11 iulie 2017

Mihai Constantin – «stăpânul „inelelor”» din notele maxime obținute la probele BAC 2017

Laureat de bacalaureat în cel mai înalt grad, fără nicio legătură cu personajul principal, și nici cu celelalte personaje ale romanului de fantezie scris de englezul Tolkien, câmpineanul Mihai Ioan Constantin poate fi considerat unul dintre «stăpânii „inelelor”» din notele maxime obținute de aceștia la ultimul examen de Bacalaureat din România anului de grație 2017, într-o perioadă în care sistemul național de educație este într-o continuă dizgrație. În toată țara au fost 97 de astfel de „stăpâni” ai inelelor de la notele de 10 cu care acești tineri deosebiți au fost notați la toate probele BAC-ului. Nu știm dacă ei sunt cei mai maturi dintre toți cei aproximativ 137.000 de absolvenți de liceu înscriși pentru susținerea examenului național de Bacalaureat, dar, cu siguranță, au fost cei mai buni, din punct de vedere al rezultatelor, la examenul de maturitate din această vară. Suntem convinși că au fost destui absolvenți cel puțin la fel de bine pregătiți ca și «stăpânii „inelelor”», care însă nu au luat note maxime, pentru că nu au reușit să-și gestioneze cel mai bine emoțiile și stresul. Tot atât de convinși suntem că au fost mulți elevi-absolvenți confuzi, pregătiți cât să confunde Bac-ul bun pentru trecerea de la absolvirea liceului la absolvirea unei facultăți cu bacul de la trecerea Dunării de pe un mal pe altul.  
Proaspăt absolvent al Colegiului Naţional „Nicolae Grigorescu” din Câmpina, Mihai Constantin este unul dintre cei doi elevi prahoveni care au obținut media 10 la examenul de Bacalaureat din sesiunea iunie-iulie 2017. El a absolvit liceul cu media generală 9.89, la profilul matematică – informatică. Prin toate performanțele sale la învățătură, Mihai ne aduce aminte de vremurile în care orașul nostru era cunoscut ca având cei mai mulți intelectuali la mia de locuitori. 


- Cine ești tu, Mihai Constantin?
- Sunt născut în Câmpina, unde am și trăit până acum. Am crescut într-o familie de intelectuali, mama fiind profesoară de matematică, iar tata, inginer. Am urmat cursurile Școlii Centrale până în clasa a VIII-a, perioadă în care mi-am descoperit pasiunea pentru materiile reale: matematica, fizica, informatica. Am avut profesori foarte buni în gimnaziu, fiecare punându-și amprenta asupra evoluției mele.
- Ce materii ți-au plăcut cel mai mult în liceu și ce profesori din „Grigorescu” și-au pus amprenta pe formarea ta educațională?
- În liceu am urmat aceeași linie pe disciplinele reale, absolvind profilul Matematică-Informatică. Și aici am avut profesori foarte buni atât la materiile reale (matematica, fizica, informatica), cât și la materiile de cultură generală (limba română, biologie, istorie).
- În liceu, ai încercat să înveți foarte bine la toate materiile sau ai învățat numai la cele care urmau a-ți fi folositoare la admiterea în facultatea aleasă?
- Am încercat să învăț cât mai bine la toate materiile și am reușit să mă mențin la un nivel foarte bun pe toată perioada liceului. În clasa a XII-a, m-am axat totuși pe materiile la care am dat bacalaureatul și la care voi da admitere pentru facultate, dar fără a neglija total celelalte materii.
- Ce deficiențe crezi că are sistemul de învățământ liceal din România, criticat de multă lume pentru faptul că nu orientează elevii spre domenii pentru care au aptitudini?
- Din păcate, în România sistemul școlar nu are și acest rol: să ghideze elevii după aptitudini. Așa că fiecare se ghidează cum poate: urmează indicațiile părinților sau sunt influențați de prieteni sau cunoscuți, care s-au realizat într-un domeniu.
- Performanța ta, pentru care meriți tot respectul nostru, a venit pe fondul unor așteptări personale sau te-a surprins și pe tine?
- La Matematică și la Fizică eram sigur pe mine și asteptam note de 10. Și la Limba Română așteptam o notă mare, speram la 10, dar trebuie ținut cont că aici nota finală depinde de mai mulți factori, unii subiectivi, care nu pot fi cuantificați în același mod ca la Matematică și Fizică.
- Mi-a plăcut sinceritatea ta atunci când ai declarat în mod public că nu te așteptai să iei nota maximă la proba de română. Unii, mai cârcotași, ar putea spune că ai avut noroc în obținerea acestei performanțe. 
- Un rol important l-au avut simulările de la Limba Română, care m-au ajutat să identific zonele în care mai aveam de lucru. Am progresat permanent și am reușit să ajung la maximul de performanță la bacalaureat. Nu cred că a fost noroc, pentru că în ultimele luni am muncit pentru Limba Română mai mult decât pentru celelalte materii de la Bac.
- Ce-o fi în sufletul colegilor care, la finalul liceului, au obținut o medie generală mult mai mare decât a ta, dar nu au reușit performanța de a promova Bacalaureatul cu media 10? Poți să-i înțelegi? 
- Am terminat cursurile liceului cu media 9.89, iar, în general, nu am avut colegi cu medii mai mari decat a mea, deoarece în clasa mea am avut chiar prima medie timp de mai mulți ani. Așa că nu se pune problema unor medii mult mai mari ca a mea. De fapt, sunt convins că foarte mulți din colegii mei ar fi putut să ia, de asemenea, nota 10 la toate materiile examenului.
- La ce facultate vrei să dai și de ce această alegere?
- Vreau să urmez cursurile Facultății de Automatică, pentru că mi-am descoperit de ceva timp pasiunea pentru ingineria în domeniul calculatoarelor și sper să pun în practică ceea ce voi învăța la facultate.
- Astăzi ești pe buzele tuturor, ești celebru - pe merit și pe bună dreptate. Îți place celebritatea?
- Celebritatea este efemeră și nu trebuie să pierd din vedere obiectivul de a promova examenul de admitere, care se anunță destul de greu.
- Te-ai gândit să pleci din țară după ce termini facultatea? Ce părere ai despre tinerii care pleacă din țară după ce și-au desăvârșit educația pe cheltuiala contribuabililor români? 
- Chestiunea cu plecarea din țară ține de opțiunea fiecăruia, dar eu cred că dacă muncești suficient de mult, te poți realiza și la noi. Nu exclud în viitor un master sau o specializare la o universitate din străinătate, dar nu fac din asta un scop în sine. Deocamdată, mă concentrez pe ceea ce am de realizat aici.
- Cum te vezi peste 20 ani?
- Sper să îmi aduc contribuția la un proiect nou în IT, fie de software, fie de integrare hardware-software.
- Cum crezi că va arăta România peste 20 de ani? 
- Sper că va arăta mai bine decât acum. Odată cu evoluția tehnologiei, vom fi obligați să evoluăm și noi, ca oameni, și asta sper să ne aducă mai multă bunăstare.
Adrian BRAD

ESTE ÎNVĂȚĂMÎNTUL GRATUIT?

O frază de un non sens co(s)mic, ivită din puțul gîndirii poate a celui mai redus dintre miniștri lui Dragnea, cel de la învățămînt, readuce în discuție chestiunea școlii gratuite. „Educația e gratuită conform Constituției. În fapt, cineva trebuie să asigure această gratuitate. Statul asigură o parte din gratuitate, părintele asigură altă parte din gratuitate, copilul nu plătește nimic”, spune dl. Liviu Pop. Dincolo de agramatismul patologic, ceva dreptate există în afirmația care a făcut înconjurul presei. Una din marile minciuni care supraviețuiesc încă din perioada comunistă este aceea a învățămîntului gratuit. De altfel, ea este încadrată într-o superstiție mai largă, pe care o simțim zilnic: aceea că Statul are bani, de unde „ne dă”: măriri de salarii, pensii, ajutoare sociale, rețete compensate etc. Fals. Statul nu are bani, el doar strînge și administrează niște bani. Oricum, tot noi plătim școala copiilor, numai că nu printr-o taxă școlară directă (cum ar fi mai corect), ci prin impozitele pe care le strînge Statul. Și din care virează cît are el chef (mult sub cît cere Constituția) pentru învățămînt. În fapt, știe toată lumea că școala românească este cel puțin la fel de scumpă ca și cea din Anglia, de exemplu. Pentru bunul motiv, mai întîi, că este dublă: școala de stat, așa zis gratuită este dublată de „meditațiile” care costă de te rup. Școala „oficială”, într-o veselă complicitate: stat, părinți, profesori, copii este completată de o școală care se face pe bani grei și care este cea particulară. Mult mai performantă. Ar trebui să renunțăm măcar la una dintre ele. Fără regret și fără ipocrizie. Statul e mulțumit pentru că astfel poate da salarii minime profesorilor (lasă-i, că oricum cîștigă din meditații!), dar se și poate lăuda cu performanțe care nu sînt meritul școlii, păstrînd însă investițiile de resurse materiale și de inteligență la minimum. Profesorii sînt mulțumiți pentru că își pot rotunji veniturile. Părinții sînt mulțumiți că măcar astfel au controlul asupra a ceea ce învață copiii lor. Singurii care au de suferit sînt copiii, nevoiți să muncească dublu și inutil, și ideea de școală, descalificată, pentru că: la ce să mai fiu atent acolo, dacă tot fac lecția aia la pregătire? Modalitatea de a reda demnitatea profesorului și a sistemului de învățămînt presupune o regîndire radicală a felului în care acesta este conceput în această mlaștină stagnantă de decenii. Dl. ministru are, fără să vrea, dreptate: școala românească costă foarte mult, în sensul că se cheltuiește mult în raport cu rezultatele, într-un mod netransparent, cu o eficiență minimă. I se aplică vechea zicală: scump la tărîțe, ieftin la făină. Performanțele? Ele nu țin de sistem, ci de haruri individuale, ale elevilor și ale  profesorilor. Acestea ne dau iluzia calității, de aceeași natură cu iluzia gratuității. Sau a egalității de șanse. O altă himeră a sistemului nostru. Nu vorbesc, evident, decît de învățămîntul preuniversitar. Cel superior pune cu totul alte probleme. Noul mare geograf al țării, vorbitorul despre județul Tîrgoviște și despre faptul că ăia mici nu plătesc nimic, nu are evident niciun proiect pentru a scoate educația națională din impas. Spălătorul de plagiatori are, în schimb, toată autoritatea morală de a reforma sistemul. Un alt monstru sacru al PSD, senatorul Eugen Nicolicea, a declarat: „Autostrăzile pot să mai aștepte… prioritățile PSD sînt salariile și pensiile”. Urale și ovații. Iată, realmente, întreg programul de guvernare al lui Dragnea, sintetizat magistral într-o singură frază! Lipsa noastră de viitor se simte cu acuitate din această frază a ex-inginerului devenit șef de comisie parlamentară juridică, tot astfel precum, în romanul unui teleormănean ceva mai celebru decît Dragnea, caloriferistul devenea decanul facultății de filozofie, în anii proletcultului. El nu trebuie decît, cum spunea însuși Ponta cu ani în urmă, cînd Nicolicea era la UNPR, să facă treburile murdare. Au astfel de exemple legătură cu rîvnita calitate a învățămîntui românesc? De bună seamă că da, pentru că, atîta vreme cît ne conduc astfel de oameni care își lasă goluri suspecte în CV-urile profesionale, dar nu îi întreabă nimeni, modelul lor se impune, și nu cel al excelenței profesionale și al muncii corecte. Și atunci, școala nu este gratuită, are dreptate dl. Pop, ci este degeaba. Sigur, o mulțime de elevi români, ajunși studenți în Occident, integrați într-un sistem performant și meritocratic, dau rezultate excelente. Asta pentru că sistemul scoate ce e mai bun din ei. La noi, sistemul condus de Dragnea, Tudose, Pop, Daea, Nicolicea, Șerban Nicolae, Carmen Dan, Firea, Olguța ș.a.m.d. îngroapă rapid orice competență. Pe ei nu-i interesează decît triumful partidului pe cadavrul speranțelor noastre. Nu corupția este boala noastră principală, ci lipsa de speranță. 
Christian CRĂCIUN

Dintre cele două medii de 10 obținute la Bac de candidații prahoveni, una este a unui câmpinean

La Bacalaureatul 2017, la nivel național, au fost înregistrate 97 de medii de 10, cele mai multe în Bucureşti şi Cluj (câte nouă), pe următorul loc situându-se județele Bihor şi Iaşi (câte opt). Cea mai mare rată de promovare a Bacalaureatului a fost în judeţul Sibiu (83,73%), urmat de Bacău (83,44%), la coada clasamentului aflându-se Ilfov (42,24%) şi Giurgiu (50,76%). În sesiunea de Bacalaureat iunie-iulie 2017, în Prahova, s-au înscris aproximativ 4.500 de absolvenţi de liceu, dintre care 55 de elevi au fost din promoţiile anterioare când nu au reuşit să obţină media general 6 pentru a fi declarat admis. La Liceul Tehnologic Energetic din Câmpina au fost foarte mulți absolvenți de liceu care nu au luat Bac-ul în anii trecuți. Astfel, din 144 de candidați înscriți la Energetic, 4 nu s-au prezentat la examen, iar din restul de 140, aproape 20 au fost din promoțiile vechi, rupți de sistemul de învățământ și nepregătiți, ceea ce a făcut ca rata de promovare la acest liceu să scadă foarte mult în această sesiune. La nivelul judeţului Prahova, nu au fost înregistrate probleme grave legate de examenul de maturitate. Conform Inspectoratului Şcolar Prahova, doar trei elevi au fost eliminaţi din sala de examen, doi după ce a fost prinşi copiind cu ajutorul unui telefon, iar al treilea pentru că avea telefonul în buzunar în momentul în care a predat lucrarea.
Mihai Ioan Constantin, absolvent al Colegiului Naţional ”Nicolae Grigorescu” din Câmpina, este unul dintre cei doi elevi prahoveni care au obținut media 10 la examenul de Bacalaureat din sesiunea iunie-iulie 2017. El a absolvit liceul cu media generală 9.86, la profilul matematică – informatică.


Contactat de ziariști din mass-media de la București, Mihai a recunoscut cu franchețe că media maximă l-a surprins, deoarece nu credea că la Limba română o să ia notă maximă. „Sincer, m-a surprins media pe care am obţinut-o la Bacalaureat. La matematică şi la fizică nu am avut emoţii, acolo ştiam că nu am greşit. Mă voi relaxa câteva zile și apoi mă voi pregăti pentru admiterea la Facultatea de Automatică și Calculatoare din București. Nu intenționez să-mi continui studiile în străinătate și să mă stabilesc acolo, vreau să rămân în România, fiindcă vreau să salvez cumva această țară”, le-a mărturisit Mihai jurnaliștilor de la Adevărul. Celor care vor da bacalaureatul în anii ce vor urma, Mihai le dă un sfat prețios: ca să nu clacheze din cauza efortului și stresului, este esențial să învețe sistematic, dar să se și distreze. Altfel spus, să-și dozeze  momentele de relaxare cu timpul destinat studiului.
Cel de-al doilea absolvent de liceu din Prahova care a obţinut media 10 la ultimul Bacalaureat este din Ploieşti, se numeşte Cristina Teodora Sima şi a urmat cursurile Colegiului Naţional ”Nichita Stănescu” din Ploieşti.
Adrian BRAD

Scandal de pomină la Bacalaureatul 2017

Din Bacalaureatul 2017 au ieșit mai mulți absolvenți decât în anul precedent, dar cel mai important eveniment al acestui an școlar nu a fost lipsit de situații rușinoase (eliminarea a zeci de elevi, în urma unor fraude ale acestora), și nici de cele scandaloase, precum eliminarea, pe nedrept, a doi elevi din județul Dâmbovița: o fată din Titu, Ana Maria Ioniță, și un băiat din Moreni, Alexandru Toma. Cei doi elevi, între care nu există nicio legătură, au fost eliminați pe motiv că lucrările lor de la proba de Istorie ar conține falsuri (două tipuri de scris). Cei doi s-au apărat, și au avut motive solide în apărarea lor, susținând că au fost victimele unui abuz de care se fac  vinovați profesorii evaluatori. Aceștia din urmă au fost convinși că lucrările eliminaților conțin două feluri de scris, dar pe de altă parte, nici nu au verificat înregistrările video din sălile de examen (favorabile ambilor elevi), din care se putea vedea că cei doi au scris continuu trei ore. Șeful centrului de evaluare unde s-au corectat lucrările era convins că, pe drum, o parte din foile eliminaților au fost înlocuite, deși acest lucru era practic imposibil, de vreme ce lucrările fuseseră sigilate corespunzător. Câteva zile bune, calea spre admiterea la facultate le-a fost blocată celor doi eliminați ai Bacalaureatului 2017, care au amenințat că îi vor da în judecată pe profesorii corectori, dacă din cauza acestora nu vor putea da admiterea la facultate. Tatăl fetei era decis să-și ducă protestul până la președintele țării și să protesteze prin greva foamei în fața Parlamentului. Într-un târziu, profesorii corectori au recunoscut că s-a strecurat o greșeală în corectarea lucrărilor celor doi eliminați, dând vina pe anumite deficiențe tehnice ale sistemului pus la dispoziție de către Ministerul Educației. Logistica este scoasă și de data aceasta țap ispășitor, numai bună să spele păcatele altora. Ce bine că logistica nu poate vorbi! 

Foto: Adevărul
Ana Maria Ioniţă, o elevă foarte bună, care a terminat clasa a XII-a cu media 9.87 și avea toate șansele să intre la A.S.E, la facultatea dorită,  a leșinat când s-a văzut eliminată. Era acasă și căuta rezultatele pe internet. Părinții au stropit-o cu apă și au scos-o afară ca să își revină. Ea crede că este posibil să fi scris în două feluri ușor diferite, din cauză că banca sa avea rizuri. ”Am realizat că scriu foarte urât pe acea bancă şi am pus ciorna sub lucrare, am scris două pagini şi după aceea, din cauza emoţiilor, am uitat total de ciornă şi am scris pe bancă direct. Și automat că mi s-a schimbat scrisul. Eram chiar foarte încântată că am făcut bine la examen. Cei de la inspectorat mi-au spus că e posibil să se fi întâmplat ceva cu lucrarea mea pe drum, ceea ce nu este adevărat. Eu fac parte dintr-o familie modestă, părinţii mei nu au locuri de muncă. Tot ce ştiu este că sunt nevinovată şi vreau să îmi găsesc dreptatea”, a declarat Maria jurnaliștilor de la Adevărul. “Am primit vestea ca un trăznet. Mi se pare o mârşăvie fără margini. Doamnele care au corectat lucrarea nu ar trebui să facă parte din învăţământul românesc. Dacă li se părea ceva suspect trebuia să ia legătura cu ISJ, să se verifice camera. Eu le acuz de abuz în serviciu şi cer expertiză grafologică. Dacă suntem vinovaţi, să mergem la puşcărie. Dacă nu, să meargă doamnele care mi-au distrus copilul. Fac apel la domnul preşedinte Iohannis, care ştiu că a fost profesor, la ministrul Educaţiei, să vedem unde e greşeala. Pe camera din sală nu s-a înregistrat nimic în neregulă. Cei de la Bucureşti spun că lucrările s-au schimbat pe drum. Suntem de acord şi cu reexaminarea. Sunt gata de greva foamei în faţa Parlamentului României şi la domnul Iohannis, pentru că ştiu că e un domn corect”, le-a spus acelorași jurnaliști Florin Ioniţă, tatăl fetei.
Alexandru Toma, elevul din Moreni, intenționează să dea admiterea la Academia de Poliţie. Comisia de evaluare a considerat că o parte din lucrarea sa a fost înlocuită în timpul transportului, un lucru extrem de greu de realizat după sigilarea lucrărilor. “Toţi colegii mei au reuşit la BAC, iar când am văzut că eu sunt eliminat am avut o senzaţie foarte nasoală. Nu ştiam ce s-a întâmplat. După barem aş fi luat 9, cred eu. Am făcut foarte multă pregătire pentru Academia de Poliţie. Cred că singurul lucru care mi se poate imputa e că în ultima jumătate de oră, văzând că mai am puţin timp am scris puţin înclinat, din grabă. Însă literele se văd că sunt la fel. La sfârşitul lunii ar trebui să dau proba fizică la Academie, moment în care ar trebui să mă prezint şi u diploma de BAC, altfel sunt eliminat. Dacă nu o să pot intra la Facultate din cauza lor, o să îi dau în judecată”, a declarat pentru ”Adevărul” Alexandru, căruia istoria i-a plăcut foarte mult în liceu (dovadă și media 9 de la istorie). 
Inspectorul general al IȘJ Dâmbovița, prof. Sorin Ion, le-a luat apărarea celor doi elevi, pe care îi consideră nevinovați, în apărarea lor stând înregistrările video din sălile de examen. „Au scris trei ore non-stop. Mi se pare total nejustificată părerea evaluatorului care spune că a găsit două scrisuri diferite pe lucrare. Un copi în stare de emoţie poate să scrie şi mai ciudat, poate să intre într-o criză de timp şi să scrie mai dezordonat. Aceşti copii au fost pedepsiţi nevinovaţi. Comisia are acoperire metodologică, dar la fel de bine putea corecta lucrarea, iar ulterior, dacă se constată fraudă, se poate anula diploma de BAC. Era mult mai prudent aşa, iar copiii aveau o şansă. Mi se pare că li s-a aplicat prezumţia de vinovăţie”, consideră șeful IȘJ Dâmbovița.
Până la urmă, bine că a funcționat principiul cu mintea românului cea de pe urmă, iar greșelile profesorilor corectori au fost corectate. Dacă orice vânător poate fi vânat, de ce nu ar fi și corectorul corectat? Părerea noastră, dacă putem să ne dăm și noi cu părerea, este că profesorii evaluatori ar trebui grabnic evaluați. Nu la materiile Bac-ului, ci la materiile capului. La ce mai sunt bune camerele video din sălile de examene, dacă înregistrările lor nu sunt cercetate înainte de a se da verdicte atât de grave, care pot influența crucial viața unui elev și o pot nenoroci iremediabil?
Adrian BRAD 

Bac-ul 2017 face victime printre licee

Începând cu anul școlar următor, zece licee din țară vor fi desfiinţate, din cauza rezultatelor foarte slabe obţinute de absolvenții acestor unități la  ultimul examen de maturitate, mai exact din pricina faptului că niciun elev al liceelor cu pricina nu a luat Bacalaureatul 2017, altfel spus, nu a reușit să obțină media generală șase la finalul tuturor probelor. În județul nostru sunt în această ingrată situație trei licee din mediul rual: Liceul Tehnologic din Bălţeşti, Liceul Tehnologic din Ceraşu (foto) și Liceul Tehnologic din Sângeru.


Pe de o parte, Ministerul Educației a făcut bine că le-a desființat, pentru că numai de școală nu le ardea elevilor din aceste unități, dar pe de altă parte, abandonul școlar la nivel de liceu va crește în rândul populației din zonele amintite, elevii din aceste licee făcând parte din familii modeste, care nu aveau posibilitatea să îi trimită să învețe carte nici măcar la Vălenii de Munte, nemaivorbind de Ploiești.  
Decizia aparţine Ministerului Educaţiei şi vizează tote liceele cu performanţe scăzute din ţară, care se află în aceeaşi situaţie cu cele din Prahova. La nivel naţional zece unităţi care au avut un procent de promovare scăzut la eamene  vor fi desfiinţate. De la toate cele trei licee din Prahova, doar cinci absolvenţi de clasa a XII-a s-au înscris la examenul de bacalaureat, însă, așa cum subliniam și ceva mai devreme, niciunul dintre ei nu a obţinut note suficient de mari care să le asigure o medie de promovare. 
Adrian BRAD

Din sezonul viitor, CS Câmpina are toate şansele să joace în Liga A Prahova

După un sezon 2016 – 2017 încheiat cu succes (vă reamintim că elevii lui Roberto Opaţchi şi Claudiu Dumitrescu au câştigat Campionatul Judeţean de Juniori A şi s-au clasat pe locul al doilea la turneul semifinal naţional organizat de FRF la Săcele), CS Câmpina are toate şansele ca din sezonul viitor să evolueze într-una dintre ligile judeţene prahovene de seniori. 
Conducerea clubului finanţat de către municipalitate a făcut o cerere de înscriere a echipei la seniori, cerere adresată Asociaţiei Judeţene de Fotbal. În funcţie de criteriile care vor fi sau nu îndeplinite de clubul câmpinean (bază materială, buget), AJF va înscrie CSC într-una din seriile campionatului judeţean de seniori. 
De unde ideea de a înscrie echipa într-o ligă de seniori şi care sunt argumentele am aflat de la preşedintele clubului, Adrian Stoican şi responsabilul pe probleme sportive/ antrenorul secţiei de fotbal, Roberto Opaţchi: „Proiectul secţiei de fotbal a fost gândit încă de la început în sensul selecţiei şi promovării tinerelor talente câmpinene, pentru formarea unei echipe competitive, care în timp să reprezinte Câmpina în competiţiile judeţene şi chiar naţionale. Până în prezent am reuşit să închegăm un grup frumos, începând de la grupele de copii şi juniori – antrenate de oameni cu experienţă şi specializare în domeniu şi până la seniori şi credem că a venit momentul să facem pasul următor. Avem o echipă de fotbal foarte bună, care a obţinut rezultate deosebite în campionatul judeţean de juniori şi vrem să le oferim şansa de a juca la seniori, mai ales că o bună parte dintre jucători îşi termină stagiul de juniorat şi dacă nu înscriem echipa într-o ligă de seniori, riscăm să-i pierdem pe aceşti jucători, în sensul că am fi obligaţi, conform regulamentului FRF, să-i cedăm împrumut ori să-i vindem la alte echipe ce evoluează în campionate de seniori. Obiectivul nostru este acela de a readuce fotbalul câmpinean la un nivel cât mai înalt, cu jucători tineri, crescuţi în curtea clubului şi eventual cu ajutorul a trei-patru jucători cu experienţă, de preferat tot câmpineni, care să dea un plus de valoare lotului actual. Eu sper că vom reuşi să ne înscriem într-o ligă judeţeană de seniori şi că o să avem în continuare sprijinul autorităţilor locale pentru acest proiect” – a declarat Adrian Stoican.
„S-a încheiat un capitol şi începe altul. Avem un lot competitiv de jucători care, după părerea mea, trebuie înscris neapărat într-un campionat de seniori. Băieţii au nevoie de meciuri tari şi de experienţă pentru a putea evolua din punct de vedere sportiv. Sper să reuşim să ne înscriem într-o ligă judeţeană de seniori şi sper să mai aducem câţiva jucători cu experienţă alături de lotul actual, fără de care va fi greu la seniori. În ce mă priveşte, nu pot decât să mă bucur că acest proiect merge înainte în parametri pe care i-am stabilit încă de la început şi anume formarea unei echipe a oraşului care să reprezinte fotbalul local la un nivel cât mai înalt. În plus, rămâne foarte importantă şi formarea de copii şi juniori care să vină din urmă şi să joace la echipa oraşului. Până în prezent cred că suntem în grafic şi dacă proiectul continuă tot aşa o să vedeţi în anii ce urmează că vom avea jucători ce vor ajunge să joace la un nivel înalt în fotbalul românesc” – a declarat Roberto Opaţchi.


Dincolo de obiectivele îndrăzneţe explicate de Adrian Stoican şi Roberto Opaţchi am vrut să aflăm şi un punct de vedere din partea autorităţilor locale şi ne-am adresat preşedintelui comisiei de sport a Consiliului Local şi în acelaşi timp iniţiatorul proiectului sportiv CSC, consilierul municipal Florin Frăţilă: „Urmăresc îndeaproape evoluţia activităţilor la Clubul Sportiv Câmpina şi cred că suntem pe un drum bun, chiar dacă mai sunt foarte multe de făcut, atât din punct de vedere organizatoric, cât şi legat de infrastructura sportivă, care în oraşul nostru a rămas mult în urmă. Strict în ceea ce priveşte secţia de fotbal, cred că deciziile Comitetului Director al clubului sunt cele corecte, având în vedere că de la bun început proiectul şi-a propus formarea unei pepiniere de copii şi juniori, care să pună bazele unei noi echipe de fotbal a oraşului şi care să reprezinte Câmpina la un nivel cât mai înalt. După tot ceea ce s-a întâmplat în ultimii 20 de ani în fotbalul câmpinean, adică ştim bine că acest fenomen aproape că a dispărut din varii motive, este nevoie de un proiect serios, care să redea încrederea câmpinenilor în acest sport atât de iubit. 
Înscrierea echipei într-un campionat de seniori mi se pare o idee bună, având în vedere că tinerii noştri campioni au nevoie de experienţă într-un eşalon superior celui de juniori, unde au activat până în prezent. Înţeleg că o bună parte dintre jucători îşi termină junioratul şi ar fi foarte bine să-i vedem la lucru, în faţa unor adversari mult mai puternici. Este un test şi pentru ei, cei care au de gând să facă pasul în fotbalul mare. În fond, eu văd evoluţia acestei secţii de fotbal în felul următor: creştem copii şi juniori, îi rodăm în echipa oraşului şi îi pregătim pentru fotbalul mare. Fără «mercenari» care n-au nimic în comun cu oraşul şi joacă doar pentru bani şi fără cheltuieli exorbitante cu un fotbal lipsit de valoare şi performanţă, aşa cum s-a întâmplat până în prezent. La o scară mult mai mică, mi-aş dori să reuşim şi noi ceea ce a reuşit Gică Hagi la Viitorul. Nu este imposibil dacă suntem serioşi, responsabili şi nu lăsăm politicul să se amestece în sport. În perioada imediat următoare vom trece şi prin filtrul comisie de specialitate a Consiliului Local oportunitatea înscrierii echipei într-un campionat judeţean de seniori şi pentru o cât mai mare transparenţă vom invita Comitetul Director, forul conducător al CS Câmpina, să-şi susţină proiectul în Consiliul Local. Totul trebuie făcut maximă transparenţă, pentru că este vorba de bani publici”.

Ultima oră
Ieri, 10 iulie, conducerea administrativă şi tehnică a CS Câmpina a participat la o primă rundă de discuţii cu reprezentanţii AJF Prahova, în vederea solicitării cererii clubului câmpinean de a juca din sezonul viitor într-o ligă de seniori. Din câte se pare, la sfârşitul întrevederii, s-a ajuns la concluzia că sunt şanse destul de mari ca CSC să evolueze în Liga A Prahova, în urma retragerii unei echipe cu state vechi în acest eşalon judeţean. Vom reveni cu amănunte în ediţiile viitoare.

Rock la Foc - sărbătoarea celor neîmblânziţi

Sfârşitul săptămânii trecute a fost unul încins pentru toţi cei care au ales să-l petreacă la Măgureni, în Satului Banului. Aici s-au adunat vineri, 7 iulie, motociclişti şi nu numai din toată ţara, la a VI-a ediţie a Festivalului „Rock la Foc”, o sărbătoare a spiritelor neîmblânzite, fie ele venite călare pe motoare, cu maşina ori bicicleta, unite de un ţel comun: distracţia în compania prietenilor.



Petrecerea în aer liber s-a întins pe durata a trei zile, de vineri, 7 iulie până duminică, 9 iulie, ca într-un basm modern ale cărui personaje sunt iubitori de cai putere, de muzică rock şi de voie bună. Cazarea s-a făcut la cort pentru cei veniţi mai de departe, în timp ce alţii au dormit în maşini, s-au cazat în zonă sau au făcut  zilnic naveta în punctul numit Ruda, o oază de verdeaţă şi aer curat. 



Nu au lipsit concertele rock, tradiţionala paradă moto, concursurile, focul de tabără şi un festin culinar ca în poveşti, la preţuri accesibile oricărui buzunar afectat de politica fiscală aiuritoare a guvernului. 
Au concertat trupele: Umbre Albe, Doar Atât, Țapinarii, Bucovina, Wildchild, Magica și Lupu' cel Rău. 

Festivalul de film Tenaris – ediția a VI-a

În zilele de 8 şi 9 iulie, în Parcul de la Soldat s-a desfășurat a șasea ediție a Festivalului „Tenaris CineLatino”, eveniment organizat de societatea Tenaris Silcotub în parteneriat cu Primăria Câmpina. Poate denumirea „festival” este puțin prea prețioasă, având în vedere că vorbim mai mereu de două-trei proiecții alese prin intermediul firmei organizatoare a evenimentului, iar nu de o selecție a mai multor filme realizate de diverși regizori și producători, cu o premiere nuanțată pe mai multe categorii: cel mai bun film, cel mai bun regizor, cel mai bun actor, cea mai bună imagine etc. Însă dacă organizatorii i-au dat evenimentului denumirea oficială de festival, festival rămâne, să ne înțelegem. 


Aproape ca de fiecare dată, festivalul în aer liber din Centrul civic a inclus proiecțiile a două filme, unul românesc, iar celălalt din America Latină.  Filmele au fost proiectate, în fiecare seară, începând cu ora 22.00, iar accesul publicului a fost gratuit. „Tenaris CineLatino” este un eveniment prin care compania Tenaris Silcotub doreşte să promoveze cultura latino-americană, în general, și cinematografia din această zonă a lumii, în special.  Selecția filmelor a fost realizată în parteneriat cu Asociația pentru Promovarea Filmului Românesc (APFR), cu sprijinul Fundacion PROA, care coordonează evenimentele culturale organizate de Tenaris la nivel mondial. 


Câmpinenii au putut vedea sâmbătă, 8 iulie, filmul „Pe culmile iubirii”, în regia lui Nelson Núñez, o comedie spumoasă realizată în Venezuela.  A doua seară a fost  proiectat un film românesc, „Vara s-a sfârșit”, în regia lui Radu Potcoavă. Filmul a a avut premiera oficială cu doar câteva săptămâni în urmă și a fost bine primit de către publicul prezent pe platoul din spatele Soldatului Necunoscut.
Pentru politica de responsabilitate socială și de implicare în viața culturală a comunității în al cărei oraș funcționează, Tenaris Silcotub Câmpina merită tot respectul nostru.  
Adrian BRAD

Alin Daniel Ciupală: omul-memorie

Avea perfectă dreptate Christian Crăciun numindu-l pe Alin Daniel Ciupală omul-memorie. Probabil că fiecare oraş românesc ar avea nevoie de cel puţin un astfel de om-memorie, având în vedere trecutul nostru zbuciumat căci, s-o recunoaştem, am avut parte de foarte multe evenimente de prea multe ori dramatice, evenimente de tipul răsturnărilor de 180 grade (atât benefice- anul 1918 sau 1989  cât şi teribile - a se vedea anul 1945) care nu aveau cum să nu debusoleze temeinic poporul român. Iar d-l Ciupală intervine tocmai aici: oferă busola comunitară de care avem atâta nevoie. Lucrează la arcul în timp. Acoperă un gol.
Şi în ultimul volum al d-lui Ciupală1 regăsim imaginea diversităţii etnice de care se bucura oraşul Câmpina în trecut, nivelată de deceniile de comunism totalitar, care a distrus nu numai vechiul centru, înlocuindu-l cu celebrele blocuri standard atât de banale şi impersonale cât a operat şi la nivel general uman. Regăsim în noua carte diverse medalioane umane: destinul familiei Zisopol sau informaţii despre mozaicul etnic din Câmpina interbelică. 


Într-o statistică alcătuită de Biroul Populaţiei al Primăriei câmpinene, la dată de 2 iunie 1924 se arată că după germani, care erau în număr de 264, după cehoslovaci (acum cetăţeni cehi şi slovaci având în vedere divorţul amiabil din 1993-n.m) care însumau 200 de persoane, a treia comunitate de străini, din cele 21 de etnii atrase de industria petrolieră în oraşul nostru, era constituită de italieni” care erau 133. Cea mai importantă familie italiană a fost cea a arhitectului Luigi Lezza care a proiectat şi supervizat cele cinci coşuri ale rafinăriei (o altă părerea de rău, la nivel personal este şi sucombarea acesteia - în Occident există şi muzee industriale însă Câmpina nu reuşeşte să organizeze de atâţia ani un muzeu de istorie locală, ce să mai vorbim despre un muzeu industrial localizat într-o proprietate privată care este vândută bucată cu bucată). Actualul sediu al Bibliotecii Muncipale C. Istrati care se află pe B-dul Culturii (în trecut se numea bulevardul Elisabeta) a fost casa familie Bassy, fost director la Steaua Română. Familia Bronzetti a contribuit la dezvoltarea culturală a Câmpinei, capul familie fiind profesor de filosofie la Liceul Ştirbey (actualul Colegiu N. Grigorescu), iar fiica sa, Cornelia, este o cunoscută muziciană care revine frecvent în Câmpina. Familia Di Santolo s-a remarcat prin faptul că unul din descendenţii ei era portar la echipa de fotbal Steaua Română care, pe vremea mea, în anii 80, activa într-una din seriile Diviziei C (spre deosebire de mult mai galonata Poiana Câmpina care juca constant într-una din cele trei serii ale Diviziei B şi, chiar dacă la fel de constant se bătea pentru a scăpa de retrogradare, mai mereu reuşea).
Pasionaţi de istoria mare, naţională, vor regăsi de asemenea suficiente elemente care pot încadra istoria locală. Nu în ultimul rând, cartea este străbătută de o sanitară condamnare a comunismului, autorul având de-a face, e drept, mai degrabă la un nivel benign, cu organele, având în vedere că a lucrat câţiva ani la Muzeul PCR de la Doftana, unde muzeografii trebuiau să fie oameni de nădejde, de aceea bine puricaţi de Securitate. Iar dosarul reprezenta o găselniţă de origine sovietică de n ori mai periculos decât banalul CV de astăzi. Să nu uităm că de acest dosar depindea, până la urmă, întreaga ta viaţă, dosarul dovedind nu numai dacă eşti un element sănătos din punct de vedere ideologic, dar şi dacă prin sângele tău nu curge cumva sânge contaminat al rudelor de-a cincea spiţiă (posibili moşieri, funcţionari interbelici, militari de carieră care au luptat pe Frontul de Est în războiul imperialist, legionari, membrii ai partidelor istorice burgheze, chiaburi). Însă cititorul va descoperi şi latura personală-umană a lui  Alin Daniel Ciupală, studentul, recrutul, profesorul de istorie sau... navetistul de cursă lungă. „Timpul petrecut timp de 43 de ani între staţii şi-a lăsat puternic amprenta şi m-a obosit. Le-am spus copiilor mei să-mi pună pe cruce ca epitaf un singur cuvânt - Navetist - ca o sentinţă implacabilă ce va marca un ultim drum fără de-ntoarcere” (evident, sperăm să o faca peste două-trei decenii). Iar altundeva descrie plastic peripeţiile pe care le-a trăit în drumul său spre  şcoala din satul Plaiul Câmpinii (care aparţine de comună Sotrile) când, pe timp de iarnă, era cât pe ce să fie sfâşiat de lupi.
Continuăm să milităm pentru filtrarea întregii bibliografii despre Câmpina, din ce în ce mai bogată (măcar la acest aspect Câmpina stă destul de bine) şi editarea unei sinteze locale (cu poze, multe poze pentru că trăim în epoca dominaţiei pozei dar şi a verbului a poza) şi distribuirea ei, gratuită, în liceele câmpinene. Eventual această sinteză de câteva zeci de pagini ar putea fi explicată fie în timpul orelor de istorie sau a celor de dirigenţie. Adolescenţii câmpineni ar avea şansa de a afla multe alte informaţi despre oraşul în care s-au născut şi au crescut şi, chiar dacă îl vor părăsi la maturitate, vor păstra o oarecare mândrie locală bazată şi pe alte argumente decât cele standard, auzite poate pe acasă. Istoria înseamnă şi poveştile oamenilor ce au trăit-o, care au suferit consecinţele ei, care s-au dăruit unui ideal care, de cele mai multe ori, era echivalentul noţiunii de ţară înainte s-o facă praf comuniştii.  De asemenea, remarcăm o îmbunătăţire constantă a calităţii tipografice a cărţilor scrise de Alin Daniel Ciupală, ultimul volum având o ţinută grafică profesionistă. „În acest triunghi: memorie-valoare-nobleţe se luminează o umanitate pe care nu poţi decât să o iubeşti, printr-unul din ultimii ei pontifi” (acelaşi inegalabil Christian Crăciun).
Codruţ CONSTANTINESCU
1) „Câmpina, tărâm de amintiri şi istorisiri”, Editura Detectiv Literar, 2017.

Câmpina - o istorie în date

1895, mai, 28, duminică. O descriere publicistică a băilor din Câmpina la chiar inaugurarea lor: 
„După cum se aude, la 1 Iunie băile de aici se vor deschide. Am vizitat localul, grădina, chioşcurile etc. şi trebue s’o spunem că posiţiunea admirabilă, localul şi în fine to[a]te ce fac podo[a]ba băilor sunt astăzi mai frumoase, mai încântătoare ca oricând.
De cauţi [în] împrejurimile localului rămâi uimit de modul cum sunt arangiate grădinele, desele brazde pline de florile cele mai frumo[a]se, de aleele de pomi care apără întreg localul şi împrejurimile de arşiţele arzătoare ale so[ar]elui. În faţa restaurantului şi hotelului se dăşiră o vale, un câmp întins acoperit de o prea frumoasă iarbă verde, vale pe a cărei margine curge râul Prahova cu mai multe ramuri ale ei, în a cărei apă vara se desfătează toţi acei ce caut[ă] a se recori, a se scutura de lenea ce căldura zilei aduce.
În partea stângă a restaurantului la o distanţă ca de 40 de paşi, se află cabinele băilor în care mulţi reumatismaţi, mulţi şubrezi ş’au găsit sănătatea şi prin urmare ş’au recăpătat un ce scump care prin cine ştie ce ocasiuni îl perduse.
În partea dre[a]ptă sunt înşirate camerele de locuit ale băilor, ce se închiriez vizitatorilor, iar de aci încolo se desfăşură drumul ce duce din oraş spre băi, pe a cărui margini în partea dre[a]ptă cum vii spre băi se întinde o încântătoare vale acoperită d’asemeni de o iarbă fo[a]rte frumoasă şi care se sfârsesce iarăşi în râul Prahova, iar în stânga de vilele admirabile ale Domnilor Cantacuzino, Vilagros, Şeicaru, Lahovary etc., până când acest drum să în aşa zisul «Bulevard» în dreptul spitalului, şi prin urmare în oraş. – În dosul restaurantului se desfăşură o prea frumoasă grădiniţă încadrată de brazde pline de flori, iar ici şi colea câte un pom ce umbresc brazdele. 
Într’una din colţurile grădinei se află încântăto[a]rea vilă a familiei Hernea, proprietara băilor, iar la o mică distanţă capela familiară a Acesteia, - sub a cărei temelie se află bolta în care zace cadavrul decedatului Dem. Hernea, tatăl actualilor proprietari ai băilor, puţurilor de păcură, fabrica de petrol d’aci şi altele. De to[a]te părţile capelei şi pe o întindere destul de mare află iarăşi grădini şi pomi roditori.
Deci, cum se vede din amănuntele no[a]stre e, şi putem numi, o fericire pentru fie-ce om de a se desfăta în timpul verei la băile no[a]stre.
Ca probă că Băile de aci au ajuns să îndepline[a]scă cea mai mare parte din condiţiunile necesare, este că în acest an (1895 - n.r.) încă prea de timpuriu a început a se închiria; şi astăzi sunt închiriate cea mai mare parte din locuinţe pentru timpul de vară, vizitatorilor ce vom avea de ace[a]stă dată. (...)” - scrie reporterul ascuns sub pseudonimul „Krispy”. 
(„Câmpina”, an. V, nr. 103/ 25 mai 1895, p. 1)

1907. Ia fiinţă „Atelierul modern fotografic «Foto Olteanu»” (Câmpina, strada Carol). Un anunţ publicitar tipărit acum precizează că „noul atelier” execută „fotografii de orice gen şi orice mărime, lucrări industriale, tablouri în ulei şi pastel, fotografii pe porţelan”. 
O altă reclamă preciza textual în 1913 („Viitorul” nr. 5/ 1913, p. 3): „Foto «Ideal» St. Olteanu. Atelier modern de fotografie/ Strada B.P. Hajdeu, nr. 17 Câmpina/ Execută în mod artistic portrete, grupe, vederi, reproduceri etc. Se fac splendide cărţi poştale cu trei lei duzina”.


Peste ani, Geo Bogza, într-un scurt text intitulat „Un artist al fotografiei. Foto St. Olteanu” (tipărit în „Câmpina”, an. II, nr. 11-12/ 1928, p. 2), scria: „Să nu se creadă că aparatul, cu tehica lui, lucrează constant indiferent de aptitudinile persoanei care îl manevrează. Am avut întotdeauna credinţa că marii realizatori fotografici se contopesc cu aparatul trecându-i acestuia în momentul deschiderei obiectivului, un fluent necunoscut care măreşte şi subliniază posiblităţile aparatului uscat. Graţie acestora, fotografia poate să-şi zică artă, iar nu industrie. În Câmpina, un adevărat artist al camerei obscure prezintă în vitrina sa realizări fotografice atât de nuanţate, încât parcă-ţi vine să crezi că am ajuns la o fotografiere impresionistă. Fără îndoială că Dl. Olteanu, autorul lor, împrumută aparatului ceva din personalitatea sa. Aparatul nu este lăsat să lucreze şablonic, ci silit să ia o atitudine faţă de cei fotografiaţi. Fiindcă aparatul este subjugat viziunilor operatorului. Felicităm călduros pe dl. Olteanu, iar câmpinenilor le atragem atenţia că au printre dânşii o personalitate în arta fotografică, ceea ce este un rar avis.// Geo Sad”.
Ion T. ŞOVĂIALĂ
(Din volumul “Câmpina, pagini dintr-o posibilă istorie în date, oameni, fapte, evenimente, ipostaze, secvenţe de viaţă”, lăsat în manuscris de cel care a fost Ion T. Şovăială, regretat avocat şi publicist).

O alternativă incitantă pentru petrecerea timpului liber în perioada vacanţei

In perioada 17 iulie- 20 august 2017, copiii cu vârste cuprinse între 8 şi 11 ani din municipiul Câmpina sunt invitaţi sa ia parte la proiectul GARGARIŢA URIAŞĂ - O POVESTE CU ENGLEZA, proiect iniţiat de Asociaţia Frizzly şi co-finanţat de Primăria  Câmpina şi Consiliul Local. Intâlnirile vor avea loc la sediul Asociatiei Frizzly din Câmpina, str. Chişinău nr.18, conform unui program stabilit in urma inscrierilor la tel. 0723 493 912. Activităţile şi materialele utilizate sunt oferite gratuit participanţilor iar locurile disponibile sunt în număr de 32. 
Proiectul POVESTE CU ENGLEZA are ca scop studiul limbilor străine (în speţă, limba engleză) printr-o abordare facilă, atractivă şi creativă a procesului educaţional. Asociaţia Frizzly a ales in mod special să deruleze acest proiect în lunile iulie şi august, propunându-şi  să ofere copiilor din oraş o alternativă pentru petrecerea timpului liber in perioada vacanţei prin activităţi educativ-recreative ce vin in completarea pregătirii şcolare. Astfel de activităţi sunt menite să contribuie la formarea unei mentalităţi moderne, pozitive şi flexibile a copilului. 
Mai concret, in intervalul a 5 săptămani, incepând cu 17 iulie, copiii care vor participa la proiect vor intra intr-o poveste concepută de organizatori astfel incât prin etapele acesteia (in fiecare capitol, respectiv) ei vor duce la indeplinire sarcini de studiu şi practică a limbii engleze intr-o manieră ludică şi captivantă, in rol de personaje din poveste. De asemenea, ei vor participa la ateliere de creaţie şi jocuri de rol şi de mişcare menite să le dezvolte abilităţile de exprimare, de comunicare, dar şi motrice,  să le dezvolte imaginaţia şi stima de sine şi, in cele din urmă, dar nu mai puţin important, să le dea bucuria jocurilor diverse specifice vacanţei si mai ales copilăriei.


Dacă e vară, la Câmpina e JazzRock Festival!

Vineri, 4 august - OPEN AIR, locaţie - Ştrandul Casei Tineretului
- „Koszika & The Hotshots” Tg. Mures - Koszorus Krisztina Koszika - Vocal, Cristina László - Piano, Éltes Áron - Sax, Zonda Attila - Bass, Szász Csaba – Guitar, Asztalos Zsolt - Drums
- „Alex Calancea Band” Chişinău - Alex Calancea - bass guitar, Serghei Ivanov – piano, Sergiu Vatavu – guitar, Nickel Russu - drums

Sâmbătă, 5 august - OPEN AIR, locaţie - Ştrandul Casei Tineretului
- „Beyond Duo” Iaşi - Sandu Bantas – vocal, Fabio Netca - piano
- „Marius Preda Trio” Olanda – Marius Preda – Cembalo, Piano, Violin, Kiba Dachi - Bass, Taco Gorter - Drums
- „George Baicea Blues Band” Bucureşti – George Baicea –Guitar& Vocal, Catalin Rasvan –bass, Nicu Geroiu - Drums

Duminică, 6 august - OPEN AIR, locaţie - Ştrandul Casei Tineretului
- „Say What” Cluj Napoca - Enyed Károly - piano, Sándor László - bass, Frankie Ercsei – drums
- „Irina Popa Feat. Kiba Dachi Experience” - Bucureşti – Irina Popa - vocal, Liviu Negru – Guitar, Eduard Nicolae –Keyboards, Nicu Dumitrescu – Percutions, Kiba Dachi – Bass, Adi Tetrade – Drums.

Festivalul este organizat de Asociaţia Culturală Euro Jazz-Rock, Casa Tineretului, Primăria şi Consiliul Local Câmpina
Sponsor principal: Lonestar SRL, Forja Rotec Buzău
Sponsori: Ursus România, Miru SRL, Manro SRL, Lemet SRL
Parteneri media: Valea Prahovei TV, Oglinda de Azi

Obezitatea de cauză endocrină

Diagnosticul de obezitate se pune atunci când o persoană adultă are un indice de masă corporală (IMC) peste 30 kg/m2. Acest indice se obține împărțind greutatea (măsurată in kilograme) la pătratul înălțimii (măsurată în metri). Aceeași formulă se folosește și pentru copii doar că în acest caz, pentru a pune diagnosticul de obezitate, trebuie folosite grafice specifice vârstei și sexului.
De cele mai multe ori cauza obezității este una ce ține de alimentație și stil de viață. Sunt însă cazuri când cauza obezității este o altă boală. Dintre bolile endocrine care se asociază cu obezitatea cele mai importante sunt hipotiroidia și sindromul Cushing.


Hipotiroidia apare atunci când glanda tiroidă produce o cantitate scăzută de hormoni tiroidieni. Este o boală relativ frecventă în rândul populaţiei, mai ales în rândul femeilor. Din păcate, diagnosticul de hipotiroidie nu este unul ușor de pus din cauza manifestărilor nespecifice ale bolii. Simptomele care pot determina medicul să facă teste pentru a diagnostica această boală sunt următoarele: creștere ponderală, constipație, uscăciunea pielii, îngroșarea vocii, oboseala cronică, tulburări de concentrare, puls scăzut. Creșterea ponderală din hipotiroidie se produce prin retenție lichidiană (edem), care este mai evidentă la nivelul pielii și țesutului muscular. O persoană care suferă de hipotiroidie poate să câștige în greutate până la 6-7 kg față de greutatea pe care o avea înainte de apariția bolii.
Sindromul Cushing apare atunci când glandele suprarenale secretă în exces cortizol. 
Simptomele principale ale acestui sindrom sunt următoarele: obezitate, hipertensiune, toleranță modificată la glucoză sau diabet, hirsutism (apariția părului în zone în care nu este prezent în mod normal), tulburări de ciclu menstrual, acnee, labilitate emoțională, scăderea libidoului. Obezitatea este elementul principal în sindromul Cushing și apare în 90% din cazuri. Dacă în hipotiroidie creșterea ponderală nu este una foarte mare, în cazul sindromului Cushing o persoană poate să câștige în greutate până la 20-30 kg față de greutatea inițială. În această boală țesutul adipos se dispune în special în zona abdomenului, toracelui și feței. 
În cazul copiilor, atât hipotiroidia, cât și sindromul Cushing duc la creștere ponderală și la scăderea vitezei de creștere. Dacă un copil este supraponderal și scund, el trebuie îndrumat cât mai repede la un consult endocrinologic.
 Dr. Cristian Deciu,
medic specialist endocrinolog