04 iulie 2017

Câmpina ar putea scăpa de blocul Erin printr-o expropriere a imobilului pentru cauză de utilitate publică

La ultima ședință ordinară a legislativului municipal, aleșii câmpinenilor au aprobat un proiect de hotărâre inițiat de membrii Comisiei de urbanism a Consiliului Local Câmpina, transformând în lege cu putere locală un proiect al administrației publice locale ce ar fi trebuit promovat de multă vreme. Este vorba despre hotărârea vizând aprobarea unor reglementări referitoare la începerea procedurilor cu privire la exproprierea pentru cauză de utilitate publică a blocului-schelet din zona notariatelor, pata neagră de pe imaginea urbanisticii câmpinene. 
Situat pe Bdul Carol I, la nr.82, imobilul a început să fie ridicat în 1997, în urma unei autorizații de construire și după ce, cu doi ani în înainte, firma constructoare și proprietară a clădirii primise în concesiune terenul aferent construcției, de la conducerea Primăriei de atunci. Aprobări mai neinspirate decât concesionarea terenului respectiv (de către primarul Mihai Stănescu) și autorizațiile de construire eliberate de primarii Romul Remus Micu și Gheorghe Tudor acestei pârdalnice firme (care, foarte serioasă și rușinoasă, de altfel, și-a schimbat denumirea din Duran în Rodan și apoi din Rodan în Erin), nu au mai fost date de către niciun edil din perioada postdecembristă. 


La început, terenul în suprafață 550 metri pătrați a fost concesionat către SC Duran Internațional SRL pentru realizarea unui imobil de birouri și locuințe, conf. contract nr. 4902/28.04.1995. În anul 1997 se eliberează firmei Duran autorizația de construire (AC) nr. 2/27.02.1997 pentru un imobil cu birouri și locuințe P+4E (parter și patru etaje), pentru ca mai apoi, în anul 2000, să se elibereze firmei Rodan o nouă A.C., cu nr. 373/25.10.2000 pentru un imobil de locuințe și birouri cu regim S+P+5E (subsol, parter și cinci etaje), nerespectată printr-o supraetajare neprevăzută prin autorizația de construire primită. În anul 2003 se elibereaza o altă A.C. pentru acest imobil de locuințe și birouri, dar în regim S+P+6/7E (cu maximum șapte etaje), dar nici această autorizație nu se respectă, prin realizarea unui etaj suplimentar, respectiv transformarea clădirii într-una cu regim S+P+8E. 
De la sfârșitul anului 2003, lucrările sunt abandonate, iar de atunci până în prezent nu s-a mai bătut un cui. De menționat că, în timp, societatea și-a schimbat denumirea de două ori, autorizațiile de construire fiind eliberate pentru noile denumiri de societăți comerciale. 
După mai mulți ani de la abandonarea lucrărilor, Primăria Câmpina a dat în judecată firma Erin, dar fără niciun success. În urma unui proces lung și istovitor, extrem de tărăgănat din cauza chichițelor avocaților pârâtei, a prea puțin combativului apărător al Primăriei, precum și a prea permisivelor proceduri ale justiției românești, proces desfășurat în două cicluri procesuale, Erin a câștigat pe baza unor motivări judecătorești dubioase și greu de înțeles, mai ales că reaua-credință a constructorului și proprietarului imobilului se vedea din elicopter, adică tot de acolo de unde, cu ochiul liber, se vede urâțenia fizică a acestei clădiri și urâțenia morală a proprietarilor ei. În mai multe localități din țară, în spețe identice cu a noastră, s-a câștigat în instanță prin solicitarea de exproprieri pentru cauze de utilitate publică, ceea ce ne hrănește speranța că, nu peste mulți ani, blocul-schelet ar putea dispărea de pe fața orașului nostru.
Adrian BRAD

Editorial. IMPOSTORII (2)

Dacă mai era ceva de sperat, s-a prăbușit, felul cum arată actualul guvern adeverește cele mai negre presupoziții. Cică astăzi cînd scriu, duminică, vor fi manifestații. Perfect inutile. Tardive. Trebuiau făcute, în cel mai bun caz, acum două săptămîni. Oricum, înainte de a se instaura un guvern legitim. Am ajuns aici din multe motive: neparticiparea la vot a „tinerilor frumoși”, dezinteresul lor față de politică, adică de binele comun, ținerea strictă a poporului în stare de sub-educație, pentru a vota la nesfîrșit același partid populist, neimplicarea marilor actori economico-financiari în consolidarea unei politici alternative, pro-capitaliste etc. În primul rînd: niciunul dintre miniștrii demisionari din guvernul Grindeanu n-ar fi trebuit acceptat în acest guvern! Pentru că moțiunea de cenzură a fost adresată „în urma retragerii sprijinului politic acordat primului-ministru (corect prim-ministrului - n.m.) Sorin Grindeanu și echipei guvernamentale”. Evaluarea faimoasă a lui Dragnea, în care îi probozea pe miniștrii care n-au realizat obiectivele, n-a mai ajuns în textul moțiunii, în care nu se face referirea la niciuna dintre „performanțele” guvernului demis. Cînd, ce vedem? Practic același guvern, cu același program de guvernare făcut în somn, fără nicio evaluare a implicațiilor, costurilor, posibilităților de realizare. Deci un guvern de impostori este înlocuit de alt guvern, de impostori, la pătrat. Cu complicitatea tacită a așa zisei opoziții. Și a societății civile care îi cerea lui Johannis să respingă guvernul, ceea ce strict legal era evident imposibil, actualul președinte nefiind Băsescu să evolueze pe ața subțire a (i)legalității deasupra prăpastiei. 
Sînt însă în cotidian amănunte care spun mai multe decît fojgăiala politico-mediatică. S-au dat, de exemplu, examenele de sfîrșit de ciclu școlar. La fel de stupide în concepția lor. Dar nu despre asta e vorba. Ci despre umilirea profesorilor, care sînt tratați în aceste ocazii ca niște infractori prezumtivi. Controale, percheziții, regim de strictă supraveghere. În vremea asta, ministru al învățămîntului ajunge un neica nimeni, apărător al plagiatorilor, în frunte cu Ponta și cu actualul șef al guvernului. La ce mai împiedicăm copierea la examene? Cînd numai cei ce copiază au calea deschisă spre funcțiile publice… 
Accident în armata română. Ocazie cu care aflăm că nu avem elicopter pentru intervenții pe timp de noapte. Avem însă buget pentru înnoirea permanentă a parcului auto de lux al Parlamentului. Cercetarea științifică elimină în țara noastră evaluatorii externi, ca să ne bălăcim în balta proprie. CCR dă hotărîri contradictorii, pe care orice profesor de drept constituțional le-ar lua în rîs. Sîntem prizonieri. Ăștia ne-au închis temeinic. Prim ministrul are un CV profesional plin de ciudățenii, pare luat dintr-o poveste de Ilf și Petrov. Parlamentul disprețuiește suveran orice proceduri și reglementări care ar împiedica jocurile de putere. Distanța dintre vorbe și fapte este enormă. Popor de orbi, refuzăm, de exemplu, să vedem averile nejustificate și ilegalitățile care se acumulează aproape cotidian. Dragnea ar trebui întrebat zilnic, în fiecare ziar și la fiecare post de televiziune de unde își are averea. Ca și mulți alții din guvern și parlament. Erau unii foarte vocali cînd dna. Udrea era la putere, cu acest fel de întrebări, acum nu li se mai aude pițigoiul. Ponta apare din cutie, ras, tuns și curat, nu-l întreabă nimeni cum e cu plagiatul. Cînd te gîndești că acest guvern este posibil să gestioneze centenarul Marii Uniri și președinția Consiliului UE în 2019, „se sparie gîndul”. 
Din fericire, criza este iminentă, și distrugerea țării la fel. Spun: din fericire, pentru că numai așa, în al 14-lea ceas, imnul va deveni funcțional, și românul se va trezi. Fără spitale și cadre pentru ele, fără infrastructură rutieră și CFR și aeriană, fără învățămînt performant, cîștigînd doar din vînzarea resurselor primare, cu o armată funcționînd doar în măsura în care e ajutată din afară, scindată interior pe o mulțime de teme, fără să aibă nici măcar una singură de consens, România se va prăbuși la primul strănut internațional. 
Unde găsește PSD-ul acest inepuizabil rezervor de rebuturi profesionale pentru a ne conduce, e greu și ușor de explicat. Suntem la apogeul contra-selecției începută în 1947. 70 de ani, două generații în care tot ce e imitație, lucru de mîntuială, fals, puturoșenie, tupeu a fost scos cu obstinație în față. Normal că valoarea și lucrul bine făcut au dispărut, sufocate de buruieni. Apogeul îl constituie guvernul Dragnea 2 sau Impostorii 2. Sigur, vina nu e numai a lor, în măsura în care profită de indolența unui popor pe care „nu-l interesează politica”. Măi oameni buni, politica e pîinea ta de pe masă, și spitalul fără gîndaci în care nu-ți moare mama pe targă pentru că nu au brancardieri să o care la secția cuvenită. Nu vă prezentați la vot, sau votați pe cei care numai promit pensii și salarii și, mai ales, ajutoare sociale, și ne va fi bine!
Christian CRĂCIUN

Din ciclul „Olimpicii cu care ne mândrim”: Alexandra Buzățoiu, elevă a Colegiului „N. Grigorescu”, a câștigat anul acesta premiul special la Olimpiada națională de biologie

„Olimpicii sunt copii normali care știu ce vor și fac ceva încă de mici ca să își atingă scopul”

Continuăm prezentarea unora dintre elevii câmpineni ce s-au evidențiat în mod deosebit, în acest an școlar, la olimpiadele naționale la care au participat. Între olimpicii cu care ne mândrim se numără și Alexandra Buzățoiu, elevă în clasa a X-a la Colegiul Național „Nicolae Grigorescu”. 
Alexandra a câștigat premiul special la faza națională a ultimei olimpiade de biologie, distincţie care vine să recompenseze străduinţa şi seriozitatea cu care a abordat această materie predată de reputatul profesor de biologie Stelică Ene, prin mâinile căruia au trecut zeci de generaţii de elevi.
Pentru cei care vor să o cunoască mai bine pe eleva Alexandra Buzățoiu, sperăm că interviul de mai jos va fi de folos.


- Te rog să ne spui câteva cuvinte despre tine, pentru ca cititorii publicației noastre să te cunoască mai bine.
- Mă numesc Buzățoiu Alexandra-Ioana, majoritatea prietenilor îmi spun Buzi, am 17 ani și sunt elevă în clasa a X-a (profilul Științe ale Naturii) la Colegiul Naţional „Nicolae Grigorescu” din Câmpina. Am urmat cursurile învăţământului primar şi gimnazial la Școala Centrală, unde mi-am descoperit, de altfel, și majoritatea pasiunilor. Am avut norocul, atât în școala generală, cât și la liceu, să întâlnesc profesori care să îmi deschidă orizonturile și să mă facă să vreau mereu mai mult. Poate de aceea apropiații îmi zic mereu că mă implic în mult prea multe activitați. Pe lângă școală, particip la acțiuni de voluntariat, sunt un membru activ al Comunității de Dezbateri Academice din România, îmi place sa joc baschet, să calătoresc. Pe cât de activă sunt în timpul zilei, pe atât de mult dorm, uneori chiar și 12 ore pe zi. Îmi place să iau parte la schimburi de experiență realizate de programul Erasmus cu țările din Uniunea Europeană. În fiecare țară cunosc oameni minunați cu care leg prietenii strânse. Avem multe de învățat unii de la alții. Pe viitor, îmi doresc să urmez Facultatea de Medicină sau să studiez Ingineria Genetică.
- Numește și caracterizează profesorul/ profesoara care te-a pregătit pentru Olimpiada de biologie.
- Profesorul meu de biologie este domnul Ene Stelică, față de care eu și restul elevilor avem un respect deosebit. L-am apreciat încă din prima oră de biologie din clasa a IX-a, atunci când a intrat în clasă doar cu o cutie de cretă colorată. A început să predea și să ne deseneze pe tablă, fără manuale sau auxiliare, doar dumnealui și creta. Cred că pasiunea pe care o are pentru materia sa a fost oarecum contagioasă. Prin modul său absolut explicit și structurat de a preda, era totul foarte ușor. Ca persoană, este foarte calm și meticulos, în antiteză cu firea mea, eu tind să fiu mai grabită și neatentă. Când rezolvam grile, uneori citeam cerința până la jumătate și rezolvam după ce credeam eu că se cere, nu după ce se cerea de fapt. Alteori, la unele probleme făceam greșeli copilărești, de genul 2+2=5. Nu știu exact cum, dar a reușit în fiecare an să mă vindece gradual de aceste mici neatenții. Nu a pus niciodata presiune pe mine și nu m-a facut să mă simt descurajată. Scopul lui nu a fost să mă facă să îi întrec pe ceilalți, ci să mă întrec pe mine. Iar pentru mine, personal, concurența este dumnealui și îi mulțumesc. Poate suna puțin nerealist, dar mi-a insuflat ideea că nu este o problemă dacă țintești prea sus și nu nimerești, ci dacă țintești prea jos și nimerești. 
- Cum a fost la Olimpiada de biologie – 2017 (locul de desfășurare, atmosfera, concurenții și concurența, subiectele, impresiile)?
- Olimpiada națională de biologie 2017 s-a desfășurat în Baia Mare. Am fost cazați într-un cămin având condiții decente, dar locul de cazare prea puțin contează, întrucât, în mare parte, doar mâncam și dormeam acolo. Simt nevoia să spun câteva cuvinte despre localnici, niște oameni incredibili. De când am ajuns, doamna profesoara de acolo responsabilă de lotul Prahova a venit cu mașina personală să ne ia de la gară, ne-a întâmpinat cu suveniruri, ne-a adus mâncare, ne-a prezentat toata Baia Mare, iar la plecare ne-a dat adresa dumneaei și ne-a invitat s-o vizităm dacă vom reveni în Maramureș. Am vizitat locuri pline de tradiție, cu oameni calzi și primitori. M-ați întrebat despre concurența din timpul olimpiadei. În momentul începerii concursului toți știm la fel de mult, toți am învățat de pe aceleași manuale. Concurența și dificultățile care trebuie să fie depășite sunt, de fapt, emoțiile și stresul, pe care le putem învinge printr-o dozare corespunzătoare a atenției. Aici se dă, de fapt, adevărata batălie, consider eu. Mi-am făcut și anul acesta prieteni printre concurenți. Contrar miturilor despre „copiii tocilari antisociali”, olimpicii sunt copii normali care știu ce vor și fac ceva încă de mici ca să își atingă scopul.
- Biologia este materia ta preferată sau ai mai multe materii pe care le iubești în egală măsură?
- Sunt un elev deschis la majoritatea materiilor, pentru că, până la această vârstă, am considerat că fiecare materie își aduce contribuția la o cultură generală normală. Dacă ar fi să fac un top, da, biologia s-ar afla în vârf alături de chimie, matematică, informatică și istorie. Nu pot spune că nu îmi place româna sau că nu îmi plac limbile străine, dar nu cred că se poate face performanță în multe domenii, mai ales dacă sunt atât de diferite între ele.
- Când ai simțit o chemare către biologie și ce (sau cine) te-a influențat în acest sens?
- Când eram mică eram un copil hiperactiv și totodata neasemuit de împiedicată. În special vara, avem picioarele pline de julituri, iar coatele, cu tot felul de zgârieturi, ca orice copil. Eram însă și destul de rezistentă la durere și îmi doream ca mama să treacă la fel de repede ca și mine peste impactul provocat de sânge și căzături. Așa că am renunțat să o mai strig când mă loveam. Dezvoltasem o mică pasiune: să mă uit de unde curge sângele, cum îl fac să se oprească și cât de repede se oprește sângerarea. De ce dacă țin rana sub apă nu mai curge sânge și dacă opresc apa curge din nou. Mai târziu au început să apară tot felul de desene cu oameni de știință și microscoapele lor și îmi doream atât de tare să fiu îmbrăcată în halat alb și înconjurată de microscoape și truse de disecție. Începusem să dezvolt chiar teorii ciudate, cum ar fi aceea că dacă pui un om la microscop, poți să vezi dacă e bun sau rău. Deci cred că gândirea de copil și dorința de a cunoaște mai bine viața m-au apropiat de biologie.
- Animalele mamifere se hrănesc și se înmulțesc ca oamenii. Dar plantele, ele cum se hrănesc și se înmulțesc?
- Hrănirea plantelor este un proces denumit fotosinteză, prin care plantele transformă apa și dioxidul de carbon din aer în substanțe organice (hrana lor), cu degajare de oxigen. Asta înseamnă că plantele consumă dioxidul de carbon nefolositor oamenilor și produc oxigenul de care avem atâta nevoie. Înmulțirea plantelor se poate face prin fecundație, adică prin contactul dintre gameții sexuali barbătești cu cei femeiești, poate fi vegetativă, adica dacă punem un tubercul de cartof la lumină, acesta va face muguri.
- Nu prea m-a atras biologia când eram elev, pentru că avea noțiuni descrise în cuvinte extrem de complicate. Mi se părea o adevărată probă de foc a dicției mele rostirea denumirii integrale a ADN-ului. Care crezi că este elementul (sau mecanismul) fundamental al celulei vii?
- Biologia este o știință vastă cu multe ramuri: biologie celulară (citologie), biologia țesuturilor (histologie), anatomie, genetică, botanică etc. și fiecare domeniu are câte un pionier care a așezat piatra de temelie. Personal, consider că una dintre cele mai importante descoperiri biologice a fost structura acidului dezoxiribonucleic (ADN). Structura ADN-ului a fost decodificată la începutul anilor 1950. Americanul James D. Watson și britanicul Francis Crick sunt considerați drept primii care au descifrat structura de dublă spirală a ADN-ului. Conform propriilor afirmații, saltul calitativ al descifrării „secretului vieții” s-ar fi produs în ziua de 23 februarie 1953. O moleculă de ADN constă în două „lanțuri” compuse dintr-un număr mare de compuși chimici numiti nucleotide, prinse împreună pentru a forma un lanț. Aceste lanțuri sunt aranjate ca și cum ar fi fost întoarse unul peste altul. Replicarea ADN este un proces fundamental care are loc în celulele organismelor vii. El este baza eredității biologice și realizează copierea moleculelor de ADN. În cele mai multe organisme celulare replicarea ADN-ului moleculei are loc în nucleul celulei și se întâmplă chiar înainte de diviziunea celulei. Replicarea începe cu separarea celor două lanțuri de polinucleotide, fiecare apoi comportându-se ca un șablon pentru asamblarea noului lanț complementar. Cum vechiul lanț se separă, fiecare nucleotidă din cele două brațe ale lanțului atrage nucleotida complementară ei. Nucleotidele se leagă una de alta de către legături de hidrogen pentru a forma bazele unei noi molecule de ADN. Practic, ADN-ul este materialul ce individualizează organismele. Datorită testelor ADN se pot identifica numeroase boli și sindroame ereditare: Down, Turner, Patau, Klinefelter și altele. Cred că elementul fundamental al celulei este nucleul. Întotdeauna am avut impresia că restul elementelor celulei au rolul de a hrăni nucleul și de a-i oferi condiții propice să se dividă.
- Dacă se spune –cel mai adesea în sens religios sau metaforic –, că există viață după moarte, aș putea să întreb și eu, ca un profan în materie ce sunt: există biologie după moarte? Mai curge un pic de viață în celule după ce funcțiile vitale ale corpului dispar? După ce moare o viețuitoare de pe Pământ, în cât timp, cu aproximație, moare și ultima celulă vie a organismului său?
- Să vedem întâi ce se întâmplă cu organismul după moarte. Cadavrele au, de obicei, tenul palid, iar acest lucru este rezultatul lipsei fluxului sanguin. Inima nu mai funcționează și, prin urmare, sângele nu mai circulă, astfel încât gravitația îl trage înspre pământ, ceea ce înseamnă că sângele se strânge în cel mai de jos punct al corpului. În următoarele ore, pielea poate să aibă diferite nuanțe, de la roșu, la violet, tocmai din această cauză. Ea se va decolora complet la 12 ore de la deces. În acest timp, alte procese încep. În primele trei-șase ore de la deces, apare un fenomen cunoscut sub numele de „rigor mortis”. Mușchii devin rigizi, făcând ca trupul să se blocheze în respectiva poziție pentru următoarele 24-48 de ore. În zilele următoare, dacă trupul nu a fost îmbalsamat, începe să se descompună. Acest lucru duce la slăbirea membranei celulelor și la eliberarea citosolului, ce conține proteine și enzime. Apoi, bacteriile anaerobe (care se află în tractul gastrointestinal și nu au nevoie de oxigen pentru a supraviețui), încep să mănânce organele. Simbioza dintre organismul uman și alte microorganisme, prezente în corpul nostru încă de la naștere, face ca procesele bio-chimice să fie active și să se deruleze chiar și după moarte.
Adrian BRAD

Povestea Hasdeilor continuă

„Sărbătoarea celor 2 Iulii” a ajuns la a 27-a ediţie

Duminică, 2 iulie, Castelul „Julia Hasdeu” a fost din nou gazda a ceea ce se poate spune că reprezintă vârful manifestărilor culturale locale din fiecare an, „Sărbătoarea celor 2 Iulii”, organizată acum, printr-un efort comun, de către Consiliul Local şi Primăria Câmpina, Muzeul Memorial „B.P. Hasdeu”, Asociaţia Culturală „Iulia Hasdeu”, Teatrul Proiect Câmpina, Societatea Scriitorilor Prahoveni şi RoBizArt Bucureşti.
Într-o atmosferă încărcată de emoţii, povestea Hasdeilor a continuat şi anul acesta sub semnul misticului, ce capătă noi înţelesuri odată cu fiecare prelegere a cercetătorilor hasdeologi prezenţi în număr mare şi la această ediţie a manifestărilor dedicate operei şi celor mai importante persoane din viaţa savantului B.P. Hasdeu.


Prelegerile au suscitat interesul publicului prin ineditul şi varietatea temelor abordate de prof. dr. I. Oprişan („Sfârşitul lumii în viziunea poporului român şi a lui Bogdan Petriceicu Hasdeu”), dr. Lia Brad Chisacof („Hasdeu şi neoelenistica”), prof. dr. Crina Bocşan „Însemnările de călătorie ale Iuliei Hasdeu”), dr. Julieta Rotaru („Chestionarele lui Hasdeu – noi interpretări”), prof. Monica Mihaela Minescu („Iulia Hasdeu – un destin tragic”).


Cuvântul de deschidere i-a aparţinut d-nei Jenica Tabacu, muzeograful şef al Muzeului Memorial „B.P. Hasdeu”, care a făcut un scurt istoric al manifestării ajunse la cea de-a 27-a ediţie, a mulţumit publicului prezent în număr mare şi autorităţilor locale, reprezentate de primarul Horia Tiseanu, de preşedintele Comisiei de cultură a Consiliului Local, Florin Frăţilă şi de alţi consilieri municipali, pentru tot sprijinul acordat instituţiei pe care o conduce, în general şi mai ales pentru sprijinul în ceea ce priveşte organizarea anuală a „Sărbătorii celor 2 Iulii”.




De la eveniment nu au lipsit lansările de carte („Opera poetică/ Oeuvre poétique" de Iulia/ Julie Hasdeu - prefaţă şi, parţial, traduceri de Jenica Tabacu) „Amurgul Demiurgului. Ultimii ani de viaţă ai lui B.P. Hasdeu” - Jenica Tabacu; „Ursita” - B. P. Hasdeu; „Ion Vodă cel Cumplit” - B. P. Hasdeu; „Lumea de-apoi (Sfârşitul lumii)” - texte din lucrările hasdeiene şi anchete mitologice; „Dublin, miracolul normalităţii, note de călătorie” - Mioara Bahna; „Pe urmele celţilor. Peripeţii şi istorii irlandeze şi scoţiene” - Codruţ Constantinescu;  „Produse derivate", poezie - Florin Dochia; „Autoportret în oglinda concavă", poezie - Costel Bunoaica; „Amor carmina 2016 - Antologie de poezie românească publicată în revista URMUZ”; „Ars amandi poesis - Antologie de tălmăciri româneşti din poezia universală publicate în revista URMUZ 2016”), momentele dramatice („Răzvan şi Vidra” - regia Tomi Cristin, în distribuţie Monica Davidescu, Tomi Cristin, Ovidiu Cuncea şi „Răzvan şi Vidra” în varianta modernă în interpretarea actorilor de la Teatrului Proiect din Câmpina), expoziţiile de artă plastică („Fenomenul Hasdeu în viziunea artiştilor plastici contemporani”, lucrări semnate de Ion Ladea - sculptură; Traian Marcu - sculptură; Ionuţ Barbu - pictură; Olimpia Barbu - pictură; Cristina Nedelea - pictură; Nelu Predoi - pictură), expoziţie de sculptură în aer liber „A fi sau a nu fi” semnată Alfred Dumitriu, un moment poetic din opera Juliei Hasdeu susţinut de Alexandra Rotaru precum şi un recital de lieduri în interpretarea Georgianei Costea (soprană) şi a Ancăi Săftulescu (pian).
După mai bine de patru ore de maraton cultural, manifestarea s-a încheiat într-o atmosferă destinsă cu un cocktail oferit de gazde.

O foarte utilă campanie pentru donare de sânge a fost organizată de către SanConfind SRL

Săptămâna trecută, pe 28 iunie, Centrul Medical SanConfind SRL din Câmpina (str. Progresului nr. 20), compania medicală care administrează spitalul cu același numne din Poiana Câmpina, cel mai mare spital privat din județul nostru, în parteneriat cu Centrul Judeţean de Transfuzie Sanguină Ploieşti, a organizat o foarte utilă campanie de donare de sânge. Cu atât mai utilă cu cât, în lunile de vară, majoritatea donatorilor (care provin din mediul rural), sunt ocupați cu muncile câmpului și nu mai au timp pentru a veni să doneze sânge în cadrul caravanelor coordonate de către CJTS Ploiești. Pe de altă parte, o bună parte din puținii donatori care locuiesc în Câmpina sunt plecați în concediu. 


Evenimentul amintit mai devreme s-a desfășurat în sala de conferințe a companiei Confind SRL, în al cărei spațiu extrem de generos s-au putut amplasa toate paturile pentru donatori și celelalte dispozitive medicale necesare unei astfel de campanii de recoltare de sânge. Au participat aproximativ 100 de persoane, cei mai mulți donatori provenind dintre angajații SanConfind și Confind. Fiecare donator a beneficiat de un set gratuit de analize de sânge şi de un set de tichete de masă. Medicul Georgeta Hanganu, directorul Centrului Judeţean de Transfuzie Sanguină Ploieşti, s-a declarat extrem de mulțumită de gestul deosebit al organizatorilor, gest salvator de vieți: ”Inițiativa organizatorilor este cu atât mai lăudabilă cu cât vara numărul donatorilor scade la jumătate. Din păcate, scăderea numărului de donatori nu este însoţită şi de scăderea numărului de pacienţi, ba chiar dimpotrivă. Mulţumim, de asemenea, tuturor celor care vin să doneze, pentru că donarea de sânge este un act de curaj și un act pentru semenii noştri aflaţi la nevoie.”
Adrian BRAD 

EVENIMENT EDITORIAL

Sâmbătă, 15 iulie, la ora 11.00, la Biblioteca Municipală „Dr. C. I. Istrati” va avea loc lansarea primei cărţi ce poartă semnătura Monicăi Radu. Este vorba de volumul „Dantele Interioare”, povestea - jurnal a primelor luni trăite de Monica după accidentul pe care l-a suferit în urmă cu mai bine de 20 de ani. 
Cu sufletul în palmă, Monica Radu povestește despre secundele trăite între întunericul disperării celor din jur și lumina adăpostită în fiecare secundă trăită de ea.


Weekend cu miros de tei la Cornu

Sâmbătă, 8 iulie şi duminică, 9 iulie, Primăria şi Consiliul Local al comunei Cornu vă invită la ediţia a X-a a Festivalului Florilor de Tei. 
Evenimentul se va derula după următorul program:
Sâmbătă, 8 iulie: Alesis; Constantin Enceanu; Andreea Bălan; Ştefan Bănică Jr.
Duminică, 9 iulie: Emilia Ghinescu; Irina Rimes; Andra. La final, foc de artificii.

Dezvoltarea motorie a copilului în primii ani de viață

Vă prezentăm astăzi un material despre dezvoltarea motorie a copilului în primii ani de viață.  Vă reamintim totodată că prin terapia Vojta, o terapie mai puțin cunoscută în România, se pot trata foarte eficient tulburările de mișcare la sugari și copii. Cu cât tratamentul este început mai devreme, cu atât mai bine. Tulburările de postură, ca și cele ale aparatului locomotor necesită un tratament complex care se întinde pe o perioadă de luni de zile, chiar ani, atunci când aceste deficite sunt asociate cu leziuni ale funcției creierului. Terapia Vojta stimulează creierul să activeze modelul de mișcare coordonată, apoi să îl trimită către musculatura trunchiului și a membrelor. În cadrul Centrului Medical Sanconfind din Poiana Câmpina, terapia Vojta se aplică de către un kinetoterapeut specializat, Cristina Tăbârcă (Radu), singurul kinetoterapeut cu competențe în acest domeniu din toată zona Câmpina. Prețul unei ședinte: copii – 55 lei; adulți – 65 lei.


Fără intervenții ale părinților în dezvoltarea motorie a copilului 
Este uimitoare evoluția copilului în primii ani de viață, în special în primele 12 luni, perioadă în care micuțul este denumit sugar, în termeni medicali. Nou-născutul, atât de firav în primele sale zile de viață, care stă la început  cu pumnii lui mici strânși, incapabil să-și coordoneze mișcările, va reuși  în scurt timp să-și țină singur capul, să stea în șezut, să se ridice în picioare, să meargă, să urce scările, să alerge, să înoate, să meargă cu tricicleta etc.  Intervenția părinților în primele faze ale dezvoltării motorii prin rostogolirea bebelușului, prin așezarea lui în fund sau în picioare nu determină în aceste etape asimilarea de către copil a noi capacități motrice. În condițiile unei dezvoltări normale, sugarii reușesc singuri, din proprie inițiativă, să se rostogolească, să meargă în patru labe, să se ridice singuri în șezut și în picioare. Unii bebeluși reușesc mai devreme, alții mai târziu, după ritmul propriu de dezvoltare. În concluzie, este inutilă și chiar dăunătoare inițiativa părinților de a grăbi dezvoltarea copilului, forțându-l să stea în poziții pentru care el nu este încă pregătit. Primul lucru pe care trebuie să-l învețe sugarul este controlul asupra mișcărilor capului. Acest lucru asigură stabilitatea de bază necesară însușirii celorlate abilități. Sugarul nu își poate ține singur capul în primele luni de viață, acesta fiind și partea cea mai grea a corpului său micuț. De aceea, este necesar ca persoana care îl ia în brațe să îi susțină capul cu ajutorul mâinii. Mai întâi, copilul va exersa, din poziția culcat pe față sau pe spate, întoarcerea capului într-o parte, aceste mișcări întărindu-i cu timpul musculatura gâtului. După primele trei luni de viață, copilul își va putea ține bine capul atunci când este ridicat. În jurul vârstei de 4 luni, bebelușul se va întoarce mai întâi de pe burtă pe spate, apoi, câteva luni mai târziu, la 6 luni, de pe spate pe burtă, o mișcare puțin mai dificilă. Majoritatea specialiștilor recomandă dormitul pe spate, și nu pe burtă. Aceasta este cea mai sigură poziție de dormit. Sunt bebeluși care deprind puțin mai târziu întoarcerea de pe burtă pe spate. Cu toate acestea, când este treaz, bebelușul poate sta pe burtă fără probleme și poate deprinde rostogolirile. Pe lângă acestea, statul pe burtă îi întărește mușchii gâtului și ai spatelui. 

Repere ale dezvoltării motricității generale de la naștere la 6 luni
Culcat pe spate, întoarce capul în lateral. Se joacă mișcându-și picioarele, pedalează. Își ține îndoite sub el brațele și picioarele. Culcat pe burtă, își ridică  singur capul și se sprijină în mâini. Are control asupra capului în toate pozițiile. Se întoarce de pe burtă pe spate și invers. Având mai mult control asupra mușchilor gâtului și ai spatelui, bebelușul se va sprijini pe brațe din poziția culcat pe burtă, apoi va începe să se târască. Nu toți bebelușii se târăsc, unii sar această etapă. Când va reuși ca, de pe abdomen, să-și ridice și fundulețul, va sta în “patru labe”. Iar în curând va începe să meargă de-a bușilea. Unii bebeluși sunt atât de încântați de această reușită, încât nu sunt foarte interesați să învețe să se ridice în picioare și apoi să facă primii pași. Se poate întâmpla și ca sugarul să stea direct în picioare și să sară etapa mersului de-a bușilea. În perioada în care bebelușul va învăța să stea în picioare, va exersa ridicatul, ținându-se de barele patutului atât ziua, cât și noaptea. Apoi va învăța să se așeze în funduleț din această poziție. 

Primii pași ai sugarului
La început, sugarul merge cu picioarele și mâinile depărtate, pentru a se echilibra. Momentul primilor pași poate să apară înainte sau după vârsta de 1 an, în funcție de mai mulți factori. Trebuie să începem să ne facem probleme și să consultăm un specialist dacă nici după vârsta de 14-16 luni, bebelușul nu face singur câțiva pași. Odată cu începerea mersului, sugarul va experimenta destul de multe căzături și lovituri. Unii bebeluși reacționează prin plâns, alții nu schițează nici o emoție. Și reacțiile părinților au o influență asupra modului în care se va comporta copilul. Mersul nu se învață deodată. Bebelușul are de învățat cum să-și țină echilibrul, când și cum să se oprească, dar și cum să alerge, cum să depășească obstacole, iar toate acestea se fac pe parcursul a luni de zile, cu multă răbdare și susținere din partea părinților.

Dezvoltarea copilului în perioada 0 – 3 ani
Dezvoltarea motorie a copilului ia sfârșit după primii trei ani de viață, deoarece la vârsta de trei ani sistemul nervos central ajunge la maturitate, din punct de vedere motor.
Luna 1. Aşezat pe burtică, ridică uşor capul. Întoarce capul dintr-o parte în alta, când stă culcat. Reacţionează la sunete, clipeşte în lumina puternică. 
Luna 2. Zâmbeşte ca răspuns la surâsul tău. Caută cu privirea să afle de unde vine un zgomot. Începe să deschidă pumnii. 
Luna 3. Ţine capul bine când este ridicat. Aşezat pe burtică, se sprijină simetric pe coate. Ţine obiecte, însă nu le apucă, duce mâinile la gură, la ochi.  
Luna 4. Culcat pe burtă, ridică bine capul la 90 grade şi prinde un obiect în aer, la 5-10 cm distanță. Începe să saliveze, scoate sunete noi, cu multe consoane. Prinde obiectele în lateral.  
Luna 5. Se împinge în picioare, înaintând puţin. Se supără dacă îi iei jucăria şi deosebeşte părinţii de străini. Îşi atinge genunchii / tălpile cu mânuţele. 
Luna 6. Se rostogoleşte de pe burtă pe spate și invers. Începe să muşte, să mestece, îşi ţine suzeta singur. Imită sunete şi expresii faciale. 
Luna 7. Stă în şezut oblic. Încearcă să ajungă la o jucărie depărtată. Trece jucăriile dintr-o mâna în altă, le trânteşte de o suprafaţă tare. „Răspunde” atunci când este chemat. 
Luna 8. Începe să meargă de-a buşilea. Înţelege sensul cuvântului „nu”, fără a i se supune. Se rostogoleşte de pe burtică pe spate şi invers în mod coordonat şi se opreşte în lateral cu uşurinţă.  
Luna 9. Ajunge singur în şezut şi stă fără dificultate. Se poate juca cu obiecte în mâna din această poziţie sau se poate ridica în picioare. Interesat de imaginea lui în oglindă. 
Luna 10. Merge bine de-a buşilea. Bate din palme sau face „pa”. Repetă acţiuni care atrag atenţia.  
Luna 11. Stă în picioare, merge pe lângă mobile, bate din palme. Spune „mama” şi „tata” cu adresare. 
Luna 12. Din picioare, se aşază în fund fără ajutor. Prinde obiectele între degetul mare şi arătător. Merge în picioare ţinut de o mână. Imită sunetele scoase de animale. Înţelege comenzi simple, însă nu le execută. 
Luna 13. Stă bine în picioare, se apleacă să adune obiectele căzute. Face primii paşi. Unii merg bine singuri sau susţinuţi. Dă din cap când nu doreşte ceva. Se leagănă pe muzică (cu sprijin).  
Luna 14. Umple şi goleşte cutiile pline de jucării/ obiecte. Mănâncă mâncarea în bucăţele mai mari (finger food). Pune cuburi unul peste altul. 
Luna 15. Merge din ce în ce mai bine. Arată obiecte şi persoane cunoscute, aduce ce-i ceri. Încearcă să urce și să coboare (urcă „în patru labe” sau cu un singur picior), îngenunchează singur. Se uită în cărţi, la poze, întoarce paginile cu succes. 
Luna 16. Merge foarte bine, fuge. Face crize de plâns când nu-i oferi ceva. Este foarte ataşat de o jucărie moale sau de un obiect. Spune „nu” frecvent. Unii indică părţile corpului la cerere. 
Luna 17. Execută comenzi simple, poate să tragă o linie cu creionul. E atras de unele jocuri, îi place să călărească jucării, foloseşte 5 cuvinte regulat. 
Luna 18. Loveşte mingea cu piciorul, aruncă jucării/ obiecte. Urcă scările fără ajutor, nu alternează picioarele. Cucereşte mediul fizic: se agaţă de orice, împinge mobile, deschide uşi, plimbă orice Se murdăreşte cu noroi, „pictează” peretele. 
Luna 19. Mănâncă singur cu linguriţă, murdărindu-se. Uneşte mai multe cuvinte pentru a formă o propoziţie. Fuge bine şi mult. 
Luna 20. Se dezbracă singur sau cu ajutor. Pretinde să ajute jucăriile (ex: hrăneşte o păpuşă). 
Luna 21. Învaţă zilnic 2-3 cuvinte noi. 
Luna 22. Imită comportamentul celorlalţi. Apar semnele de control al sfincterelor (se renunţă uşor la scutec).
Luna 23. Numeşte pozele dintr-o carte. Coboară scări cu puţin ajutor. 
Luna 24. Aleargă fără să se împiedice, merge cu spatele. Urcă şi coboară scări, încearcă să sară. Se joacă lângă copii, singur; îi consideră obiecte, îi îmbrăţişează sau îi bate. Începe să muște. 
Luna 30. Merge pe vârfurile picioarelor. Fuge fără să cadă, întoarce capul stânga/ dreapta atunci când e atenţionat de pericole. Sare cu ambele picioare. Merge pe tricicletă sau pe motocicletă cu roţi late. Ţine un creion cu degetele, trasează linii, cercuri. Îşi spune numele şi prenumele, vârsta. Foloseşte sute de cuvinte în vorbirea curentă (500-1000).  
Luna 36. Stă într-un picior câteva moment. Încearcă să danseze. Socializează cu ceilalţi copii, e pregătit pentru grădiniţă. Poartă conversaţii simple. Devine tot mai interesat de sexul opus şi de diferenţele dintre fetiţe şi băieţei. Vrea să ştie de ce oamenii acţionează într-un fel sau altul: „De ce e bunica supărată?”  
Cristina Tăbârcă (Radu), kinetoterapeut