13 iunie 2017

Concursul de teatru pentru elevi organizat de Biblioteca Municipală se va încheia mâine cu festivitatea de premiere

Concursul de teatru pentru elevi, organizat de către Biblioteca Municipală „Dr.C.I. Istrati” din Câmpina, se apropie de sfârșit. Ajuns la a opta ediție, el a început pe 8 iunie și se va încheia pe 14 iunie. Așadar, mâine va avea loc festivitatea de premiere, la care vom cunoaște câștigătorii acestei ediții, o ediție reușită, la fel ca și precedentele. Din 2010, responsabilul Bibliotecii Municipale, Liliana Ene, a organizat acest proiect cultural deosebit și a vegheat la buna desfășurare a lui. Este un eveniment deosebit pentru viața culturală câmpineană, la care participă elevi de toate vârstele: de la școlari din clasele primare până la liceeni din anii terminali. Au participat chiar elevi din clasele pregătitoare. Concursul se adresează exclusiv elevilor din școlile și liceele câmpinene. Ediția din acest an nu s-a bucurat de cea mai mare participare (anul trecut au fost înscriși un număr record de participanți), dar s-a făcut remarcată prin valoarea spectacolelor oferite de cei mai tineri actori amatori ai orașului. Concursul a fost organizat la inițiativa Lilianei Ene, în urma unor sugestii primite de la mai multe profesoare care s-au gândit că nu ar fi rău să luăm ca exemplu spectacole de acest gen desfășurate de mulți ani în Ploiești. 

„În fiecare an descoperim noi talente”
Liliana Ene este foarte mulțumită de felul în care s-a desfășurat și această a opta ediție a concursului. Ca și în anii precedenți, juriul concursului a fost condus de președintele Adrian Dochia, consilier municipal (membru al Comisiei de cultură din legislativul municipal), membrii juriului fiind scriitorii Florin Dochia și Ștefan Alexandru - Sașa, plus două reprezentante ale Bibliotecii Municipale. Juriul a rămas aproape în aceeași formație, cu mici excepții (într-una dintre ediții, printre jurați s-a numărat și o persoană venită de la Biblioteca Județeană). Prima ediție a concursului a fost organizată la sediul Bibliotecii Municipale, la ea fiind înscriși aproximativ 80-90 de copii. Din cauza spațiului insuficient, pentru următoarele ediții concursul s-a mutat la Casa de Cultură „Geo Bogza”, în Sala mică sau în Sala de spectacole. În anii următori, numărul participanților a crescut continuu, astfel încât la ediția din anul 2016 s-a ajuns la un număr record de 210 de elevi. Anul acesta au fost 120 de elevi, mult mai puțini decât anul trecut, dar ediția 2017 a fost una dintre cele mai reușite.



„În fiecare an descoperim noi talente. Nu știm câți elevi participanți vor ajunge actori în adevăratul sens al cuvântului, actori profesioniști, dar știm că unii dintre elevi sunt atrași puternic de acest concurs, deoarece chiar vor s-o apuce pe drumul meseriei de actor și să urmeze o carieră în teatru. Încercăm să premiem, de fiecare dată, spontaneitatea lor, originalitatea, precum și noutatea repertoriului, a piesei sau a monologului cu care se prezintă. Elevii știu deja că dacă vin în fiecare an tot cu piese de Caragiale, juriul se cam plictisește. Sunt doamne și domnișoare învățătoare și profesoare care au participat în fiecare an, ele fiind, de fapt, coordonatoarele și regizoarele spectacolelor. Au fost însă trupe pregătite și de doamne bibliotecare. Toate cadrele didactice merită laude și multe mulțumiri, întrucât își sacrifică anual o bună parte din timpul liber, pentru a pregăti trupele de actori-elevi. Jurații nu sunt remunerați. Cu toate că unele doamne profesoare au propus cooptarea în juriu a unui actor profesionist (din Ploiești sau București), din cauză că nu avem o finanțare prea bogată, am preferat să nu chemăm un actor profesionist, care ar fi cerut un onorariu substanțial, iar cu banii economisiți în acest mod să cumpărăm mai multe premii pentru câștigătorii concursului. Anul acesta avem 72 de copii premiați. Se vor acorda premii pe cicluri de învățământ (primar, gimnazial, liceal), pentru: cea mai bună trupă, cel mai bun monolog, cel mai bun actor și cea mai bună actriță. Toți elevii care nu vor câștiga niciun premiu, vor primi câte o diplomă de participare. Fiecare cadru didactic coordonator și regizor de spectacole va primi câte o diplomă de excelență”, ne declară Liliana Ene.


Cei mai mici școlari au fost și cei mai mulți
Cele mai multe spectacole au fost oferite de către școlarii din ciclul primar (68 de elevi coordonați de nouă profesori), din acest ciclu provenind și cele mai multe trupe înscrise în concurs. Cea mai prolifică unitate de învățământ în acest sens a fost Școala Gimnazială „B.P. Hasdeu”, care a prezentat nu mai puțin de nouă spectacole de scenă (fragmente din piese de teatru cunoscute, monologuri etc). Chiar dacă unii micuți trebuiau să joace roluri de personaje mature, mult mai în vârstă decât actorii preșcolari, aceștia din urmă s-au descurcat foarte bine, intrând fără complexe în pielea personajelor interpretate. În ciuda faptului că monologul este un procedeu literar pretențios din punct de vedere interpretativ, deoarece focalizează atenția tuturor spectatorilor asupra unui singur actor, care, cu toate privirile ațintite asupra sa, trebuie să reproducă astfel foarte convingător fluxul gândirii personajului respectiv, toate monologurile au fost răsplătite cu multe aplauze, fiind, prin urmare, bine primite de către publicul spectator. 



Adina Săbăngeanu a fost profesoara care a coordonat și regizat cele mai multe spectacole ale trupelor de teatru din ciclu primar, dar alături de ea nu putem să nu le amintim pe profesoarele Dinu Gabriela, Ghinea Maria, Bunea Georgiana, Constantinescu Genica, Șerban Magdalena, Iordache Laura, Moise Ionelia și Dinu Daniela Simona.  De la Școala Gimnazială „B.P. Hasdeu” au evoluat mai multe trupe după cum urmează: trupa Pinocchio (coordonată de profesoarele Adina Săbăngeanu și Gabriela Dinu, cu piesa „Prințesa-fluture”, semnată de Crina Decuseară Bocșan); trupa ”Ștrumfii școlari” (coordonată de profesoara Maria Ghinea, care a prezentat spectacolul ”O nemaipomenită consultație…” , cu un text adaptat după piesa cu același nume scrisă de George M. Gheorghe); trupa „Mesagerii Iubirii” (coordonată de prof. Genica Constantinescu, care a prezentat spectacolul „Petru, până la învierea lui Iisus”). Au mai avut monologuri Patricia Bădulescu, Ștefan Radu Bucur, Daniel Stângescu, Cosmin Goagă, Bianca Enache, Maria Ioana Irimia, toți acești elevi provenind de la Școala Gimnazială „B. P. Hasdeu”.  Școala Gimnazială Centrală a trimis pe scenă trupa Kidstar (coordonată de prof. înv. primar Magdalena Șerban, aceasta semnând și regia piesei montate), care a prezentat spectacolul „Justiție”, și trupa Picii (coordonator prof.  Dinu Daniela Simona), cu spectacol „Iedul cu trei capre” (adaptare după Octav Pancu Iași). De la Școala Centrală au mai avut monologuri Ioan Cosmin Bucur, Antonia Dobrescu, Eduarda Ioniță și Alexandra Cârmaci. De la ciclul gimnazial au mai participat la concurs 33 de elevi coordonați de șapte profesori: Mușa Aurelia, Soroiu Nadia, Arman Laura, Marinache Diana, Miroiu Anda, State Cătălin și State Ana. Au fost mai multe trupe: „Inimoșii” (de la Scoala Gimnaziala B.P. Hasdeu, coordonator: prof. Mușa Aurelia, cu spectacolul „Păcală și Tândală”, regia de  A. Mușa); „Bambinii” - Școala Gimnazială  „Ion Câmpineanu” (coordonator prof. Soroiu Nadia), cu spectacolul: „Un pedagog de școală nouă”. Trupa „D’ale comediei”  -  Scoala Gimnaziala  Al.I. Cuza, a prezentat mai multe spectacole: „Romeo și Julieta” (fragment în limba engleză), „Justiție”, „S.O.S. Adolescența”, „Momente din momente”. Monologuri au prezentat Mihail Giurgică, Natalia Miticaș, Sarah Crăciun, Bianca Duță și Andrei Manta. Coordonatorii elevilor trupei „D’ale comediei” au fost: bibl. Miroiu Anda și prof. Cătălin State, prof. Diana Marinache, prof. Ana State. Ciclul liceal a fost reprezentat de 10 elevi coordonați de trei profesori: Petrescu Alina, Mocanu Silviana și Mischie Luminița. Au fost prezente două trupe cu elevi de liceu. Prima a fost trupa „Tomis” - Liceul Tehnologic Energetic (coord. prof. Petrescu Alina și bibl. Mocanu Silviana), cu spectacolul „Steaua fără nume”, iar a doua a fost trupa „Luminițe” - Colegiul Național Nicolae Grigorescu (coordonator: prof. Mischie Luminița), cu spectacolul „Moartea lui Socrate” (regie: Corbu Ana, autor: Gîlcă George).


Primii elevi-regizori din concurs
De remarcat faptul că la această ediție a concursului a apărut primul elev-regizor, care a avut ambiția și dăruirea de a-și scrie singur piesa de teatru prezentată.  Este vorba despre un elev de la Colegiul Național „Nicolae Grigorescu”, pe numele său, George Gîlcă din clasa a XI-a, cel care și-a scris singur piesa în care avea să joace împreună cu trei colege de liceu. Una dintre colegele sale, Ana Corbu, avea să semneze regia și scenografia spectacolului prezentat. Toți sunt elevi ai doamnei profesoare de limba română Luminița Mischie, care a fost doar coordonatoarea lor, iar nu și regizorul piesei, cum se întâmplă de obicei, atunci când profesoarele însoțitoare propun piesa și o și regizează.


Piese în limbi străine
Un alt fapt interesant din timpul concursului a fost prezentarea unei piese într-o limbă străină. Elevii care s-au evidențiat printr-o asemenea îndrăzneață întreprindere au venit de la Școala Gimnazială „Alexandru Ioan Cuza” și au fost pregătiți de profesorul Cătălin State. Ei au jucat în engleză fragmente din două celebre piese de teatru semnate de William Shakespeare, nemuritoarele „Romeo și Julieta” și „Hamlet”. Prezentarea unor piese în limbi străine nu reprezintă o premieră, anul trecut jucându-se piese în limba franceză. Una peste alta, ediția din acest an a concursului de teatru pentru elevi a fost o mare reușită, cu multe spectacole valoroase și sensibil egale ca valoare, ceea ce a făcut ca sarcina juraților să nu fie deloc ușoară.
„Le mulțumim juraților, precum și tuturor profesorilor și elevilor prezenți în concurs, pentru participare, ca și pentru eforturile depuse, care au încununat cu lauri aceste participări, ori care au făcut spectacolele nepremiate să aibă o ținută mai mult decât onorabilă. Le mulțumim tuturor și îi așteptăm pe elevi (cu excepția liceenilor din anii terminali), și la ediția din 2018 a acestui concurs căruia îi prevăd un frumos viitor”, ne mai spune Liliana Ene. 
Adrian BRAD     

Editorial. DIN NOU DESPRE MANELE ȘI CULTURĂ

Festivalul TIFF, chestie elitistă și „trendy”, s-a inaugurat cu un film despre viața marelui artist contemporan Dan Bursuc. Cum, n-ați auzit de el? Manelistul. Publicul tînăr, citez „a rupt ușile” să-i vadă pe Bursuc, Adi Minune etc. Sîntem în plină dilemă estetică și morală. Reportajul de la manifestarea de artă ne-a prezentat toate poncifele CP de genul: „Ar trebui făcut o dată la lună treaba asta. Am empatizat cu cultura romă. Ăsta e stilul lor de viață”.„E o minoritate pe care trebuie să o integrăm și să ne apropiem de cultura lor”. 


În primul rînd: manelele nu sînt specifice culturii țigănești (folosesc acest termen mai propriu, îl utilizează însuși Dan Bursuc în film, fără nici un sens peiorativ, să nu se trezească vreun apucat să mă acuze de rasism); Anton Pann, compozitorul de manele originare nu era țigan. Muzica lăutarilor țigani, pe care o ascult cu mare plăcere, nu este manea. Ei și-au însușit acest gen de muzică și cu talentul lor de a face bani, l-au falsificat pentru succes. Nimic de „cultură romă” aici. Film „făcut de BBC” țipă orgoliul nostru mărunt provincial. Dacă BBC ar fi făcut un film despre Anița Nandriș și cei 20 de ani ai ei în Siberia (stați liniștiți, BBC nu va face niciodată vreun astfel de film!), credeți că „s-ar mai fi rupt ușile”? Deloc. Să fim bine înțeleși: omul e liber să danseze și să petreacă cum îi place. Dar a încerca să ni se vîndă sub-cultura sub chip de cultură înaltă (ciudat: nu acceptăm să cumpărăm o pereche de încălțări de pînză la preț de Nike originari, întrucît nu acceptăm contrafacerea. Dar trebuie să acceptăm în schimb că Bursuc e un fel de Mozart, tot muzicieni, nu?) mi se pare una din multe prostii ale sinuciderii culturale contemporane. De altfel, mariajul dintre hipsterime și manele are la noi deja o tradiție de cîțiva ani, asta e de făcut teze de doctorat. Cît despre integrarea de care vorbea o domnișoară, logica este exact inversă: cînd vrei să integrezi pe cineva îi transmiți valorile tale, nu ți le însușești otova, necritic pe ale lui. Dezastrul axiologic contemporan mi se pare foarte clar ilustrat de acest „fapt divers” care propune un model de parvenire (nu de integrare, termen fetiș al multiculturaliștilor) deloc acceptabil. 
Oamenii ăștia, care își expun cu aroganță impudică Ferrari-ule și palatele, sînt un perfect anti-model social. În primul rînd, pentru că nu-și plătesc impozitele și în general au o „cultură” a nerespectării legii. S-o fi spus asta în filmul despre viața lui Bursuc? A da o aură de respectabilitate unui gen minor, marginal, vulgar și nespecific mi se pare marea greșeală. Acceptăm, dar nu promovăm. Cîndva, am scris reproșînd Radioului național că nu transmite manele. Dacă este un post național, adică al tuturor, e obligat să respecte opțiunile tuturor. Argumentul lor e că fac educație. Sigur, făceam, fals ingenuu, pe avocatul diavolului, nu ar trebui și organizatorii celui mai mare festival de film din țară să se gîndească și la aspectul educativ? 
Tot în aceste zile s-a dat publicității faimosul Barometru de consum cultural. Cifrele sînt îngrozitoare, chiar dacă le cred umflate, românul are tendința bine cunoscuta de sociologi de a răspunde nu ceea ce crede cu adevărat, ci cum i se pare că este de bonton. Citirea de cărți, frecventarea bibliotecilor sau a teatrelor, participarea la acțiuni culturale (sondajul a inclus biserica, nu mi se pare a-și avea locul în acest sondaj, chiar dacă, în ultimii ani, implicarea culturală a bisericii este tot mai accentuată și mai benefică, dar nu pentru asta se duce omul la  biserică) sînt în procente mult sub media europeană. A veni în acest context prin a propune modelul „cultural” și uman al manelistului de succes social mi se pare o prostie francă. Românii nu au cultura socializării, pentru noi televizorul rămîne principalul furnizor de cultură, cu sau fără ghilimele. Sondajul are și o parte, extrem de interesantă, care ar merita discutată separat, despre accesul la cultură al pensionarilor. Ar fi fost interesant să vedem un capitol similar și despre tineri: să zicem 15-35 de ani. Să comparăm, de exemplu, apetențele de lectură sau de mers la teatru sau la un muzeu. Intuitiv vă spun că sînt mult mai mari la categoria seniori. Mă întorc la nefericitul exemplu dat de TIFF. El ilustrează perfect axiofobia (frica de valoare) lumii contemporane. Tradusă printr-o nivelare a valorilor, toate realizările umane sînt riguros identice: nu e nicio deosebire între o lingură de lemn și o sculptură a lui Da Vinci, între o manea și Bach, între culorile aruncate de un elefant cu trompa pe pînză și un Rafael. Trebuie spus că axiofobia asta a început (în zorii modernității) din chiar rîndul artiștilor, exmatriculîndu-l pe Om ca subiect al artei. Iar în postmodernitatea multiculturală această evacuare a umanului s-a desăvîrșit. Epoca  noastră post-umană are alte referințe. Ne rămîne (vorba lui Radu Vancu, de la care am împrumutat observațiile din ultimele rînduri) să intonăm în ritm funebru o elegie pentru uman. În loc de asta, organizatorii TIFF ne-au propus un concert de manele. Mie, de aici din izolarea mea profund provincială, mi-a sunat ca un bocet. Pentru răposata Cultură sau măcar pentru răposata majusculă pe care aceasta o merita cîndva.
Christian CRĂCIUN

Doi elevi de clasa a V-a au predat la poliţie 3.200 de lei găsiţi pe stradă

Ştirea potrivit căreia doi elevi din clasa a V-a a Şcolii „Ion Câmpineanu” au găsit pe stradă şi au predat la Poliţie suma de 3.200 lei a creat multă emoţie, atât pe reţelele de socializare, cât şi în rândul celor care îi cunosc pe copii şi familiile lor.
Povestea, aproape incredibilă în zilele noastre, scoate în evidenţă buna creştere primită în familie şi educaţia primită la şcoala unde învaţă cei doi eroi pe numele lor Mihai Ciută (12 ani) şi Luca Alexandru (11 ani), care au ales să nu-şi însuşească o sumă importantă de bani, în ciuda faptului că cel puţin unul dintre ei, Mihai, rămas în grija bunicii, nu are o situaţie familială stabilă, părinţii acestuia fiind plecaţi la muncă în străinătate.


 „Pentru mine a fost un şoc atunci când băiatul a venit acasă cu un teanc de bani” – a declarat Stănuţa Aldea, bunica lui Mihai. „Aveam doar 5 lei în casă, dar nu m-am gândit nicio clipă să oprim banii aceia nemunciţi” – a mai spus femeia.
După ce au povestit părinţilor că au găsit banii în timp ce se plimbau cu bicicleta într-o parcare din spatele unui complex comercial din Câmpina, Luca şi Mihai  au mers la Poliţie, unde le-au spus poliţiştilor toată întâmplarea. „Păgubitul”, administratorul unei societăţi comerciale, a fost identificat după înscrisurile prezente pe plicul în care erau banii şi chemat să-şi recupereze pierderea. Bărbatul a recunoscut că nu se mai aştepta la o astfel de minune şi le-a cerut poliţiştilor adresele copiilor pentru a le recompensa corectitudinea. 
În afara de posibila recompensă din partea celui care a pierdut banii, Luca şi Mihai merită tot respectul nostru pentru gestul lor, care demonstrează mai întâi de toate că au un suflet frumos şi caractere puternice.

Găuri periculoase în carosabilul de pe DN1

DN 1, cel mai tranzitat drum național din România, este pe cale să devină și unul dintre cele mai periculoase. Nu ajungea că își câștigase un nefast renume (în urma numeroaselor accidente rutiere de pe tronsonul Ploiești – Sinaia, provocate din cauza excesului de viteză, cele mai multe dintre ele, cu victime grav rănite sau decedate), dar, de câteva săptămâni, DN1 poate provoca accidente și din pricina unor găuri adânci din carosabilul șoselei. Găurile păcătoase sunt situate pe porțiunea dintre Podul lui Rache și pasajul suprateran de la ieșirea din oraș, pe sensul spre Ploiești. 


Dacă mergi cu viteză și ai și mașini în fața ta, este foarte greu să le vezi, fiindcă sunt aproape de marginea din dreapta a șoselei, și nu sunt foarte întinse, dar au o adâncime impresionabilă, de 4-5 centimetri. Destul cât să-ți distrugă amortizoarele și să te trimită în șanț. Nemaivorbind că la adăpostul întunericului, găurile pot fi și mai periculoase. CNADNR, Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, și-a schimbat denumirea, fiindcă acuma se numește Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere. Urmează să vedem dacă și-a schimbat și năravul, și va proceda în consecință, plombând urgent cele șase-șapte găuri dispuse în două zone distincte, situate la circa un kilometru distanță una de cealaltă. Pentru această colosală reparație nici nu trebuie mai mult de trei găleți de asfalt. Se aude acolo, la voi, CNADNRușinaților!
Adrian BRAD

Delapidare cu prejudiciu de 290.000 de euro la o bancă din Câmpina

Două angajate ale UniCredit Bank, sucursala Câmpina, sunt cercetate în stare de libertate în urma unor acuzaţii de delapidare şi neglijenţă în serviciu într-un dosar în care prejudiciul se ridică la aproximativ 290.000 euro.


Din cercetările poliţiştilor au rezultat indicii că una dintre angajate, în calitate de casier, şi-a însuşit din casieria băncii, respectiv din tezaur, sume importante de bani, profitând de faptul că cealaltă angajată nu ar fi numărat efectiv numerarul existent la închiderile de casă, se arată într-un comunicat emis de biroul de presă al IJP Prahova. Cazul se află în atenţia poliţiştilor încă de la sfârşitul anului 2015, atunci când reprezentanţii băncii au sesizat lipsa unor mari sume de bani din casieria unităţii, gestionată de Andreea Camelia A. Şi Astrid Elena B. 
Dosarul a fost înaintat Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina cu propunere de emitere a rechizitorului şi sesizarea instanţei competente. 

Câmpina - o istorie în date

1830. O prezentare a localităţii Câmpina este făcută de Constantin Caracaş în „Topografia Ţării Româneşti cu observaţiuni antropologice privitoare la sănătatea şi boalele locuitorilor ei”. 
Scrisă în limba greacă şi rămasă în manuscris în timpul vieţii autorului, lucrarea a fost tipărită la Bucureşti în 1830, în traducerea lui G. Sion, manuscrisul aflându-se în Biblioteca Academiei Române sub nr. 4794. Este retipărită integral în 1937 (prima tipărire fiind incompletă) de Pompei Gh. Samarian în teza sa de doctorat în medicină şi chirurgie, Facultatea de Medicină Bucureşti, sub egida căreia apare la Editura Bucovina, I.E. Torouţiu, p. 215. 
C. Caracaş (1773 – 1828), doctor în medicină şi filozofie, medic, menţionează Câmpina ca având 500 de case de boieri şi comercianţi, o mănăstire (posibil Slobozia), două biserici, aşezată într-o zonă cu climă temperată, ape „foarte bune”, o zonă petroliferă cu petrol pe care „oamenii îl scot în butoaie de lemn şi îl întrebuinţează la comerţ”. 

1832. Împărţită administrativ în trei mahalale fiecare, constitituită în jurul tot atâtor biserici locale, Câmpina dispune acum de 195 case în care locuieşte o populaţie de 955 locuitori (478 bărbaţi şi 477 femei), formând un total de 215 familii, ceea ce înseamnă în medie 4,4 membri/ familie. Li se adaugă tot acum 31 familii de ţigani. Existau în oraş „11 boieri, 10 cucoane, 14 feciori de boieri, 12 fete de boieri”, pentru care slujeau „24 slugi, 11 slujnice, 2 copii de slugi, 12 ţigani, 15 ţigănci, 17 feciori de ţigani şi 20 fete de ţigan”. Lor li se adaugă în „clasa de mijloc cu slugile lor” un număr de „60 bărbaţi, 58 femeie, 63 feciori, 68 fete, 37 slugi, 4 slujnice şi 6 copii de slugi”. 
În acest an Câmpina dispune de 4 fabrici, din care, după obiectul de activitate, una pentru lumânări de ceară, una de ulei, una de piei şi una de săpun. Li se adaugă un număr de 7 mori. Toată populaţia târgului dispune statistic de 175 cai, 242 boi, 221 vaci, 80 oi şi 308 porci. 
(„Îndrumător în arhivele statului, judeţ Prahova”, Bucureşti, 1971, p. 32-33).

1894, aprilie, 12, marţi. O descriere publicistică geografico-economică şi industrială a localităţii este făcută la această dată în nr. 112 al revistei „Câmpina”, în articolul „Situaţiunea geografică a Câmpinei”: 


„Câmpina este unul dintre cele mai vechi oraşe. Ca târg şi oraş este situat lângă salina Telega şi se ase[a]mănă întocmai unei peninsule, căci se limitează spre reserit cu apa Doftana, spre apus cu apa Prahova, spre miază-no[a]pte cu apa Câmpiniţa şi muntişor numit Voila unde în apropiere ca trei kilometri pe acest muntişor d’asupra muscelului se află clădirea palatului Prinţului Dimitrie B. Ştirbei sub po[a]lele pădurei Şotrile din proprietatea Sa, şi spre miază-zi se limitează tot cu apa Doftana şi Prahova unde ambele se împreună făcând un singur curs; - împrejurul acestui orăşel se află şase poduri, între cari unele dintre ele se po[a]te dice că sunt aproape uriaşe. 
Acest orăşel este traversat şi de linia ferată numită Câmpina – Doftana, care începe din gara Câmpina, comuna Poiana, traversând oraşul până la Gurele Salinei Doftana, şi în întindere ca la 6 kilometri a aestei linii trece maşina cu vago[a]ne peste cele două ape unde sunt construite 2 poduri admirabile.
Situaţiunea oraşului este plană şi în unele părţi pictorică. În fiecare zi din septemână, «Lunea» este târg unde se adună lumea din to[a]te comunele învecinate spre a-şi procura cele necesare de peste septemână şi spre a-şi vinde produsele lor. Înprejurul acestui oraş, spre resărit se află diferite fabrici de cărămidă, olărie, ţiglă şi alte de ace[a]stă specie, spre apus sunt mai multe fabrici de var hydraulic, ipsos şi altele de această branşă, spre miază-no[a]pte imensele livezi cu fâneţuri şi păşuni precum şi păduri de diferite trebuinţe, iar spre miază-zi sunt situate măreţele şi renumitele «Băi de pucio[a]să, iod şi fier» care sunt fo[a]rte folosito[a]re diferitelor maladii după cum s’au recunoscut de cei mai eminenţi doctori din ţară şi unde lumea vine vara spre a le vizita şi folosi de ele. Alături cu aceste băi sunt sursele de ţiţeiu cu renumita fabrică de gaz ale casei Hernea. (...) 
… Despre aer, după cum s-au constatat de oamenii de ştiinţă, nu se po[a]te zice decât că rare localităţi din ţară i se aseamănă, deoarece nu este nici viscolos, nici corent, nici umedat, căci solul este pietros şi to[a]te părţile limitelor ei înconjurată de munţi şi munţişori”.
(„Câmpina”, an. IV, nr. 112, p. 1)
Ion T. ŞOVĂIALĂ
(Din volumul “Câmpina, pagini dintr-o posibilă istorie în date, oameni, fapte, evenimente, ipostaze, secvenţe de viaţă”, lăsat în manuscris de cel care a fost Ion T. Şovăială, regretat avocat şi publicist).

CS Câmpina a învins campioana judeţului Dâmboviţa şi s-a calificat în semifinalele turneului zonal

Joi, 8 iunie şi sâmbătă, 10 iunie, după victoria din finala Campionatului Judeţean de Juniori A, CS Câmpina a disputat primul tur al turneului zonal organizat de FRF, în compania echipei campioane a judeţului Dâmboviţa, Unirea Ungureni. Tragerea la sorţi a stabilit ca primul meci dintre cele două campioane să aibă loc pe terenul dâmboviţenilor, în localitatea Ungureni, situată la aproximativ 10 km de municipiul Târgovişte. 
Încrezători în şansele lor, câmpinenii au făcut deplasarea cu gândul de a tranşa calificarea încă din meciul tur, ceea ce s-a şi întâmplat, fără prea mari eforturi, având în vedere faptul că arbitri au fost nevoiţi să încheie meciul după doar 19 minute de la ora oficială a începerii partidei, deoarece echipa gazdă nu a reuşit să asigure asistenţă medicală specializată, aşa cum prevede regulamentul de joc. Aşadar, Unirea Ungureni a pierdut cu 3-0 la „masa verde”, spre nemulţumirea jucătorilor, a oficialilor şi a suporterilor echipei gazdă, care au jurat răzbunare la meciul de la Câmpina.


Două zile mai târziu, sâmbătă 10 iunie, deznodământul calificării avea să fie unul destul de sumbru pentru dâmboviţeni, care au pierdut şi de această dată, dar mult mai categoric, cu scorul de 8-1, după un meci în care elevii lui Roberto Opaţchi şi ai lui Claudiu Dumitrescu au jucat încă din minutul 30 cu un om în minus pe teren, după eliminarea lui Paul Rece pentru un henţ în careu destul de uşor acordat de centralul partidei. Rece mai avea un cartonaş galben din debutul partidei şi cu cel de-al doilea, primit la henţ, a venit şi cel roşu. Acela a fost şi singurul moment în care Unirea Ungureni a echilibrat cât de cât meciul, egalând la 1 după lovitura de 11 metri generată de henţul fundaşului câmpinean. 
În rest, a fost doar un galop de sănătate în care marcatorii câmpineni cu state vechi George Iulian şi Stancu Octavian au punctat, ca de obicei, completând reuşitele altor colegi cum ar fi George Julan ori Cristian Catrina, fotbalişti ce se întâlnesc mai rar cu golul.
Victoria zdrobitoare, cu scorul general de 11 -1 împotriva celor de la Unirea Ungureni, a adus după sine şi o nouă performanţă a juniorilor noştri şi anume calificarea în faza semifinalelor zonale cu perspective de accedere la turneul final naţional, competiţie de elită la care n-a mai ajuns nicio altă echipă din Câmpina. 
Următoarea dublă de calificare va avea loc în zilele de joi, 15 iunie şi sâmbătă, 17 iunie şi va fi stabilită prin tragere la sorţi la FRF azi, în jurul orei prânzului. Cel mai probabil meciurile se vor disputa pe terenuri neutre.
Lotul de jucători alături de care antrenorii Roberto Opaţchi (principal) şi Claudiu Dumitrescu (secund) au reuşit calificarea în faza superioară a acestei competiţii este: R. Gheorghe, Călugăru Andrei, Julan George, Banu Viorel, Rece Paul, Catrina Cristian, Badea Alexandru, Micuţă Fabian, Stancu Octavian, Cordoş Daniel, George Iulian, Dumitru Daniel, Ştefan Marian, Iordache Mihai, Zob Ionuţ, Iatan Liviu şi Mârzea Ionuţ.