10 octombrie 2017

Pentru o zi, Câmpina a stat sub semnul diplomației africane

În decursul istoriei sale post-decembriste, Câmpina a fost vizitată, cu diferite ocazii, de cei mai înalți reprezentanți ai statului român, aflați în funcție la momentele vizitelor respective: președințele României, Ion Iliescu și prim-miniștrul Adrian Năstase, dar și de președinți și vicepreședinți ai Camerelor Parlamentului, ministri ș.a. Ba i-am avut oaspeți, pe la începutul anilor 2000, chiar pe regele Mihai I și pe Regina Ana. 
 
 
Însă niciodată patriarhalul orășel de la poalele Muscelului nu a fost vizitat de mai mulți ambasadori deodată, așa cum s-a întâmplat joi, în data de 5 octombrie 2017, când Câmpina a fost vizitată de nouă reprezentanți diplomatici (patru ambasadori, plus cinci consuli și atașați cu afaceri) ai câtorva state africane. 
 
 
E drept, nu am avut parte de vizitele unor înalți diplomați din statele occidentale dezvoltate, dar cei patru ambasadori sosiți la Câmpina reprezentau state importante din nordul și sudul Africii: Maroc, Algeria, Tunisia și Africa de Sud, ceilalți diplomați de rang inferior provenind din țări precum Republica Democrată Congo, Madagascar, Senegal și Ghana. Din spirit de rigoare și din respect pentru înalții noștri oaspeți, îi prezentăm mai jos, cu numele întregi și cu toate denumirile potrivite rangului diplomatic. Așadar, au fost prezenți la Câmpina următorii diplomați străini: ambasadorul Regatului Maroc – E.S. Dna Faouz El Achchabi, ambasadorul Republicii Africii de Sud – E.S. Dl Jabu Mbalula, ambasadorul Republicii Democratice și Populare a Algeriei – E.S. Dna Taous Djellouli și ambasadorul Republicii Tunisiene – E.S. Dna Boutheina Labidi. Din delegația diplomaților străini au mai făcut parte: însărcinatul cu afaceri a.i. al Republicii Democrate Congo: Dl Nixon Bomoy Losila, consulul onorific al Republicii Democrate Senegal: Dl. Eduard Mansour, consulul onorific al Republicii Ghana: Dl. Marin Stancu, consulul onorific al Republicii Madagascar: Dl.Serge Rameau, însărcinatul cu afaceri a.i. al Africii de Sud: Dl. Tiba Bethwell (care l-a însoțit pe ambasadorul acestei țări). Vizita a fost organizată de către președintele Camerei de Comerț și Industrie Prahova, dl Aurelian Gogulescu, care a fost însoțit de dna Mihaela Hristache, director al Direcției Relații Interne și Internaționale din cadrul CCI Prahova. 
 

Delegația diplomaților africani a vizitat, la început, compania Confind SRL, iar în a doua parte a zilei, și Centrul Medical SanConfind. Oaspeții au fost întâmpinați de dl. Ioan Simion, președintele Consiliului de Administrație al Confind SRL, iar după o scurtă întrevedere cu înalții oaspeți, aceștia din urmă au vizitat una dintre cele mai importante secții ale uzinei. La Poiana Câmpina, diplomații africani au fost plăcut impresionați de infrastructura și dotările de ultimă generație ale celui mai mare spital privat din județul nostru. 
 
 
A fost o vizită utilă pentru toate părțile implicate, o vizită care ar putea fi la originea unor viitoare colaborări economice și comerciale dintre Confind SRL și companii industriale din țările reprezentate de diplomați, dar mai ales o vizită care ar putea sta la temelia turismului medical prin care Spitalul SanConfind ar dori să atragă pacienți din țările arabe. Lumea arabă ar putea reprezenta un rezervor important de turiști medicali printre ale căror destinații să se situeze și SanConfind, un centru medical cu servicii la înalte standarde de calitate, servicii ale căror prețuri sunt însă mult mai mici decât cele practicate în țările dezvoltate din Occident.
Adrian BRAD

Editorial. VIITORUL CIRCULUI ROMÂNESC

„Prezența dumneavoastră aici, doamnă primar general, ne dovedește o dată-n plus că circul românesc nu are numai un trecut și un prezent, ci și un foarte frumos viitor”, a declarat Bogdan Stanoevici. Nici un analist politic, nici un jurnalist, nici un scriitor de blog, nici un profesor la înaltele facultăți de științe politice n-a reușit să exprime mai sintetic, mai pregnant, mai plastic situația României de azi decît această frază de o lingușeală grețoasă a unui fost actor eșuat în politică și ahtiat după funcții. Nu el este însă în discuție, ci adevărul pe care „gura păcătosului” l-a exprimat ca pe un nec plus ultra. Nu poți nici măcar plînge de tragedia țării de azi, pentru că ea apare exterior ca o jalnică melo-comedie de cea mai proastă calitate. Cum a fost această ceremonie în care Firea (fără „doamna”, nici măcar cu ghilimele) a inaugurat nu știu ce ansamblu statuar din fața Circului Globus. Nu discut sumele plătite, este apanajul altora, ideea fiind de pe vremea altui batjocoritor al bucureștenilor și al banului public, doctorul Oprescu (ce-o mai fi făcînd el acum?).


Cineva observa cu justețe că hidoșenia de zeci de milioane s-a ridicat peste drum de spitalul de unde doi medici de elită și-au dat demisia pentru că nu aveau ață chirurgicală resorbabilă. Pe mine însă m-a năucit prostul gust desăvîrșit, total, inexpugnabil al ceremoniei. Cu „flăcăi” în costume populare, pe cai, cu un „bal mascat” privat, numai pentru aleși, nu și pentru prostime, cu Ilie Năstase, penibilul și bătrînul turnător Bălăceanu Stolnici șamd. Și încă un lucru: prostul gust ține de lipsa de educație și țopimea congenitală a acestor parveniți în fruntea bucatelor și care se visează toți un fel de Ludovici de Dîmbovița cea cleioasă.
„Ctitori”, așa i se spunea și lui Ceaușescu, cel care este modelul subconștient de a fi și de a se raporta la ceilalți al ciocoilor de rit nou. Modelul discursului antologic al lui Stanoevici îl găsiți în celebra antologie dedicată geniului Carpaților, Omagiu. (Se fac acușica 40 de ani de la apariție, model ce dovedește o incredibilă durabilitate, model de slugărnicie băloasă). Tip de encomiastică de partid și de slugoi, cu atît mai reprobabilă, cu cît este exercitată în deplină libertate. Dincolo de persoanele în discuție, e vorba de un „stil” de guvernare, de exercitare a puterii care descumpănește. Dumneavoastră ați ascultat vreodată o înregistrare de la vreuna din ședințele de guvern? Sunt destule pe net. Dl. Tudose se adresează miniștrilor pe un ton răstit, de vechil care ordonă argaților, iar aceștia răspund cu umil „da, să trăiți”! Ca răcanu’. Așa făcea și Ponta, amenințînd mereu cu darea afară a miniștrilor care nu au reușit să deszăpezească la timp. Sigur că, mai apoi, și acești miniștri se adresează la fel subordonaților (în foarte multe cazuri mult mai competenți ca ei). Și așa progresează și se reproduce, ca bacteriile, mîrlanul național de ambe sexe. Impasul acestor oameni este că ei țin morțiș să se arate. Ei nu se simt bine, cu rare excepții, în tenebre, în mediul umed al catacombelor unde să-și acumuleze neștiuți bogățiile. Nu, ei vor în prim plan. De la vila cu tablouri și chinezării a lui Adrian Năstase la tronul aurit al lui Becali, de la interiorul de un kitsch monstruos al familiei Pandele la buzele unei rapid eșuate inspectoare de săptămânile trecute, de la plimbarea cu barca la inundații a lui Ponta la limbajul trivial al doctorului mai sus amintit, totul este făcut pentru ocuparea prime-timeului. Este singura lecție pe care au învățat-o de la consilierii lor de comunicare, plătiți cu bani grei. Asta, și cea cu ofensiva: că trebuie să fii mereu în atac. Lecții pe care lipsa de talent autentic (id est de cultură și rafinament) a protagoniștilor le transformă în sinistre parodii.
În toată lumea politicieni și primari dezvelesc statui. De prinți și, uneori, chiar de circari. Dar nicăieri ceremonia asta nu se transformă instantaneu într-o contra-ceremonie în care nu personajul din statuie este celebrat, ci cel care trage de sfoara giulgiului este stropit încă din viață cu saliva de bronz a unor laude deșănțate. Încă odată: modelul ceaușist, al „mult-stimatei și iubitei academician doctor inginer” (cei mai tineri trebuie să depună ceva efort întru descifrarea sintagmei) funcționează la turație maximă. Atît pentru lăudați, cît și pentru lăudători. Nici un scrupul, nicio ezitare, nici o rușine, nicio interogație. Ne-venerabilul Bălăceanu Stolnici reamintea vechea poveste cu pîinea și circul de care are nevoie poporul. Pîinea, știm, s-a scumpit deja. Dar să vedeți cît o să ne coste circul ăsta! Viitor de aur circul nostru are!
Christian CRĂCIUN

Câmpineanul Valentin Bălan, un pictor mai cunoscut în Franța decât la el în țară

Câmpineanul Valentin Bălan este un pictor de mare talent, pe care puțini români îl cunosc. Așa cum bine se știe (e un adevăr banal, aproape un truism), noi, românii, nu ne recunoștem, de cele mai multe ori, valorile naționale decât după moartea acestora. Iar cum noi nu dorim moartea concetățeanului nostru, dar considerăm că merită cu prisosință să fie popularizat, ne-am gândit că acest material ar face o justă punere în valoare a artistului în ochii concetățenilor săi. Din țară, dar mai ales din Câmpina. Pentru că nici câmpinenii nu îl cunosc prea bine pe Valentin Bălan, ploieștean – prin naștere și câmpinean – prin adopție, care nu reușește de ani de zile să iasă din ingratul statut de mare pictor necunoscut. 
 

Artistul este de formație inginer mecanic (absolvent al UPG Ploiești în 1985), dar lucrează la Confind, unde coordonează compartimentul de protecție și securitate a muncii. Bălan este un autodidact iscusit în materie. Chiar dacă a urmat câteva cursuri de specialitate, el nu are studii superioare de arte plastice, nu a absolvit nicio facultate de profil. Însă nici domeniul tehnic, cel în care este licențiat, nu a reușit să-l domine în forul său interior de artist desăvîrșit. Are grijă de securitatea fizică a 1000 de angajați, dar nu reușește să-și securizeze sufletul sfâșiat între îndatoririle prozaice ale jobului de la uzină și un fecund suflu creator care nu-i dă pace în nicio zi.
În casa pe care şi-a ridicat-o, acum câțiva ani, în cartierul Câmpiniţa (poate nu întâmplător, destinul i-a așezat locuința în apropierea Muzeului „Nicolae Grigorescu”), Valentin Bălan şi-a organizat propria sa galerie de artă, una cu totul specială și originală, pe holurile de la parterul clădirii, „sacrificând” astfel o bună parte din spațiul locuibil al casei. Dacă vizitezi această expoziţie sui-generis, te cuprinde un profund sentiment de linişte și de frumos, învăluit fiind de o lume mirifică și copleșitoare, desprinsă din cele peste 130 de lucrări cu tematici diverse: majoritatea redau universul mirific al satului românesc tradițional, dar sunt și multe pânze cu voievozi, patriarhi și înalți prelați, cu icoane, peisaje citadine sau din natură etc. După ce părăsești locuinţa pictorului îți trebuie ceva timp ca să te trezești la realitate. 
 

Ca și mulți oameni de cultură trecuți în neființă sau încă prezenți printre noi, mai cunoscuți în străinătate decât la ei acasă, Valentin Bălan este mai cunoscut în Franța decât în România. Cu toate că și în țară (în București și în mai multe orașe din Moldova și din județul Prahova) a avut destule expoziţii, încă din vremea studenţiei. În perioada stagiului militar, la Bacău, a realizat o mare frescă, de 40 de metri pătraţi, pe faţada Combinatului de îngrăşăminte chimice din localitate, prin acea lucrare încercând să-şi arate sieşi că se poate perfecţiona şi în alte domenii artistice, nu doar în pictură. După Revoluţie, Valentin Bălan a fost remarcat de câteva reviste de cultură din Franţa, unde a reuşit să participe la diverse manifestări cu o mulţime de lucrări apreciate de iubitorii de frumos din Hexagon. A studiat mai mulţi ani la Paris, dar şi în alte mari oraşe franceze, perfecţionându-se, în special, în tehnica impresionistă, adică în ceea ce se numeşte cultivarea culorii. Au urmat, periodic, expoziţii personale sau de grup şi în alte ţări: Norvegia, Danemarca, Germania, Olanda, Belgia, Slovacia ş.a. Însă tot în Franța a avut câmpineanul nostru cele mai multe expoziții.
După mai multe expoziţii în ţări europene cu vechi tradiţii culturale, începe să fie remarcat şi în ţară, chiar dacă în mai mică măsură. Totuşi, în 2002, la solicitarea Patriarhului de atunci al Bisericii Ortodoxe Române, P.F. Teoctist, pictorul Valentin Bălan îi face celui mai înalt prelat ortodox român al vremii un portret de mari dimensiuni, primind totodată din partea acestuia şi comanda unor tablouri reprezentând mănăstiri ale Arhiepiscopiei Bucureştilor, plus o serie de portrete ale celorlalţi întâi-stătători ai BOR (în mărime naturală). Proiectul acesta, extrem de laborios şi nu la îndemâna oricărui maestru al şevaletului, va fi terminat în 2005, toate lucrările fiind prezentate la o mare expoziţie organizată în Palatul Patriarhal, vernisajul neavând, însă, în presa bucureşteană, ecourile pe care poate le-ar fi meritat. „Mi-am însoțit permanent calitatea de salariat la uzina Confind cu pasiunea pentru pictură și desen, descoperind în arta imaginii o compensație spirituală pentru neîmplinirile existenței mele. Suflul artistic pe care îl simt mereu în mine îmi deschide constant calea spre nemăsurate satisfacții sufletești. Iar toate aceste intrări de fericire interioară sunt egale numeric cu ieșirile expoziționale ale lucrărilor mele în diverse țări, în special, în Franța”, ne mărturisește artistul.
În ultima vreme, în special lucrările sale în laviu (o tehnică mixtă peniță/ acuarelă în tuș), au surprins mai mulți profesioniști francezi printr-o pătrunzătoare simplitate, dar și prin calitatea emoției transmise. Astfel, Bălan a ajuns să fie cooptat, acum câțiva ani, în cadrul asociației „Connaissance et Sauverdage du Patrimoine“, pentru studiul unor biserici construite în stil romanic din regiunea franceză „Pays de Beauce et Gatinais en Pithiverais”. Acest studiu colectiv s-a concretizat în șapte albume, în paginile cărora sunt prezentate, în lucrări de laviu semnate de Valentin Bălan, toate bisericile romanice selectate. Ulterior, din aceste albume a rezultat un ghid de orientare în care lucrările lui Bălan sunt însoțite de texte și hărți edificatoare. Acest ghid promovează turismului regional și ajută vizitatorii să înțeleagă mai bine istoria, evoluția și tendințele artei arhitectonice occidentale.
În luna august 2017, tot sub patronajul „Connaissance et Sauverdage du Patrimoine“, a fost lansat pe piața franceză un album cu laviurile de prezentare a bisericilor mai sus amintite, album semnat de Valentin Balan și denumit „Eglises entre Beauce et Gatinais“. Bilanțul pe anul 2017 al colectivului „Connaissance et Sauverdage du Patrimoine“, materializat pozitiv prin epuizarea rapidă a tuturor tipăriturilor finanțate, se va finaliza printr-o expoziție de laviuri a concitadinului nostru, organizată de municipalitatea din Pithiviers-Orléans în spațiul vechii biblioteci municipale, în perioada 2-9 decembrie 2017. Am îndrăzni să sugerăm autorităților județene abilitate ca, după modelul francez menționat mai devreme, să promoveze turismul prahovean prin editarea unui album în care să fie prezentate, în lucrări de laviu (mult mai simple și mai puțin costisitoare decât picturile, dar îndeajuns de sugestive), toate bisericile din județul nostru. Iar în realizarea acestui album să fie fructificată experiența câmpineanului Valentin Bălan. Dacă a fost trebuincios francezilor (mult mai sofisticați și mai pretențioși decât românii), nu vedem de ce nu ar putea fi util în acest sens și concetățenilor săi.
Deşi presa autohtonă a pomenit despre plasticianul câmpinean în mai multe rânduri (noi credem că nu aşa cum s-ar fi cuvenit), Valentin Bălan rămâne, din păcate, un mare suflet de artist neîmplinit printr-o recunoaștere justă la el acasă, un pictor cu un talent de la care ar putea să se îmbogățească sufletește mulți români.
Adrian BRAD

Donații importante pentru Maternitatea Spitalului Municipal, de la „Cuibul Artiștilor”

La sfârșitul lunii aprilie a acestui an, vă informam despre acțiunile filantropice ale tinerilor actori de la „Cuibul Artiștilor” din București, un teatru independent înființat în 2015 de către actorul Victor Țăpeanu, care și-a început activitatea tot printr-un demers caritabil, inițiind un mare proiect de cultură prin care au oferit teatru gratuit pentru toți studenții din București, timp de 300 de zile. Unul dintre ultimele lor proiecte caritabile a fost materializat, zilele trecute, în beneficiul Maternității Spitalului Municipal Câmpina. La începutul anului, tinerii artiști s-au gândit să ofere 12 spectacole de teatru gratuite în mai multe orașe din țară, plus unul de final, la București, iar banii donați de spectatorii prezenți la aceste evenimente să-i folosească pentru dotarea unei maternități. Printr-un fericit concurs de împrejurări, prietena unei doctorițe care a lucrat chiar la Maternitatea din Câmpina este prietenă apropiată cu membrii trupei de actori din Cuibul Artiștilor, astfel încât nu i-a fost greu să îi convingă pe aceștia că banii ce se vor strânge ar putea foarte bine să îi ajute pe nou-născuții din Secția Neonatologie a Spitalului Municipal. 


„Cuibul Artiștilor” la Casa de Cultură
În cadrul unui turneu de binefacere prin mai multe orașe din țară, denumit „Cu inima la teatru”, al 12-lea spectacol a fost jucat, în aprilie 2017, pe scena Casei de Cultură „Geo Bogza”, actorii din București oferind unei săli aproape pline piesa de teatru „O zi de vară”, regizată de Victor Țăpeanu. A fost un spectacol răsplătit cu multe aplauze, la finalul căruia banii donați de spectatorii câmpineni au ridicat la aproape 2000 de euro suma strânsă din toate spectacolele jucate până la acea dată. Importanța spectacolului a fost evidențiată și de prezența unei echipe de la Antena 1 TV, care a prezentat evenimentul la un buletin de știri. Apoi, urma să se mai joace un singur spectacol, cel final, din Capitală, după care, cu ajutorul banilor strânși, cei de la Cuibul Artiștilor s-au angajat că vor cumpăra aparatura de care Secția Neonatologie a Spitalului Municipal avea mare nevoie. După ce au jucat și spectacolul care a încheiat turneul de binefacere, tinerii actori au cumpărat cu cei aproximativ 10.000 de lei strânși din toate cele 13 spectacole două echipamente medicale performante și foarte folositoare îngrijirii nou-născuților: un aparat pentru monitorizarea funcțiilor vitale la bebeluși și un aspirator de secreții.


Din nou la Câmpina
Recent, reprezentanți ai „Cuibului Artiștilor” au adus donațiile promise pentru Maternitatea Spitalului Municipal. Ei s-au întâlnit cu managerul spitalului, medicul Călin Tiu, care le-a mulțumit pentru „gestul lor frumos, de o noblețe sufletească extraordinară”.
Directorul executiv al acestei companii de teatru independent, Ștefan Voicu, a declarat cu acest prilej următoarele: „Suntem încântați că am finalizat așa cum ne-am propus turneul «Cu inima la teatru», și am reușit să-l concretizăm cu o donație pentru Secția Neonatologie a Spitalului Municipal Câmpina. A fost un turneu în care am învățat multe despre noi, iar prin eforturile noastre, ne-am propus să ajutăm cât mai multe inimi să ajungă la teatru și să-l iubească. Așa cum se știe, din donațiile spectatorilor am cumpărat aceste echipamente care vor folosi nou-născuților ce vor veni pe lume la această maternitate. Mulțumim foarte mult spectatorilor care au venit la spectacolele noastre și au înțeles menirea lor. De fapt, mulțumim tuturor celor care au fost alături de noi, la acest turneu”.
Doctorul Călin Tiu și-a exprimat gratitudinea față de „minunatul colectiv de la «Cuibul artiștilor»”, datorită cărora suntem azi în posesia acestor instrumente medicale, cumpărate cu banii colectați din donații. Avem astfel un aparat cu monitor pentru urmărirea funcțiilor vitale la nou-născuți, extreme de necesar în practica secției Neonatologie, precum și de un aspirator de secreții. Aparatele fiind deja omologate în sistemul nostru medical, ele vor intra imediat în folosință. Dincolo de ajutorul pe care îl primim de la «Cuibul Artiștilor» prin această aparatură medicală, apreciem încă o dată gestul lor de înaltă noblețe sufletească și artistică și ne dorim ca, pe viitor, să rămânem la fel de legați ca în această perioadă și să-i avem la Câmpina și cu alte spectacole”.
Adrian BRAD

O descriere a Câmpinei făcută la 1924 de savantul I. Simionescu

1924, iunie, 22. În ziarul „Viitorul”, profesorul universitar geolog, paleontologul I. Simionescu* (1873 – 1944), publică articolul „Câmpina”, o descriere a aşezării. Articolul e cuprins în anul 1937 în volumul „Oraşe din România”.
I. Th. Simionescu
„E oraş şi sat totodată. Loc de tihnit popas de vară, cu frumoase şi tăinuite împrejurimi, e şi unul din nodurile cele mai însemnate industriale din ţară. E oglinda ţării însăşi, căci îmbină farmecul naturii, belşugul pământului, cu zvâcnitoarea dezvoltare legată de bogăţia subsolului. Nici vremea unei vieţi de om nu a trecut de când s-a schimbat din paşnic sat, cu căruţe cu bârne luminate cu opaiţe, în îngrămădire de cochete vile, de clădiri cu două rânduri, luminate cu electricitate. Se mai găsesc încă bătrâni, născuţi pe timpul când Moldova nu era unită cu Muntenia; îşi aduc aminte de vremea ruşilor şi de poştalioanele cu care făceau drumul pentru studii în străinătate. Cum treci de Comarnic, Valea Prahovei se lărgeşte. Munţii se trag mai la o parte, încadrând din trei părţi zarea întinsă, cu forme potolite, acoperite cu păduri ori păşuni. Prahova îşi respiră apele domolite pe pat albios de prundiş. Sclipesc vălureţele, ca solzii, când sunt bătute în plin de soare. Constituţia geologică a terenului se schimbă. Au rămas în urmă pachetele de straturi, tari şistoase, încreţite ca sub presă, semănând uneori cu îngrămădirile de bucoavne vechi în rafturile unui anticar. În locul lor sunt straturi argiloase, moi, abia înclinate, atacate lesne de puhoaiele care sapă viloage răsfirate, tablouri, în mic, asemenea vestitelor Band Lands din America Nord. Tot lungul drumului e o adevărată pinacotecă naturală. Polichromia terenului e neîntrecută. Pete de ocru, ruginii, vin alături cu altele cenuşii, vineţii ori albe. Rănile vii ale pământului sunt împestriţate cu petece acoperite cu iarbă, alunecate în sus. Mestecenii, frumoşii mesteceni, cu trunchiurile ca văruite, împodobesc tăpşanele, pe când jos, în albie, aninişurile par sprâncene încruntate, iar costişele râpoase sunt presărate cu porumbei spinoşi, numai flori, în primăvară. Pe locurile mai aşezate se arată şi coroana rotundă, stufoasă, plină de energie, a nucilor în mare număr, iar toamna, pe şoseaua dinspre Breaza, nu-ţi poţi lua ochii de la prunii încărcaţi cu prune, boabe mascate de mărgăritar.
 

Am umblat îndeajuns prin ţară; am admirat multe colţuri mândre, tăinuite. Una din panoramele cele mai pline de farmec, prin variaţie de forme, colorit şi îmbrăcăminte, din câte mi-a fost dat să văd, se desfăşoară la capătul tăpşanului unde se află grădina regretatului meu coleg, doctor C. Istrati. Nici în părţile dealurilor nu am auzit un concert mai plin de privighetori şi pitpalaci ca aici. E drept că era atâta frăgezime în haina de Mai a pământului, dar şi atâta tainică sfinţenie a locului, încât îţi lămureşti dragostea lui Grigorescu şi a zbuciumatului Hasdeu de acest colţ de ţară. Tabloul celui dintâi. Pe Câmpiniţa, mestecenii ca o seamă de nori ori ciobănaşul de pe plaiul Câmpiniţei, tot aşa de fericit ca şi vestitul băieţel al lui Lenbach, sunt scene care spun toată ademenirea linişitoare a regiunii. Dând foc frumoasei vile a lui Grigorescu, duşmanii au căutat să lovească tocmai în specificul cel mai curat românesc. Castelul lui Hasdeu, asa de bizar conceput, seamănă azi, în părăsirea în care e lăsat, cu unele din templele depărtatelor timpuri, cuprinzând altarul pentru păstrarea focului nestins. În jurul lor stau îngrămădite case lângă case, mai strânse în inima orăşelului mereu în dezvoltare. Totuşi, sus, nu s-a pierdut cu totul farmecul naturii; casele par vile înconjurate de grădini. Încetul cu încetul s-a înfiripat şi un centru cultural”.
Sunt amintite aici pe rând: „şcoala primară” („un centru de propagare culturală adaptată la mediu”), „şcoala industrială de ucenici şi adulţi”, „şcoala primară de adulţi”, „gimnaziile de fete şi de băieţi”, biblioteca şcolară şi chiar (prima dată când se menţionează local aşa ceva) existenţa unui „muzeu industrial”.
„Câmpinei lui Grigorescu, nu de mult s-a adăugat şi Câmpina industrială. Sus domină pădurea de arbori, jos, în vale, aceea a sondelor. Pentru ca să ajungi spre cea dintâi, urci; drumul de fier te duce numai prin cea de a doua. Sondele sunt îngrămădite mai mult în albia Prahovei, răzbind prin prundiş, necruţându-i nici locul pe unde îşi mână apa. Au început să se caţere şi pe coaste, mai ales pe malul drept. Sunt una lângă alta, cât ţine lăţimea încreţiturii de pături în care s-a îngrămădit petrolul. Piramidele de scânduri, cu o luminiţă în vârf, spre sară, sunt pompele care sug din buretele pământului huila lichidă atât de mult căutată. Trenurile de cisterne umplu liniile de garaj, iar rezervoarele de tablă sunt înşirate ca nişte baloane umflate, gata să se ridice. Scoasă din pământ, uneori ieşind cu erupţiuni gheizeriene, cea mai mare parte trece prin cazanele rafinăriilor, pe loc, despărţită de componentele ei cu valoarea deosebită; de la păcura de uns roţile până la benzina uşoară, de preţ.
Gazurile naturale care ţâşnesc şuierând la cea dintâi atingere a sondei cu straturile petrolifere, mai înainte se p[i]erdeau în văzduh. Azi şi ele sunt prinse; puse în serviciul omului, produc electricitatea care dă aparenţă sviţeriană aşezămintelor româneşti de pe Valea Prahovei. Predealul atrage prin orizontul larg variată; Sinaia cheamă prin taina pripoarelor din Bucegi, deşi a ajuns să nu mai poţi răsufla în ea. Azuga şi Comarnic sunt puse în locuri înguste, fabricele înşirându-se pe malul apei. Câmpina din potrivă, leagă spaţiul deschis, frumos, cu o mişcare economică de seamă. Poate fi centru de excursii. Drumuri largi te duc spre castelul Voila, ascuns în pădure, spre Brebu cu turnul bisericei atât de interesant, spre Telega cu ochiuri de apă sărată. Sate curat româneşti, populate, o înconjoară din toate părţile. Unde te întorci dai de portul naţional încă păstrat; te întâlneşti cu oameni bine închegaţi şi vioi la minte; e un colţ de ţară care te înviorează când îl străbaţi”.
(„Viitorul”, 22 iunie 1924)
Ion T. ŞOVĂIALĂ
(Din volumul “Câmpina, pagini dintr-o posibilă istorie în date, oameni, fapte, evenimente, ipostaze, secvenţe de viaţă”, lăsat în manuscris de cel care a fost Ion T. Şovăială, regretat avocat şi publicist).

*) I. Simionescu a fost tatăl Ceciliei Maria Simionescu, care a devenit cunoscută sub pseudonimul Sanda Marin,  fiind autoarea celei mai celebre cărţi de bucate româneşti.

„Pacienţii politici” (5)

Anul 2012 va rămâne unul de referinţă în politica românească postdecembristă. Decăderea regimului portocaliu, patronat de Traian Băsescu şi apogeul alianţei social-liberale (USL) - victoria zdrobitoare în alegerile locale şi parlamentare - au adus importante modificări în mentalul colectiv al societăţii româneşti. Divizaţi brutal de ciocnirea celor două blocuri politice, românii au văzut doar ceea ce li s-a arătat, fără să poată înţelege în profunzime dimensiunea jocurilor politicianiste din culise.
Volumul „Pacienţii politici”*, pe care îl publicăm acum în serial, îşi propune să scoată la lumină aspecte importante din partea nevăzută a politicii locale, judeţene şi naţionale: jocurile din jurul puterii, camaraderiile de conjunctură şi, pe alocuri, impostura, care inevitabil vor duce, în anii următori, la prăbuşirea eşafodajului.
  •  

15 februarie 2012. Învechiţi în rele. De trei ani activez mai apăsat în politică, în organizaţia PNL Câmpina. Sunt obosit de toată camaraderia asta falsă creată în jurul unui proiect peticit, cu oameni prea puţin dispuşi să creadă într-un ideal.
În ultima vreme mi-am propus să fiu mult mai atent la cei din jur, pentru că vreau să înţeleg ce caută ei în politică. Pe unii am reuşit să-i miros şi nu sunt deloc încântat de ceea ce descopăr! Se vorbeşte prea mult despre disciplina de partid, despre înregimentarea oamenilor cu orice preţ, despre legiuni de membri înscriși pe liste şi foarte puţin despre principii sănătoase, proiecte concrete și valoare umană. Cum poţi să schimbi ceva în politică şi în societate dacă nu te bazezi, în primul rând, pe oameni de calitate? Din păcate, demonstrăm o vădită înclinare către mediocrităţi. Am încercat, de mai multe ori, alături de alți colegi, să-i determin pe unii dintre vremelnicii șefi să înţeleagă că liberalismul trebuie să se bazeze pe valoarea individului şi nu pe trupe de comando plătite să populeze partidul. M-am lovit de un zid care nu acceptă decât propriile experienţe. Învechiți în rele, rămânem fideli unui principiu păgubos, potrivit căruia „prostimea judecă după ceea ce i se zice”. Nu pot și nu vreau să mă obişnuiesc.

16 februarie 2012. Les jeux sont faits. Începe să se simtă „parfumul” alegerilor. Primarul organizează conferinţe de presă pentru tot felul de motive. Vorbeşte vrute şi nevrute şi, în general, atacă PNL-ul, care la rândul său nu-i rămâne dator. Schimburi de replici tăioase în presa scrisă şi la tv. Laurian simte că USL-ul pritocit de Antonescu şi Ponta îi poate crea probleme în alegeri. Pe fondul antipatiei populare faţă de guvernarea Boc – Băsescu, PDL-ul este în cădere liberă. Răzmeriţa populară din ianuarie le-a zdruncinat grav imaginea. Cu toate astea, Laurian are încă susţinere pe plan local din partea electoratului şi o folosește cu pricepere. În plus, are aliați de conjunctură, pe Ixulescu (iubitor de politruci ascultători, indiferent de culoare) și pe deputatul Serghei, ce controlează o bună parte din PDL, facțiunea cruciaților lui Valjan. Cred ca jocurile sunt deja făcute!

18 februarie 2012. Inflaţie de jucători la masa USL. Curtea Constituţională a hotărât că alegerile locale vor avea loc la timpul lor, în iunie şi nu în noiembrie, aşa cum abuziv deciseseră guvernanții. Partidele au și început negocierile pentru primari şi pentru locurile eligibile pe listele de consilieri locali şi judeţeni. Ședință fulger la Ploiești. Cele trei părţi din USL (PNL, PSD, PC) îşi dispută deja întâietatea la funcţiile publice din viitorul mandat. PSD-ul, cu nasul pe sus, vrea să -şi impună candidaţii în cât mai multe localităţi, în detrimentul PNL şi PC. La Câmpina, social - democraţii îl propun drept candidat la Primărie pe chirurgul Călin, în timp ce PNL - PC îl vor pe Vigu. Începe jocul intereselor! Aud că a intrat deja în scenă şi Ixulescu, care i-ar fi promis Robertei, șefa Camerei Deputaților, că îl susține pe Laurian, actualul primar. Pe de altă parte, un amic influent îmi spune că au început tatonările între același Ixulescu şi Vigu. Trei runde în ultimele zile. Inflaţie de jucători la masa USL! Pe lângă Ixulescu, au mai apărut nea Nelu, senatorul Biţă şi baronul Mircea, jupân de judeţ. Îmi dau seama cât îl „iubesc” ăștia pe al nostru și ce sprijin ar avea în caz de învoială. Dinspre Bucureşti s-a dat semnalul că Antonescu va negocia, la nivel central, candidatura de la Câmpina. Cel puţin aşa se laudă Rotilă, liberalul şef de la Prahova.

Florin Frăţilă
(va urma)
*) „Pacienţii politici”, Editura Fundaţiei Culturale Libra, 2015
Episodul anterior poate fi citit AICI

La Maternitatea SanConfind, „Școala viitorilor părinți”, un curs de puericultură bine apreciat

Recent, la Centrul Medical SanConfind a avut loc un curs de puericultură denumit „Școala viitorilor părinți”, organizat de Centrul Medical SanConfind în parteneriat cu Biogenis - Banca de celule stem. Cursanți au fost mai multe viitoare mămici, dar și viitori tătici. Speaker-ii, cei care le-au oferit informații extrem de prețioase, vorbindu-le despre parioada sarcinii, despre nașterea în sine, ca și despre perioada post-naștere, au fost dr. Eugenia Grumezescu – medic specialist neonatolog, Gabriela Bengescu – asistent medical, dar și moașă, precum și Cristina Vadanovici (reprezentant Biogenis, care a vorbit auditoriului despre avantajele recoltării, stocării și transplantului cu celule stem, celule care se recoltează numai la nașterea unui copil). 
 

În urma cursului, „tăticii” au primit un atestat prin care își vor putea lua un concediu 10 zile de la angajatorii lor. Cursanții s-au declarat mulțumiți de cele văzute, ca și de faptul ca au putut cunoaște personalul medical al secției. 
 
 
Concomitent cu acest curs a avut loc și un al doilea eveniment, „Ziua Porților Deschise la Maternitatea SANCONFIND”, la care s-au înscris persoane dornice să viziteze secția Obstetrică-ginecologie a spitalului. Viitorii părinți au fost cei mai nerăbdători vizitatori, dar și cei mai interesați, fiindcă au putut vedea pe viu condițiile ireproșabile în care mamele își vor putea naște copiii la Maternitatea SanConfind, una dintre cele mai moderne din țară. O curățenie totală, siguranța unei nașteri fără probleme, săli de naștere dotate cu aparatură de ultimă generație, cazare ca într-un hotel de 5 stele, un personal profesionist și dedicat, toate acestea reprezintă tot ce își poate dori o viitoare mamă. Iar viitoarele mame prezente la cursul de puericultură și-au dat seama că prima lume a pruncilor nenăscuți pe care îi poară în pântece se va numi SanConfind.
www.sanconfind.ro

Robotul medical ReoGo pentru recuperarea membrelor superioare

Săptămâna trecută v-am prezentat robotul medical ReoAmbulator pentru recuperarea membrelor inferioare. Astăzi vă prezentăm „fratele ”său mai mic (în gabarit), dar la fel de eficient, ReoGo, care este un dispozitiv robotizat pentru recuperarea membrelor superioare. Producătorul acestui echipament este tot compania americană Motorika Medical (ca și în cazul ReoAmbulator), bine cunoscută în toată lumea datorită produselor sale inovatoare pentru recuperarea robotică a membrelor superioare şi inferioare. Cei doi roboți medicali de la SanConfind sunt modele de ultimă generație. 
 

Echipamentul robotizat ReoGo are 79 kg, este conectat la internet şi dispune de mânere multiple pentru toate cerinţele pacientului. De mulți ani cei de la Motorika lucrează pentru a crea soluţii robotizate de rezolvare a nevoilor terapeutice ale pacienţilor care suferă de diferite afecţiuni neurologice, inclusiv accidente vasculare cerebrale (AVC), traumatisme cerebrale, leziuni ale coloanei vertebrale, precum şi disfuncţii ortopedice şi post-chirurgicale. Robotul ReoGo are în spate un software de management al terapiei versatil şi uşor de folosit, care este proiectat pentru a optimiza rezultatele în fiecare şedinţă de terapie şi pentru fiecare pacient. Sistemul permite terapeuţilor să personalizeze tipurile de exerciţii, modul de interacţiune şi numărul de repetări per sesiune, ceea ce aduce beneficii pacientului şi oferă o recuperare locomotorie superioară. Într-adevăr terapia ReoGo oferă pacientului anumite avantaje de neegalat: jocuri captivante şi funcţionale; o bază variată de exerciţii menite să îmbunătăţească tipul mişcării, forţa musculară, tonusul muscular, uniformitatea şi precizia mişcărilor. Pe de altă parte, terapia Reo Go oferă şi terapeutului multiple avantaje: o interfaţă intuitivă; control deplin în proiectarea şi implementarea noilor exerciţii, în funcţie de fiecare pacient; colectarea datelor şi raportarea progresului terapeutic; feed-back detaliat cu privire la progresele obţinute; monitorizarea şi urmărirea calităţii mişcării; posibilitatea de a salva rapoartele şi graficele sub formă de fişiere. Munca terapeutului este încă importantă, dar, oricum, echipamentul ReoGo îl ajută foarte mult. Terapia ReoGo, adaptată în funcţie de starea clinică a fiecărui pacient, are cinci moduri de funcţionare care acoperă toate etapele recuperatorii, de la modul „total pasiv” la cel „activ”. Cele cinci proceduri pot fi descrise după cum urmează: modul asistat – pacientul este pasiv, iar mişcările sunt executate de către robot; modul iniţiere – pacientul este parţial pasiv şi trebuie să iniţieze mişcarea; modul de iniţiere graduală – pacientul este parţial pasiv şi trebuie să iniţieze mişcarea pas cu pas; modul de urmărire asistată – pacientul trebuie să aplice o forţă continuă pentru atingerea ţintei; modul liber – pacientul conduce în mod activ mişcarea. ReoGo are o bază variată de exerciţii pentru diferite obiective de recuperare. Terapeuţii pot selecta un exerciţiu individual sau un set de exerciţii ajustate, în funcţie de fiecare pacient.
Cei doi roboți medicali de la SanConfind sunt foarte performanți, compania care îi produce având un renume mondial în domeniu. În funcție de caz, ei efectuează singuri mișcările în locul pacientului, sau completează mișcările pe care reușește să le facă pacientul respectiv, putându-se ajunge ca, după un tratament îndelungat (pentru că vorbim despre afecțiuni neuromotorii grave), pacienții să se recupereze integral. Câteva zeci de ședințe nu fac minuni. Recuperarea prin terapia ReoGo sau ReoAmbulator reprezintă un proces de lungă durată, care se întinde pe câțiva ani.