioară; exteriorul rămânând acelaşi, aceasta întrucât M.S. a înţeles pitorescul înconjur şi prin urmare va fi înţeles poate să-l facă din când în când locul de odihnă sufletească şi trupească al Său. 
La d-l hangiu, după masă, am explicat elevilor importanţa istorică a Branului şi «prelegerea» fiind terminată o luarăm la drum, reconfortaţi. Mergeam tot suind pe această curmătură între munţii Făgăraş uniţi cu Perşani şi munţii Bârsei. Încet, încet, mergeam prin satul Moeşti, aşezare omenească de munte, dar folosind numai această curmătură, deci sat lung, fără ramificaţii şi cu cât înaintam pe versantul sudic al munţilor cu atât casele se răreau. Casele erau mici, cu acoperişul înalt şi cu înfăţişare de cetate de... scânduri. Mergeam încet şi sigur, iar când ne aruncam privirea’n urmă, lăsam din ce în ce în fund satul Bran. La stânga noastră se ridica, paralel cu drumul nostru, masivul colţuros şi continuu al munţilor Leaota, iar pe dreapta al Făgăraşului. Casele deveneau din ce în ce mai rare, iar ploaia munţilor veşnic scuturători de nori ne ameninţa la orice pas, dar măntăile de ploaie ne asigurau de orice eventualitate. Precipitarea unei ploi fiind însă prea mare, furăm siliţi a ne adăposti la o casă. Gospodarii, buni primitori pentru astfel de oaspeţi ca nevăzuţi pe aceste meleaguri, ne primii cu toată cinstea; şi ca un semn al ospitalităţii, se oferiră repede a ne da lapte dulce şi caşcaval afumat, cu mămăliguţă fierbinte şi binevenită pentru aceste locuri atât de răcoroase. Noi mulţumirăm de atenţiune, dar plătirăm nu atât laptele din belşug pe aici, cât mălaiul, atât de rar şi greu de procurat de nişte locuitori atât de alpini. Sosirăm după un mers vreo 2-3 ore, cam pe la ora 5 d.a., la vechea graniţă. Ne oprirăm puţin şi ea încă purta rănile şi sfărâmăturile ghiulelelor şi gloanţelor din timpul războiului trimise cu disperare de ambele părţi; unele din ele apărând un trecut ce trebuia să-şi capete o altă dreptate, susţinută pe baza dreptului istoric românesc. Fosta vamă era pustie şi pe lângă ea trecurăm tăcuţi, gândindu-ne cu toţi la cei care au apărat-o pentru a ne-o prezenta nouă acum, lipsită de stăpânitorii de eri, cărora în acel moment al trecerii noastre aveam a le înfăţişa sub ochii lor bănuitori, paşaportul de liberă trecere de pe pământ românesc pe pământ românesc. Schimbăm drumul mare ca-n palmă – puţin mai la dreapta, unde pe o altă vale, încet, încet, ajunserăm la satul cel mai din «creierul» muntelui, Podul Dâmbovicioarei. Cum satul era mic, poposirăm la cârciuma satului, la d-l Ghica Oreto. Ce om de treabă! Cam de vreo 36 ani, un muntean negricios la faţă, comunicativ, foarte isteţ şi grozav de primitor. Ai fi crezut că era la mijloc interes... profesional! Ferească Dumnezeu! Cât ai clipi din ochi – deoarece înţelesese că aici vom poposi – convocă pe: cumătru, văr, cumnat, cuscru... şi într-o clipă, găzuire pentru toţi. Am găsit la dânsul lucruri bune: pâine proaspătă de la brutăria sa şi brânză, caşcaval foarte bun, produsele adevărate şi unice ale acestui sat de munte. Elevii repartizaţi au căpătat fiecare: lapte, mămăligă, brânză şi învelişuri de lână lăţoasă. Abia acum am înţeles eu că ospitalitatea este un dar sufletesc al românului. După somnul răsplătitor al mersului apostolesc din ziua trecută, a doua zi după luarea unei lipii şi a unui pahar cu lapte dulce, am pornit spre Peştera Dâmbovicioarei. O cavernă nu tocmai mare, cu stalactite şi stalagmite, dar interesantă pentru elevi, care au înţeles văzând cu ochii cum munţii de calcar, sub acţiunea apei de ploaie, pot fi scobiţi prin dizolvarea lui. 
Părăsim acest cătun cu amintirea cea mai plăcută şi ne îndreptăm spre Rucăr. Drumul este încântător şi trecem prin uriaşul defileu – Chee al Dâmbovicioarei, ca printr’un gang uriaş sprijinit de zidurile masive roşiatice ale munţilor, cotind când la dreapta când la stânga. 


Iată-ne eşiţi din el şi dăm în depresiunea muntoasă a satului Rucăr. Frumuseţea naturală se amestecă cu