05 septembrie 2017

„Nu suntem imigranți, suntem cetățeni ai orașului Câmpina”

- e strigătul de disperare al unor câmpineni rămași fără apă potabilă de un an de zile -

Peste drum de fosta fabrică de cherestea „21 Decembrie”, închisă de mulți ani, trăiesc în case modeste 18 familii, ale unor oameni care au lucrat odinioară în fabrica amintită. În vremurile bune, în care se produceau zilnic tone de cheresteaua, lor li s-au repartizat aceste locuințe cu titlu de chiriași. Erau branșați la rețeaua de apă a fabricii și li se oprea costul acestei utilități pe statul de plată. Fabrica fusese racordată la o magistrală de apă potabilă care aproviziona municipiul Ploiești și aparținea de Exploatare Sistem Zonal  Prahova SA, principalul producător de apă potabilă al județului, aflat în subordinea Administrației Naționale „Apele Române”. Prin fața caselor aflate vizavi de fabrică, pe sub șoseaua Paltinu, trece conducta de apă a Hidro Prahova SA, operatorul regional de apă care gestionează sistemele câmpinene de apă-canal. Însă apa din conducta respectivă nu este potabilă, ea fiind clorinată abia la stația de tratare de pe Voila (din fosta Tabără de vacanță), aflată la aproape 2 km distanță. 


Pe la mijlocul anilor 1990, cei din colonia „21 Decembrie” și-au cumpărat locuințele. În 2006, fabrica de cherestea s-a închis, iar apoi clădirile și cele 16 hectare de pământ au  intrat succesiv în proprietatea unor oameni de afaceri, ultimul fiind Claudiu Davițoiu, cel care este asociat cu Consiliul Local pentru realizarea pe aceste terenuri a unui parc industrial, despre care se tot vorbește de câțiva ani și care se va realiza peste nu se știe câți alți ani. După 2006, locuitorii coloniei au rămas racordați la rețeaua de apă a fabricii, dar fără să plătească această utilitate. Un deceniu, Claudiu Davițoiu le-a permis acest lucru. Aici a fost și greșeala lor, fiindcă, mulțumiți probabil cu această gratuitate, deși au anunțat la Primărie problema lor, nu au insistat pe lângă conducerea orașului să fie branșați la o conductă cu apă potabilă și să li se factureze consumul. Dar așa cum necunoașterea unei legi nu poate fi invocată de nimeni în apărarea sa, într-un proces juridic, fiindcă fiecare om este dator să cunoască legile țării în care trăiește, conducerea Primăriei nu poate invoca în apărarea sa faptul că nu a cunoscut decât târziu problema oamenilor din colonia de la marginea orașului, care sunt marginalizați în două rânduri: o data prin geografia periferică a locului, iar a doua oară prin atitudinea de nepăsare a autorităților față de problema lor. 


Administrația publică a Câmpinei  trebuia să facă demersuri concrete, insistente și cu finalitate într-un orizont de timp rezonabil pe lângă operatorul de apă sau alți factori decidenți, pentru a oferi locuitorilor  coloniei respective, câmpineni plătitori de taxe și impozite, condiții de trai decente. Dacă în Câmpina există o rețea de apă potabilă, apoi de ea trebuie să beneficieze toți câmpinenii, indiferent că stau în centrul orașului, în vile impozante, sau la periferia lui, în căsuțe modeste. În septembrie 2016, fără să fie anunțați, celor din colonie li s-a oprit alimentarea cu apă potabilă. Nu se știe nici azi prea bine dacă a fost decizia actualului proprietar al fabricii sau a celor din conducerea ESZ Prahova, de la Ploiești, dar până la urmă, acest lucru nici nu are prea mare importanță. De un an de zile, 18 familii de câmpineni de pe Șoseaua Paltinu trăiesc ca în Evul Mediu, fără apă potabilă în locuințe, fiind obligați să se aprovizioneze cu apa de băut din oraș, de la mare distanță, dar și să strângă apa din ploi sau să-și aducă apă pentru spălări corporale ori de rufe tocmai din râul Doftana, această din urmă apă fiind păstrată în butoaie mari pentru a fi decantată de nisip și alte impurități. Nemaisuportând acest calvar, la ultima ședință a legislativului municipal, oamenii au venit să-și spună păsurile și să mai ceară încă o dată ajutorul conducerii municipalității. Discuțiile declanșate au fost aprinse și au durat 30 de minute.  


Cu jalba la Consiliul Local
14 familii din cele 18, câte trăiesc în colonia „21 Decembrie”, și-au trimis reprezentanți la ultima ședința a Consiliului Local Câmpina, într-o nouă încercare capabilă să ducă la rezolvarea problemei cu care sunt confruntați de un an de zile, situația actuală putându-le afecta grav sănătatea, deci, și viitorul. Președintele de ședință le-a acordat câteva minute, dar discuțiile s-au încins, prelungindu-se aproape o jumătate de oră. Purtătorul de cuvânt al acestor nefericiți a subliniat în intervenția sa că ei nu au venit pentru a arăta cu degetul la prezumtivi vinovați, ci doar ca să grăbească demersurile celor abilitați de lege să rezolve situația de criză în care se găsesc. 
„Am venit în fața dvs, pentru că avem o problemă acută și vitală. Din 10 septembrie 2016 nu mai avem apă potabilă. Am fost la HidroPrahova (atât la Câmpina, cât și la Ploiești), am fost la ESZ Ploiești, la dl primar, la dl viceprimar, la Prefectură, dar pe unde nu am fost. Nimeni nu are soluții, deși ni se promite mereu că se vor găsi soluții. Domnilor, nu găsesc pe nimeni vinovat de aici, dintre dvs, că ni s-a oprit apa. Fabrica în care am lucrat a acumulat multe datorii, drept pentru care Hidro Prahova ne-a tăiat apa, iar apoi fabrica s-a legat de conducta ESZ care duce apă la Ploiești. După ce s-a închis fabrica, locuițele noastre au rămas legate în continuare la rețeaua fabricii. Într-adevăr, nu am plătit apa, dar nimeni nu a venit să ne atenționeze. De la Captare ne ziceau că noi nu consumăm multă apă, întrucât sunt și pierderi mari pe conductă. Ne-au lăsat așa. Anul trecut ne-au întrerupt conducta fără să fim anunțați, deși cred că era moral să fi fost anunțați. Poate și noi am fost vinovați că nu ne-am interest mai mult de rezolvarea problemei. Am așteptat cum se zice în popor, ca în vorba aia: «Dă-mi, Doamne». Acum toată lumea se ascunde după hârtii. Nu vreau să acuz pe nimeni. Poate într-adevăr nu sunt acum fonduri, dar apa nu este importată din străinătate, nu cred că este o investiție prea mare, cea prin care să beneficiem și noi de acest serviciu public elementar pentru un municipiu. Facem o ultimă rugăminte și un apel la dvs, conducerea orașului prezentă aici, să ne ajutați și să hotărâți ce putem face pentru a ieși din impas. Gândiți-vă că e un an de zile de când noi nu mai avem apă potabilă în locuințe. Vă rugăm să nu uitați că nu suntem imigranți, ci suntem cetățeni ai acestui oraș, ca toți câmpinenii care beneficiază de apă potabilă în locuințele lor. La cine să mai mergem, cui să ne mai adresăm?”, i-a întrebat retoric Ion Tudose pe aleșii câmpinenilor, deci și ai nefericiților din colonia „21 Decembrie”.

Soluția primarului: „Vă rezolvăm, dar nu acum!”
În stilul său caracteristic, de politician dornic să rezolve toate problemele orașului mai ales în campaniile electorale, probabil cu gândul la posibile viitoare critici și acuze din partea inspectorilor Curții de Conturi sau a procurorilor DNA, edilul orașului nu le-a promis oamenilor din colonia ”21 Decembrie” nimic concret. Calm, cu lecția bine învățată dinainte de ședință, fără să-l treacă toate apele unor neliniști lăuntrice (și, bineînțeles, nici apa potabilă care îi neliniștește pe cei de pe Șoseaua Paltinu), Horia Tiseanu le-a expus totuși celor prezenți trei variante de rezolvare a situației: „Deși nu reprezint singura instituție care poate rezolva problema sau care ar trebui să se implice în rezolvarea problemei, aș putea spune că problema dvs imi este bine cunoscută, în urma audiențelor și memoriilor pe care le-am primit de la dvs. 


Noi n-am stat degeaba, am analizat situația nefericită în care vă aflați, dar este destul de greu să găsim o rezolvare rapidă a acesteia. Din conducta de alimentare a municipiului, cu diametru de 700 mm, nu vă putem alimenta cu apă, fiindcă este o conductă de transport făcută cu fonduri europene, ori se știe că la investițiile cu fonduri UE nu mai putem interveni. Nici din conducta de alimentare a comunei Cornu, care trece tot pe lângă colonie, nu vă putem alimenta, pentru că și aceasta este realizată cu fonduri europene. Proprietarul fostei fabrici, dl Claudiu Davițoiu, v-a tăiat apa, nu știu din ce motive. Ar fi o soluție care ar rezolva urgent situația dvs, dar nu știm cât de fezabilă va fi. Fiindcă am putea vorbi cu dl Davițoiu să vă lase să vă rebranșați, dar numai după ce vă montați apometrele corespunzătoare, urmând să plătiți consumul de apă către societatea dumnealui, iar dumnealui să plătească ulterior valoarea facturilor către Hidro Prahova. Dacă dl Davițoiu ar fi de acord cu această variantă, ar fi o soluție, dar numai în cazul în care nu sunt pierderi mari pe rețea. Ar mai fi două variante, mult mai fezabile, care țin de jurisdicția noastră, a Primăriei, dar ele nu pot fi finalizate prea repede. Hidro Prahova sau Primăria Câmpina ar putea realiza o conductă de aducțiune a apei în locuințele dvs. Deci a doua soluție ar fi ca noi să prindem în bugetul local, la capitolul Investiții, lucrarea de introducere a unei conducte de aducțiune a apei, lungă de aproape 3 km, până la dvs. Să alocăm banii necesari la următoarea rectificare de buget și să facem o licitație pentru studiul de fezabilitate și pentru execuție. E o variantă care nu se poate face însă prea repede. Iar a treia soluție, de mai lungă durată, ar fi ca Hidro Prahova, în cadrul proiectului POIM cu finanțare europeană, pe lângă celelalte lucrări de canalizare și reabilitare a conductelor de apă, să includă și extinderea rețelei de apă cu o conductă până la marginea orașului spre Șoseaua Paltinu. Asta ar fi o perspectivă mai îndepărtată, căci s-ar putea face în doi-trei ani. Dacă însă avem succes în discuțiile cu dl. Davițoiu, în contextul realizării acolo a unui parc industrial, veți fi alimentați rapid cu apă. Dacă nu aveți azi apă, este pentru că nu a existat  o cale rapidă de rezolvare a problemei”.
Astfel, rezolvarea situației „coloniștilor” în variantele Tiseanu a fost prezentată în tiparele unui stil ambiguu, de autentică politică mioritică asezonată cu parfum  caragialesc, vorbele primarului părând a suna ca din gura unui celebru personaj al lui nenea Iancu: „Aveți puțintică răbdare, stimabililor. Vă rezolvăm, dar nu se poate… Nu se poate acum, dar vă rezolvăm.  Cum ați trecut o iarnă fără apă potabilă, o puteți trece și pe-a doua…”  
Primarul o avea dreptate în sensul în care trebuie respectate prevederile legii privitoare la investițiile publice, dar investiția respectivă putea fi prinsă în bugetul pe anul acesta (fiindcă problema era cunoscută), sau în cel mai rău caz, în precedenta rectificare de buget, care s-a făcut nu de mult. Dar se pare că cele două duzini de voturi ale alegătorilor din colonia de la marginea orașului sunt insuficiente pentru un deranj mare cât o conductă de aducțiune a apei potabile lungă de 3 km. „Apa trece, pietrele rămân”, zic bătrânii, dar chestia asta este valabilă numai la apele naturale. În conductele de aducțiune ale Puterii locale, dacă apa potabilă nu trece, trec voturile în conductele de promisiuni ale Opoziției. 

Fostul viceprimar intervine
După expunerea primarului, fostul viceprimar Ion Dragomir, liderul grupului consilierilor municipali PSD (practic, liderul Opoziției din miniparlamentul câmpinean), a intervenit propunând o soluție de urgență, mai puțin acoperită de hârtii și documente tehnice, dar care, în opinia sa, va fi înțeleasă și acceptată la următorul control al inspectorilor Curții de Conturi, cei care controlează cheltuirea banului public din instituțiile de stat. „Nu am nicio contribuție în venirea acestor oameni în sală. Dar cred că niciunul dintre noi nu ar dori să aibă părinții locuind în acele case. Trebuie să ne gândim că oamenii nu merită acest chin și ce ar trebui să facem ca să le curmăm chinurile. Am impresia că nu facem tot ce trebuie pentru a le asigura niște condiții umane de trai. Am făcut licitație pentru închiriere de utilaje, iar o conductă lungă de 1,5 km, de la cea mai apropiată stație de tratare, ar putea fi pusă  într-un șanț săpat de un utilaj corespunzător, pe care să-l monitorizăm strict. Cât poate să coste un utilaj ca să sape un șanț 1,5 km? 


Vedem cât e ora de utilaj, că aveți licitația făcută la ADPP, îl grăbim să facă treaba corespunzător și le ducem conducta până aproape de ei, ca să își sape apoi singuri șanțurile pentru branșamente. Sunt ferm convins că se poate face treaba asta. Și nu pun întrebarea de ce plecați la Cimișlia (oraș înfrățit cu Câmpina – n. red.) fără să cereți aprobarea Consiliului Local, ci întreb de ce nu încercați să rezolvați problema acestor oameni, pentru că puteți, voi cei din coaliția majoritară. Varianta Davițoiu ar trebui să fie ultima soluție. Vă asigur că putem face față pentru aceste cheltuieli la viitorul control al Curții de Conturi”, a declarat Ion Dragomir în plenul Consiliului Local. Sigur, e mai ușor să critici atunci când ești în Opoziție, propunând soluții mai mult teoretice decât practice. Însă soluția avansată de Ion Dragomir ar putea fi luată în calcul, dacă varianta Davițoiu nu se finalizează. Legile trebuie aplicate și în spiritul lor, nu doar în literal lor. Iar spiritul oricărei hotărâri a Consiliului Local, care este reprezentantul poporului câmpinean, este să asigure un trai decent tuturor câmpinenilor. Până la urmă, așa cum s-au refăcut poduri prăbușite la inundații fără licitații de lucrări, tot așa ar putea fi realizată și o aducțiune de apă de 1,5 km pentru colonia de pe Șoseaua Paltinu, ca să nu-I mai prindă pe oameni iarna fără apă în case. 

Un fost consilier acuză nepăsarea autorităților
Gena Preda, fost consilier în precedentele două mandate, a promovat, cât a fost în miniparlamentul câmpinean, rezolvarea problemelor oamenilor din cartierul Voila (în care locuiește), inclusiv din colonia de la „21 Decembrie”. Oamenii i-au solicitat ajutorul, iar fosta doamnă consilier nu a pregetat să îi ajute. „Oamenii au venit la mine și am fost cu ei pe la toate instituțiile abilitate. Am fost la Hidro Prahova (atât la Câmpina, cât și la Ploiești), am fost la ESZ Ploiești, dar și la stația de tratare a apei de la Voila. Am fost la dl primar, la dl viceprimar, la dl subprefect. Prima dată am fost la dl Poenariu, șeful stației ESZ Voila. Dânsul nici nu știa că oamenii fuseseră tăiați de la conducta de apă. Se pare că oprirea apei a fost urmarea unui conflict între dl Radu (care are oi adăpostite în spații ale fostei fabrici) și dl Vladimir, proprietarul unui gater care funcționează acolo. Am fost la la conducerea ESZ Prahova, la Ploiești, care ne-a ascultat cu multă înțelegere. Directorul-general chiar a chemat de față cu noi toți șefii de servicii și i-a întrebat care ar fi soluția. Aceștia au opinat că s-ar putea face cu Hidro Prahova un act adițional la contractul existent, de care să beneficieze oamenii din colonie, pentru că un astfel de contract adițional s-a mai făcut. Era prin iunie 2017 întâlnirea asta. În aceeași zi ne-am dus la sediul Hidro Prahova din Ploiești unde am fost tratați cu multă răceală, deci cu totul altfel. Dl Semcu nu a venit (mi s-a părut că nici nu a vrut să vină), ne-au întâmpinat un domn și o doamnă, aceasta s-a retras rapid și am rămas numai cu un domn deloc amabil, care ne-a condus într-o sală de ședințe, dar fără să ne invite să ne așezăm pe scaune. Ne-a mai spus că nu Hidro Prahova trebuie să meargă la ESZ, ci invers, pentru un eventual contract adițional. I-am amintit că municipiul nostru este acționar la Hidro Prahova și că acest operator trebuie să gestioneze rețelele de apă câmpinene. Interlocutorul nostru ne-a promis că va rezolva problema în trei zile, iar de atunci au trecut trei luni, iar conducerea Hidro Prahova ne-a dovedit că nu înțelege suferințele oamenilor din colonie. Eu cred că se poate ajunge la o înțelegere, astfel încât oamenii să se rebranșeze din nou tot la vechea conductă a fabricii, iar dacă nu vor putea suporta pierderile (în lipsa apei, conducta de aducțiune cred că s-a corodat puternic), să se aștepte realizarea unei noi investiții. Până la urmă, toate pierderile de pe rețea le suportăm tot noi, consumatorii, prin majorările de tarife. Hidro nu va ieși niciodată în pagubă. Sunt sigur că se fac multe by-pass-uri pentru reședințele de vară ale unor oameni  influenți. Mă mai frământă un gând: vilele de la Lunca Mare, nu departe de colonie, cum or fi alimentate cu apă potabilă?”, ne-a declarat Gena Preda.
Adrian BRAD

Editorial. PRIVEGHI

Îmi cer iertare cititorilor pentru tonalitatea „parastasică” pe care o capătă de la o vreme articolele mele (vezi cel de acum două săptămîni), dar… asta este situația! Nici vorbă de „știri pozitive”, cum ne cerea nu știu care doamnă ajunsă, prin moțăirea istoriei și a moralei publice, ministră. A fost deci „sărbătoarea limbii române”, care mie mi s-a înfățișat exact ca un priveghi la căpătîiul unui muribund. Începînd de la solemnitățile găunoase, pline de cuvinte mari („patria mea limba română”, „limba noastră-i o comoară” etc.), insuportabil de ceaușiste în ton și complet ineficiente, și pînă la violul cu repetiție și intenție la adresa limbii române al unei cohorte de politicieni: de la ministrul învățămîntului, francamente analfabet, la șefii camerelor, de aici la doamna Grapini, celebră în toată Europa prin agramatism, și tot mai departe, prin arcanele presei de tot felul. O cunoștință mi-a tras atenția: de cînd s-a decretat sărbătoarea asta, în 2013 parcă, tu scrii în aceeași tonalitate sumbră! Păi dacă mi se pare singura realistă, reflectând adică situația unei limbi decrepite în uzanța ei cotidiană? Dar și în cea din literatură. Dar aici e o discuție de nepurtat în acest spațiu.


Degradarea limbii române (care nu este același lucru și nu se reduce la incorectitudinile gramaticale) pornește de la o eroare de considerare. Limba nu este doar un mijloc de comunicare: așa cum sînt învățați copiii, studenții, adică ceva uzual, pe care îl schimbi cînd nu-ți mai place sau cînd s-a „demodat”. Limba creează cultură și este creată de o cultură. De aceea nu neștiința regulilor gramaticale strică o limbă, ci necunoașterea cadrului ei larg cultural duce la erori gramaticale. Reducerea ei în școală la o simplă roabă de cărat sensuri (mi-e foame, mi-e sete, cît e ceasul? cum te cheamă?) explică și de ce avem atîția analfabeți funcțional. Copiii nu învață cum funcționează limba, ci doar un limbaj rudimentar, așa numitul stil colocvial. O mulțime de profesori de română susțin de exemplu că nu trebuie să-i studiem pe Creangă sau Sadoveanu, pentru că ei folosesc „altă limbă”, inaccesibilă milenienilor și inutilă pentru că nu ajută la „integrarea în societate”. Acest mit al „utilității” este fatal pentru vitalitatea limbii. Idem Caragiale, autor de neînțeles în subtilitățile umorului său de limbaj pentru mestecătorii cuvintelor de silicon ale romglezei. Astfel de profesori, campioni ai „modernizării”, sînt în fond cioclii limbii române ca fenomen cultural.  La fel scriitorii de toate sexele care cred că folosirea abundentă a cuvintelor fiziologice cu F și P  e semn de curaj estetic, inteligență, dezinhibare și modernitate. E semn doar de prost gust și prostie frustă, indiferent de numărul cărților citite și de bursele consumate în universități occidentale. Limba e uragan cultural, nu vocabular inhibitor. Starea actuală a limbii române are legătură și cu dărîmarea caselor istorice și cu tăierea pădurilor și cu eșecul acțiunii Cumințenia pămîntului și cu netransmiterea Festivalului Enescu la TVR și cu faptul că nu există manuale și cu întîrzierea trenurilor și cu prăbușirea demografică și cu tezele plagiate și operele științifice scrise în pușcării și cu faptul că nu avem universități clasate mondial și cu lipsa librăriilor și cinematografelor în mai toate orașele țării și cu numărul enorm de accidente rutiere și cu faptul că avem cea mai mică rată de cheltuieli pentru educație din Europa și cu faptul că piața noastră de carte este ridicol de mică față de cea a restului statelor europene și cu faptul că avem cel mai mic număr de cititori. Toate astea sînt efecte ale situației că vorbim prost și incult limba română. „Vorbim incult” vrea să spună sărac, banal, fără sintaxă. Sîntem atenți doar la aspectul acordului gramatical sau al pleonasmului. Ne omoară „ca și”, „locație”, „a aplica”, „determinat”, „focusat”, „am decît o sută” șamd. Dar nu observăm că lumea pur și simplu nu mai folosește fraze, nici măcar în scris, că este imposibil unora să bibilească o construcție din aia etajată cu care ne spărgeam capetele să o analizăm (ce formidabil exercițiu al minții!) prin gimnaziu. E ca și cum am locui în bordeie ale limbii, în loc să alegem catedralele ei, zgîrie norii. Mi se pare ciudat ca Academicienii să se plîngă, în vorbe sforăitoare, de decăderea limbii române. Ei ar trebui să fie cei care intervin. Nu am auzit de vreo luare de poziție decisivă a ilustrului for în legătură cu programele sau manualele de școală. Pentru că evident de acolo începe totul. Academia este ultimul și singurul for care nu are voie să intre în corul jelaniei generale, ea este cea obligată să găsească leac bolii. N-am văzut pe niciunul dintre „nemuritori” să ia poziție față de agramatismele oficiale. Dacă scriu eu, un neica nimeni, aici, despre exprimarea rudimentară a ministrului învățămîntului, domnul Pop mă poate da mîine afară din școală. Dar ia să fi scris Simion, Manolescu, Breban, Mălăncioiu, rectorul Aurel Pop șamd. Ce forță ar fi avut scrisul lor! Cam despre asta nu se vorbește de ziua limbii române. Pentru că la priveghi se tace. Iar în acest ritm, înainte chiar de a dispărea demografic neamul acesta, îi va dispărea limba. Vom vorbi tăcînd. Dar vom sărbători găunos și sforăitor în continuare.
P.S. Nu am scris despre situația limbii române în Basarabia sau în comunitățile românești de aiurea. E inutil, cîtă vreme nu sîntem lămuriți la noi acasă. 
Christian CRĂCIUN

Datorită cursurilor finanțate de municipalitate, aproape 100 de copii au fost inițiați în tenisul de câmp

După ce au urmat, vreme de două luni, cursurile de tenis de câmp organizate de administrația publică locală, prin intermediul Casei Tineretului, în Sala de sport a Școlii Centrale, 80 de copii, cu vârste între 6 și 12 ani,  au primit diplomele de absolvire. Festivitatea de premiere a avut loc la finele săptămânii trecute, copiii primind toți diplome și medalii, iar unii dintre ei, cei mai silitori și mai talentați, câte o cupă sau câte o minge de tenis. Premiile s-au acordat în funcție de prezența la cursuri și de capacitatea copilului de a deprinde tainele acestui sport frumos. Cei mai mulți dintre participanții la cursuri au fost începători. De pregătirea copiilor s-a ocupat antrenorul Florian Grigore, iar la festivitatea de premiere au participat, alături de antrenor, consilierul personal al primarului Câmpinei - Marian Dulă, administratorul public al municipiului - Remus Bădulescu, președintele Comisiei de Cultură, Sănătate și Sport din cadrul Consiliului Local - Florin Frațilă și directorul adjunct al Casei Tineretului - Gabriel Budileanu. Astfel de cursuri se desfășoară în fiecare vară și sunt finanțate de la bugetul local.


Originar din Anglia, tenisul de câmp a apărut în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, nu cu mult timp înaintea tenisului de masă, dar acesta din urmă a cunoscut la începutul secolului al XX-lea o decădere considerabilă, spre deosebire de tenisul de câmp, a cărui popularitate a crescut vertiginos. La începuturile sale, ”sportul alb”, cum a mai fost denumit, era răspândit dddoar  în lumea engleză, fiind practicat în special de către persoanele bogate.  De menționat că, în afară de sistemului "Tiebreaker", adoptat progresiv începând cu a doua jumătate a anilor 1970, regulile tenisului de câmp au rămas neschimbate din 1890. Deși mai vechi și mai popular decât tenisul de masa, tenisul de camp a ajuns sport olimpic după tenisul cu mingea de celluloid. Conform wikipedia.org, tenisul de camp, ca sport modern, are două origini. Între anii 1859 și 1865, Harry Gem și prietenul său Augurio Perera au dezvoltat un joc care combina elemente de rackets cu jocul spaniol pelota. În 1874, împreună cu doi doctori de la Warneford Hospital, ei au fondat primul club de tenis din lume pentru a juca pelota pe gazonul din spatele hotelului Manor House.


În decembrie 1873, Walter Clopton Wingfield a inventat un joc similar, pentru amuzamentul invitaților săi la o petrecere în grădina de pe proprietatea sa de la Nantclwyd, în Llanelidan, Țara Galilor. Jocul său avea la bază vechiul sport de tenis în sală, Jeu de paume. Conform istoricilor moderni ai tenisului, și terminologia tenisului modern derivă din acea perioadă, deoarece Wingfield a împrumutat și numele și o mare parte a vocabularului francez al tenisului regal și le-a aplicat noului joc.Primele campionate de la Wimbledon, Londra, au avut loc în anul 1877. În 21 mai, 1881, s-a format Asociația națională a tenisului de câmp a Statelor Unite ale Americii (în prezent poartă denumirea de United States Tennis Association) pentru a standardiza regulile și a organiza competiții. Campionatul național american de tenis masculin la simplu, sau U.S. Open, s-a organizat pentru prima dată în 1881 la Newport, Rhode Island. Campionatul național american de tenis feminin la simplu s-a organizat pentru prima dată în 1887.Tenisul a fost un sport popular și în Franța, unde s-a organizat pentru prima dată turneul French Open în 1891. Astfel, Wimbledon, U.S. Open, Australian Open, și French Open (azi, Roland Garros, care datează din 1905) au devenit și au rămas cele mai prestigioase evenimente în tenis. Împreună, aceste patru competiții poartă denumirea de Grand Slam (un termen împrumutat din bridge). Lungimea unui teren de tenis de câmp este fixă, ea fiind de 23,78 metri. Lățimea sa variază în funcție de tipul jocului: de simplu sau de dublu. În cazul jocului de simplu meciurile se desfășoară pe lățimea de 8,23 metri, jocurile de dublu desfășurându-se și pe cele doua margini laterale, care duc în final la o lățime standard de 10,97 metri.  Distanța de la fileu la cele două linii de serviciu trebuie să fie de exact 6,40 metri, linia de centru aflându-se bineînteles la jumătatea terenului de tenis. Poziționarea fileului este deosebit de importantă pentru ca terenul să respecte standardele impuse de Federația Internaționala de Tenis, capetele fileului trebuie să se găsească la cel putin 0,91 metri depărtare de marginile exterioare ale terenului (incluzând aici și marginile laterale pentru jocul de dublu) iar pilonii care susțin fileul trebuie să aibă o înalțime de 1,07 metri. La mijlocul terenului, acolo unde fileul intersectează linia de centru, înălțimea fileului trebuie sa fie de 0,91 metri.  Coborând la nivelul solului, grosimea liniilor desenate trebuie sa fie de 5 cm pentru linia de centru, între 2,5 cm si 10 cm pentru cele două linii de baza (liniile de fund), între 2,5 cm si 5 cm pentru toate celelalte linii ale terenului. Dacă lungimea efectivă a terenului este de 23,78 metri, Federația Internațională de Tenis recomanda o lungime totala a suprafeței amenajate de 37 de metri, adică cel puțin 6,4 metri dincolo de fiecare linie de fund a terenului. În ceea ce privește lățimea, dimensiunea recomandată a incintei este de 18 metri, adică intre 3,50 si 3,65 metri suplimentari dincolo de marginile laterale ale terenului, necesare bineînteles jucătorilor pentru a ajunge la mingiile care trec de marginile terenului de tenis. 
Adrian BRAD

„Câmpina open MTB 2017”, o nouă ediţie de succes

Ca în fiecare început de toamnă din ultimii şase ani, şi anul acesta, primul weekend din septembrie a debutat cu cea mai importantă manifestare sportivă în aer liber ce se desfăşoară la Câmpina şi anume „Câmpina Open MTB 2017 – Race for Autism”.
Organizată în cele mai mici amănunte, întrecerea bicicliştilor sosiţi din toată ţara şi chiar din străinătate a avut drept scop încurajarea unui stil de viaţă sănătos, promovarea municipiului Câmpina şi a împrejurimilor sale şi nu în ultimul rând strângerea de fonduri pentru proiecte în beneficiul copiilor cu autism, derulate de Fundaţia Romanian Angel Appeal. Fondurile strânse în cadrul competiţiei de anul trecut au fost utilizate pentru organizarea unui curs de terapie 3C adresat unui număr de 15 părinţi care au copii cu autism, organizarea unei tabere pentru 10 familii în componenţa cărora se regăsesc atât copii cu autism, cat şi opii tipici, precum şi pentru achiziţionarea unor materiale şi publicaţii de specialitate destinate Centrului de zi „Sf. Filofteia” din Câmpina. 


De pregătirea evenimentului, care a avut loc sâmbătă, 2 septembrie, pe platoul Muscel, s-au ocupat, în afară de organizatori – Fundaţia Romanian Angel Appeal şi Asociaţia „Glasul Autismului”, cu sprijinul Primăriei şi Consiliului Local Câmpina, Primăriei Cornu şi Romsilva – şi cei peste 200 de voluntari ce au muncit zile la rând pentru amenajarea şi ecologizarea celor 20 de kilometri de traseu, inclusiv în zonele cu alunecări de teren din pădure, unde au fost construite mai multe treceri şi au fost refăcute marcajele: „Am strâns în cinci zile de ecologizare aproximativ o sută de saci cu gunoi de toate felurile. Am îndepărtat obstacole ce puteau fi periculoase pentru biciclişti şi am amenajat cât am putut de bine treceri în zonele afectate de alunecările de teren” – declara înaintea evenimentului Adela Tarpan, unul dintre coordonatorii proiectului.


Vremea foarte bună şi fondul de premiere consistent (aproximativ 31.000 lei) au adus la startul competiţiei aproximativ 380 de participanţi şi alte sute de iubitori de mişcare în aer liber, care au umplut până la refuz platoul Muscel şi îndeosebi zona parcului Soceram. Printre câştigătorii „Câmpina Open MTB 2017” s-au numărat şi concurenţi din oraşul nostru, cum ar fi Mihai Anghel (locul I la categoria 30 – 39 ani/ traseu scurt), Dan Florin Caloianu (locul I la categoria 50 +/ traseu scurt) sau Teodor Giurgică (locul II la categoria 12 – 14 ani). 
Principal susţinător al premiilor, ca şi la ediţiile anterioare, OMV Petrom a asigurat fondul de premiere în bani (10.000 lei) pentru categoriile Elite, Junior Elite, General traseu lung şi General traseu scurt. De asemenea, fondul de premiere pentru categoriile de vârstă (traseu lung, traseu scurt, copii şi corporate), care a depăşit suma de 21.000 lei, a fost susţinut în mare parte tot de OMV, dar şi de Decathlon, Himalaya Adventure şi CityHunt.
Pe lângă premiile oferite câştigătorilor, toţi concurenţii au  putut participa şi la tombolele organizate după festivitatea de premiere. Printre premiile oferite, majoritatea produse de biking, s-au remarcat bicicleta MTB oferită de Ideal şi o canapea oferită de Lemet. Tricourile participanţilor şi ale voluntarilor, în valoare de 17.000 lei, au fost realizate şi anul acesta cu suportul firmei Lemet, susţinătorul principal al evenimentului, care a mai asigurat şi poarta de start, dar şi podiumul de premiere.

„Spitalul SanConfind oferă servicii medicale la standarde europene”, consideră dr. Oana Dumitrescu, medic specialist obstetrică-ginecologie

Obstetrica, arta de a moși, este tot mai bine reprezentată la secția Obstetrică-Ginecologie SanConfind, structură a spitalului cu același nume din Poiana Câmpina,  în care actul medical chiar se ridică la standarde înalte de calitate. Recent, echipei medicale SanConfind i s-a alăturat un medic de mare valoare morală și profesională, foarte cunoscut în lumea medicală din capitala județului. Este vorba despre doamna doctor Oana Dumitrescu, medic specialist în obstetrică-ginecologie, care, după terminarea facultății la UMF Târgu Mureș, a lucrat în cadrul Spitalului Universitar de Urgență București, a Spitalului ”Regina Maria” București, precum și a Spitalului LOTUS Ploiesti.


- Doamnă doctor, bine ați venit în echipa SanConfind. Este secția Obstetrică-Ginecologie SanConfind capabilă să ofere servicii medicale la standarde europene?
- Acest spital chiar a fost creat cu scopul de a oferi servicii medicale la standarde europene, misiunea noastră fiind de a creşte adresabilitatea în fiecare an. Spitalizarea se face în rezerve cu unul sau două paturi. În fiecare salon, pacienta  beneficiază de mobiler modern, televizor LCD, serviciu de Nurse Call (supraveghere şi asistenţă medicală permanentă), aclimatizare, grup sanitar propriu. De asemenea, pacienta  are toate produsele şi accesoriile de îngrijire şi de igienă personală necesare pe perioada internării. Mămicile care nasc în Spitalul Sanconfind sunt îngrijite atent de personalul nostru, bucurându-se de toata atenția necesară. Nou-născuţii pot rămâne cu mamele în salon (sistem rooming-in) sau pot sta împreună cu alți nou-născuţi, sub atenta supraveghere a personalului medical din compartimentul Neonatologie. În cadrul Spitalului Sanconfind, investigaţiile şi intervenţiile chirurgicale se realizează cu o aparatură modernă şi cu mijloacele cele mai avansate de tratament. La maternitatea noastră, femeile pot naşte natural sau prin cezariană. Blocul de naştere al maternitatii cuprinde: filtrul blocului de  naştere, două săli de naştere destinate supravegherii materno-fetale în perioada de dilataţie, acestea având toată dotarea necesară unui travaliu care să se desfăşoare în deplină siguranţă atât pentru pacientă, cât şi pentru copil. De asemenea, sala de operaţie pentru naşterile prin cezariană beneficiază de condiţii de excepţie, la fel ca întregul bloc operator. În cadrul clinicii noastre se realizează și  intervenţii chirurgicale ginecologice. De-a lungul întregii perioade petrecute în Spitalul Sanconfind, echipa noastra anestezică  va fi alături de toate pacientele, pentru ca acestea să treacă mai ușor peste momentele speciale din viața lor, cu semnificații profunde, care le vor transforma din purtătoare de vieți în dătătoare de vieți. Personalul medical se ocupă atât de alegerea și efectuarea tehnicilor anestezice, cât și de supravegherea pentru desfășurarea în deplină siguranță a actului medical, supravegherea și asigurarea analgeziei în toată perioada pre- și postoperatorie. Alegerea tipului de anestezie are loc în urma consultului preanestezic realizat cu câteva zile înainte de data programată a intervenției. Pacienta va oferi medicului anestezist toate datele necesare și actele doveditoare aferente istoricului medical. În cazul nașterii naturale se poate opta pentru anestezia peridurală, momentul efectuării acesteia fiind stabilit de către medicul obstetrician și medicul anestezist. Acest tip de anestezie  ajută gravida să parcurgă perioada travaliului cu minimum de discomfort, iar în cazul unui travaliu prelungit, permite pacientei să se și odihnească. Echipa de la neonatologie asigură permanent preluarea nou-născutului de la sala de naştere, urgenţele neonatale, monitorizarea şi tratamentul nou-născutilor, consilierea mamei şi suportul pentru îngrijirea nou-născutului, precum si  consilierea lactaţiei.
- Ce ar trebui să știe o viitoare mămică despre perioada gravidității? Cum trebuie să se îngrijească gravida pentru a-și pregăti corespunzător corpul în vederea nașterii propriu-zise?
- O viitoare mămică trebuie să știe că evoluția naturală a unei sarcini poate fi împărțită în două mari categorii: sarcina normală și sarcina patologică. Sarcina normală - fără riscuri (ce reprezinta marea majoritate a cazurilor), și care, cel mai probabil, se termină fericit, prin nașterea la termen a unui copil sănătos (situația dorită de toată lumea), și sarcina patologică, cu evoluție anormală, situație în care pot apărea o serie de complicații ce ar putea afecta viitorul copil sau starea de sănătate a mamei. De exemplu: nașterea prematură, malformații congenitale, anomalii cromozomiale sau genetice, macrosomie, o serie de afecțiuni materne (preeclampsie, diabet gestațional, infecții cu citomegalovirus / toxoplasma / rubeola). Principalul nostru scop este acela de a depista precoce, la o vârstă de sarcină cât mai mică (12 – 20 săptămâni), acele sarcini care au un risc crescut de complicații, anomalii (prin consultații de screening materno-fetal). Ulterior, sunt posibile intervenții diagnostice și terapeutice ce permit o supraveghere specială a acestor sarcinii. Acest scop se poate realiza prin respectarea unui algoritm de management, algoritm ce se stabilește printr- o atentă urmărire a sarcinii de către medicul obstetrician.
- Centrul Medical SanConfind oferă tratamente de kinetoterapie dedicate gravidelor, care contribuie la bunul mers al sarcinii și la finalizarea ei printr-o naștere normală, dar și la recuperarea ulterioară mult mai rapidă. Recomandați viitoarelor mămici folosirea acestor proceduri? 
- Exercițiul fizic, element de bază al kinetoterapiei, reprezintă pentru viitoarele mămici un important beneficiu, pentru a face față sarcinii, nașterii și refacerii mai rapide. Antrenarea din timp a organismului pentru momentul nașterii trebuie să devină prioritară, fapt pentru care recomand kinetoterapia gravidelor. Exercitiile fizice recomandate în perioada pre- și postnatală pot contribui la evitarea unor probleme frecvente atât în timpul sarcinii, cât și după sarcină: probleme cardiovasculare – varice, edeme ale membrelor inferioare, constipație, dureri lombare datorate modificărilor posturale. Beneficiile kinetoterapiei în timpul sarcinii sunt multiple, această terapie având rolul de a preveni și de a combate efectele atât de neplăcute ale transformărilor specifice stării de graviditate. Kinetoterapia aduce reale beneficii gravidei, prin menținerea tonusului muscular, dar în același timp și prin menținerea stării de relaxare optimă. Sunt exerciții ușoare cu repetări puține, deoarece atunci când o femeie este gravidă nu se face tonifiere, ci se urmărește menținerea tonusului muscular. Gimnastica, prin mijloace specifice, scade riscul de ruptură la nivel perineal și de apariție a hemoroizilor, atât înaintea nașterii, cât și după naștere. Prin kinetoterapie se efectuează reeducarea mișcărilor respiratorii toracice și diafragmatice, și astfel sunt exersate respirațiile pentru travaliu. Menținerea stării de sănătate în timpul sarcinii este benefică atât pentru mamă, cât și pentru făt. Cu ajutorul kinetoterapiei prenatale, sarcina va decurge normal, iar nașterea va fi mai ușoară. De asemenea, recuperarea postnatală este mult mai rapidă.


- Cum se desfășoară o naștere? Există un punct critic al unei nașteri?
- Naşterea reprezintă un fenomen fiziologic care încheie perioada de sarcină. Astfel, atât de aşteptată, naşterea poate fi o experienţă plăcută, atunci când pacienta este pregătită şi informată corect despre momentele care trebuiesc parcurse în orele de travaliu. Este important de știut că unul dintre primele semne ce ne avertizează că a sosit momentul naşterii îl reprezintă eliminarea dopului gelatinos sub forma unei secreţii gelatinoase, maronii, însoţită uneori de striuri de sânge. Eliminarea dopului gelatinos prevesteşte naşterea cu câteva ore înainte, sau chiar câteva zile. Aşadar, acesta nu este un semn de alarmă, ci doar un semn ce anunţă apropierea momentului naşterii. Un alt semn care ne avertizează este ruperea membranelor sau “ruperea apei”, ce reprezintă ruperea membranelor amniotice, fiind insoţită de eliminarea lichidului amniotic. Pe parcursul orelor de travaliu, lichidul amniotic va fi eliminat în cantitate variabilă, lubrifiind astfel traseul pe care îl va parcurge fătul. Ruperea membranelor reprezintă momentul în care gravida trebuie să se îndrepte spre maternitate. Un alt semn este reprezentat de contracțiile uterine; la început nesistematizate şi de scurtă durată, ele se vor intensifica şi vor fi din ce în ce mai dese. Atunci când contracţiile uterine se vor sistematiza la 10 – 15 minute, este momentul în care gravida trebuie să  meargă spre maternitate. Durata travaliului variază de la pacientă la pacientă. La prima naştere, travaliul durează aproximativ 10-12 ore, iar la următoarele naşteri, durata travaliului va fi mai scurtă. De asemenea, travaliul prezintă mai multe etape: dilatarea colului uterin, expulzia fatului – odată cu atingerea dilataţiei maxime, capul fetal coboară prin canalul pelvin. Pe parcursul acestei etape, contracţiile sunt foarte dese şi de intensitate maximă, iar sub îndrumarea medicului şi a moaşei, gravida va fi învăţată să “împingă”, pentru a ajuta fătul să se nască. Uneori, poate fi necesară efectuarea unei epiziotomii la nivelul perineului, pentru a uşura naşterea. Travaliul și momentul expulziei pot fi  punctele critice, momente în care gravida trebuie să participe activ. Însă suportul emoțional și moral, informațiile calificate oferite de moașele nostre ajută viitoarea mamică să depășească aceste momente. Delivrenţa, ultima etapă a travaliului, reprezintă eliminarea placentei, proces ce poate dura până la 30-40 de minute. Pe parcursul travaliului pacienta poate beneficia de anestezie peridurală, ce amelioreaza durerile datorate contracţiilor uterine.
- Care sunt avantajele și dezavantajele nașterii prin cezariană? Știu că în țările nord-europene nu sunt permise aceste operații decât în cazuri urgente și extreme (în situații în care este periclitată viața mamei sau a fătului).
- Atunci când, din anumite motive, naşterea nu poate decurge în mod natural sau există o contraindicaţie medicală ce interzice naşterea naturală, se recurge la naşterea prin operaţie cezariană. Cu toate că naşterea prin operaţie cezariană prezintă riscurile oricărei intervenţii chirurgicale, reprezintă calea de urmat pentru rezolvarea problemelor apărute pe parcursul travaliului. Tehnica chirurgicală, materialele resorbabile şi experienţa personalului medical conferă siguranţă, atât pacientei, cât şi fătului, cu refacerea cât mai rapidă a pacientei şi cu un rezultat chirurgical estetic. Astfel, viitorul obstetrical al pacientei este afectat în mică masură, în condiţiile în care pacienta îşi doreşte o nouă sarcină. După un interval de timp de minimum doi ani de la operaţia cezariană şi cu o monitorizare atentă a travaliului,  pacienta poate naşte un alt copil chiar şi pe cale naturală.
- Care sunt avantajele și dezavantajele nașterii sub apă?
- Din păcate, nu au fost făcute foarte multe studii asupra nașterii în apă. Studiile făcute până în prezent în legatură cu riscurile asociate nașterii în apă au avut rezultate mixte. Unele studii au arătat că nașterea în apă este la fel de sigură precum nașterea într-o sală obișnuită de nasteri, în timp ce altele au arătat că nașterea în apă prezintă, în cazuri foarte rare, anumite riscuri pentru bebeluș. Ca avantaje aș aminti confortul psihic bun al gravidei, scăderea riscului de depresie postpartum; apa caldă are efect vasodilatator și miorelaxant, ajută la progresia mai rapidă a dilalației colului și scade durata travaliului până la expulzie.  Astfel, contracțiile sunt mai slab percepute, bine tolerate de pacientă; mușchii perineului și ai vaginului au o elasticitate mai bună, fapt ce duce la scăderea rupturilor vaginale și necesitatea efectuării epiziotomiei. Iar ca dezavantaje: igiena defectuoasă a apei (contaminată cu materii fecale, netratată sau neschimbată în timp util, o apă poate să constituie un mediu de contaminare infecțioasă materno-fetal), sângerarea vaginală și uterină, greu de contabilizat. Anestezia peridurală și orice fel de analgezie împiedică continuarea nașterii în apă. Pot să apară complicații ce trimit gravida în sala de naștere naturală sau cezariană: blocarea capului în una din strâmtorile pelvisului; o decolare de placentă cu sângerare masivă; scăderea bătăilor fetale (bradicardie) cu semne de suferință fetală; ruptură uterină  pe uter cu intervenții chirurgicale în antecedete sau chiar uter indemn (situații rare). Extragerea placentei și verificarea eventualelor leziuni vaginale sau de col uterin se fac pe masa ginecologică, după scoaterea pacientei din apă. Rare cazuri de complicații fetale pot să apară la făt, dacă înainte de tăierea cordonului ombilical fătul reușește să ia aer și să revină în apă.