24 octombrie 2017

Incurabilul învățământ românesc își caută fără succes leacul

Cine a zis că România suferă în primul rând din punct de vedere moral, și abia apoi din cel economic, mare dreptate a avut. Dar prin moral nu trebuie să înțelegem doar conduita admisă și practicată într-o societate democratică, ci și spiritul, intelectul. Iar spiritul nu se poate cultiva, nu se poate înfrumuseța decât printr-o educație aleasă. Ei, aici e buba. Kakaia edukația? Care educație aleasă aici, pe la noi, prin bătătura dintre Carpați și Mare? Doar nu mai este un secret că sistemul de educație românesc reprezintă unul dintre cei mai mari bolnavi ai României postdecembriste, la trei decenii de la înlăturarea comunismului, acea ideologie-flagel considerată a fi alterat puternic ființa acestui neam și spiritul românesc. Atât de tare să o fi alterat, încât nu ne mai putem reveni deloc?! Dacă în primii ani de după momentul 1989, sistemul nostru de învățământ ajunsese în impas, de mulţi ani este într-o criză din care nu se știe când va ieși. Cum ar putea să iasă cred că se știe: prin voință politică (n-ai cu cine, dacă ne gândim la toate hahalerele politice care au condus și conduc țărișoara asta), care să ducă la alocări bugetare corespunzătoare, prevăzute de Legea învățământului (”6% din PIB pentru învățământ” este déjà o poveste cu care sunt adormiți copiii în creșele patriei). Cu toate ”uscăturile” care populează personalul cadrelor didactice, se poate spune că profesorii (într-o majoritate covârșitoare), își fac treaba bine, dar unde nu există un proiect de țară în care educația să aibă un rol cheie, nu va exista niciodată un învățământ performant.

Învățământul românesc, cu 800 de ani în urma celui din Occident
În orice țară, se știe, un element important al civilizației națiunii respective îl reprezintă universitățile. În Europa civilizată, adică cea a statelor occidentale recunoscute ca fiind cele mai dezvoltate de pe continent (economic și nu numai), învățământul este cu 800 de ani înaintea celui practicat în țara noastră. Ca să nu îl speriem pe ministrul Pop și să-l băgăm într-o eroare din care să nu mai poată ieși niciodată, trebuie să spunem din capul locului (pentru capul ministrului), că cele opt veacuri au rezultat din cronologia nașterii sistemelor de învățământ universitar din vestul și estul Europei, dar nu numai, fiindcă aici vorbim și de calitatea educației, care, ca și vinul, odată cu vechimea, crește în valoare. Aserțiunea că un sistem național de educație sănătos și performant asigură o solidă dezvoltare viitoare a țării respective este întărită și dacă privim obiectiv decalajul dintre civilizația Europei occidentale și cea a Europei răsăritene, decalaj care a existat întotdeauna, chiar și înainte de apariția comunismului, care nu a făcut decât să îl adâncească. Cred că și ministrul Pop ar putea să recunoască acest lucru, una dintre cauzele fundamentale care stau la baza diferențelor dintre civilizația vest-europeană și cea est-europeană o constituie diferența dintre nivelurile de educație ale cele două zone specifice bătrânului nostru continent. Astfel, cele mai vechi universități din Europa au luat naștere în Italia medievală, republicile italiene fiind cele mai prospere state europene ale acelor timpuri, dar și în Anglia și Franța. Conform historia.ro, Universitatea din Bologna este cea mai veche universitate europeană și instituția care a dat chiar numele de universitate, din latinescul universitas. Ea a fost fondată în anul 1088, deci cu aproape 800 de ani înaintea primei universități din România, care a fost înființată la Iași, în 1860, de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza.  Universitatea din Bologna s-a dezvoltat din societățile de ajutor reciproc înființate de străinii veniți la studiu în oraș, care căutau să fie protejați de legile prin care puteau fi pedepsiți colectiv pentru crimele comise de conaționali ai lor. Aceste societăți, numite națiuni, au decis să formeze o asociație mai mare, pe care au denumit-o universitas. Următoarea universitate a fost cea de la Oxford, una dintre cele mai bune din lume, mult mai prestigioasă decât cea căreia i-a succedat din punt de vedere cronologic. Oxford University a luat naștere în perioada 1096-1167. Deși nu se cunoaște exact data fondării universității, Oxford este clar cea mai veche universitate din lumea anglo-saxonă. Primele cursuri au început să fie predate aici din 1096, iar instituția s-a dezvoltat rapid după 1167, când regele Henric II le-a interzis studenților englezi să mai urmeze cursurile Universității din Paris. După un veac, i-a urmat Universitatea din Cambridge, fondată în 1209 de un grup de profesori de la Oxford care au părăsit universitatea în urma unui scandal privind executarea a doi profesori. Astfel, rivalitatea dintre cele două universități – cunoscută și astăzi – datează încă de la fondarea sa. De numele unuia dintre absolvenții universității Cambridge, John Harvard, se leagă prima universitate din America: Harvard, înființată în 1636 în orășelul american Cambridge (coincidență de nume) din statul Massachusetts. Tot în Italia medievală apar universitățile din Padova (1222), Siena (1240), Napoli (1258). Cea mai veche universitate din Spania este cea de la Salamanca (1134). Universitatea din Paris (Sorbona) a fost înfiinţată 1257.

Originile învățământului superior din România
Primele școli din evul mediu românesc s-au înființat pe lângă mănăstiri. Și în Occident, învățământul a fost organizat la început de Biserică, numai că aici școlile erau mai mari și mai dezvoltate, poate și pentru că (bisericile) erau catedrale impunătoare în care slujeau un număr mai mare de prelaţi - dascăli. Influența clerului a fost și aici determinantă, dovadă că pe blazonul Universității Oxford stă scris ”Dumnezeu este lumina mea”. Învăţământului superior românesc îşi are originile în Colegiul “Sfântul Sava”,  fondat în 1694 de către domnitorul Constantin Brâncoveanu. Numită iniţial Academia Domneascu de la ”Sfântul Sava”, instituţia funcţiona în clădirile mănăstirii cu același nume. Reformarea Colegiului a avut loc în anul 1864, când domnitorul Alexandru Ioan Cuza împărţea instituţia în două: partea academică devenea Universitatea din Bucureşti, iar educaţia secundară era atribuită instituției care a rămas până în zilele noastre Colegiul Naţional „Sf. Sava”. De fapt, Universitatea din București era a doua din țară, căci cu patru ani înainte Cuza înființase la Iași prima universitate românească. 


Ea este considerată continuatoarea simbolică a Academiei fondate de Vasile Lupu în 1640 şi a Academiei Domneşti a lui Antioh Cantemir (1707), însă, în mod direct, îşi are rădăcinile în Academia Mihăileană întemeiată de Gheorghe Asachi (1834). Prima instituție medievală de învățământ superior din spațiul românesc a fost Universitatea din Cluj, înfiinţată în 1581 de Ştefan Bathory, Principe al Transilvaniei şi Rege al Poloniei. Colegiul Academic, după cum era cunoscută, a fost înfiinţată cu ajutorul mai multor profesori iezuiţi din Italia, Germania şi Polonia. Instituţia a fost renumită în secolul al XVIII-lea, dar a fost retrogadată ulterior la rang de liceu. În 1872, Împăratul Francisc Iosif I a creat Universitatea din Cluj cu predare numai în maghiară, ceea ce a produs rumoare în comunitatea românească.  

Universitățile românești – codașe în topul internațional
Anul acesta, Oxford University a fost desemnată cea mai bună universitate din lume în clasamentul internațional alcătuit de către specialiștii de laThe Times Higher Education World University Rankings. Este pentru prima dată când Universitatea Oxford, cea mai veche universitate din spațiul limbii engleze, ocupă această poziție. Oxford a detronat astfel California Institute of Technology, de cinci ori cea mai bună în acest clasament, care ocupă acum locul secund. Anul trecut, Oxford s-a aflat pe poziția a doua în top. Totodată, este pentru prima dată în cei 13 ani ai acestui clasament când o universitate din afara SUA ocupă prima poziție. Alte două universități britanice, Cambridge University și Imperial College London, se află în top zece pe locurile 4 și 8. Cele zece poziții ale topului sunt dominate de universitățile americane: California Institute of Technology — 2, Stanford University — 3, Massachusetts Institute of Technology — 5, Harvard University — 6, Princeton University — 7, iar pe 10 se află, la egalitate, University of California, Berkeley și University of Chicago. Pe locul 9 se află Swiss Federal Institute of Technology din Zurich. Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și Universitatea de Vest din Timișoara se află pe locul 601, iar Universitatea București și Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași se află pe locul 801 alături de alte universități din lume. Printre criteriile de evaluare a universităților se numără calitatea actului de predare, cercetarea și veniturile generate din cercetare.

Liviu Pop, ultimul hop
În prezent, învățământul românesc are de trecut un mare hop, pe Liviu Pop, ministrul de resort, care ar fi sigur mai nimerit să-și găsească locul într-un alt resort. Ministrul Educatiei, Liviu Pop, a declarat în plenul Senatului, încercând să răspundă criticilor legate de greșelile de exprimare care i se impută, că ”în viață există greșeli și există erori. Este esențial însă faptul că greșelile se pot corecta, erorile nu.” Ca să-i combatem teoria, i-am spune că există o eroare care se poate corecta. Eroarea este el în fruntea învățământului românesc, iar corectarea ar veni o dată cu demisia sau demiterea sa din fruntea ministerului pe care cu dezonoare îl conduce. 


Ministrul Educaţiei a explicat, într-un interviu pentru Digi FM, diferenţa dintre greşeală şi eroare, după ce a fost criticat pentru că a spus că „greşelile se pot corecta, dar erorile nu”. La finalul emisiunii, el şi-a cerut scuze „anticipat” pentru greşelile pe care le-a făcut. Ce să-i mai  zici, ce să-i mai faci. În capul său sunt numai modele și erori matematice. Probabil, deschide rar dicționate, considerând probabil că postura de professor de matematică îl absolvă de această ”corvoadă”. Căci dacă ar fi deschis mai des dicționare ar fi văzut că un cuvânt poate avea un sens principal, dar și un sens secundar, un sens propriu, dar și un sens figurat. Culmea că Pop nu este primul ministru semiagramat care conduce educația națională. Și după cum îi cunoaștem noi pe politicienii din fruntea tuturor partidelor, el va avea urmași. Liviu Pop a declarat război manualelor alternative, ceea ce nu este un lucru fără temei, având în vedere că la aproximativ 19.000 de școli existau 10.000 de manuale alternative, în toată țara. Este de așteptat o replică dură din partea editurilor, care se văd puse în fața unui pericol imens, acela de a pierde afaceri extrem de profitabile, în valoare de milioane de euro.

Legea Educației, modificată de peste 60 de ori
În ultimii 27 de ani, Legea educaţiei a fost modificată de peste 60 de ori, iar miniştrii s-au schimbat de 22 de ori. Prima lege a Educaţiei de după Revoluţie a fost adoptată în 1995. Fiecare dintre miniştrii care au trecut pe la Ministerul Educaţiei au adus cel puţin câte o schimbare. Legea din 1995, a lui Andrei Marga, a decis introducerea examenului de capacitate în 1999, elaborarea unui nou Curriculum Naţional (clasele I-IX), introducerea de manuale alternative pentru ciclul primar, gimnazial şi liceal, înlocuirea trimestrelor cu semestrele. După Andrei Marga, Ecaterina Andronescu a introdus în 2001 repartizarea computerizată în vederea admiterii în învăţământul liceal şi profesional extinderea învăţământului obligatoriu de la 8 la 10 clase, reorganizarea examenului naţional de Capacitate, prin susţinerea acestuia într-o singură sesiune, inclusiv prin atribuirea unei noi denumiri: teste naţionale.


După Ecaterina Andronescu, a urmat la Ministerul Educaţiei Alexandru Athanasiu, care a  revizuit curriculumul pentru ciclul primar şi gimnazial şi a introdus repartizarea computerizată pentru cadrele didactice participante la concursul de titluarizare. În guvernarea Tăriceanu, ministrul Cristian Admoniţei  a introdus eliminarea Testelor Naţionale şi introducerea Tezelor cu subiect unic. În cel de-al doilea mandat de ministru, Ecaterina Andronescu, a modificat forma în care se susţinea Bacalaureatul: trei probe de competenţe şi trei probe scrise. Daniel Funeriu a adoptat o nouă lege a educaţiei care a adus schimbări mari în învăţământ. Principalele prevederi ale acestei legi, valabile şi astăzi unele dintre ele, sunt: introducerea evaluărilor periodice şi includerea clasei a IX-a în gimnaziu, introducerea învăţământului obligatoriu de 10 clase, care cuprinde învăţământul primar şi gimnazial, obligativitatea ca învăţătorii să aibă studii superioare, iar profesorii să urmeze un master didactic. Legea din 2011 a fost modificată de trei ori prin ordonanţă de urgenţă. Prima modificare a fost adusă de Ecaterina Andronescu în scurtul mandat din 2012, când  a fost reintrodusă prevederea prin care  rectorii universităţilor pot ocupa şi funcţii ca cea de parlamentar şi de demnitate publică, cu excepţia membrilor Executivului şi a secretarilor de stat, fără să fie în incompatibilitate. Tot atunci a fost introdusă prevederea prin care profesorii universitari să poată coordona la doctorat oricâţi studenţi-doctoranzi aprobă senatul universitar, şi nu numai  8 studenţi/ profesor, aşa cum prevedea legea. De asemenea, cei care sunt în conducerea unui partid politic vor putea ocupa şi funcţia de rector. O altă modificare importantă la lege a fost adusă de Remus Pricopie în decembrie 2013, când a dat o nouă ordonanţă de urgenţă prin care clasa a IX-a rămâne la liceu, durata învăţământului obligatoriu a crescut de la de la 10 la 11 ani, fiind obligatorii clasa pregătitoare, clasele I-VIII şi IX-X. Tot ministrul Remus Pricopie a mai adus modificări importante în iunie 2014, când printr-o ordonanţă de urgenţă au fost aprobate  97 de modificări aduse atât învăţământului preuniversitar, cât şi celui superior. Printre acestea sunt: doctoranzii urmează şcoala şi la fără frecvenţă, Ministerul Educaţiei poate organiza bacalaureatul în trei sesiuni de examen, iar primarul participă la Consiliul de Administraţie al şcolii.

Învățământul prahovean, în derivă și plin de lipsuri
Inspectoratul Școlar Județean a făcut recent un raport privind starea învățământului prahovean în anul școlar 2016 – 2017, iar concluziile acestui raport sunt cât se poate de îngrijorătoare. Vă prezentăm în continuare o sinteză a acestui raport. Documentul conține date îngrijorătoare despre situația la învățătură și starea disciplinară a elevilor prahoveni. Astfel, la un număr de 33.416 de elevi din ciclul primar, au fost 508.473 absențe, dintre care motivate doar 158.508. De asemenea, la un număr de 27567 elevi din ciclul gimnazial, au fost înregistrate 1.147.182 absențe, dintre care doar 535.552 au fost motivate. Totodată mai aflăm că 21.353 elevi de liceu au lipsit la peste 1,45 milioane de ore de curs, dintre absențe fiind motivate 974.181. 


Din raport reiese că elevii de gimnaziu au fost mai chiulangii decât elevii de liceu, ceea ce pare puțin mai greu de înțeles, având în vedere capriciile vârstelor adolescentine. Totodată, mai aflăm că 55 de unități de învățământ din județ (grădinițe, școli gimnaziale, licee), funcționează în clădiri fără autorizație ISU (deci nu asigură niciun fel de securitate în cazul unui incendiu). Dintre acestea două sunt din Câmpina: Liceul Tehnologic Energetic şi Şcoala Centrală nr. 2. Din acest punct de vedere stăm mai bine decât  alte județe, dar nu avem niciun motiv de liniște. Mai ales că situația privind rezultatele la învățătură nu este nici ea prea roză. Astfel, din 90.070 de elevi înscriși la începutul anului școlar 2016-2017, au promovat puțin peste 80.000. Au rămas corigenți 4711, iar 1827 de elevi au fost declarați repetenți. De asemenea, 332 de elevi au abandonat școala, 241 s-au retras în timpul anului școlar, 458 au fost exmatriculați, înregistrându-se și 15 eliminați. 
Raportul prezintă și rezultate îmbucurătoare. Aflăm că la etapa internaţională a olimpiadelor școlare, doi elevi din Ploiești, de la Colegiul Național „Mihai Viteazul” au fost medaliați cu aur și bronz. Este vorba despre Cucu L Teodor (medalia de aur la Olimpiada Internațională de Lingvistică) și Datcu Valentin (medalia de bronz la Olimpiada Internațională Interdisciplinară Științele Pământului). 

Câmpina are cu ce să se mândrească
Documentul prezintă situaţia şi în ceea ce priveşte activităţile executate la Cluburile Copiilor din judeţ şi rezultatele obţinute la diferite concursuri. Între acestea, Clubul Copiilor din Câmpina pare să se detaşeze prin faptul că, potrivit raportului, are doar un singur cerc condus de un profesor suplinitor, spre deosebire de alte cluburi, unde numărul profesorilor suplinitori este mai mare decât al profesorilor titulari. 
Dintre activităţile desfăşurate de Clubul Copiilor Câmpina enumerăm doar câteva: Participare la proiectul POSDRU „Echange culturel de jeunes pour vivre l” Europe de citoyens” înscris în tematica „Tineret în acțiune din programul Erasmus” ce a avut loc la Savigny- le Temple, Franța; Creare contacte cu posibili parteneri cadre didactice din Franța, Spania, Norvegia, Polonia în vederea desfășurării în viitor de proiecte cu implicarea Clubului Copiilor Câmpina, cercul de Cultură și civilizația franceză; Încheierea de acorduri de parteneriat cu Şcoala Generală nr.2 și Grădinița nr.1, Câmpina, cercul de Cultura și civilizația franceză; Participare la concursul național „Culorile toamnei”, organizat de Clubul Copiilor Câmpia Turzii, 3 premii, cercul de Informatică; „Târgul meșteșugarilor” - participarea copiilor care frecventează cercul de Creație Confecții; Participare concurs internațional „Nostalgii de toamnă”, Lipova, cercul de Pictură – Grafică etc. 
Iată şi câteva dintre premiile obţinute de elevii care frecventează cercurile Clubului local al Copiilor.


Premii obţinute de Cercul Pictură – Grafică (prof. Lucia Popa): 1. Concursul Internațional De Fantezie Şi Îndemânare: Dobre Luca (premiul I); Marcu Darius (premiul al II-lea); Bărbulescu Corina (premiul al III-lea); 2. Concursul „Cuvânt Şi Culoare” (elevi calificați la faza județeană): Ionița Amalia; Vișan Claudia; Marcu Darius; 3. Concursul județean „România Te Iubesc”: Popa Alexandra (premiul II); Frațilă Alexia (premiul III).
Premii obţinute de Cercul de Matematică Aplicată în tehnica de calcul (prof. Elena Fofiu): Concurs Judeţean „Iarna, artă şi imaginaţie” - 3 premii; Concurs Judeţean „Primăvara digitală” - 3 premii; Concurs Judeţean de Informatică organizat de Palatul Copiilor Ploieşti - 17 premii; Concurs Interjudeţean de Informatică „Floare de lotus” - 7 premii; Concurs Judeţean „Infocontest” - 3 premii; Concurs Internaţional „The smartest bunny” - 5 premii.
Cu participări la concursuri şi premii câştigate se mai pot lăuda şi Cercul de Muzică vocal-instrumentală (prof. Ruxandra Brezeanu); Cercul de Creaţie Confecţii (prof. Ioana Rusea); Cercul de Automatizări (prof. Dorian Niţu); Cercul de Coregrafie (prof. Doina Spînu). 
Colegiul Național „Nicolae Grigorescu” din Câmpina nu este remarcat cum s-ar cuveni în raport, deși opt elevi ai liceului au fost calificați la faza națională a olimpiadelor școlare, iar șase din ei s-au întors cu premii ori mențiuni. Sunt repere ale învățământului câmpinean Cristina Popescu (premiul I la Olimpiada de Limba Germană – profesor: Livia Miu), Ioan Radu (premiul al II-lea la Olimpiada de Geografie – profesor: Mihai Alecu), Alexandra Buzățoiu (premiul special la Olimpiada de Biologie - profesor: Stelică Ene), Mara Merca (mențiune la Olimpiada de Limba și Literatura Română – profesor: Oana Merca) și Andreea Roșca (mențiune la Olimpiada de Religie – profesor: Elisabeta Milea). S-au mai calificat la faza națională și au obținut diplome de participare: Ionela Neagoe (Olimpiada de Limba și Literatura Română – profesor: Cristina Dinu) și Marian Dracea (Olimpiada de Geografie – profesor: Mihai Alecu). Excepţie face numele lui Mihnea Vârlan, câştigător al medaliei de bronz la Olimpiada de Matematică (profesor: Tiberiu Pătran). 
Învățământul prahovean, ca cel naţional, este în derivă, negăsindu-și încă drumul cel bun. Adică știm că a avut, încă de la începuturile sale, dascăli eminenți și elevi deosebiți, dar nu știm când se va opri exodul elevilor excelenți de azi, care vor ajunge profesioniștii remarcabili de mâine, dintre care, din nefericire, mulți vor alege calea străinătății, unde pot fi cu adevărat remarcați și recompensați la adevărata lor valoare. 
Adrian BRAD

Editorial. NOUA DEZORDINE POLITICĂ

Am parafrazat titlul unei cunoscute cărți despre noua erotică a lui Pascal Bruckner și Alain Finkielkraut pentru a metaforiza situația noastră socială. Ceea ce frapează este, pentru unii comentatori, tendința autocratică evidentă, modelul autoritar, nedemocratic de conducere, la toate nivelurile, pentru alții, dimpotrivă, haosul, incompetența, măsurile contradictorii, insuficient gîndite, sau neaplicabile. Și unii și alții au dreptate, deși cele două tendințe sînt evident contradictorii. E de minune cum au reușit niște oameni politici să se coalizeze, bazîndu-se pe un amorfism și amoralism social deplin, să facă paralele convergente și să poată guverna deopotrivă haotic și discreționar. Ceea ce mă îngrijorează nu sunt acești oameni, de o insignifianță totală, direct proporțională cu puterea pe care o au. Ci contextul. „Situațiunea”, cum zicea conu' Iancu. Europa însăși nu pare străină de cele două tendințe amintite mai sus. Numai că, în cel mai rău context, acolo calitatea intelectuală a conducătorilor este infinit superioară alor noștri. Nu mai zic de separația economicului de politic sau a justiției, lucruri acolo fixate de sute de ani. Deci într-un astfel de context european destul de încordat și cînd pare limpede că se joacă din nou pe niște mize mari, noi avem niște conducători cărora nici din greșeală nu le putem acorda prezumția de a putea gîndi în perspectivă. CV-uri măsluite, diplome dubioase, competențe profesionale nedovedire niciunde… devin miniștri. Directori. Oameni politici. Lideri de opinie. 
Am avut prilejul în zilele din urmă să discut cu oameni diferiți, de la muncitori forestieri și ciobani la scriitori, de la ingineri la elevi de liceu. Fără a se cunoaște între ei, evident, toți au dat același diagnostic: ne lipsește total capacitatea de a ne uni între noi în vederea realizării unui țel comun. Fie el o cooperativă care să comercializeze produsele agricole, fie o uniune de creație. Cineva, făcînd un sofism elementar, afirma prin anii '90 că poporul nostru este atît de individualist, încît este prin excelență făcut pentru liberalism. Nimic mai fals. Individualismul românesc este pur egoism și prostie luată din povestea lui Creangă. Liberalismul înseamnă solidaritate. Pentru încurajarea liberei inițiative. Nimic din asta în cazul SAR (statului abuziv român) și PDR (poporului dezbinat român). Statul corupt este corupt înainte de a fi fiecare dintre cetățenii sau funcționarii săi. Și primul semn de corupție este incompetența. 
Așadar, într-un context euro-strategic neplăcut de fluid și de previzibil, România nu are un destin, pentru că nu are o coloană vertebrală. Este o moluscă. Vanele speranțe pe care ni le punem în diasporă sau în tineri nu se arată articulate la o privire atentă. Primii nu vor să mai audă de țara de baștină (vorbesc de cifre mari, evident), ceilalți sunt victimele unui sistem de învățămînt traumatizant și cultivînd vesela ignoranță. Cazurile individuale nu intră în discuție, aici vorbesc de tendințe generale. Singura speranță este în regăsirea solidarității (coerenței) în jurul unui ideal național. Care ideal nu poate fi eliberarea pușcăriașilor condamnați pentru grave acte de corupție, așa cum ne propun dnii. Dragnea, Tudose, Tudorel, Tăriceanu etc. De ce nu i-ați auzi nici de frică discutînd despre confiscarea averilor dobîndite prin jaf național? Oamenii ăștia au reușit atît de bine să introducă haosul pînă și acolo unde lucrurile erau puse în ordine, încît le e foarte ușor să danseze acum pe niște ruine gălăgioase. 
Lumea tot mai invocă și azi celebra vorbă a lui Brucan cu cei 25 de ani ca să învățăm democrația și capitalismul. Observînd firește că au trecut de mult. Ce nu se observă este că intervalul ar fi fost valabil dacă societatea ar fi fost educată și s-ar fi îndreptat strict spre un capitalism liber, democratic și meritocratic. Or, toate conducerile și toți factorii de decizie au făcut de-a lungul deceniilor tot ce au putut pentru a ține societatea în stare de minorat, needucînd-o să se întoarcă mental spre viitor. Și atunci este limpede că anii au trecut degeaba, că am regresat în loc să progresăm. Să-l uităm pe Brucan, nu mai este de actualitate! Structurarea unor forțe politice noi, cum se întîmplă pe plan european cu succes, mi se pare o urgență pentru cei dedicați problemei. O formă cît mai puțin contaminată de carențele mentalității coruptei și incompetentei clase media-politice. Apariția ei ar ține de ceea ce se numește miracol istoric. O chestie pe care istoricii serioși o ignoră suveran, dar care a apărut de cîteva ori în istoria noastră. Și o perfectă scuză pentru pasivitate și non combat mioritic!
Christian CRĂCIUN

Azi şi mâine, manifestări de Ziua Armatei

Armata Română va fi sărbătorită şi local miercuri, 25 octombrie, în Parcul Tricolorului (la Soldat), acolo unde, începând cu ora 11.00, ansamblul „Brăduleţul” al Colegiului Tehnic Forestier va interpreta dansuri populare. 


Manifestările vor continua cu ceremonialul religios şi militar, respectiv  Intonarea Imnului de Stat al României (varianta corală) – elevi de la Colegiul Forestier şi Liceul Energetic; alocuţiunea de ZiuaArmatei; serviciul religios; prezentarea Steagului de identificare al Filialei Câmpina a Asociaţiei Naţionale a  Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din MApN; înmânarea de distincţii şi înaintări în grad; depunerea de coroane şi jerbe de flori; defilarea subunităţilor de jandarmi şi pompieri militari, elevi ai Şcolii de Agenţi de Poliţie „Vasile Lascăr” şi ai Colegiului Naţional Militar „Dimitrie Cantemir”, Poliţia Locală. La eveniment va lua parte şi o delegaţie de 20 de rezervişti de la Filiala Buzău a Asociaţiei Naţionale a Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere.
Astăzi, 24 octombrie, în avanpremiera Zilei Armatei Române, la Casa de Cultură „Geo Bogza” are loc, începând cu ora 13.00, un simpozion care abordează următoarele teme: „România în faţa Centenarului” – prof. dr. Gheorghe Râncu  (Societatea de Ştiinţe Istorice); „Sfinţi militari în tradiţia creştin-ortodoxă” – preot Ion Adrian Dumitru (Colegiul Naţional Militar „Dimitrie Cantemir”); „Opere comemorative de război dedicate eroilor din Războiul de Întregire Naţională" – col. (r) Marian Dulă (Asociaţia „Cultul Eroilor” Câmpina).

Municipalitatea câmpineană, preocupată de modernizarea transportului local cu bani europeni

Săptămânile trecute, accesarea fondurilor europene nerambursabile de către administrația publică locală (pentru modernizarea transportului local, amenajarea unor piste de biciclete și reabilitarea unor artere rutiere) a reprezentat tema unor discuţii aprinse în ședințe reunite ale două dintre comisiile Consiliului Local. Este vorba despre Comisia de urbanism (președinte: Monica Clinciu) și Comisia de cultură, sănătate şi sport (președinte: Florin Frățilă). Discuții pe acest subiect au purtat specialiștii executivului local încă de la finele lunii septembrie, știut fiind faptul că din 20 septembrie 2017 administrațiile locale pot depune cereri de finanțare în cadrul POR Axa 3 - „Sprijinirea tranziției către o economie cu emisii scăzute de carbon”. În cadrul acestei noi axe de finanțare, Câmpina ar putea accesa până la 10 milioane de euro, iar cofinanțarea de la bugetul local ar fi de doar 2% din valoarea proiectului. În vara anului trecut, la Câmpina a fost finalizat și adoptat Planul de Mobilitate Urbană, una dintre concluziile acestuia fiind că se impune realizarea unui serviciu public de transport local în locul externalizării acestui transport și încredințarea lui unei firme private, cum se întâmplă de câțiva ani încoace..

Prima ședință
Prima ședinţă a avut loc la sediul Primăriei, joi, 12 octombrie, şi a fost prezidată de iniţiatorii întâlnirii, consilierii Monica Clinciu şi Florin Frăţilă. Dezbaterile au avut un singur punct pe ordinea de zi: oportunitatea accesării de fonduri europene pentru modernizarea transportului public, a infrastructurii rutiere şi pentru înfiinţarea de piste de biciclete. Discuțiile nu au avut o finalitate concretă, ele sfârșind doar cu concluzia unanimă că municipalitatea trebuie să facă toate eforturile pentru a obţine finanţare europeană prin intermediul acestei noi axe ce permite depunerea de proiecte în perioada septembrie 2017 – martie 2018 în vederea dezvoltării transportului public local. Au fost prezenți atât membri ai celor două comisii, cât și reprezentanți ai Primăriei, în frunte cu edilul-șef, Horia Tiseanu. S-a subliniat dificultatea întocmirii unor documentații corespunzătoare pentru eligibilitatea proiectului, mai ales în condițiile în care municipalitatea ar trebui să înființeze un serviciu propriu de transport local, renunţând astfel la contractele externalizate și colaborarea cu firma Eliro. De asemenea, mai multe străzi ce ar putea fi modernizate cu bani europeni fac deja parte din proiectul de reabilitare sisteme de apă-canal derulat prin Hidro Prahova şi, în consecinţă, nu mai pot intra într-un alt proiect finanţat de Uniunea Europeană. 


A doua ședință
A doua şedinţă, care a avut loc miercuri, 18 octombrie, a mai clarificat puțin lucrurile, dar a ridicat și multe semne de întrebare cu privire la unele aspecte ale viitorului proiect de realizare a unui nou transport local cu bani europeni. Executivul Primăriei a promis că va veni cu o analiză completă privind implicaţiile juridice, economice şi urbanistice ale implementării acestui proiect, dar şi cu soluţii concrete pentru rezolvarea eventualelor neajunsuri. Nu a fost chiar așa. Au fost dezbătute totuși toate avantajele proiectului: modernizarea transportului public prin realizarea unui serviciu public de transport local, achiziționarea de autobuze ecologice, refacerea carosabilului și a trotuarelor de pe traseele locale de transport public, amenajarea stațiilor, realizarea de piste de biciclete și plantarea unor perdele de copaci. Deși a început o colaborare cu un consultant în legătură cu proiectul european dorit, această colaborare a evidențiat și alte probleme, cauzate în principal de legislația stufoasă și de procedurile  birocratice. Plus că Primăria nu are resurse de personal pe care să le dedice acestui proiect. Discuțiile s-au purtat pe trei direcţii principale: realizarea viitorului transportului public local prin înfiinţarea unui serviciu public sau chiar a unei societăţi comerciale subordinate Consiliului Local, reabilitarea străzilor care sunt deja implicate în alte proiecte cu finanţare europeană şi găsirea unor resurse de personal capabil să realizeze acest proiect european. Mai  mult sau mai puțin direct, reprezentanții Primăriei au dat de înțeles că ar dori continuarea actualului contract cu firma privată Eliro, spre deosebire de consilierii municipali prezenți, care erau pentru înființarea unui serviciu propriu de transport public. A fost lansată chiar ideea colaborării cu Primăria Poiana Câmpina pentru realizarea unui traseu nou, cuprins între stațiile Pram și Gara Câmpina, care este administrate de Ministerul Transporturilor, dar este situată pe domeniul comunei învecinate și legate ombilical de municipiul nostru. De asemenea, pentru rezolvarea problemei personalului care să se ocupe de acest proiect, primarul Horia Tiseanu a promis că, la viitoarea ședință ordinară a Consiliului Local, va veni cu un proiect de hotărâre privind modificarea actualei organigrame de personal a Primăriei, care să permită angajarea pe viitor a unor noi functionari.
Adrian BRAD

Centrul Montan Sinaia recrutează candidaţi pentru şcolile Jandarmeriei Române

Începând cu luna octombrie 2017, tinerii care doresc să urmeze o carieră militară în Jandarmeria Română, se pot înscrie să participe la sesiunea din ianuarie 2018 pentru a participa la concursurile de admitere în instituţiile de învăţământ postliceal din subordinea Jandarmeriei Române.
Şcolile militare de subofiţeri jandarmi „Grigore Alexandru Ghica” Drăgăşani şi„Petru Rareş” Fălticeni, au scos la concurs câte 350 locuri (din care 3 locuri pentru romi şi 2 locuri pentru alte minorităţi), pentru tinerii cu vârste între 18 – 27 ani şi care trebuie să îndeplinească anumite cerinţe care pot fi găsite pe site-urile respectivelor unităţi de învăţământ sau pe site-ul jandarmiimontanisinaia.ro.
Termenul de înscriere pentru participarea la concursul de admitere este de 05.12.2017 şi se poate face la sediul Centrului de Perfecţionare a Pregătirii Cadrelor Jandarmi Montan Sinaia, Drumul Cotei 1400, nr. 6, tel.: 0244.311699, la lucrătorii de resurse umane, care vor asigura consilierea şi îndrumarea candidaţilor spre instituţia de învăţământ care corespunde cel mai bine aspiraţiilor viitorilor recruţi, pregătirii şi aptitudinilor pe care le au.


Care sunt avantajele învăţământului militar?
În primul rând un loc de muncă asigurat, beneficiază de şcolarizare gratuită, soldă lunară, transportul gratuit la şi de la domiciliu pe durata vacanţelor, pregătire profesională corespunzătoare standardelor ocupaţionale şi nu în ultimul rând, condiţii adecvate de pregătire (echipament, cazare, masă, asistenţă medicală etc.).
Centrul de Perfecţionare a Pregătirii Cadrelor Jandarmi Montan Sinaia
Relaţii Publice

Lansare program burse de studiu în Marea Britanie

Asociația „Ține de Noi” împreună cu Conferința Directorilor din Marea Britanie (Headmasters' and Headmistress' Conference), o entitate ce reunește peste 100 din cele mai performante școli din Marea Britanie, anunță lansarea unui concurs pentru obținerea unui număr de burse de prestigiu în Marea Britanie. Programul de burse al HMC oferă elevilor oportunitatea de a petrece al treilea an de liceu (clasa a XI-a) într-o școala indepedentă din Marea Britanie, printr-o bursă pentru 2 ani care acoperă taxa şcolară anuală, cazarea și cheltuielile de masă. Marea majoritate a burselor acoperă în totalitate costurile, însă există și burse parțiale, care acoperă între 50% – 70% din costuri. De reţinut, totuşi, faptul că părinții elevilor care au reușit să obțină burse complete vor trebui, de asemenea, să plătească o taxă pentru proiectele HMC pentru a acoperi costurile administrative ale programului de burse. Această taxă este în prezent de 1750 de lire sterline pentru studenții care provin din sau dețin cetățenia unei țări din SEE (Spaţiul Economic European) și 1250 de lire sterline pentru cei care nu provin din aceste ţări.
Perioada de studii petrecută în Marea Britanie este recunoscută de Ministerul Educației și Cercetării Științifice. Parcurgerea unor examene de diferență va fi necesară, în funcție de materiile studiate în Marea Britanie.
În anii trecuți peste 100 de elevi români au petrecut câte un an sau doi în această bursă, ajungând apoi studenți la facultăți eminente, precum: Oxford, Cambridge, London School of Economics. 
Detaliile referitoare la acest program, precum şi materialele necesare pentru depunea dosarelor se găsesc la următoarea adresă de internet: http://tinedenoi.ro/burse-academice.


Criterii de eligibilitate:
• să fie inscriși într-o formă de învățământ de nivel liceal, fiind în prezent (anul școlar - 2017-2018) în clasa a X-a;
• să nu ocupe, la momentul înscrierii, un loc într-o școală din Marea Britanie;
• venitul părinților (brut, combinat) pe anul 2017 să nu depășească echivalentul în lei a 30.000 lire;
• vârsta elevului trebuie să fie, la 1 septembrie 2018, între 16 ani și 17 ani si 6 luni - nu pot aplica decât elevii care, la data menționată, nu depășesc vârsta maximă admisă. Data nașterii aplicantului ar trebui să se încadreze între 01.02.2001 și 01.09.2002.
Transmiterea documentelor se va face inițial în format electronic, urmând ca, într-o etapă viitoare, după selecția preliminară, elevii acceptați pentru concursul final să transmită și fizic documentele la o adresă indicată ulterior.
Termenul limită pentru aplicațiile electronice este data de 1 noiembrie 2017

Anul 1937 în viaţa politicã prahoveanã

Anul 1937 a avut o semnificaţie deosebitã, deoarece a marcat falimentul democraţiei româneşti interbelice, în urma celor mai corecte alegeri desfãşurate în acea perioadã. În acest fel, şi-a arãtat roadele politica regelui Carol al II-lea, de subminare a regelui democratic. Frãmântãrile din viaţa politicã a ţãrii s-au reflectat şi în judeţul Prahova.


La guvernare se afla Partidul Naţional Liberal, prim-ministru fiind Gheorghe Tãtãrescu, un exponent fidel al politicii lui Carol al II-lea. Disensiunile dintre bãtrânii şi tinerii liberali s-au manifestat şi în Prahova. În fruntea organizaţiei judeţene de aici ajunsese Petre Bejan, exponent al tinerilor liberali, fiind, de altfel, subsecretar de stat în guvernul Tãtãrescu.[1] Întrucât se apropia sfârşitul mandatului guvernului, Bejan şi colaboratorii sãi au trecut la pregãtirea campaniei electorale. Dupã cum se arãta în ziarul „Ploieştii” din 28 ianuarie 1937, în sala Roxi din capitala judeţului, a avut loc o reuniune liberalã în care Bejan a fãcut apel la sprijinul tineretului şi a procedat „la împãrţirea cãmãşilor galbene arcaşilor din sectoare şi cantoane, precum şi insigna cu figura domniei sale“.[2] Ziarul, ostil liberalilor, lanseazã acuzaţia cã „dl. Bejan şi dl. Creţoiu au organizat formaţii militare cu scopul de a provoca rãzboi civil în alegeri, la fel cu organizaţiile cãmãşilor negre ale dreptei“.[3] În continuare este invocatã încãlcarea legii: „Este posibil ca dl. subsecretar de stat Bejan sã înfrângã legea votatã de guvernul cãruia îi aparţine şi sã constituie la Ploieşti gãrzile cãmãşilor galbene, cu scopul de a se servi politiceşte de arcaşii rãspândiţi în cantoane pe tot cuprinsul acestui judeţ?“[4]
La 11 aprilie 1937, a avut loc pe terenul sportiv din Sinaia, o întrunire a tineretului liberal din localitãţile de pe Valea superioarã a Prahovei. În cuvântarea sa, Petre Bejan a spus: „Partidul Naţional-Ţãrãnesc, o îndreptãţitã speranţã a ţãrii, are dubioase legãturi cu stânga. În diferite alegeri, carteluri cu ei, manifeste în casa lui Brezeanu, saluturi cu pumnul la întrunirile lor etc., dovedesc aceasta. Lipsesc criteriile care ne-ar îndreptãţi sã-i considerãm continuatori ai operei de conducere a statului, iar cei de dreapta au emblemã crucea încârligatã pe care o vedem pe steagurile şi braţele hitleriste. În dilema aceasta, Partidului Liberal îi revine misiunea patrioticã de a ţine pe linia  cu adevãrat naţionalã, cu început în formula originalã şi aprioricã a regretatului Vintilã Brãtianu „prin noi înşine“, cãci de le-am lãsa pe aceste singure douã curente, ţara noastrã ar ajunge teatrul luptelor între cei ce salutã cu pumnul şi cei cu zvastica pe mânã, ca în altã ţarã mare cu frumos trecut istoric pradã astãzi sfâşierii“. (În „Tribuna Prahovei” din 18 aprilie 1937).[5]
Acţiunea de propagandã electoralã nu putea ocoli Câmpina, important centru industrial al judeţului. La 3 octombrie 1937, sosea în localitate Petre Bejan, G. Bondoc, prefectul judeţului Prahova, C. Ionescu Sinaia, inspector general şcolar şi alţi fruntaşi liberali. Ei au fost întâmpinaţi la noua cazarmã construitã în oraş de cãtre deputatul Victor Rãdulescu, Ionel Ionescu, primarul oraşului şi alţi membri ai organizaţiei liberale de aici. În cadrul adunãrii ţinute la clubul Partidului Liberal, Victor Rãdulescu a solicitat sã se renunţe la intenţia Ministerului Aerului şi Marinei de a face un aeroport militar la Câmpina, deoarece ar fi fost expropriate circa 700 de familii.[6] Petre Bejan a fãcut o prezentare a realizãrilor guvernului, relevând şi „prosperitatea edilitarã din Câmpina“.[7] A urmat, conform tradiţiei, o masã comunã, care s-a servit pe dealul Muscel, la castelul de apã, într-un umbrar.[8]
Partidul Naţional Ţãrãnesc, cel mai puternic partid politic din opoziţie, a fost marcat de frãmântãri şi dispute interne. Acestea s-au manifestat şi în cadrul organizaţiei prahovene. Existau douã grupuri rivale angajate în lupta pentru şefia acesteia, şi anume cel condus de Dimitrie Mezincescu şi Mircea Botez şi cel având în frunte pe Constantin G. Brezeanu şi Cristel Ceauşoglu.[9] În ziarul „Acţiunea” din 20 iunie 1937 se afirmã cã Mezincescu, profesor universitar la Bucureşti, nu poate cunoaşte situaţia existentã în judeţ, concluzionându-se cã: „sistema şefilor trimişi de la centru o fi bunã, dar nu prea se potriveşte în Prahova“.[10] În ziarul „Ploieştii”, din 7 septembrie 1937, se face propunerea ca Mezincescu sã fie proclamat preşedinte de onoare, iar conducerea efectivã sã revinã lui Constantin Brezeanu, fost primar al oraşului Ploieşti. El este caracterizat în felul urmãtor: „are calitãţi de vrednic luptãtor, încât dl. Bejan a cãutat sã scape de controlul sãu în consiliul comunal, propunându-se suspendarea sa pânã ce Curtea de Casaţie se va pronunţa într-un proces cu o societate de transporturi cãreia pe timpul primariatului d-sale i-a interzis sã treacã pe bulevardul oraşului“.[11] În cele din urmã s-a ajuns la o soluţie de compromis, Constantin Brezeanu şi Cristel Ceauşoglu ocupând primele douã locuri pe lista pentru Camera Deputaţilor iar Dimitrie Mezincescu primul loc în lista pentru Senat.[12]
Frãmântãrile nu au ocolit nici organizaţia din Câmpina a Partidului Naţional Ţãrãnesc. Astfel, la 9 octombrie 1937, ora 21, la locuinţa lui Pavel Boarfã din strada I.C. Brãtianu, a avut loc o întrunire a membrilor P.N.Ţ. care simpatizau cu gruparea avocatului Nicu Boceanu. Din Telega au participat Nicu Grecu, preşedintele organizaţiei naţional-ţãrãniste din comunã şi Constantin Drãguşin, petrolist. Avocatul Boceanu l-a criticat pe Constantin Boeru, şeful organizaţiei naţional-ţãrãniste din Câmpina „care fraternizeazã cu liberalii şi nu iese din cuvântul deputatului Victor Rãdulescu“.[13] Conform obiceiului vremii, întrunirea s-a încheiat cu o masã comunã care a durat pânã la orele 3 dimineaţa. [14]
Echilibrul existent între PNL şi PNT a fost evidenţiat cu ocazia alegerilor parţiale care au avut loc în 20 de comune prahovene, în august 1937. Astfel, liberalii au obţinut 2666 de voturi, iar naţional-ţãrãniştii 2086. Un succes important al celor din urmã s-a înregistrat în comuna Telega, unde au obţinut 3 mandate, iar liberalii 2.[15]
Un partid care cãuta sã-şi lãrgeascã baza socialã a fost Partidul Ţãrãnesc Radical, condus de Grigore Iunian, care pãrãsise PNT şi era recunoscut pentru convingerile sale democratice.[16] La 14 februarie 1937, la Câmpina s-a inaugurat „Casa de Sfat“ a organizaţiei locale a acestui partid, în prezenţa a 50-60 de persoane şi a unor invitaţi veniţi de la Ploieşti. Gh. Niculescu Malu, preşedintele organizaţiei locale, a specificat cã aceasta a reuşit dupã numai un an de activitate, sã cuprindã circa 250 de membri.[17] Ştefan Popescu Filiuţã, fost prefect al judeţului Prahova, l-a criticat pe deputatul liberal Victor Rãdulescu, afirmând cã acesta avea în mâinile sale conductele de gaze, apã potabilã, depozitele de lemne, iar dacã vreun cetãţean câmpinean nu-i era pe plac dãdea ordin sã i se opreascã gazele, sã i se taie lumina etc.[18] Adunarea s-a finalizat printr-o masã la restaurantul „Terasã“, dupã care s-a mers la cârciuma „Gheorghiţã Zãcãtoare“ unde s-au servit gustãri  şi vin, cheltuielile fiind suportate de organizaţie.[19]
Dintr-un raport al Comisariatului de poliţie Câmpina, din februarie 1937, reiese cã Partidul Ţãrãnesc Radical înaintase Ministerului Muncii un memoriu din partea a 400 de şomeri din localitate, arãtând cã aceştia mor de foame, iar cifrele date de primãrie cu privire la şomaj erau inexacte.[20] În raport se aratã cã: „în localitate nu avem şomeri decât zugravi şi muncitori care vin din Ardeal în cãutare de lucru în mod permanent, dar nu sunt stabili aici“.[21]
Sub conducerea lui Alexandru Vaida-Voievod, fost membru de marcã al PNT, activa „Frontul Românesc“, organizaţie având caracter naţionalist. Aceasta milita pentru „numerus valahicus“, ceea ce însemna proporţionalitatea în sens etnic în toate funcţiile publice, „valahii“ urmând sã aibã o pondere de 80%.[22] La 21 mai 1937, în saloanele restaurantului C. Frânculescu din Câmpina a avut loc o întrunire a membrilor „Frontului Românesc“ din localitate, la care au participat şi invitaţi de la Ploieşti. În cuvântarea sa, profesorul Mihail Croniv-Panu, preşedintele organizaţiei câmpinene, afirma cã: „suntem prima organizaţie politicã care nu urmãrim un interes personal“. Profesorul Dimitrie Ralea, vicepreşedintele organizaţiei din Câmpina, susţinea cã: „În localitatea noastrã plinã de strãini şi comunişti, sunt foarte mulţi care sufleteşte sunt alãturi de noi, dar care nu se pot manifesta de frica concedierii din slujba ce ocupã” („Ecoul Prahovei” din 28 mai 1937).[23]
Constituit prin fuziunea dintre Partidul Naţional-Agrar cu Liga Apãrãrii Naţional Creştine, Partidul Naţional-Creştin, condus de Octavian Goga şi A.C. Cuza, avea o orientare de dreapta şi o ideologie antisemitã. Programul sãu prevedea modificarea Constituţiei în vederea întãririi puterii executive, aplicarea unui „numerus clausus“ în toate instituţiile şi întreprinderile din România şi revizuirea cetãţeniei acordate evreilor dupã 1919.[24] La 31 octombrie 1937 avea loc adunarea organizaţiei prahovene a Partidului Naţional-Creştin în casa din Ploieşti a lui Ion G. Obrocea, preşedintele acesteia. În alocuţiunea sa, Obrocea considera deschisã criza politicã şi cerea ca fiecare „luptãtor“ sã fie la datorie pentru izbânda ideilor lui Cuza şi Goga. Avocatul V. Niţã considera liberalismul şi ţãrãnismul doctrine la care aderã „toate elementele strãine“, considerând cã naţionalismul este salvarea.[25] Deşi erau activi şi aveau ca organizaţie paramilitarã „lãncierii“, influenţa naţional-creştinilor era modestã, fapt dovedit de alegerile parţiale din 20 de comune prahovene, în care nu au obţinut decât douã mandate de consilieri comunali.[26]
În anul 1937 mişcarea legionarã se afla în ascensiune şi ca urmare a compromiterii regimului democratic în timpul guvernãrii liberale conduse de Gh. Tãtãrescu. Dupã scoaterea Gãrzii de Fier în afara legii, mişcarea legionarã a revenit în viaţa politicã sub forma Partidului „Totul pentru Ţarã“.
În februarie 1937, „cãpitanul“ Corneliu Zelea Codreanu adresa o circularã şefilor legionari de judeţe în care arãta cã autoritãţile s-au speriat „nu din cauza dezordinei ci din cauza ordinii“ existente în timpul înmormântãrii lui Moţa şi Marin, fruntaşii legionari morţi în Spania.[27] El afirma cã: „Niciodatã mişcarea legionarilor pentru a birui nu va recurge la ideea de complot sau loviturã de stat. Consider aceasta ca o prostie. Mişcarea legionarã nu poate birui decât o datã cu desãvârşirea unui proces interior de conştiinţã a naţiunii române. Când acest proces va cuprinde majoritatea românilor şi se va desãvârşi, biruinţa va veni atunci automat, fãrã comploturi şi fãrã loviturã de stat.[28]
Într-o altã circularã, Codreanu îl caracteriza pe Iuliu Maniu ca fiind „un om corect şi de ţinutã moralã, într-o ţarã care moare în fiecare zi din lipsã de o ţinutã moralã şi de corectitudine“, recunoscând însã cã nu se aflau în „aceleaşi tabere de pãreri“.[29]
Instrucţiunile trimise de conducere şefilor de organizaţii legionare prevedeau ca în propaganda fãcutã în rândul ţãranilor sã se accentueze punctul din programul Gãrzii de Fier referitor la „pedeapsa capitalã pentru acei ce au furat banul statului şi au fãcut afaceri pe spinarea statului“.[30]
La Câmpina, legionarii au constituit o tabãrã de odihnã. Prezenţa lui C.Z. Codreanu în localitate este doveditã de un raport al Comisariatului de Poliţie, în care se arãta cã: „Legionarii sunt în continuã activitate, au spoit şopronul, au trasat şosele cu pietre spoite cu alb, pentru a nu se cãlca toatã iarba, au adus lemne şi scânduri pentru construirea de barãci pentru cazuri de ploaie, au fãcut closet, au curãţit izvoarele şi fântânile şi lucreazã acum la curãţirea parcului“.[31] Tabãra a fost desfiinţatã de autoritãţi, ceea ce a provocat protestul legionarilor. Avocatul legionar Popescu declara cã: „va veni o zi când legionarii nu vor mai asculta de nimeni şi atunci vor întrona dreptatea“.[32]
Într-un raport al Siguranţei, din septembrie 1936, se semnala ascensiunea mişcãrii legionare evidenţiindu-se cã în Prahova „numãrul cuiburilor şi al membrilor sporeşte necontenit fiind aproape dublu în raport cu lunile trecute“.[33] Se acţiona şi pentru atragerea elevilor. Poliţia sesiza cã: „elevii de la clasa a III-a în sus formeazã o grupare legionarã numitã «buchet», iar la fete aceastã grupare se numeşte «cetãţue»“.[34]
Legionarii au provocat unele incidente în timpul campaniei electorale. La Ploieşti, în noaptea de 13-14 decembrie 1937, „un grup de 12-15 legionari s-au luat la ceartã şi la bãtaie cu 7-8 cuzişti, pe motiv cã aceştia le-au rupt afişele. Intervenind gardienii din posturile apropiate, au încercat a-i conduce la Chesturã. Ajungând în dreptul cofetãriei «Regina Maria» din strada Kogãlniceanu, unul dintre legionari a aruncat trei petarde şi în învãlmãşeala produsã, au dispãrut“, se arãta într-un raport al Siguranţei.
Criza democraţiei româneşti era evidenţiatã în ziarul „Ploieştii” din 29 aprilie 1937, unde se scria cã: „Avem 63 de formaţii politice, mai multe decât în orice ţarã din lume. Batem fãrã îndoialã recordul! De aceea şi stãm atât de bine sub toate raporturile cu atâţi frãmântãtori de idei şi strãlucite programe. Adevãrat Babilon!“[35]
Dupã cum este cunoscut, la alagerile din 1937 nici un partid nu a reuşit sã obţinã cele 40% din voturi, necesare pentru a avea majoritatea în Camera Deputaţilor. În ceea ce priveşte judeţul Prahova, s-au obţinut opt mandate de deputat. Patru dintre acestea aparţineau liberalilor, douã naţional-ţãrãniştilor, unul legionarilor şi unul liberalilor conduşi de Gheorghe Brãtianu.[36]
Rezulatatul nedecis al alegerilor a favorizat planurile lui Carol al II-lea care, dupã scurta guvernare a Partidului Naţional Creştin, a instaurat în februarie 1938 un regim de autoritate monarhicã. Fragilitatea democraţiei româneşti interbelice a fost demonstratã de faptul cã bãtãlia finalã pentru instaurarea acestui regim nu s-a dat între rege şi forţele democratice, ci între acesta şi totalitarismul de extremã dreaptã.[37]
                                               
  Marius ZAHARIA
Note:
1. Stelian Neagoe, Istoria guvernelor României, Buc., 1995, p. 118; 2. Constantin Dobrescu, Mihai Rachieru, Ion Şt. Baicu, Viaţa politicã prahoveanã, 1919-1938, Ceraşu, 2000, p. 401; 3. Ibidem; 4. Ibidem, p. 402; 5. Ibidem, p. 410; 6. Ibidem, p. 421; 7. Ibidem; 8. Ibidem; 9. Ibidem, p. 402; 10. Ibidem, p. 415; 11. Ibidem, p. 420; 12. Ibidem, p. 427; 13. Ibidem, p. 422; 14. Ibidem; 15. Ibidem, p. 419; 16. I. Scurtu, Gh. Buzatu, Istoria românilor în sec. XX, Buc., 1999, p. 292; 17. C. Dobrescu, M. Rachieru, I. Şt. Baicu, op.cit., p. 404; 18. Ibidem; 19. Ibidem, p. 405; 20. Ibidem; 21. Ibidem; 22. I. Scurtu, Gh. Buzatu, op.cit., p. 303; 23. C. Dobrescu, M. Rachieru, I. Şt. Baicu, op.cit., p. 413; 24. I. Scurtu, Gh. Buzatu, op.cit., p. 306; 25. C. Dobrescu, M. Rachieru, I. Şt. Baicu, op.cit., p. 423; 26. Ibidem, p. 419; 27. Ibidem, p. 405; 28. Ibidem; 29. Ibidem, p. 406; 30. Ibidem, p. 409; 31. Ibidem, p. 415; 32. Ibidem, p. 416; 33. Ibidem, p. 420; 34. Ibidem, p. 421; 35. Ibidem, p. 412; 36. Ibidem, p. 430; 37. Florin Constantiniu, O istorie sincerã a poporului român, Buc., 1997, p. 348. 

(Articol apărut în revista "Câmpina literar-artistică şi istorică", supliment al ziarului "Oglinda de Azi", nr. 3 şi nr. 4/ 2006; nr. 5/ 2007)

„Pacienţii politici” (6)

Anul 2012 va rămâne unul de referinţă în politica românească postdecembristă. Decăderea regimului portocaliu, patronat de Traian Băsescu şi apogeul alianţei social-liberale (USL) - victoria zdrobitoare în alegerile locale şi parlamentare - au adus importante modificări în mentalul colectiv al societăţii româneşti. Divizaţi brutal de ciocnirea celor două blocuri politice, românii au văzut doar ceea ce li s-a arătat, fără să poată înţelege în profunzime dimensiunea jocurilor politicianiste din culise.
Volumul „Pacienţii politici”*, pe care îl publicăm acum în serial, îşi propune să scoată la lumină aspecte importante din partea nevăzută a politicii locale, judeţene şi naţionale: jocurile din jurul puterii, camaraderiile de conjunctură şi, pe alocuri, impostura, care inevitabil vor duce, în anii următori, la prăbuşirea eşafodajului.

19 februarie 2012. Pentru noi şi pentru partid. Vreme câinoasă. Dimineaţă, la prima oră, şedinţă de organizare la stabilimentul lui Vigu, pizzeria La Strada. Am încercat să creionăm strategia de campanie. Multe idei creţe, nimic concret! Activiștii n-aveau chef de politică într-o zi de duminică. Am închis repede taraba. Vizibil afectat de apatia din jur, Vigu a găsit momentul să ne anunţe că nu îşi doreşte să candideze la prima funcţie a oraşului, dar o face pentru noi și pentru partid. Seara, la o discuţie între patru ochi, am încercat să aflu ce se ascunde în spatele acestei mărturisiri surprinzătoare. A evitat răspunsul, dar a lăsat de înţeles că nu este agreat în cercurile oamenilor importanți din oraş. Așadar, negocierile cu ixuleștii au intrat într-o zodie neagră. 

21 februarie 2012. Geambaşul de primari. Negocieri dure în USL Prahova. Senatorul pesedist Biţă se opune vehement candidaturii lui Vigu şi ţine morţiş să-l impună pe chirurgul Călin. Explicabilă vendeta senatorului, din moment ce altă dată Vigu a refuzat categoric să accepte transferul lui Biţă din PDL în PNL. E vremea mâncătoriei şi geambașul de primari (așa cum se autointitulază senatorul) ştie bine lecţia asta. Conflictul aduce irecuperabile pierderi de timp. Poate că asta se și dorește!
Minunat! Avem director de campanie electorală. Vigu l-a numit pe Dănilă, aghiotantul servil și fără vreo tangenţă cu fenomenul. Ne mai lipsesc candidatul, strategia şi organizarea.

22 februarie 2012. Dezvăluiri răsuflate. Conferință de presă a USL Câmpina. Cred că s-a întâmplat ceva în „paradis” de a ieșit nea Nelu, viceprimarul, cu pliciul la pedelişti. 
Note de reporter din declaraţia viceprimarului: „Unii reprezentanți ai Consiliului Local nu au serviciu și nu fac altceva decât să stea toată ziua călare pe primar să dea lucrări pentru firmele pe care le susțin. În decembrie 2011, pentru aceștia s-au inventat tot felul de lucrări publice, cum ar fi aleea de acces la stadionul Rafinăriei, făcute de firme care-l aveau ca diriginte de șantier pe D. Telegescu, consilier PDL. Și pentru că tot suntem în pragul unui concurs la Primărie, pentru ocuparea unui post la Starea Civilă, nu vă ascund că postul este pregătit pentru fata consilierului Telegescu, care este şi vicepreședinte la Organizația de Tineret a PDL Câmpina. Așa că toate relele care se întâmplă la nivel național se întâmplă și la Câmpina (...). Un alt consilier client PDL care trăiește din bani publici este Elvis Arghir, fost liberal, căruia PNL i-a retras sprijinul politic. Acesta condiționează votul său (prin care majoritatea pedelistă din Consiliul Local poate aduna 2/3 din voturi, necesare în anumite situații) de obținerea unor lucrări pentru firmele sale. De fapt, firmele nu sunt ale lui, ci ale fraților și cumnaților săi”. 
Tare nea Nelu! Striveşte muştele corupte! Știe că ăstora le e teamă să bâzâie și are destul tupeu să arate cu degetul. L-am întrebat, din curiozitate, dacă nu îi este teamă că a deschis Cutia Pandorei! Am primit şi răspunsul, de fără frecvenţă: „Ce cutie, mă? Care cutie? Să îndrăznească! Îi bag cu capu-n cutie!”

23 februarie 2012. Gazetăria nu e azil de poeți! „Prietenii” mei din politică şi din administraţie se dau de ceasul morţii auzind că am mari şanse să ajung în legislativul local. Mi-a ajuns la urechi (colegul Mirel mă informează, din surse sigure) că pedeliştii şi pesediştii, la unison, fac presiuni asupra lui Vigu să mă treacă pe linie moartă. Îi deranjez rău de tot pe criticabili! Asta nu face decât să confirme că le este teamă de sosirea mea în administrație și că am avut dreptate în tot ceea ce am scris, ani de zile, despre ei. Mi-am făcut datoria. Gazetăria nu e un azil de poeți, așa cum politica nu ar trebui să fie un cuib de viespi.
Umblă zvonul că protejatul deputatului Serghei, karatistul Valjan, va candida la Poiana Câmpina. Mutare inteligentă în perspectiva alegerilor parlamentare! Are nevoie de cât mai mulţi primari în Colegiul 2 şi acţionează în consecinţă. Ăştia trăiesc din politică şi sunt dispuşi să facă orice pentru a rămâne agățați la putere. Sunt diabolici! Cum să te ducă mintea să candidezi într-un loc de care nu te leagă nimic și în care nu te cunoaște aproape nimeni?!
Florin Frăţilă
(va urma)
*) „Pacienţii politici”, Editura Fundaţiei Culturale Libra, 2015
Episodul anterior poate fi citit AICI