16 ianuarie 2018

Cel mai mare proiect european la care Câmpina a fost parte a ajuns şi cel mai detestat de către câmpineni

Așa cum se știe, Câmpina și alte multe orașe și comune din acest județ au făcut parte, în anii trecuți, din proiectul cu fonduri europene „Reabilitarea şi modernizarea sistemelor de apă şi canalizare din judeţul Prahova”. Proiectul a fost gestionat de operatorul regional de apă-canal Hidro Prahova, care a fost creat special în acest scop de către Consiliul Judeţean, în urma unei asocieri cu peste 40 de localităţi prahovene, dintre care Câmpina era cea mai importantă. Fără Câmpina ar fi fost aproape imposibil de conceput existenţa acestui proiect european şi a operatorului regional agreat de UE pentru a coordona lucrările unei asemenea investiţii extrem de importante. Proiectul a fost implementat de SC Hidro Prahova SA în opt aglomerări urbane, hotărându-se ca perioada de derulare a investitiilor să fie 2010 – 2015. Valoarea totală a proiectului  a fost de aproape 163 milioane de euro, din care circa 16,5 milioane reprezentau cheltuieli neeligibile. De menționat că la Câmpina lucrările de modernizare a sistemelor locale de apă şi canalizare ar fi trebuit să se facă pe aproape 70 de străzi, iar finanţarea europeană alocată municipiului nostru, conform documentației aferente, se ridica la opt milioane de euro. Deşi municipalitatea locală se aştepta ca investiţia la Câmpina să înceapă din 2011, conform importanţei municipiului în asociaţia amintită, lucrările au început abia în primăvara anului 2014. Ele au pornit foarte greu și s-au terminat foarte prost, doar 40 % dintre  lucrări fiind realizate în orașul nostru. Dar dacă ținem cont că la multe canalizări realizate nu s-au făcut branșamentele corespunzătoare, putem spune că procentul reușitelor este mult mai mic. Contractul de executare a lucrărilor a fost semnat cu asocierea dintre firmele Cast Băneşti şi Concivic Slobozia, câştigătoarea licitaţiei organizate în acest scop. Deși termenul limită al contractului a fost inițial de 14 iulie 2015, existând varianta prelungirii sale până la finalul anului, cu penalităţi aferente întârzierii lucrărilor.

Lucrări executate de mântuială

Calitatea lucrărilor executate de cei de la Concivic Slobozia i-a adus, de multe ori, la exasperare pe locuitorii străzilor pe care s-a intervenit. Lucrătorii de la Concivic au fost consideraţi de presa locală „Doreii” investiţiei, deoarece lucrările lor au fost presărate cu multe incidente, dar şi accidente. Astfel, din cauza neasigurării zidurilor şi malurilor, pe strada Crişuri a fost prins un muncitor într-o groapă adâncă, după ce pământul de pe maluri s-a surpat peste el. Tot cei de la Concivic au reuşit „performanţa” de a realiza cu mare întârziere o nouă canalizare menajeră pe un tronson de 300 de metri al Bulevardului Carol I, investiţia desfăşurându-se cu multe sincope: surpări de trotuare pe lungimi apreciabile, copaci prăbuşiţi, vechile conducte sparte de cupele excavatoarelor, schimbarea soluţiei tehnice etc. De multe ori, în conferinţe de presă ori în emisiuni televizate, primarul Horia Tiseanu şi-a exprimat nemulţumirea în legătură cu calitatea lucrărilor executate de firma Concivic. 



Cel mai important program european. Și cel mai hulit.

Au fost dese criticile reprezentanților municipalității câmpinene  îndreptate spre Hidro Prahova, acuzată că nu urmăreşte şi coordonează cum trebuie derularea investiţiilor, dar cei din conducerea operatorului de apă-canal nu au avut nicio reţinere în a redirecţiona acuzaţiile spre firmele constructoare. Nici după mărirea numărului de echipe de intervenţie, lucru întâmplat o dată cu implicarea companiei Cast în execuţia lucrărilor, situaţia nu s-a îmbunătăţit prea mult. Cu toate acestea, diriguitorii Hidro Prahova nu au avut nicio jenă în a-i declara răspunzători pentru derularea deficitară a lucrărilor pe cei din conducerile Primăriei Câmpina şi Consiliului Judeţean. Programul european de modernizare a infrastructurii municipiului câmpinean ar fi trebuit finalizat în iulie 2015, dar el a primit ulterior finanţare (cu aferente penalităţi de întârziere) până la sfârşitul anului 2015. În noiembrie 2015, când era clar că programul avea să fie un eșec imens, a fost organizată o ședință extraordinară a Consiliului Local Câmpina,  cu invitarea operatorului judeţean de apă Hidro Prahova şi a executanţilor lucrărilor de extindere şi reabilitare a canalizărilor oraşului. Ședința ar fi trebuit să rezolve problema canalizărilor neterminate şi a celor neîncepute, dar  nu a rezolvat nimic. Au fost avansate - mai direct, mai pe ocolite, mai cu tărie, mai cu jumătate de gură - doar soluţii ipotetice şi teoretice pentru un oraş care, practic, arăta ca după un bombardament. Nici cei invitaţi nu s-au înghesuit să participe. Aşa că au catadicsit să vină la această importantă întâlnire doar reprezentanţi ai Hidro Prahova (preşedintele Adrian Semcu şi trei subalterni).  Nimeni de la antreprenorul general, Cast SRL Băneşti. Nimeni de la Concivic, firma subcontractantă de lucrări. Astfel, nemulțumirea câmpinenilor legată de acest program european de dezvoltare a orașului a atins cote nebănuite, credibilitatea Hidro Prahova prăbușindu-se odată cu nervii locuitorilor tuturor străzilor pe care s-a intervenit cu diverse lucrări.


Singura scăpare, încă o fazare

Nemulțumită că nu i s-au plătit zeci de milioane de lei pentru lucrări executate, firma Cast s-a retras, reziliind unilateral contractul. Până la urmă, tot programul european accesat de Hidro Prahova, de reabilitare şi extindere a reţelelor de  apă-canal din localităţile prahovene asociate, a avut o finanţare de circa 200 de milioane de euro. La o asemenea sumă, nu e de mirare că şi interesele participanţilor au fost pe măsură. S-a susținut, dar nu s-a putut dovedi nici până în ziua de azi o asemenea susținere, că  la Câmpina lucrările au fost realizate în proporție de 45%. Conform contractului, în orașul nostru ar fi trebuit să se reabiliteze sistemul de canalizare menajeră pe o lungime de 2113 metri. De asemenea, să se extindă reţeaua de canalizare menajeră pe o lungime de 26.721 metri, să se realizeze 764 de cămine de vizitare şi 16 staţii de pompare. Nicio staţie de pompare nu s-a realizat. Lucrările au început în aprilie 2014. Au fost organizate aproape săptămânal așa-zise „ședințe de progres”, care s-au dovedit a fi, la finalul lor, încărcate toate de regres. Hidro Prahova nu a prezentat niciodată grafice de lucrări (realizate sau urmând a fi realizate), iar în lipsa acestora, nici Primăria nu a putut emite autorizații de construire. Cei de la Hidro se plângeau că nu pot executa lucrări fără aceste autorizații, iar Primăria că nu le poate emite fără a avea ca fundament un grafic de lucrări. Și tot așa, pe loc, pe loc, pe loc… Ca la români. Uniunea Europeană s-a gândit probabil să acorde fonduri de dezvoltare a infrastructurii de apă-canal doar unor operatori regionali, tocmai pentru a sparge zidurile birocrației românești, neînțelegând nimic din specificul genetic al poporului nostru, și nici din cutuma „parandărătului” românesc, născut din alegerea pe criterii extrem de dubioase a subcontractorilor chemați să excecute în cea mai mare măsură lucrările de construcții.  Nici până azi nu a fost reabilitată reţeaua de canalizare menajeră pe tronsoane importante de pe străzile Calea Doftanei, Mihai Eminescu, Mihail Kogălniceanu, Orizontului, Republicii.  Nu a fost extinsă canalizarea menajeră pe următoarele străzi: aleile Cerbului, Fagului, Rândunicii, străzile Salciei, Bobâlna, Buciumului, Calea Doftanei, Conductelor, Dealului, Grindului, În Luncă, Lt. col. Oprescu, Muscelului, Petre Liciu, Pictor Grigorescu, Plevnei, Podului, Privighetorii, Rahovei, Redutei, Rezervoarelor, Salcamului, Sondei, Tg Mureş, Târnava Mare, Târnava Mică, Victor Babeş, Voila. La întrebările consilierilor, numai Adrian Semcu a răspuns, dar răspunsurile sale nu au mulţumit niciun reprezentant al administraţiei publice locale. Aşa că nu se ştie nici acum cine trebuie tras la răspundere pentru lipsa continuă a unui grafic de execuţie a lucrărilor, pentru soluţiile tehnice greşite ale proiectantului, pentru gropile şi şanţurile din carosabil rămase în urma canalizărilor realizate etc. Adrian Semcu susţinea că se poate obţine o nouă finanţare de la UE (în cadrul unei viitoare axe de finanţare europeană), procedură care se numeşte fazare, dar a cărei documentaţie nu era finalizată. 

Comisia de Arbitraj Comercial

Până la urmă, s-a ajuns la o fazare a proiectului „Reabilitarea și modernizarea sistemelor de apă și canalizare în județul Prahova”, prin începerea procedurilor de expertizare tehnică a lucrărilor realizate până în prezent în cadrul contractului „Extindere rețea de canalizare în orașele Câmpina, Bănești și Vălenii de Munte”, finanțat din fonduri europene. Astfel, Hidro Prahova va continua lucrările de extindere a rețelei de canalizare în cele trei localități amintite. Pentru că altă soluție nu era primită de cele două părți contractante, Cast și Hidro Prahova au acceptat ca litigiul lor să fie soluționat de către Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României. Această Curte de Arbitraj a decis, spre finalul anului trecut, realizarea unei expertize care să stabilească ce lucrări s-au executat și ce lucrări ar urma să mai fie executate. 




Hotărârea reprezintă o etapă esențială pentru finalizarea litigiului existent între SC CAST SRL, antreprenor ce a reziliat unilateral acest contract în anul 2015 și societatea HIDRO PRAHOVA SA, în calitate de beneficiar. Finalitatea acestui demers vizează continuarea contractului „Extindere rețea de canalizare în orașele Câmpina, Bănești și Vălenii de Munte” cu un nou antreprenor, ce urmează a fi desemnat prin licitație. Valoarea estimată pentru realizarea lucrărilor rămase de executat este de peste 48 milioane lei, finanțarea fiind asigurată prin fazarea proiectului „Reabilitarea și modernizarea sistemelor de apă și canalizare în județul Prahova”, în cadrul Programului Operațional Infrastructură Mare, adică o altă axă de finanțare decât cea inițială, cuprinsă în Programul POS Mediu. Reprezentanți ai operatorului regional de apă au informat autoritățile locale că, „pe lângă expertizarea, realizată de un expert tehnic imparțial, atât a lucrărilor executate, cât și a celor care nu au fost realizate, societatea HIDRO PRAHOVA S.A. face toate demersurile pentru organizarea unei noi licitații, în vederea urgentării realizării contractului și pentru intrarea în normalitate, în scopul funcționării rețelei de canalizare la standarde europene. Astfel, în contextul reluării lucrărilor în prima jumătate a anului 2018, estimăm ca, în cursul anului 2019, proiectul destinat extinderii rețelei de canalizare în cele trei localități să fie finalizat.” 
Conducerea Hidro Prahova a cerut, de asemenea, scuze locuitorilor din Câmpina, Vălenii de Munte și Bănești pentru disconfortul creat în urma deciziei societății CAST de reziliere unilaterală a contractului. Nimic nu s-a spus despre greșelile celor de la Hidro Prahova. Probil că, fiind hidrofile aceste greșeli, le-a luat apa și duse au fost. Să fie pentru ultima oară…

Editorial. ZIUA CULTURII?

Moto: „Urăsc epoca asta. Îmi vine să vomit. Există ființe pe care le urăsc. Totul este greșit, totul este fals, totul este falsificat. Nu mai există respect, nu mai există cuvîntul dat. Doar banii mai contează”. 
Alain Delon, într-un recent interviu

De ce simt nevoia să pun gîndurile despre Ziua culturii naționale sub aceste cuvinte ale unui om care nu mai are nimic de pierdut, a trăit totul, a văzut totul și își poate permite să spună simplu adevărul dureros? Pentru că nu poți celebra această zi cu un ministru care scrie „supprefect” și e legendar(ă) prin agramatism (la concurență cu o altă doamnă, europarlamentar), cu un șef de Cameră care nu ar spune „pe care” nici picat cu ceară, cu un șef al „Departamentului identității naționale” (care se ocupă de organizarea Centenarului) care recunoaște senin că nu știe nici un nume de scriitor contemporan („pentru că nu l-a interesat”!!!) și are exprimarea unui semianalfabet (scuze, e doctor cu o teză despre fotbal și politică), cu un ministru al învățămîntului intrat în folclor prin erorile sale de limbă română și puținătatea logică, cu o mulțime de alte persoane publice de o precaritate culturală sfidătoare. Academia va organiza din nou o sesiune solemnă, se vor plînge iar vorbitorii de decăderea limbii și a culturii generale și… lucrurile vor merge înainte pe aceeași pantă a de-culturalizării obștești. Pentru că nu am văzut vreo luare de poziție a înalților savanți cînd un profesionist impecabil ca Daniel Șandru a fost înlocuit la „Departamentul identității naționale” (halucinantă denumire - nu-mi poate da prin cap cu ce se poate ocupa un astfel de departament, pe ce își iau oamenii ăia salariile) cu acest fotbalist ratat, dl. Cotîrleț. Nu am văzut vreo atitudine asumată de înaltul forum științific atunci cînd ministerul învățămîntului măcelărește programele și regulamentele de liceu (locul de bază unde se formează cultura unui om). Se vor face iar tot felul de „acțiuni” fără, în fond, nici un impact cultural. 


Ne mirăm că nu dă nimeni doi bani pe noi ca națiune, că sîntem priviți urît oriunde ne ducem și se aude că sîntem români. Că artiștii noștri se afirmă prin eforturi strict individuale, fără niciun sprijin din partea statului, că singura politică culturală este cocalarismul, asta trebuie spus de ziua culturii.  Ne ocupăm zilele și nopțile cu oameni de o insignifianță absolută, dar care ne decid viețile: Dragnea, Olguța, Tudose, Gabi, Tudorel, Carmen, Codrin, Grapini, Norica, Iordache, Victoraș, Nuți, Șerban Nicolae (apropo: vreo sancțiune, ceva, pentru mîrlăniile la adresa unei colege în plenul parlamentului?), Bădălău, Nicolicea, Daea i tak dále. Doamne, cîți sînt! Unde să mai încapă cultura de toate nimicurile astea? Ce nu se înțelege este că o eroare gramaticală a unui ministru face mai mult decît toate manifestările de Ziua Poetului Național. Așa cum un miligram de otravă nu poate fi combătut dacă bei o oală de ciorbă. Ucide! O „logică” băștinașă mi-ar putea reproșa că e bine ca omul să știe administrație, economie, drept, probleme de mediu, de sănătate, de apărare, mă  rog, cu ce se ocupă el acolo. Și că buna exprimare este ceva cu totul secundar. Fals, absolut fals! Luați o carte de istorie și urmăriți la întîmplare construcțiile reprezentative ale României moderne, de ordin arhitectural, politic, legislativ, industrial, științific etc. Uitați-vă, cine sînt cei care le-au înfăptuit, apoi citiți ceva din ce au lăsat: jurnale, discursuri publice, articole, cărți de specialitate etc. Veți rămîne uimiți de frumusețea limbii pe care o foloseau. A, firește că aveau doctorate luate pe bune în universitățile mari ale Europei. Formarea lor ca specialiști se îmbina cu o bază culturală temeinică, erau, de pildă, ingineri dar știau latină, istorie, muzică, istoria artelor șamd. Este o axiomă pe care școala românească o ignoră cu fatală superbie: gîndește bine numai cine se exprimă bine. Nu poți avea încredere într-un reprezentant cu funcții publice care se exprimă precar. Gîndirea lui nu poate fi decît precară. Nu poate „vedea” o problemă în ansamblu. Cum să rezolvi problema circulației în București cînd casa ta arată ca o tarabă de bîlci? Prin anii 90, japonezii veniseră cu un proiect de modernizare urbanistică a capitalei făcut așa cum știu ei. Firește că noi știm mai bine, deci în trei decenii n-am făcut nimic, sporind însutit dificultatea problemelor. Aud acum că ar fi venit iar cu o propunere. Cine să o accepte?
În altă ordine de idei, 15 ianuarie este ziua nașterii Poetului. Eu am mai multe argumente pentru care Ziua Culturii ar fi trebuit hotărîtă pentru 15 iunie, dar nu le expun aici. Cum să vorbești însă despre Poet, cînd modul în care este explicat elevilor de liceu te face să-ți fie rușine că ești profesor? Ce-ar fi să sărbătorim ziua culturii respectînd cultura? Pare un pleonasm? Cum să-l sărbătorești pe Eminescu – adversarul crîncen al politicianismului, demagogiei și minciunii – încercînd să dai autoritate legală aberației că niște condamnați penal pot conduce o țară? În România de azi ar trebui un moratoriu al ideii de cultură. Toate laudele noastre sună ca bocete.
Christian CRĂCIUN

„Pacienţii politici” (10)

Anul 2012 va rămâne unul de referinţă în politica românească postdecembristă. Decăderea regimului portocaliu, patronat de Traian Băsescu şi apogeul alianţei social-liberale (USL) - victoria zdrobitoare în alegerile locale şi parlamentare - au adus importante modificări în mentalul colectiv al societăţii româneşti. Divizaţi brutal de ciocnirea celor două blocuri politice, românii au văzut doar ceea ce li s-a arătat, fără să poată înţelege în profunzime dimensiunea jocurilor politicianiste din culise.
Volumul „Pacienţii politici”*, pe care îl publicăm acum în serial, îşi propune să scoată la lumină aspecte importante din partea nevăzută a politicii locale, judeţene şi naţionale: jocurile din jurul puterii, camaraderiile de conjunctură şi, pe alocuri, impostura, care inevitabil vor duce, în anii următori, la prăbuşirea eşafodajului.

10 martie 2012. Turnătorii mărunte. Întâlnire cu F., un fost cruciat din gruparea lui Valjan, căzut în dizgraţie la PDL. Insistă să-mi povestească diverse combinaţii de culise. Dintre măruntele turnătorii am reţinut intenţia hilară a colonelului B. de a-mi face plângere penală pentru calomnie. L-am ciufulit odată în rubrica pe care o ţin în gazetă - „Cuvântul care înţeapă”, comparându-l cu soldatul Svejk şi de atunci se jeleşte la orice colţ de stradă. 
F. mi-a servit pe tavă şi schema afacerilor pe bani publici, traficul de influenţă, încrengătura din spitale şi de la piaţă, nume grele din  politica şi administraţia locală. Un capitol aparte l-au constituit aventurile lui Valjan, fostul său şef pe linie politică: afacerea centralelor termice, cea cu groapa de gunoi de la Băneşti şi alte găinării. Nimic nou! Am scris despre toate astea la vremea lor. Îl întreb de alte dovezi şi îmi indică, la fix, unde să caut. Nu vrea să se implice mai mult. Îi e teamă de repercusiuni. Meteahnă românească! Toată lumea arată cu degetul, dar când vine vorba de implicare, lasă pe altul. Cred că F. vrea să se răzbune pe Valjan, care îi datorează mulţi bani în urma unei afaceri imobiliare ratate. Nu mă interesează astfel de mărunte turnătorii şi nici răfuiala lor.  

11 martie 2012. Ziua femeii elector. Au înflorit chermezele organizate de 8 martie în cinstea activistelor din politică. Restaurantele nu mai fac faţă. Fripturi, torturi, lăutari şi aranjamente florale de sute de milioane de lei . O mare ipocrizie grija pentru sexul frumos într-un an electoral! Am să scriu în gazetă pe această temă, cu riscul de a-i deranja pe mulţi.
Au trecut 13 ani de la prima ediţie a ziarului pe care-l conduc, „Oglinda de azi”, înfiinţat pe 8 martie 1999. Nu mai pun la socoteală alţi şapte ani petrecuţi la „Jurnalul de Prahova” şi la Antena 1 Ploieşti şi Sinaia. O viaţă în presă! Am primit foarte  multe  mesaje de felicitare de la cititori şi asta compensează toate momentele grelele prin care am trecut în acest timp. Nu e uşor să-ţi respecţi meseria de ziarist şi să conduci o gazetă de provincie! 

13 martie 2012. De ce mă caută slugoiul? Reacţii urâte la scriitura „Ziua femeii elector”, publicată în gazetă. Mulţi tovarăşi, supăraţi, îmi reproşează că nu era momentul să fac valuri. Deh, an electoral! De dimineaţă mă caută un slugoi libidinos, care a avut tupeul să-mi transmită „amical” un sfat şi anume că jurnalismul tăios pe care îl practic nu face casă bună cu politica şi cu eventuala mea candidatură la o funcţie publică. Am vrut să-l iau la palme şi puţin a lipsit! „Nu primesc sfaturi prin intermediul slugilor”, a fost răspunsul meu. 
Treizeci de minute mai târziu, îmi apărea pe ecranul telefonului un apel de la „sfătuitorul” şef. După un schimb viguros de replici, individul a aflat că nu sunt deloc dispus să-mi înghit cuvintele şi că viziunile noastre în politică sunt total diferite. Mi-am mai făcut şi azi un „prieten”!

14 martie 2012. Plenara CC al ACL. Vigu a chemat la Casa Tineretului tot activul ACL (surogat politic, pus la cale de Crin şi Felix) pentru validarea listei candidaţilor. O formalitate la care au asistat aproximativ o sută de suflete  înăcrite. Luări de cuvânt din prezidiu şi din sală. Printre vorbitori şi scriitorul Toma, conservator de conjunctură. Discurs furtunos, presărat cu o mulţime de lăudăroşenii greţoase la adresa organului suprem. Are talent prolificul romancier! Speră să ajungă consilier local şi chiar şef la cultură. După o oră şi jumătate, spectacolul din sala de şedinţe s-a mutat pe scena mare, în sala de 700 de locuri. Vigu a organizat un concert de muzică populară, prezentat, pe bani frumoşi, de o amfitrioană durdulie şi iscusită la vorbă. La final, foaierul era ticsit de lume care aştepta să apară bucatele şi băutura. Ghinion! Reţeta „culturală” conţinea doar hrană spirituală! Cineva a răspândit zvonul că nu se serveşte nimic şi în cinci minute locul era pustiu, fără picior de activist. Doar două-trei grupuri răzleţe se mai sfădeau  afară, pe trotuarul din faţa clădirii, unul dintre ele electrizat de Livache. M-am apropiat şi rău am făcut, pentru că omul era chitit pe reproşuri şi avea nevoie de un încasator în contul lui Vigu.  M-a luat repede în primire: „Eşti părtaş la toate practicile astea comuniste! Aici a fost mai rău ca la plenara Comitetului Central al PCR.  Oameni aduşi cu forţa să voteze şi să asiste la spectacole  jalnice de propagandă. Nu vezi că se foloseşte de tine, de voi?! Mai vorbim  noi  după alegeri, când o să te arunce cât colo!”
Eram obosit după o zi grea. Am preferat să plec. 

15 martie 2012. Măştile de la conac. Şedinţă de analiză şi reorganizare la conacul Rodianei, prilej să mai schimbăm aerul îmbâcsit din centrul de comandă. Am fost şi cu alte ocazii în vastele apartamente papuciene din inima Muscelului, aşa că nu mă surpride nimic din ceeea ce sunt invitat, cu forţa, să văd. Gazdă primitoare, stăpâna casei a pregătit sucuri naturale, cafele şi dulciuri delicioase. E destul de agitată. Urmeaza să plece, pentru cel puţin o lună, la Antipozi, să-şi viziteze rudele. Tocmai acum, în prag de campanie electorală! Aproape de ora prânzului reuşim să ne strângem în formaţie completă, cinci, cu gazda şase, inclusiv veşnicul întârziat, aghiotantul Dănilă, care a fost iar cu câinele la doctor. E un mincinos patologic! Boală grea.
Discuţii sterile. Nimeni nu are chef să inventarieze  activişti şi nici să vină cu idei la o astfel de organizare marxistă. Vigu ne studiază pe fiecare în parte şi aşteptă spovedania. Dănilă îşi frunzăreşte agenda, Mirică desenează tabele inginereşti, Mirel îşi caută asiduu  ochelarii prin buzunare, gazda reîncălzeşte cafeaua şi  vorbeşte fără încetare la telefon, iar eu inventariez din priviri plantele exotice din sera gazdei. Fiecare purtăm o mască.  
Florin Frăţilă
(va urma)

*) „Pacienţii politici”, Editura Fundaţiei Culturale Libra, 2015
Episodul anterior poate fi citit AICI

Salonul internațional de fotografie de la Câmpina – a doua ediție, al doilea succes

A doua ediție a expoziției internaționale de fotografie „Campina International Exhibition of Photography” s-a desfășurat, așa cum am anunțat cititorii noștri la timpul cuvenit, sâmbătă, 13 ianuarie, începând cu ora 14.00, la Casa de Cultură „Geo Bogza”, în Sala Mică. Organizatorul evenimentului, Răzvan Băleanu, un împătimit al artei fotografice și un mare iubitor al Câmpinei natale pe care o promovează în întreaga lume prin expoziții fotografice internaționale, nu și-a dezamăgit publicul prezent în sală, a doua ediție a salonului fotografic fiind o deplină reușită. 


Vernisajul a constat într-o proiecție video, ilustrată muzical, a fotografiilor premiate, precum și într-o selecție a fotografiilor acceptate, urmate de o expoziție reprezentând o selecție a fotografiilor premiate, expuse pe pereții sălii. În 2017 au participat 562 de autori, din 62 de țări, cu 7157 de lucrări, pentru cele cinci secțiuni - color open, monochrome open, travel, photojournalism și nature. Datorită numărului mare de fotografi participanți, judecând și după numărul țărilor participante, ca și după numeroasele lucrări primite, editia 2017 a salonului fotografic „Campina International Exhibition of Photography” reprezintă cel mai mare salon internațional de artă fotografică realizat vreodată în România. 

Răzvan Băleanu (stânga), alături de Teodor Radu Pantea, membru al juriului
şi de Marian Plaino, unul dintre câştigători
Expoziția s-a desfășurat sub înaltul patronaj al unor instituții de renume din domeniul artei fotografice: Societatea Americană de Fotografie, Uniunea Globală a Fotografiei și Image Colleague Society International. Vernisarea s-a facut după proceduri moderne, consacrate pe plan mondial, folosite și în prima ediție, cea din 2016. Pe tot parcursul anului trecut, sute de artiști fotografi cu renume internațional au trimis fotografii care au fost foarte atent jurizate și selecționate, iar fotografiile premiate au fost proiectate sâmbătă pe un ecran publicului prezent în Sala Mică a Casei de Cultură.


Ca și la ediția precedentă, juriul a fost format din personalități ale artei fotografice mondiale: Tibor Jakab, Teodor Radu Pantea și Mircea Anghel.  Alături de ei s-a aflat desigur și Răzvan Băleanu. Munca juriului a fost foarte grea. Dintre cele 7.157 fotografii primite, s-a decis, într-o primă etapă, care vor fi acceptate în concurs. Apoi, dintre cele acceptate, au fost alese fotografiile premiate pentru fiecare categorie. În total, au fost acordate 124 premii. A fost prezent sâmbătă, la vernisajul salonului, Radu Pantea, unul dintre membrii juriului, artist fotograf, profesor de fotografie la Facultatea de Arte Vizuale din Oradea. El a fost prezent și la vernisarea primei ediții a salonului, realizată la începutul anului trecut.
„Cei mai mulți participanți au fost din China (100 de artiști fotografi din patru foto-clubluri), urmați de cei din din India (aproximativ 70 de participanți de la opt foto-cluburi). Marea surpriză a venit din Statele Unite ale Americii. De obicei, artiștii fotografi din SUA sunt destul de tradiționaliști și nu prea participă la saloane de fotografie organizate în afara țării lor. Dar iată că noi ne putem lăuda că la Salonul Internațional de la Câmpina avem 60 de participanți din SUA”, a declarat Răzvan Băleanu auditoriului.
Expoziţia este deschisă în perioada: 13 ianuarie - 10 februarie 2018.
Adrian BRAD

Gâlceava aleșilor locali cu tinerii iubitori de animale a început să se mai tempereze

După ce nu au fost luați în serios în două ședințe consecutive, tinerii care promovează campania de vaccinare a câinilor și pisicilor din oraș, cu sau fără stăpân (mai puțin patrupedele de rasă), au apărut și a treia oară în fața legislativului municipal, la ultima ședință a Consiliului Local. Deși președintele ședinței aleșilor locali nu a permis decât alocuțiuni de un minut, pentru a nu se lungi nepermis de mult ședința, atmosfera în care s-au desfășurat schimburile de replici dintre consilierii municipali și acești tineri membri ai unei asociații pentru protecția animalelor, recent înființată, a fost mult mai europeană și mai temperată.
Reamintim cititorilor noștri că mai mulți tineri câmpineni (la ședința consilierilor municipali au fost prezenţi doar câțiva dintre ei) au ieșit în stradă și au strâns peste 4500 de semnături ale unor localnici care sunt de acord cu campania pe care junii entuziaști o promovează. Liderul tinerilor, Iulia Burloiu, inițiatoarea acestei campanii, le vorbise consilierilor cu argumente greu de combătut, arătând că animalele de companie din orașul nostru merită o soartă mai bună și o viață decentă. Criticile sale s-au îndreptat spre adăpostul chinologic de la marginea orașului, administrat de firma Alextib Construct SRL Telega, condusă de Alexandru Chirobocea, pe care „cineva”, acolo sus, în fruntea Câmpinei, îl susține cu tărie. Iulia Burloiu le atrăsese atenția edililor câmpineni despre condițiile inumane în care erau ținuți câinii din adăpostul de lângă podul spre Telega. 


La început, pesemne, tinerii nu le-au inspirat încredere consilierilor, dar la ultima lor întâlnire, lucrurile păreau a se îndrepta spre o cale amiabilă. Unul dintre consilieri chiar îi sfătuia pe tineri, după terminarea ședinței, să fie mai activi și să nu se mulțumească doar cu strângerea de semnături, fiindca „voluntariatul înseamnă multă muncă, nu doar strângerea unor semnături.” Oricum, administratorul azilului public pentru câini nu pare a mai avea zile multe în acel stabiliment, mai ales după ce Curtea de Conturi a descoperit nereguli grave în activitatea desfășurată de Alexandru Chirobocea, azilul respectiv fiind descris și în presa centrală drept un loc jalnic, în care animalele sunt mai mult exterminate decât salvate pentru a putea fi oferite apoi spre adopție. În aceste condiții, lobby-ul pentru asociația tinerilor care au dovedit că sunt cu adevărat iubitori de animale pare a-l îndepărta tot mai mult pe Alexandru Chirobocea de semnarea unui viitor contract prin care Primăria să-i încredințeze din nou administrarea serviciului de gestionare a câinilor comunitari din Câmpina. Firma lui Chirobocea a solicitat acum două luni o suplimentare a finanțării de la bugetul local, solicitare care i-a fost aprobată, ajungând astfel să primească lunar peste 14.000 de lei, cu 5000 de lei mai mult decât primea înainte.
Deși înaintea ultimei ședințe de Consiliu Local circula un zvon prin oraș, cum că iubitorii de animale ar fi manipulați de o doamnă-politician dornică să ajungă primar, aceștia au dovedit că sunt manipulați doar de dragostea lor sinceră pentru animale, lucru care ar trebui încurajat de reprezentanții administrației publice câmpinene, ținând cont și de faptul că pisicile și câinii abandonați sunt o problemă națională. De aceea ar trebui ca municipalitatea să-i sprijine pe acești tineri care au entuziasmul și hotărârea de a duce la bun sfârșit o acțiune benefică pentru întreaga noastră comunitate.
 Adrian BRAD 

Laboratorul de informatică al Colegiului „N. Grigorescu” va primi 32 de calculatoare noi

La ultima ședință a Consiliului Local Câmpina din anul care a trecut, a fost aprobată o rectificare bugetară, printre ale cărei prevederi se numără și cea potrivit căreia celui mai titrat liceu al orașului i se vor aloca fonduri pentru achiziționarea a 32 de calculatoare noi și foarte performante. Acestea vor dota Laboratorul de informatică al Colegiului Național ”Nicolae Grigorescu”, conducerea unității de învățământ solicitând, în urmă cu un an, suma de 102.000 de lei, necesară realizării acestei achiziții importante. De asemenea, tot din banii pe care îi vor primi din bugetul local, reprezentanții liceului intenționează să cumpere și 15 videoproiectoare pentru dotarea sălilor de clasă care nu dispun de echipamente multimedia. Aleșii câmpinenilor au decis alocarea fondurilor corespunzătoare din banii rămași necheltuiți la capitolul Reparații.
Adrian BRAD

(Dezbinaţi) În jurul Marii Uniri de la 1918

Cititorii fideli ai cărţilor lui Lucian Boia nu vor regăsi mari suprize în noul volum [1] al prodigiosului, mult atacatului şi invidiatului profesor bucureştean. Ideea fundamentală a volumului, salutară de altfel, este punerea în context regional şi european a momentului Marii Uniri din 1918 (de fapt au fost trei, fără să punem la socoteală revenirea celor două judeţe sud-dobrogene, disputate intens cu o Bulgarie învinsă, care-şi alesese tabăra greşit, spre deosebire de noi, în ciuda victoriei bulgare zdrobitoare de la Turtucaia). Nu înseamnă că Lucian Boia „aduce atingere” măreţiei momentului doar pentru că dezvăluie complexitatea situaţiilor şi realităţilor din Europa Centrală şi Balcani care, până prin 1940 erau dominate de un mozaic etnic greu de imaginat astăzi, în condiţiile în care în timpul celui de al Doilea Război Mondial şi după, cuvântul de ordine în zonă a fost dat de epurările etnice. Tu stai de o parte, eu de cealaltă.


Relevant este recensământul românesc din 1930, unul adevărat, netrucat/ nemanipulat în scopuri politice, care dezvăluie că românii reprezentau aproape 72% din populaţia de 18 milioane de suflete cât avea România Mare. În mediul urban, românii ajungeau la un decent procent de 58,6%, dominând în schimb mediul rural cu 75,3%. În Muntenia, Oltenia şi Moldova elementul românesc domina fără concurenţă (doar în Moldova erau 6,5% evrei, mai ales în mediul urban). Însă, în restul regiunilor istorice, raportul între români şi minorităţi era mult mai echilibrat. În Dobrogea (inclusiv Cadrilaterul) trăiau 44% români, dar şi 22% bulgari şi 18,5% turci care au emigrat în masă în Turcia în urma unor acorduri cu guvernul de la Ankara, aliat, cel puţin teoretic, cu cel de la Bucureşti în cadrul Înţelegerii Balcanice. În Basarabia, românii erau majoritari, reprezentând 56% din populaţie, minorităţiile fiind formate din ruşi cu 12,3%, ucrainieni cu 11%, evrei cu 7,2% (dar 26,8% în mediul urban) precum şi o largă paletă de minorităţi mai puţin importante (germani, bulgari sau găgăuzi). În Bucovina (fostă provincie austriacă, recensământul nu făcea distincţie între nordul Bucovinei şi sudul ei, care a rămas după 1940 în cadrul graniţelor noastre), românii numărau 44,5% din populaţie, ucrainienii 27,7%, germanii 8,9%, evreii 10% (dar în oraşe erau deja 30%). In Transilvania, românii reprezentau 57,6%, maghiarii 29,1%, germanii 7,9%, iar în Crişana-Maramureş şi Banat, de asemenea, elementul românesc, chiar dacă majoritar, nu depăşea 54% (Banat) şi 60% (în Maramureş şi Crişana). Să nu uităm că în 1919, atât Aradul cât şi Oradea aveau majorităţi maghiare. Observăm varietatea minorităţilor, de la maghiari şi saşi până la ruşi, ucrainieni, evrei, bulgari şi turci, realitate care i-a îngrijorat până la paroxism pe unii în epocă, dar care nouă, acum, trăind în contexul Uniunii Europene, ne poate produce şi nostalgie. Am rămas aproape numai noi între noi, e greu până şi să găseşti un ţap ispăşitor pe care să-l exploatezi bine, ne-a rămas doar Soros, ceea ce-i cam puţin. 
Din perspectiva Centenarului, ar trebui să înţelegem şi durerea maghiarilor care în 1920 au pierdut două treimi din teritoriul fostei Ungarii austro-ungare, iar mai bine de 3,3 milioane de unguri (o treime) au ajuns să trăiscă în alte state. Nu este ceva peste care să treci uşor. Noi nu am făcut-o nici acum, după pierderea Basarabiei şi Bucovinei de nord, poate doar cu soarta Cadrilaterului ne-am împăcat definitiv. „1918 a fost marele moment al naţiunilor. Imperiile s-au prăbuşit aproape de la o zi la alta şi pe ruinele lor au răsărit ori s-au împlinit o mulţime de state-naţiuni. Dreptul natural (etnic) a prevalat asupra dreptului istoric. Criteriul principal de judecată a devenit numărul: aşa e în democraţie. Nu înseamnă că acesta e ultimul cuvânt al istoriei; dar deocamdată e faza istoriei în care ne aflăm”. 
Este drept că avem tendinţa de a idealiza România Mare, dar aceasta se întâmplă doar pentru că, iată, după 27 de ani de la prăbuşirea comunismului, România continuă sa fie dominată de sindromul Manole: ceea ce se zideşte ziua este dărâmat noaptea (ca hoţii). Pe de altă parte, să nu uităm că nici guvernele de la Bucureşti de după 1920 nu puteau face minuni în condiţiile distrugerilor ample suportate de Vechiul Regat, a jafului practicat de Puterile Centrale, fără să mai punem la socoteală mortaliatea foarte mare a României ca urmare a participării la război. „Ceea ce se poate imputa României Mari a fost incapacitatea de a integra cu adevărat minorităţile, eşec în bună măsură explicabil prin ponderea importantă a acestora, ca şi prin faptul că unii minoritari fuseseră până mai ieri <dominanţi> şi continuau încă să fie <majoritari> în mediul citadin, ca şi în diverse sectoare economice”. Greu de crezut că România republicană postdecembristă ar fi reuşit acolo unde au eşuat excepţionalele elite politice interbelice (comparându-le doar cu cele actuale). Dar, din altă perspectivă, observând cât de integrată este elita politică maghiară în jocurile politice de la Bucureşti, cât de mult timp a fost asociată la putere după 1990 (chiar dacă a îmbrăţisat cu destul entuziasm corupţia endemică a elitei politice româneşti şi ura faţă de lupta anticorupţie), poate că lucrurile ar fi stat altfel, modelul maghiar putând fi preluat de celelalte minorităţi. Dacă elita politică maghiară a putut fi coruptă, cum am putea crede că cea rusă sau bulgară ar fi rezistat?
Ca şi în alte luări de poziţie sau scrieri şi de data aceasta Lucian Boia adoptă o poziţie pro-europeană care deranjează un curent deloc neglijabil al opiniei publice din România, dominată de un naţionalism care îşi are originea în pseudo-istoriografia naţional-comunistă, predată ani la rândul în şcolile din RSR, care se bazează pe excepţionalismul românesc, împletit cu o atitudine confruntaţională, care vede peste tot duşmani sau potenţiali duşmani şi care nu poate accepta pluralismul opiniilor. Într-adevăr, cum să se bucure maghiarii de 1 decembrie 1918? Chiar dacă şi ei ar trebui să înţeleagă faptul că  dacă s-ar fi organizat cel mai cinstit plebiscit (adică referendum) în 1918, la care ar fi luat parte toate naţionalităţile care locuiau în Transilvania, ei tot ar fi pierdut în favoarea electoratului român, care ar fi decis unirea cu Regatul Român. Minunatele hărţi etnografice reproduse în volum (din surse oarecum neutre, germane sau franceze din epocă) o dovedesc fără tăgadă. „Dacă românii şi-au alipit Transilvania în 1918, asta nu înseamnă că pot confisca şi conştiinţa istorică a maghiarilor”. Apelul final, gândul din urmă al autorului, se îndreaptă către o Uniune Europeană unde oricum toţi suntem minoritari. Nemaiexistând miza dominaţiei, a majorităţii, a impunerii, poate atunci şi Uniunea Europeana va deveni mai apropiată de Statele Unite ale Europei, devenind o „casă în egală măsură primitoare pentru toţi locuitorii săi”. Asta chiar dacă semnalele sunt mai degrabă descurajatoare. Căci „miza, pentru noi toţi, nu e trecutul, ci viitorul”.
Centenarul României Mari are toate şansele să nu fie decât o acumulare de mici manifestări patriotarde, fără altă semnificaţie decât strict locale, la care să se afişeze preşedinţii consiliilor judetene şi primarii. În plus, anul 2018 riscă să găsească România încă şi mai divizată decât era înainte de 1 decembrie 1918. Mai grav, fracturile nu vor fi exterioare, ci în însăşi fibra ţării. În cadrul dezbaterii organizată de Centrul de Studii Memoriale şi Identitare din 12 decembrie, răspunzând unei întrebări din public, Lucian Boia ne-a asigurat că în ciuda faptului că sistemul comunist a murit, fără să mai aibă şanse de resuscitare, putem sta liniştiţi, viitorul nu va fi fără surprize, chiar dacă istoria nu se repetă. Ea nu s-a terminat, istoria o facem chiar noi, în prezent.
Codruţ CONSTANTINESCU
1) În jurul Marii Uniri de la 1918. Naţiuni, frontiere, minorităţi, Editura Humanitas, 2017

Centrul Medical SanConfind se apropie de finalizare

(P) Inaugurat la 16 aprilie 2015, Centrul Medical SanConfind va deveni, la finalul tuturor amenjărilor sale, cel mai mare spital prahovean, cu o capacitate de 70 de paturi. Se poate spune că acest final este tot mai aproape și că, nu peste multă vreme, spitalul câmpinean își va deschide larg porțile tuturor structurilor sale (secții, departamente, cabinete ambulatorii de specialitate), înfățișându-se lumii întregi (prin dotările sale ultraperformante, de ultimă generație, precum și prin calitatea personalului angajat), ca un etalon al sistemului medical românesc, ca o oază de sănătate pentru toți suferinzii care îi vor trece pragul. Astăzi, Ambulatoriul de specialitate al spitalului este cel mai bine reprezentat, cu opt cabinete medicale, la care se vor adăuga, în viitorul apropiat, și altele. În cadrul centrului propriu-zis funcționează astăzi, cu spitalizare, doar Secția Obstetrică-Ginecologie, dar nu peste mult timp vor fi funcționale și celelalte secții ale unității. Vă prezentăm în cele ce urmează o radiografie a spitalului în acest moment.


Spitalul SanConfind

Secția Obstetrică-ginecologie
Secția OG este echipată cu 20 de paturi: 11 pentru obstetrică-ginecologie, 6 pentru neonatologie și 2 pentru ATI.
Șeful secției este medicul primar Dan Mihalache, un cunoscut și apreciat medic care vine de la Maternitatea Ploiești. În cadrul secției activează un alt obstetrician cunoscut în capitala județului, medicul specialist Oana Dumitrescu. De asemenea, un doctor cunoscut câmpinenilor, medicul primar Ion Nica. În cadrul acestei secții este inclus și Compartimentul Neonatologie, coordonat de medicul specialist Eugenia Grumezescu. În strânsă colaborare cu această secție, la Policlinica SanConfind (Ambulatoriul de specialitate al Spitalului SanConfind), funcționează și un cabinet de obstetrică-ginecologie. 
Există trei linii de gardă acoperite atât cu medicii noștri, cât și cu medici specialiști colaboratori: dr. Fusu-Plăiașu, dr. Tudor, dr. Moldovan, dr. Popa și dr. Teodosiu. Secția dispune de o sală de operații modernă, multifuncțională, echipată după ultimele standarde. 
În specialitatea obstetrică, SanConfind oferă asistență la nașterile spontane, care pot fi atât nemedicalizate, cât și însoțite de anestezie epidurală pe perioada travaliului, în funcție de solicitările parturientelor. 
În secția OG se pot efectua intervenții chirurgicale din sfera ginecologică, intervenții minim invazive laparoscopice. Informații suplimentare pot fi obținute la telefon 0372.327.450 sau de pe site-ul www.sanconfind.ro.  
Compartimentul ATI al spitalului asigură, de asemenea, servicii medicale de top, grație unor doctori iscusiți: medic primar Luminița Marilena Luțan, medic specialist Delia Bucur.

Policlinica SanConfind

Baza de Tratament și Recuperare Medicală este prima structură funcțională a Centrului Medical SanConfind, cronologic vorbind, iar în cadrul acestei secții activează doctori pricepuți: medic primar Simona Fătulescu, medic specialist Loredana Paul, medic specialist Andra Pintilie. Telefon: 0731.999.332 și 0731.999.334
Departamentul Imagistică Medicală are cabinete de investigații multiple, dotate cu echipamente foarte performante (producători: Siemens, General Electric), cu ajutorul cărora se fac investigații prin rezonanță magnetică, tomografii computerizate, ecografii și radiografii digitale, mamografii cu tomosinteză (tridimensionale), osteodensitometrii etc. Personalul medical este dedicat și foarte bine pregătit, reprezentat de medici primari și specialiști: dr. Manuela Uță, dr. Gabriela Toma, dr. Claudia Bugeac. Telefon: 0372.327.427
Cabinetul Obstetrică-Ginecologie funcționează în regim ambulatoriu, venind în sprijinul și completarea secției cu același nume din cadrul spitalului. Aici pacienții sunt consultați de către medicii obstetricieni din secția de specialitate, la care se adaugă un doctor experimentat venit tot din Ploiești: medicul primar Elena Fusu Plăiașu. Telefon: 0372.327.450
Cabinetul Dermato-Venerologie din Policlinica SanConfind a ajuns tot mai căutat grație profesionalismului medicului specialist Răzvan Bucur. Telefon: 0372.327.450
Cabinetul Endocrinologie este bine cunoscut datorită medicului specialist Cristian Deciu. Telefon: 0372.327.450
În Cabinetul Gastro-enterologie va acorda consultații, pe viitor, medicul specialist Alexandra Butnaru. Telefon: 0372.327.450
Cabinetul Ortopedie este apreciat de toți pacienții care ajung aici, unde acordă consultații un doctor cunoscut, venit de la Spitalul Foișor din București, medicul primar Răzvan Cișmașiu. Telefon: 0372.327.427
La Cabinetul Pediatrie-Neonatologie (care funcționează la Casa cu Lei, pe bulevardul central al Câmpinei), acordă consultații celor mici medicul specialist Eugenia Grumezescu și medicul specialist Florentina Bicuți. Telefon: 0372.327.440
Cabinetul Pneumologie (situat tot la Casa cu lei) are o bună adresabilitate, pacienții fiind mulțumiți de serviciile medicale asigurate de un doctor cunoscut în zona Câmpina, medicul specialist Elena Dumitrescu, cea care îndeplinește și funcția de director medical al Spitalului SanConfind. Telefon: 0372.327.440
Cabinetul de diabetologie și boli de nutriție funcționează tot la Casa cu Lei, aici acordând consultații un foarte bun specialist, venit de la București: medicul primar Alexandru Barnea. Telefon: 0372.327.440
Laboratorul de analize medicale este locul unde se realizează o medicină de laborator performantă, serviciile fiind asigurate de către medicul specialist Magdalena Lupu și chimistul medical principal Beatrice Comăniță. Recoltarea probelor de laborator se face și la Poiana Câmpina, în incinta laboratorului, dar și într-un spațiu special amenajat la Casa cu Lei. Telefon Laborator analize medicale Poiana Câmpina: 0372.327.430. Telefon Centru de recoltare probe laborator Campina: 0372.327.440
În curând, tot în regim ambulatoriu, se va deschide Cabinetul Chirurgie, unde va acorda consultații un cunoscut doctor din București, medic primar chirurgie generală și laparoscopică Gheorghe-Paul Gașpar. Telefon pentru programări (există deja o listă de așteptare cu pacienți interesați de această specialitate): 0372.327.450.