03 mai 2017

Cazul funcției ilegale din conducerea PNL Câmpina va ajunge la Curtea de Arbitraj

În sens larg, liberalismul proclamă construirea unei societăți caracterizate prin libertatea de gândire a indivizilor, domnia dreptului natural (fiecare ființă umană are, prin naștere, drepturi naturale pe care nicio putere nu le poate nesocoti, și anume: dreptul la viață, la libertate și la proprietate), liberul schimb de idei, economia de piață pe baza inițiativei private și un sistem transparent de guvernare în care drepturile minorităților sunt garantate. Frumoase idei, greu de pus în practică. Mai ales la PNL Prahova și la PNL Câmpina. Adică, mai ales cu niște lideri așa-ziși liberali, dar care nu au nimic comun cu liberalismul. 

Conducerile PNL Câmpina și PNL Prahova se acoperă una pe cealaltă
Recenta ședință pentru alegerea noii conduceri a PNL Câmpina a arătat că în organizația liberalilor câmpineni nu se respectă legile interne ale partidului, libertatea de gândire a indivizilor și dreptul la opinie, ceea ce pentru apologeții liberalismului european în variantă mioritică înseamnă ceva atât de înjositor și degradant, încât sub ultimele trei cuvinte scrise hârtia ar trebui să roșească. S-a dovedit totodată, dacă mai era nevoie, că PNL (aidoma tuturor celelalte partide de pe eșichierul politic național), nu se poate reforma, iar pierderea alegerilor din 2016 nu a fost dintr-un accident, ci dintr-o neputință politică asociată cu o insuficiență și o infatuare electorală demnă de un partid unic și dictatorial. De asemenea, membrii de bună-credință ai organizației municipale prezenți la alegerile pomenite și-au dat seama că singurul partid istoric din Parlamentul României nu se poate reforma, dar asta nu din cauza membrilor săi, ci pentru că, pur și simplu, liderii partidului de la București și de la Ploiești (toți de sorginte pedelistă), nici nu doresc acest lucru. Iar pentru că, potrivit legilor imitației ale filosofului francez Gabriel Tarde, săracii îi imită pe cei bogați, iar cei slabi, pe cei puternici, și șefii liberalilor din Câmpina i-au imitat în rele pe liderii județeni și naționali din PNL. La Câmpina, această regulă a fost respectată cu sfințenie de către liderii fostului PDL local, cocoțați în fruntea PNL Câmpina, care au acaparat nedemocratic conducerea organizației municipale a liberalilor (după fuziunea vechilor liberali cu foștii democrat-liberali), iar acum țin cu dinții de ea, nedorind decât să o conserve și să o întărească, pentru ei și camarila lor. Astăzi, PNL este într-o profundă criză de sistem, care seamănă tot mai mult cu situația PNȚCD de dinaintea alegerilor parlamentare din 2000. Iar efectele acestei crize au învăluit din toate părțile și PNL Câmpina. 



Ioan Mușat – un contestatar al desfășurării alegerilor interne
Revenind la ședința de alegeri a noii conduceri a PNL Câmpina, din 4 aprilie 2017, conducere statutară care a înlocuit-o pe cea interimară, vă amintim că publicația noastră v-a prezentat, la timpul cuvenit, cum s-a desfășurat evenimentul. Însă astăzi vrem să publicăm punctul de vedere al șefului Comisiei tehnice de organizare a ședinței de alegeri, liberalul (cu state vechi) Ioan Mușat, care recunoaște că nu a putut rupe sforile ce-l învăluiau din toate părțile, sfori trase de Tiseanu și oamenii săi şi nici nu a putut dejuca manevrele de culise ale foștilor pedeliști, aprobate tacit de reprezentantul conducerii filialei județene. Ioan Mușat este convins că alegerile respective nu au fost corecte, pentru că nu s-a respectat niciuna dintre legile interne ale partidului: Statutul PNL, Codul de etică, Regulamentul de funcționare al filialelor și organizațiilor liberale din teritoriu etc. Nemulțumit de crearea unei funcții nestatutare pentru conducerea PNL Câmpina, cu două săptămâni înaintea ședinței, el a atenționat conducerea PNL Prahova cu privire la respectiva ilegalitate, sesizând și Comisia județeană de arbitraj în legătură cu acest aspect. Nu se aștepta la soluționarea corectă a sesizărilor sale, ceea ce s-a și adeverit, așa cum nici destinatarii adreselor sale nu se așteaptă ca el să se adreseze Curții de Arbitraj a PNL, ceea ce se va întâmpla cât de curând. 


Tiseanu își joacă ultima carte
În continuare, prezentăm (pentru necunoscători), firul evenimentelor care au culminat cu ședința de alegeri din 4 aprilie 2017. Cum îi șade bine unui vechi lider de partid și edil al orașului cu cele mai multe mandate din toată istoria Câmpinei, care a făcut și desfăcut prea multe ca să mai răspundă impasibil unor întrebări jurnalistice despre trecutul său în fruntea administrației locale, Horia Tiseanu a anunțat pe ultima sută de metri că va candida la șefia PNL Câmpina. Cine a crezut că va face un pas înapoi și că va lăsa alte persoane nepătate să reformeze partidul liberalilor câmpineni, s-a înșelat. Se știe, Horia Tiseanu a câștigat încă un mandat în fruntea liberalilor câmpineni, beneficiind de un număr mult mai mare de susținători în sală, foști pedeliști ai săi, de pe vremea când era liderul PDL Câmpina. Tiseanu continuă totuși să fie încolțit într-o urmărire penală, simțind tot mai tare în ceafă răsuflarea fierbinte a procurorilor DNA care îl cercetează pentru săvârșirea prezumtivă a unor fapte de corupție, în încercarea de a-l trimite în fața instanței de judecată. Din funcția de ”prim-ministru local” și de șef al partidului care asigură majoritatea din miniparlamentul câmpinean, jupânul de la Primărie crede probabil că va putea scăpa de brațul lung al legii, în cazul în care va fi găsit nevinovat (căci, deocamdată, se bucură de prezumția de nevinovăție). Pentru situația în care va primi o condamnare definitivă și va fi înlăturat, prin lege, de la șefia Primăriei și a liberalilor locali, conducerea Filialei PNL Prahova a scos la bătaie, pentru alegerile interne din PNL Câmpina, un post de prim-vicepreședinte, desi, conform Statutului PNL, doar organizațiile liberale din reședințele de județ au în organigramă un asemenea post. Dar în politichia prahoveană merge și așa. Tiseanu va rămâne în istoria Câmpinei ca primarul cu cele mai multe mandate, dar și cu cele mai grave greșeli. Lui cred că i s-ar potrivi cel mai bine o epigramă publicată pe un site de umor: Și-a impus, cu sânge rece, / În partid cuvântu-i greu: / ”Pe-aici nu se poate trece / Decât peste trupul meu.”

Manevre de culise în stilul PDL 2010-2012
Concret, la începutul lunii martie 2017, Biroul Județean al PNL  decide, în cadrul unei ședințe, înființarea funcției de prim-vicepreședinte pentru viitoarea structură de conducere a organizației PNL Câmpina, ce avea să fie stabilită într-o anunțată și apropiată ședință de alegeri. Ioan Mușat, unul dintre vechii liberali care vor cu orice preț reformarea PNL, pentru ca partidul să poată constitui o alternativă reală și viabilă la stânga reprezentată de PDS, trimite Filialei PNL Prahova, pe data de 21.03.2017, o adresă prin care solicită, în calitate de membru al organizației municipale PNL Câmpina din anul 2007, să i se elibereze copie a deciziei emisă de către Biroul Politic Județean, prin care s-a aprobat înființarea funcției de prim-vicepreședinte la nivelul organizației locale Câmpina. Petentul arată că decizia respectivă a conducerii Filialei este totalmente ilegală, întrucât Statutul PNL și Regulamentul privind organizarea, desfășurarea și conducerea activității organizațiilor locale județene prevăd că Biroul Politic Local de la nivelul municipiilor care nu sunt capitale de județ este format din președinte, 6-8 vicepreședinți etc, neexistînd funcția de prim-vicepreședinte. De asemenea, conform regulamentelor interne în vigoare, Biroul Politic Județean nu poate  nici modifica Statutul și nici Regulamentul amintit mai devreme. Copia deciziei Biroului Județean PNL, arată Ioan Mușat în cererea sa, îi este necesară pentru a se adresa Curții Județene de Arbitraj, instanța care are obligația de a veghea la respectarea prevederilor Statutului PNL. Neprimind niciun răspuns de la conducerea Filialei PNL Prahova, pe data de 29 martie 2017,  Ioan Mușat a sesizat Comisia Județeană de Arbitraj, întrucât, conform regulamentelor interne ale partidului, nu se putea adresa direct Curții de Arbitraj a PNL de la București, cel mai înalt for de soluționare a litigiilor din interiorul partidului. Deranjați probabil de aceste demersuri întreprinse de către Mușat, cei de la Ploiești au renunțat la funcția de prim-vicepreședinte. Cu toate acestea, cu o săptămână înaintea ședinței din 4 aprilie, în cadrul unei consfătuiri de partid, Tiseanu anunță că în cadrul ședinței cu pricina se va alege și un prim-vicepreședinte. În preziua alegerilor, cei din conducerea Filialei au întors-o iarăși ca la Ploiești, anunțând că se va alege un vicepreședinte cu atribuții sporite, de prim-vicepreședinte. Adică aceeași Mărie cu o altă pălărie. Bătălia pentru această funcție a avut practic aceeași importanță ca și bătălia pentru președinția partidului. Nici nu are nicio relevanță persoana care a câștigat această funcție. Grav este faptul că a fost vorba despre o funcție nestatutară care a aruncat ședința într-o lumină total nefavorabilă democrației liberale de partid, în lumina întunecată a ilegalităților politice din interiorul organizației, care au răbufnit puternic în exteriorul ei. Concluzia care se impune este una singură: PNL Câmpina nu are nicio legătură cu liberalismul autentic și nu este un partid cu adevărat democratic. Grav este și faptul că, în continuare, foștii lideri pedeliști vor domina autocratic PNL Câmpina, cu sprijinul unei mari majorități de susținători care nu sunt văzuți și auziți decât în adunările generale de alegeri. 



Ioan Mușat acuză
„PNL a fost fondat oficial în mai 1875, moment care a constituit doar instituționalizarea și coagularea unor grupări liberale ce existau deja pe scena politică, încă din 1866. Partidul a avut, după înființarea sa oficială, multe repere morale de referință, iar acestea nu au fost reprezentate doar de membrii ilustrei familii a Brătienilor - de bună seamă, unii dintre stâlpii partidului, ci și de alți fruntași de anvergură care au consolidat liberalismul clasic din România acelor vremuri. Bunăoară, mie îmi place foarte mult Dimitrie A. Sturdza, ales președinte al PNL la finele secolului XIX, ca succesor al lui Ion C. Brătianu. În anii 1895-1909, Sturdza a deținut de patru ori funcția de prim-ministru al României. El avea un crez politic remarcabil, considerând că forța unui partid politic nu constă în numărul mare sau mic al membrilor săi, ci în justețea ideilor și curățenia morală a acțiunilor lui. Dacă ar fi participat la ședința de alegeri din 4 aprilie 2017, credeți că Sturdza ar fi găsit în desfășurarea ei vreo fărâmă de curățenie morală, vreo urmă  care să amintească de idealurile liberalilor de altădată?”, ne întreabă retoric Ioan Mușat (foto). 


El este convins că, la aceste alegeri interne, curățenia morală a lipsit cu desăvârșire, prin toate încălcările flagrante ale regulamentelor și prevederilor statutare de către cei care au condus abuziv ședința, prin tot felul de sforării și jocuri de culise făcute de Tiseanu și acoliții săi, supervizate de către Ciolac, secretarul general al filialei județene, venit special de la Ploiești ca să ajute să iasă ”cine trebuie”. 

Karma lui Tiseanu
Contestatarul este convins că PNL Câmpina nu se va putea reforma din interior câtă vreme la conducerea partidului se va afla Tiseanu și camarila sa din fostul PDL. „Nu exagerez cu nimic afirmând aceste lucruri, deoarece eu am văzut cum s-a desfășurat ședința, dar nu am putut face nimic, chiar dacă am fost șeful Comisiei tehnice de organizare a alegerilor. În această calitate, mi s-a pus la dispoziție de către secretarul general al PNL Prahova, domnul Ciolac, un model de proces-verbal pentru alegeri în care nu era menționată funcția de vicepreședinte cu atribuții de prim-vicepreședinte. Cu toate acestea, secretarul general al filialei județene a girat această funcție, făcându-se că nu vede că pe o urnă scria explicit: ”vicepreședinte cu atribuții de prim-vicepreședinte”, chestie care, în opinia mea, nu miroase bine. Și nu poate mirosi bine, întrucât are un evident parfum de ilegalitate. Așa a înțeles Comisia județeană de arbitraj să răspundă sesizării mele, dându-i astfel conducerii filialei județene posibilitatea de a înființa această funcție nestatutară, cu dedicație, funcție pe care am să o contest, cât de curând, la Curtea de Arbitraj a PNL de la București. Nemaivorbind că secretarul general a condus într-o manieră comunistă ședința, spunându-ne că nimeni nu mai are dreptul să vorbească după numărarea voturilor și validarea celor aleși în funcțiile de conducere. Propunerea sa a fost supusă la vot și, bineînțeles, votată de marea majoritate a foștilor pedeliști aflați în sala adunării. Astfel, niciunul dintre candidați nu a fost lăsat să-și prezinte programul și proiectele în fața auditoriului. Au fost privați de libertatea cuvântului mulți liberali vechi, care ar fi dorit să spună ceva important sălii: Bogdan Cord (contracandidatul lui Tiseanu), Cezar Grama, Liviu Briciu ș.a. Eu l-am auzit cu urechile mele pe Tiseanu când l-a oprit pe Cezar Grama să vorbească, motivând unui apropiat: „Se face târziu și nu vreau să îmi strice karma”. Halal karmă! Secretarul general Ciolac, cel care a condus ca un comunist sadea ședința de alegeri, era remunerat de PNL, deci practic ne-a interzis să vorbim pe banii noștri, căci a fost plătit și din banii noștri, ai liberalilor câmpineni. Și spun că a fost plătit, pentru că a fost înlocuit recent din funcție. Cred că în PNL Câmpina nu sunt doriți tinerii de bună-credință cu studii superioare. Este un mare păcat, de care organizația municipală cu greu se va putea spăla”, ne mai spune cu amărăciune Ioan Mușat. 
Adrian BRAD

Editorial. NORMOZA

Acest termen psihiatric mi s-a părut foarte potrivit pentru a caracteriza situația națională. Prin antifrază, adică prin a-l înțelege invers. Suferă de normoză cine este obsedat „să fie normal”. La noi în politică e invers, se consideră normal ceea ce este cu evidență aberant. E o patologie a normalității. O banalizare a răului, cum spunea Hannah Arendt. La noi, asaltul răului a devenit atît de cotidian, încît nu-l mai observăm, ba chiar și puținul bine-frumos care se mai strecoară în biata noastră viață este complet întunecat. Exemple… CCR amînă pentru a patra oară  pronunțarea asupra temei dacă un condamnat penal definitiv poate ocupa o funcție guvernamentală. Dar nu este evident că un condamnat nu poate ocupa o funcție în stat? Pot să ne zăpăcească invocînd „alte sensuri decît cele comune” ale expresiei nu a suferit condamnări penale, normal ar fi ca nici măcar să nu se pună problema. Același condamnat penal pentru fraudarea alegerilor este pus să conducă tocmai comisia parlamentară de investigarea a corectitudinii acelor alegeri. Anti-normoză. Nu e normal, ca administrator al țării (nu stăpîn, cum se cred ei, ci doar administrator) să te ocupi mai întîi de condițiile din spitale sau școli (unde mișună gîndacii și șobolanii și sporește igrasia) înaintea celor din pușcării?
În iarnă mă arătam destul de sceptic față de succesul mișcării #rezist. Nu se mai aude nimic de ea, între timp guvernul a făcut lucruri mult mai grave decît cele pentru care au înghețat bieții oameni. În primul rînd, administratorii vremelnici au început să distrugă. Se fac schimbări pe bandă rulantă: la ICR este pusă șefă o doamnă care habar nu are cu ce se ocupă instituția, se vede din declarații, la Radio și-au schimbat chiar omul lor, ca și cum instituția nu ar fi fost suficient de aservită, în conducerea cercetării științifice au fost numiți: un urmărit penal, coordonatorul operei unui pușcăriaș, membri ai unor academii fantomă, cercetători fără operă, sindicaliști, un consilier local PSD. În timp ce profesori și cercetători români din mari universități occidentale au fost eliminați din organismele abilitate. Oameni cu CV-uri suspecte devin membrii în Consiliile de administrație ale marilor companii de stat (vezi dra. Lambru, mai cunoscută prin scandalul canapelei și altele similare decît prin vreo competență de studii). Normoză. 
Un ilustru profesor este dat afară din funcția de director al Bibliotecii județene Arad pentru a fi numită în loc o doamnă care evident nu prea are habar care sînt programele și scopurile instituției. Legile incompatibilității au fost și ele anulate. Iar legile grațierii își urmează liniștit traiectoria parlamentară. Și sînt mai aberante decît faimoasa OUG 13. Pentru ei nu e normal ca un hoț dovedit să facă pușcărie. Cu condiția să fure de la Stat. Normoză. 
De altfel, guvernul a mai dat o OUG (de ce, acum cînd parlamentul este în activitate, nu e cam ilegal?) prin care îl elimină abuziv pe șeful statului de la numirea șefului ANCOM. Iar șeful Senatului apropie într-un discurs fără discernămînt senatul prezent de cel de acum 100 de ani. Uitînd să spună că nu există absolut nicio asemănare. De altfel, gomosul domn Tăriceanu a și spus ceva în genul „gura mincinosului adevăr grăiește”, arătînd că mai bine dispare poporul decît minunatul parlament: „Mesajul este simplu și încă actual. O națiune își poate pierde teritoriul, populația, capitala și armata, dar rămîne vie și trează atît timp cît continuă să fie întrupată de Parlament”. Poate dă Dumnezeu și rămîneți singuri în toată România! Soția lui Eugen Nicolicea a fost numită la conducerea Transgaz. Pe scurt, asistăm la o restaurație fățișă și masivă. Care nu privește trecutul, ci viitorul. 
În momentul în care atentezi la cercetare și învățămînt, amanetezi iremediabil viitorul. Primele cinci universități din țară au și cerut premierului demiterea ministrului cercetării. De fapt, e un proces de invazie. Sîntem ocupați pe dinăuntru. Dar nu este acesta fenomenul bolii, al oricărei boli? E normoza… nu „ei”, ci „noi” sîntem de vină de lățirea acestei boli. Chiar această împărțire arată că boala e adîncă. Dar nu facem nimic să ne vindecăm. 
Acum dl.  Dragnea e specialist și în vaccinuri. Cel mai mărunt firicel de bun simț ar cere oricui să nu se pronunțe într-o asemenea chestiune de strictă specialitate. A, că oamenii politici ar trebui să facă tot ce este posibil pentru readucerea Institutului Cantacuzino (de importanță strategică) la rangul de mare producător de vaccinuri e altceva. Exemplele date sînt doar din ultimele săptămîni. Dl. Nicolae Manolescu nu s-a dus să fie audiat pentru a fi reprezentantul USR în conducerea ICR. Și astfel scriitorii au rămas fără reprezentant (nu mi-e clar dacă locul a rămas vacant sau a fost numit altcineva) în conducerea instituției care promovează cultura română în străinătate. Nu știu din ce motiv nu s-a prezentat la audieri, dar parcă îi dau dreptate d-lui  Manolescu. Ce să-l întrebe oamenii ăia pe ilustrul critic despre promovarea literaturii? Și cum să lucreze el sub conducerea unei croitorese? La nivelul acesta am coborît… 
Christian CRĂCIUN

Dan Ștefan Chițu - un român onorabil, cu un singur pașaport și două cetățenii

Este practic imposibil să ai un singur pașaport și două cetățenii, s-ar putea spune, la prima vedere a cuvintelor. Așa este... la prima vedere. Dar după ce vom nuanța și dezambiguiza un pic lucrurile, o să vedeți că se poate și chestia asta. Totul este să te numești Dan Ștefan Chițu, ca lucrurile să devină posibile în acest sens. Vorbim despre Dan Ștefan Chițu, actualul om de afaceri și de succes (patronul Hotelului Muntenia din Câmpina), fostul sportiv de performanță și de neuitat (maestru emerit al sportului la motociclism, maestru al sportului la bob, campion național, balcanic și european la cele două discipline sportive), dar și fostul om de sport dedicat total fotbalului (mulți ani, patronul echipei de fotbal Poiana Câmpina și membru în Comitetul Executiv al Federației Române de Fotbal). Dan Ștefan Chițu este un personaj foarte cunoscut în municipiul Câmpina, dar și în orașul Breaza, localitate în care s-a născut și unde locuiește și în prezent. Pentru a-i cinsti bogata și valoroasa activitate dăruită sportului de performanță, în anul 2002, Consiliul Local Câmpina l-a declarat cetățean de onoare. Același lucru l-a făcut și Consiliului Local Breaza, pe 30 martie 2017, la propunerea primarului Gheorghe Richea, un edil în care mulți brezeni își pun toate speranțele de modernizare a urbei lor, un edil câștigător neașteptat al Primăriei Breaza în 2016, dar care va avea un mandat dificil, cu multe probleme de rezolvat. Astfel, românul Dan Ștefan Chițu a ajuns să aibă astăzi un singur pașaport, cel de România (țară pe care declară că o iubește și că nu va putea s-o părăsească niciodată), dar și două cetățenii (de onoare, oferite de către conducerile orașelor Câmpina și Breaza). 


Vineri, într-un cadru festiv, primarul brezean i-a oferit lui Dan Chițu, titlul de „Cetățean de onoare al orașului Breaza”. Evenimentul a fost organizat în sala de festivități a clădirii care găzduiește Primăria, dar și Poliția orașului Breaza. Au fost prezente peste 100 de persoane: consilieri locali, foști sportivi și oameni din sport care au colaborat cu Chițu, actuali sportivi ai CSO Breaza (club finanțat de administrația publică locală), dar și mulți părinți, aceștia din urmă aducându-și copiii cu ei, pentru a-l vedea pe cel pe care orice copil care dorește să practice un sport de performanță l-ar putea avea ca model. Un preșcolar de numai un an, adus de mama sa, chiar a marcat aprobativ cu gânguielile sale alocuțiunea primarului, prin care acesta sublinia că proaspătul cetățean de onoare al urbei brezene poate fi considerat cel mai bun exemplu pentru toți copiii care vor să se realizeze prin sport. ”Mă bucur să văd azi sala aceasta aproape plină, cu mulți copii în ea, copiii de azi ce vor deveni viitorii mari sportivi de mâine. Sportul trebuie să fie o lecție pentru toți. Sportul înseamnă satisfacții, dar și multă muncă, multe lovituri, înseamnă sudoare și sânge și lacrimi. Sportul te echilibrează și îți deschide multe perspective în viață, chiar și în lumea afacerilor. Nu e ușor să fii sportiv adevărat, dar merită să te sacrifici pentru a atinge acest țel. Dacă îl dorești cu adevărat. De aceea am ținut foarte mult să îl avem printre noi pe cel pe care ni-l dorim cetățean de onoare al orașului nostru. Pe Dan Ștefan Chițu, un mare om de sport, dar și un om de afaceri de succes, un exemplu pentru noi toți”, le-a spus Gheorghe Richea celor prezenți. După ce a primit titlul de cetățean de onoare al orașului Breaza, onorabilul Dan Chițu a mulțumit pentru onoarea ce i s-a acordat, încurajându-i totodată pe tinerii sportivi din sală să continue pe calea sportului: „Breaza a avut întotdeauna sportivi de performanță, care au însemnat ceva în sport. Mă bucur că sunteți atât de mulți copii care faceți sport și îi felicit pe părinții voștri că vă îndrumă și vă susțin financiar pe acest drum greu, dar frumos. Vă mulțumesc tuturor pentru acest titlu, dar vă mulțumesc mai ales pentru că sprijiniți activitatea sportivă din acest oraș.„ Câmpina are o duzină de cetățeni de onoare, spre deosebire de Breaza, care nu are decât trei: Mircea Lucescu, Constantin Anghelache și Dan Ștefan Chițu. 


Dan Ştefan Chiţu s-a născut la Breaza și este absolvent al Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. Din 1991, este administrator al societăţii Carpatin, care deţine Hotelul Muntenia din Câmpina. A cochetat în tinerețe cu mai multe sporturi: fotbalul, ciclismul și motocrosul, acesta din urmă fiind primul sport căruia i se va dedica, mulți ani, cu o pasiune devoratoare. Ulterior, în paralel cu motociclismul, va face o frumoasă carieră și în bob, al doilea sport de performanță îmbrățișat de Chițu cu o fierbinte dăruire. Astfel, Dan Chițu a intrat în clubul select și exclusivist al celor care au performat la nivel înalt în mai multe sporturi. De altfel, pentru eforturile și talentul său de excepție, el a fost recompensat de către conducătorii sportului românesc cu titlurile de maestru emerit al sportului la motociclism și maestru al sportului la bob.    
A început motocrosul de performanță la clubul Poiana Câmpina, în anul 1962. Doi ani mai târziu, în 1964, a fost transferat la Clubul Sportiv al Armatei, Steaua Bucureşti, unde a activat până în anul 1975, când a revenit la clubul Poiana Câmpina. Aici a continuat ca sportiv şi antrenor al secţiei motociclism. A fost declarat cel mai bun sportiv al României, la motociclism, în anii 1971,1972 şi 1973. A câștigat 7 titluri de campion naţional, 5 titluri de campion balcanic (două la individual şi trei cu echipa), a participat la Cupa Mondială, în perioada 1970-1972, câştigând Marele Premiu al Spaniei de la Barcelona, din 1970, o mare performanţă a motocrosului est-european la momentul respectiv. De asemenea, a câştigat două ediţii ale Cupei Prietenia, în anii 1971 şi 1973, o competiţie extrem de puternică la nivel european, la care participau și sportivi din Asia și America Centrală. În perioada 1982-1989, a fost antrenorul echipei naţionale de motocros a României, cu care a participat la numeroase competiţii internaţionale. Din 1975, a început să practice şi bobul de performanță, ca pilot, fiind foarte bun prieten cu Ion Panţuru, marele nostru campion de bob, medaliat cu bronz în proba de bob 2 persoane la Jocurile Olimpice de la Grenoble, din anul 1968.  Dan Chițu a fost campion naţional la bob 2 persoane şi vicecampion naţional la bob 4 persoane. De asemenea, o mare performanţă în bob a fost câştigarea competiţiei internaţionale Trofeul „Carpaţi”, la Sinaia, în 1978, în echipă cu prietenul său, Gheorghe Lixandru, un decatlonist de mare valoare.
Adrian BRAD

Veteranii de război, eroi pentru încă o zi la Breaza

„Eroi au fost, eroi sunt încă”, așa a început festivitatea de premiere a veteranilor de război din orașul Breaza, acţiune iniţiată de consilierii locali din partea PNL. Festivitatea a fost deschisă de primarul Gheorghe Richea, care a adresat câteva cuvinte veteranilor de război si celor prezenţi în sală: „Guvernul a hotărât prin H.G nr. 1222/ 2007 ca Ziua Veteranilor de Război să fie marcată anual la 29 aprilie, în semn de recunoaștere a meritelor acestora pentru apărarea independenţei, suveranităţii, integrităţii teritoriale și intereselor Româaniei. Când  ţara i-a chemat, ostașii eroi de ieri, azi veterani de război, Bălașa Ghe. Ion, Chiţu Alexandru și Vasile Alexandru nu au șovăit, au  înţeles că ţara este în pericol  și că erau chemaţi să îndeplinească  sfânta datorie ostășească. În câţiva ani, cei care și-au sacrificat tinereţea în războaiele mondiale vor trece în veșnicie cu satisfacţia datoriei îndeplinite, dar și cu durerea ca nu au fost apreciaţi și ocrotiţi la timp. Astăzi este  ziua în care lumea își aduce aminte tradiţional de veteranii de război. O zi dintr-un an, în care li se ridică statui pentru câteva zeci de minute. Câteva zeci de minute în care veteranii sunt centrul atenţiei, numai ca să fie din nou uitaţi până la următoarea aniversare. La anul vor fi și mai puţini, iar într-o zi, nu peste mult timp, Breaza nu va mai avea ce veterani să sărbătorească. Acum, la ceas aniversar, se cuvine să le aducem recunoștinţa noastră pentru tot ceea ce au făcut în slujba poporului român”.


Consilierul local Adriana Grădinaru s-a adresat veteranilor de război, menţionând că iniţiatorii acţiunii sunt consilierii PNL care au asigurat suma necesară pentru premierea domniilor lor prin sponsorizare de la SC  Biancospino, prin domnul Antonio Bembo: „Venerabili veterani, vă mulţumim pentru sacrificiile pe care le-aţi făcut pentru ţară. Ne-aţi arătat ce înseamnă cu adevărat patriotismul, onoarea, demnitatea și v-aţi câstigat un loc în paginile istoriei naţionale” – a mai adăugat Adriana Grădinaru.


În continuarea manifestării, veteraniilor de război le-au fost acordate diplome şi premii în bani, după cum urmează: diplomă de patriot din partea primăriei orașului Breaza înmânată de primarul Gheorghe Richea; diplomă din partea Colegiului Naţional „Dimitrie Cantemir” Breaza înmânată de maior Popa; premiu în valoare de 400 lei înmânat de consilier local Adriana Grădinaru; premiu în valoare de 100 lei din partea Asociaţiei Cadrelor Militare în Rezervă și în         Retragere, acordat de consilier local col. Aurelian Toader.
Din partea veteranilor de război a luat cuvântul colonelul (r) Bălașa Ghe. Ion, care în numele veteranilor prezenţi a mulţumit autorităţilor pentru festivitatea organizată. 

De Ziua Muncii, câmpinenii au robotit la grătarele de la Fântâna cu Cireși

De 1 Mai, românii din toată țara - popor de truditori de când se știe el, neamul românesc, în certificatul de naștere eliberat de istoria etnogenezei sale -, au muncit de zor pe lângă grătare, pentru a găti celor dragi tot soiul de bucate de picnic. Partidele românești au abandonat, anul acesta, micul de 1 Mai, deoarece suculentul mic a început să fie perceput ca un simbol al mitei electorale. La rândul lor, de Ziua Internațională a Muncii, câmpinenii au petrecut care pe unde a putut. 


În propriile curți sau în fața blocului, la casa părinților de la țară, la nași, la copiii ajunși adulți, la vreun restaurant din oraș, dar și la Fântâna cu Cireși, cea mai iubită oază de agrement a localnicilor. Spațiile verzi ale versanților vestici ai dealului Muscel, printre care șerpuiește sinuos drumul care duce la Spitalul de Psihiatrie de la Voila, au fost luate cu asalt luni, pe la orele prânzului, în ciuda timpului capricios, de zeci de câmpineni veniți cu cățel și purcel, dar mai mult cu mici, cârnați și fleici din ceafă de porc, ca să petreacă și să se veselească la Fântâna cu Cireși. 


Desigur, printre farfuriile cu merinde nu lipseau sticlele cu bere, fiindcă un mic fără bere nu este mare plăcere. Dintr-o sărbătoare a muncii, cu o tradiţie de mai bine de un secol şi cu origini americane, 1 Mai a devenit o sărbătoare a micilor şi a petrecerilor nu doar în România, ci și în multe țări din estul Europei. Sărbătoarea se trage din America, deoarece, în anul 1889, Congresul Internaționalei Socialiste a decretat ziua de 1 mai ca Ziua Internațională a Muncii, în memoria victimelor grevei generale din Chicago, din 1886, care a fost înăbușită în sânge de către autoritățile timpului, manifestațiile soldându-se cu mai mulți muncitori morți și răniți.  Cu timpul, 1 mai a devenit sărbătoarea mișcărilor muncitorești în majoritatea țărilor lumii, diversele manifestări căpătând amploare pe măsură ce autoritățile au convenit cu sindicatele ca această zi să fie liberă.  Culmea, chiar dacă sărbătoarea este de proveniență americană, în SUA ziua de 1 Mai nu este zi de sărbătoare, zi liberă prin lege, cum este în multe țări de pe glob.
Adrian BRAD

Rezultate excepţionale înregistrate de elevii Colegiului „N.Grigorescu” la olimpiadele şcolare de anul acesta

La olimpiadele şcolare desfăşurate pe parcursul acestui an, elevii Colegiul Naţional „Nicolae Grigorescu” au înregistrat din nou rezultate de excepţie. Dintr-un total de opt elevi calificaţi la fazele naţionale, şase s-au întors acasă cu premii valoroase, care vin să confirme calitatea actului educaţional desfăşurat la prestigiosul colegiu din oraşul nostru.
Iată care sunt elevii participanţi şi profesorii îndrumători:
- Popescu Cristina (cls. a X-a D),  premiul I la Olimpiada de Limba Germană (prof. Livia Miu); 
- Radu Ioan (cls. a IX-a D), premiul al II-lea la Olimpiada de Geografie (prof. Mihai Alecu); 
- Merca Mara (cls. a IX-a D), mențiune la Olimpiada de Limba și Literatura Română (prof. dr. Oana Merca);
- Roșca Andreea Maria  (cls. a X-a B), mențiune la Olimpiada de Religie (prof. dr. Elisabeta Milea);
- Vârlan Mihnea (cls. a IX-a A), medalie de bronz la Olimpiada de Matematică (prof. Tiberiu Pătran);
- Buzățoiu Alexandra (cls. a X-a C), premiul special la Olimpiada de Biologie (prof. Stelică Ene);
Elevii Neagoe Ionela (cls. a XII-a F, prof. dr. Cristina Dinu) şi Drăcea Marian (cls. a X-a F, prof. Mihai Alecu) au obţinut diplome de participare la Olimpiada de Limba și Literatura Română, resptectiv la cea de Geografie. 

CSC îşi întăreşte staff-ul tehnic. Claudiu Dumitrescu va fi cel de-al doilea antrenor al secţiei de fotbal

Începând de azi, 3 mai, fosta glorie a fotbalului câmpinean, Claudiu Dumitrescu, va începe activitatea de antrenor la Clubul Sportiv Câmpina, unde se va ocupa, alături de Roberto Opaţachi, de pregătirea grupelor de copii şi juniori. Deţinătorul licenţei B UEFA de antrenor şi licenţiat al Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport cu master în specializarea „Educaţie fizică şi antrenament sportiv”, Dumitrescu încă nu a pus ghetele în cui, evoluând în prezent în Liga a IV-a, la FC Băneşti, echipă la care mai are contract de jucător profesionist până în vara acestui an.  


Cu un CV impresionant în cariera fotbalistică, antrenorului Claudiu Dumitrescu îi place în mod deosebit să iniţieze copiii în tainele sportului rege, motiv pentru care s-a şi alăturat proiectului CSC: „Am urmărit încă de la început evoluţia secţiei de fotbal de la Clubul Sportiv Câmpina şi cred că este un proiect serios, pe termen lung. Din câte am înţeles de la conducerea clubului, se pune accentul pe antrenat copii şi juniori pentru a se forma, în timp, o echipă a oraşului şi îmi place ideea. Un fel de şcoală de fotbal care să pregătească şi să promoveze tinerele talente din zona Câmpina. În ce mă priveşte, voi antrena două grupe de copii şi îl voi ajuta şi pe dl. Opaţchi la grupa de juniori A. Am găsit la club oameni tineri, care îşi doresc să facă lucruri bune pentru sportul câmpinean, condiţii foarte bune de pregătire şi asta m-a atras în primul rând. Sper ca în următorii ani, alături de Roberto Opaţchi, să formăm o nouă generaţie de fotbalişti câmpineni, care să ajungă cel puţin acolo unde am ajuns noi şi, de ce nu, să ne depăşească” – a declarat Claudiu Dumitrescu. 

Câmpina, în urmă cu un secol

Centenarul Marii Uniri ne aduce aminte de jertfele imense necesare acum un veac pentru împlinirea idealului național. Recent, Parlamentul a evocat într-o ședință solemnă momentele deosebit de grele prin care treceau românii, abia ieșiți din cumplita iarnă 1916-1917. La Iași pulsa inima României, rănită dar încă trează; memorabilul discurs al lui Iorga din decembrie 1916 dăduse semnalul reînvierii morale și al rezistenței. Cu teritoriul mai mult decât înjumătățit, cu armata, elitele și autoritățile retrase în Moldova, cu peste un milion de refugiați înghesuiți în județele Moldovei în condiții mizere și cu îngrozitorul tifos exantematic ce decima populația, România era într-o situație disperată. Având de ținut piept unei mașini de război aflată pe valul victoriilor, în timp ce spatele ne era sabotat prin degringolada bolșevică, am strâns rândurile cu o solidaritate la care azi nici nu îndrăznim să visăm.
Parlamentul a dat atunci, la ieșirea din iarnă, cele două mari legi care întăreau speranța românilor într-o lume mai bună și ridicau moralul ostașilor: reforma agrară și cea electorală.
Peste Câmpina trecuse o iarnă nu mai puțin cumplită. După ororile retragerii, când arderea sondelor, rezervelor de petrol și a rafinăriei, dinaintea inamicului, creaseră scene de coșmar, au urmat luni de lipsuri pentru populația rămasă sub ocupație. Orașul nostru însă primea o atenție deosebită din partea germanilor, pentru că era vital pentru industria de petrol ce trebuia să susțină economic războiul dus de Puterile Centrale. Imensa pădure de sonde a Câmpinei, ajunsă la apogeul producției, a fost prima grijă a ocupantului, care a reușit în câteva luni să o repună în funcțiune împreună cu rafinăria. Germanii cunoșteau foarte bine zona, pentru că făcuseră chiar zboruri de recunoaștere în care o fotografiaseră. Una dintre aceste imagini, ajunsă în mâinile francezilor, a fost publicată la începutul anului 1917 la Paris. O puteți admira aici, poate în premieră pentru o publicație din țară.


Fotografia, realizată din avion aproape la verticală, ne arată partea de sud a orașului, cu câmpul de sonde vizat de inamic; putem astfel să ne dăm seama cum arăta zona acum un secol. În primul rând remarcăm la est albia lată a Doftanei, cu prundișul de culoare deschisă, iar la vest cea a Prahovei (mai puțin vizibilă din cauza numeroaselor amenajări și lucrări petrolifere). Între ele, linia dreaptă mai groasă este strada principală a orașului, bulevardul Carol, pe atunci același cu drumul național București – Predeal. Ea se poate urmări cu ușurință de la podul vechi peste Doftana, traversând satul Slobozia (ce ținea pe atunci în cea mai mare parte de comuna Poiana), trecând apoi în linie dreaptă printre câmpurile petrolifere Gahița și Bucea, și până dincolo de bariera orașului, în zona actualului Liceu Forestier.


Mai putem vedea cu ușurință străzile secundare ce porneau din aceasta, dintre care se remarcă o linie dreaptă și lungă spre răsărit: era vechea stradă Bucea (vezi foto – carte poștală interbelică), care traversa schela petroliferă omonimă. Actualmente a rămas din ea un mic fragment ce-i păstrează numele, precum și ultima linie dreaptă din strada Orizontului. Pe partea cealaltă a străzii principale, tot din intersecția veche cu Bucea pornea actuala stradă a Schelelor. La sud de aliniamentul lor, putem vedea, ca niște puncte cu umbre, sondele din schelele Gahița și Bucea – cele care făceau faima orașului. Printre ele, câmpul gol mai era străbătut doar de câteva drumuri, pe atunci mai mult de servitute pentru exploatări. Distingem imediat la sud de str. Bucea prima porțiune din strada Orizontului de azi, apoi mai la sud o mare parte din strada Petrolistului de azi. Aceasta se prelungea la vest de șoseaua națională cu drumul principal al schelei Gahița, prima porțiune fiind azi str. Uniunea Europeană. Se mai disting și alte drumuri încă existente azi, cum ar fi străzile Câmpului și Nucilor din Slobozia (unde se pot observa biserica veche – pe atunci proaspăt restaurată – și dependințele sale), aleea Parcului cu capela Hernea, străzile Sălaj, B.P. Hasdeu sau Kogălniceanu.
Dintre clădiri, putem distinge cele cinci perechi de case-tip de pe strada Ipătescu, și încă patru pe str. Maramureș (mai există azi doar 3; clădirea cu etaj din continuarea lor, azi la capătul străzii Sondei, nu apare deloc, dar se vede bine în cartea poștală cu schela Bucea).
Mai pot fi remarcate clădiri ale societății „Steaua Română”: Atelierele Centrale de pe str. Hasdeu sau birourile vechi, aflate pe str. Schelelor (pe locul lor avea să apară abia în 1941 clădirea actuală).
Chiar dacă e o imagine generală cu claritate slabă și nu cuprinde tot orașul, această fotografie aeriană ne duce înapoi în timp acum un veac, amintindu-ne de lumea de atunci și de ce a însemnat petrolul câmpinean în Marele Război. Micul nostru orășel se afla pe atunci în centrul atenției mondiale; peste puțină vreme, în vara lui 1917, avea să fie vizitat de însuși kaiserul Germaniei, care făcea planuri pentru exploatarea cât mai eficientă a zonei în folosul Puterilor Centrale. Dar visurile lui n-au fost din fericire de durată, iar jertfele românești de pe fronturile Războiului de Întregire nu aveau să fie nici ele în zadar...
Mădălin-Cristian Focșa

Un proiect viabil: utilizarea în scop turistic a liniei de cale ferată Gara Poiana - Doftana

În anul 2020 va începe era automobilului solar, de fapt a automobilului electric cu alimentare solară. În ţara noastră, care nu e o ţară deşertică cu temperaturi de 50-60 grade la umbră, ca în ţările arabe, automobilul electric este ideal pentru transportul suburban. Transportul pentru locuitorii comunităţilor rurale din vecinătatea centrelor urbane este foarte costisitor, spre deosebire de transportul în comun urban subvenţionat de primării, izvorât din necesitatea de a asigura buna desfăşurare a activităţii unităţilor economice, şcolare şi a instituţiilor publice. Va fi foarte comod şi practic pentru locuitorii din zonele  suburbane şi rurale aflate până la distanţa de 60 km de centrul urban cel mai apropiat, să-şi poată încărca bateriile în mod gratuit la priza de la baza unui stâlp instalat în curtea proprie, prevăzut cu panouri solare în partea superioară. Chiar dacă autonomia unui automobil electric ieftin nu depăşeşte 100 km, libertatea de mişcare şi economia de bani cântăresc greu în luarea deciziei în privinţa achiziţionării unui automobil electric. Iar costul acestuia va fi în continuă scădere din moment ce a devenit funcţional începând cu anul 2017, iar din anul 2020 va fi funcţională varianta cu elementele exterioare ale automobilului  realizate din  panouri solare, permiţând reîncărcarea bateriilor pe parcurs. Ţara noastră are suficiente zile însorite pe an, astfel încât viitorul să fie deosebit de promiţător pentru transportul suburban din ţara noastră



O posibilă aplicaţie a automobilului electric o reprezintă reluarea transportului pe calea ferată Gara Câmpina – Doftana, în lungime de 5 km, în scop de agrement. Această cale ferată, construită la sfârşitul secolului XIX, a asigurat timp de peste un secol transportul muncitorilor din localităţile Comarnic, Breaza, Cornu, Telega, Brebu, Poiana către oraşul Câmpina, puternic centru industrial. Ea cuprinde şi două remarcabile lucrări de artă: podul peste râul Doftana (azi dezafectat), construit de celebrul inginer Anghel Saligny (care a construit podul peste Dunăre de la Cernavodă) şi podul de la Poiana peste râul Prahova, reconstruit în formă modernizată în anul 1965. Linia ferată a fost dezafectată în anul 1990, transportul călătorilor şi al mărfurilor fiind preluat de mijloace auto. 
În ultimii ani oraşul Câmpina a căpătat un caracter turistic pronunţat. Prin dispariţia totală a producătorilor de noxe industriale (rafinăria, turnătoria, fabrica de acid sulfuric, fabricile de cărămidă şi de teracotă, întreprinderile de reparaţii auto, utilaj electric, utilaj petrolier, electromontaj etc.) aerul a devenit mai curat, localitatea beneficiind de ionizare negativă caracteristică staţiunilor montane. Oraşul nostru dispune de stadioane, centre de înot, ştranduri, râuri, lacuri, terenuri de tenis, fotbal, minifotbal, piste de atletism. În anul 2015 a fost amenajat lacul Curiacul, transformat în centru de agrement. Este în plan reabilitarea celui mai mare lac de apă dulce - Lacul Peştelui, situat pe traseul Câmpina - Doftana.
În acest context, linia de cale ferată Gara Poiana - Doftana ar putea fi utilizată în scop turistic şi nu numai, prin achiziţionarea unui tramvai de ultimă generaţie produs în atelierele Regiei Autonome de Transport Bucureşti, cu simplă sau dublă articulaţie, cu gardă foarte joasă asigurând o mare stabilitate (30 cm faţă de nivelul solului), cu o capacitate de 100 - 300 călători, cu uşi glisante dispuse pe o parte. Înălţimea plafonului  poate fi redusă de la 2,5 m la 2 m. Tramvaiul poate fi echipat cu baterii electrice de capacitate medie - automie 10-20 km (o cursă dus-întors), cu punct de încărcare între două curse, Gara Câmpiniţa situată la mijlocul traseului, în plin centru al oraşului.
Traseul poate avea 5-6 staţii: Gara Poiana (locul de despărţire de linia principală), Complex FIBEC (capătul lacului Curiacul), Gara Câmpiniţa (staţie de garare/ alimentare), intersecţia cu Calea Doftanei, intersecţia cu drumul spre Valea Doftanei, Lacul Peştelui (după amenajarea sa), Doftana - înainte de podul peste râul Doftana, azi dezafectat. Proiectul este viabil atât din punct de vedere economic, cât şi ca punct de atracţie turistică. 
Tudor Moisin