30 ianuarie 2018

Nicolae Cristea și Nicolae Viorel Popescu, „cetățeni de onoare post-mortem” ai municipiului Câmpina

Zilele trecute, municipalitatea câmpineană a ales să facă un gest ce ar fi trebuit făcut cu mulți ani în urmă, imediat după trecerea în neființă a doi iluștri câmpineni. Poate chiar mai înainte, în timpul vieții acestora. La solicitarea scrisă a unor foști colegi de serviciu ai celor doi, Consiliul Local a aprobat, în ședința de joi, 25 ianuarie, acordarea titlului de „Cetățean de onoare post-mortem” lui Nicolae Cristea și lui Nicolae Viorel Popescu, doi reprezentanți de seamă ai Institutului de Cercetări și Proiectări Tehnologice (ICPT) din Câmpina, pentru contribuții deosebite în dezvoltarea localității pe plan științific și pe plan social. Fiecare dintre ei s-a dovedit a fi o personalitate în domeniul în care a profesat, având merite foarte importante la dezvoltarea ICPT, unul dintre simbolurile Câmpinei ultimei jumătăți de veac, și implicit, la dezvoltarea comunității din mijlocul căreia s-a ridicat. Amândoi au lucrat în ICPT, unde au deschis drumuri noi în cercetarea științifică din domeniul industriei extractive a petrolului din România, realizări care au făcut cunoscută Câmpina în țară, dar și peste hotare, transformându-i numele în renume. 

Clădirea ICPT Câmpina din 1950
Caractere puternice, au fost amândoi firi modeste, așa că ar fi poate o impietate dacă i-am lăuda cu asupra de măsură, fiindcă ne-ar putea dojeni părintește de-acolo de sus, fiecare din steaua pe care o locuiește și pe care o alimentează cu strălucirea faptelor proprii săvârșite în timpul vieții pe acest pământ românesc, nu doar pe meleagurile scăldate de Prahova și Doftana, locuri pe care amândoi le-au sfințit exact cum spune și vorba populară despre ”omul care sfințește locul”. Totuși, nu putem să nu dăm cezarului ce-i al cezarului, și să nu dedicăm acest articol celor doi mari câmpineni de odinioară, care au trecut în neființă acum mulți ani, dar nu vor trece niciodată în uitarea locuitorilor Cetății Câmpina.

Gânduri frumoase și emoții fierbinți

La începutul ședinței aleșilor locali, primarul Horia Tiseanu și-a citit expunerea de motive a proiectului pe care l-a inițiat și care propunea legislativului municipal acordarea titlului de „Cetățean de onoare post-mortem” al municipiului Câmpina celor doi câmpineni de excepție: Nicolae Cristea și Nicolae Viorel Popescu. Primarul a pomenit în prezentarea sa și despre adresa primită de la trei reprezentanți ai ICPT, care au solicitat acordarea pentru foștii lor colegi a titlului râvnit de către orice trăitor al Câmpinei. Dintre ei se distinge matematicianul Vasile Badiu, senior cercetător știinţific, care a fost sufletul acestui demers, alături de el semnând adresa către Primărie dr. ing. Vasile Truică, senior cercetător știinţific, și ing. Ionut Drăgoi, directorul ICPT Câmpina. După ce proiectul de hotărâre al primarului a fost votat în unanimitate, edilul-șef a înmânat diplomele celor doi cetățeni de onoare unor persoane care veniseră să-i reprezinte. Astfel, diploma dedicată lui Nicolae Cristea a primit-o directorul ICPT, prilej cu care Tiseanu a ținut să felicite activitatea acestui institut. După ce i-a mulțumit primarului, Ionuț Drăgoi a precizat că ICPT înseamnă nu doar acronimul prestigiosului institut, ci și comandamentele care îi animă pe toți angajații acestei instituții. El a subliniat că ”cele două personalități care au primit onorantul titlu au fost profesioniști adevărați, cu care ne mândrim și ne vom mândri mereu. Ambii au fost caractere oneste, integre, oameni care au știut să-i asculte pe subordonații lor și să le dea un sfat ori de câte ori a fost nevoie. Încercăm să ducem mai departe tradiția institutului. Nouă ne place să spunem că ICPT înseamnă Inovare, Competență, Profesionalism și Tradiție.” 


Primarul a înmânat două diplome identice, ambele dedicate dlui Nicolae Viorel Popescu. Una soției marelui dispărut, doamna Victoria Popescu, care le-a mulțumit reprezentanților administrației publice locale, dlui Vasile Badiu și ”tuturor celor care l-au iubit, respectat și apreciat pe soțul meu.” O a doua diplomă i-a înmânat Horia Tiseanu matematicianului Vasile Badiu, pentru a fi expusă la sediul Institutului. Vasile Badiu, un discipol și colaborator apropiat al celui mai fecund matematician al Câmpinei (prin mâinile căruia au trecut mii de liceeni, care, și grație pregătirii cu dl Popescu, au reușit în admiterea și absolvirea unor facultăți tehnice), a făcut o mărturisire audienței: „Eu nu mă opream în Câmpina, în 1972, dacă nu îl întâlneam pe Nașul, așa cum l-am poreclit noi pe Nicolae Viorel Popescu. L-am întâlnit la 1 august 1972 și am decis să rămân în Câmpina. Și îi mulțumesc și pe această cale; cred că ne aude dintr-o stea, de acolo de sus. Mulțumesc și dlui Popescu, dar și doctorului Cristea, pentru că m-au format ca cercetător. Rezultatele mele le dedic în acest an centenar municipiului Câmpina, căruia îi doresc să se mândrească mereu cu astfel de personalități.” Primul demnitar al orașului a părut destul de emoționat la înmânarea diplomelor pentru Nicolae Viorel Popescu. Poate și pentru că l-a cunoscut foarte bine, fiind unul dintre miile de liceeni care s-au pregătit cu domnul Popescu pentru admiterea la facultate.

Un scurt istoric 

Cei doi prestigioși cercetători științifici care au intrat în rândurile celor mai onorabili cetățeni câmpineni au reprezentat ICPT, ”arzând” continuu cu multă dăruire profesională pentru această instituție de renume.  Iar pentru că s-au identificat aproape total cu această instituție, vom încerca, în cele ce urmează, un scurt istoric al Institutului, cu ajutorul unor materiale primite de la matematicianul Vasile Badiu. 

Vasile Badiu
ICPT, denumit odinioară Institutul de Cercetări Foraj Extracţie  sau Institutul de Petrol și Gaze, este continuatorul Institutului Geologic al României (IGR), înfiinţat la Bucureşti în anul 1906 şi condus, o lungă perioadă, de L. Mrazec. Institutul amintit mai sus continuă activitatea desfășurată de Biroul Geologic, prima instituție din România care a asigurat cercetarea geologică și care a funcționat între anii 1882 și 1889. Ȋn1910 a început la Câmpina activitatea de cercetare-dezvoltare şi proiectare tehnologică în upstream-ul industriei de petrol din Romania, la Departamentul Tehnic al  Societăţii ASTRA ROMÂNĂ, departament pentru  Romania al Companiei Royal Dutch Shell. În sectorul exploatare, activitatea de cercetare-dezvoltare a fost elaborată şi realizată în cea mai mare parte în Institutul de Cercetări şi Proiectări Tehnologice (ICPT) din Câmpina, înfiinţat în 1950. ICPT Câmpina continuă activitatea desfășurată de Departamentul Tehnic al Societăţii ASTRA ROMÂNĂ şi a fost condus, timp de peste trei decenii, de Gh. Aldea şi N. Cristea. De fapt, cel care a preluat reorganizarea activității de cercetare în anul 1948, după plecarea străinilor din țară, a fost Nicolae Cristea. La ICPT Câmpina, în echipe multidisciplinare, s-au realizat numeroase teme de cercetare-dezvoltare pentru industria de petrol din Romania şi din lume. Din 1950, în ICPT Câmpina s-a format Departamentul ”Inginerie de zăcământ”, cu o activitate deosebit de laborioasă în ţară şi cu o prezenţă semnificativă în programele de cooperare internaţionale. Activitatea acestui departament cu aport apreciabil în industria petrolieră din România, a fost „construită”, în timp, sub conducerea lui N. Cristea, începând cu o generaţie memorabilă, din care au făcut parte: N. Mihailovici, Al. Ursu, D. Bossie-Codreanu, Al. Vernescu, Al. Costa-Foru, M. Popescu, FI. Langa. 

Nicolae Cristea, alături de echipa sa
Din 1970, sub coordonarea lui N.V. Popescu s-a înfiinţat în ICPT Câmpina un colectiv pentru Modelarea şi Simularea Numerică a proceselor din industria de petrol, precum şi pentru aplicarea calculatoarelor numerice în munca de cercetare-dezvoltare de la ICPT Cȃmpina. N. V. Popescu a fost liderul modelării și simulării numerice în comunitatea științifică românească, şi a înființat la ICPT Câmpina Laboratorul de Modelare Matematică în 1991 și Laboratorul de Simulare Numerică a Zăcămintelor în 1996.  Echipele multidisciplinare ale ICPT Câmpina au dezvoltat și au folosit biblioteca de software ICPT care are sute de aplicații software şi care acoperă majoritatea domeniilor de activitate ale institutului. Dintr-o analiză a formei curbei producţiei anuale de ţiţei este de observat că există o excelentă corelare între variaţia în timp a competenţelor activitaţii de cercetare-dezvoltare din sectorul explorare - exploatare şi variaţia producţiei de ţiţei din România. Institutul Geologic al României a influenţat pozitiv perioada 1906 – 1950, iar perioada 1950 - 2004 a fost influenţată pozitiv de către ICPT Câmpina. Rezultatele bune ale activităţii de cercetare-dezvoltare s-au confirmat prin valorile maxime ale  producţiilor de țiței și gaze obţinute de România, în perioada 1936 - 1986. 

Nicolae Cristea 

Dr. ing. Nicolae CRISTEA s-a născut la 30 mai 1921, la Crăciunelul de Jos, în judeţul Alba. Este absolvent al Școlii Politehnice din Hannover, Germania, în anul 1944. În anul 1946, a obţinut titlul de doctor inginer la Școala Politehnică din Hannover. A reorganizat cercetarea științifică după plecarea străinilor de la Astra Română, în urma instaurării dictaturii comuniste în România, în 1948. 


A avut un parcurs profesional deosebit: 
• 1944-1947 Intitutul de Cercetări Petrolifere al Școlii Politehnice Hannover – Germania;
• 1948 Societatea Astra Română – Direcţia Tehnică - Câmpina;
• 1948 Petrolifera Muntenia – Direcţia Tehnică - Câmpina – Consultant Principal;
• 1950 Laboratorul Central de Cercetări Știinţifice - Câmpina – Șef Secţie Cercetare;
• 1950-1962 Profesor universitar la Institutul de Petrol şi Gaze din Bucureşti;
• 1957-1983  Intitutul de Cercetări Foraj Extracţie - Câmpina – Director Știinţific;
• 1983 Pensionat la limită de vârstă. 
Printre realizările sale notabile putem aminti:
• Repune în funcţiune tehnicile şi tehnologiile din cadrul Direcţiei Tehnice Câmpina – Astra Română,  după plecarea personalului de specialitate străin;
• Elaborează bazele INGINERIEI DE ZĂCĂMÂNT pentru prima dată în România;
• Aplică în România INGINERIA DE ZĂCĂMÂNT cu care s-au adus importante creşteri de producţie şi de factori de recuperare a ţiţeiului si gazelor din zăcămintele de petrol;
• A elaborat şi publicat patru cărţi din domeniul mecanicii fluidelor, hidraulicii subterane şi cercetării sondelor şi o serie de lucrări publicate în ţară şi străinătate;
• A fost formator de ŞCOALĂ ROMÂNEASCĂ în domeniul INGINERIEI DE ZĂCĂMÂNT, bazată pe conceptul de echipă multidisciplinară.
Pentru realizările din activitatea de cercetare ştiinţifică, Nicolae Cristea, a primit mai multe medalii și distincții: MEDALIA MUNCII, LAUREAT AL PREMIULUI DE STAT, ORDINUL MUNCII clasa a III-a, MERITUL ȘTIINŢIFIC clasa I-a, precum şi alte multe aprecieri ale statului român. Nicolae Cristea a revenit la ICPT Câmpina în anul 2000 şi a predat cursuri despre noi şi vizionare abordări ale PRINCIPIILOR FIZICE ALE EXPLOATĂRII ŢIŢEIULUI, concretizate în Brevetul de Invenţie Nr. 118319. Personalitate de mare prestigiu a ICPT Câmpina şi a Industriei de Petrol din România şi din lume, s-a remarcat pe parcursul timpului printr-o activitate profesională de excepţie, prin diplomaţie şi un comportament deosebit faţă de cei cu care a colaborat. A promovat lucrul în echipe multidisciplinare de ingineri, fizicieni, chimişti şi matematicieni la ICPT Câmpina. Și prin sinergismul echipelor formate, ICPT Câmpina a realizat studii de exploatarea zăcămintelor de petrol, cu rezultate remarcabile în România şi în lume. Studenţi şi discipoli ai lui Nicolae Cristea sunt pe toate meridianele globului şi au dus faima României şi a municipiului Câmpina în toata lumea. Nicolae Cristea, fiul lui Ilie si al Carolinei, a locuit în casa proprietate personală pe strada Plevnei Nr. 45B împreună cu soţia sa Lucia Cristea. A decedat în decembrie 2003.

Nicolae Viorel Popescu

Nicolae Viorel POPESCU s-a născut  în data de 25 septembrie 1939 la Moreni, judeţul Dâmbovița. A absolvit facultatea de Fizică-Matematică de la Universitatea „C.I. Parhon” din Bucureşti, în specialitatea Mecanică-Hidraulică, în iunie 1960. După primii patru ani petrecuți în învățământ, a ajuns cercetător științific la ICPT. Dacă cei mai apropiați dintre colaboratori îl numeau Nașul, elevii pe care îi pregătea riguros pentru admiterea la facultate îl prețuiau nespus, alintându-l Meșterul. A fost un eminent matematician, începându-și cariera profesională ca profesor de gimnaziu și terminând-o ca senior cercetător științific și șef al Laboratorului „Simularea Numerică a Zăcămintelor” din ICPT. 


Dintre reperele profesionale, se disting următoarele:
1960 – 1964 Profesor de Matematică:
1960 la Şcoala Elementară Mălăieşti, Prahova;
1961 la Şcoala Medie Vălenii de Munte, Prahova.
1964 – 2001 Cercetător Ştiinţific la ICPT Câmpina, Prahova:
1964 - Cercetător Stagiar;
1966 - Cercetător Ştiinţific;
1971 - Cercetător Ştiinţific Principal III;
1991 - Șef Laborator Modelare Matematică;
1994 - Senior Cercetător Științific;
1996 - Consilier Ştiinţific al ICPT Câmpina;
1996 - Șef Laborator Simulare Numerică a Zăcămintelor;
2001 - Cerere de pensionare la limită de vârstă.
Realizările sale au dus faima ICPT și a Câmpinei în lumea științifică din domeniul petrolului:
A fost formator de școală românească în domeniul MODELĂRII MATEMATICE şi al aplicării calculatoarelor numerice la ICPT Câmpina, având la bază conceptul de echipă multidisciplinară.
Cu echipele multidisciplinare de la ICPT Câmpina a aplicat  modelarea si simularea numerică a proceselor din industria de petrol cu care s-au adus importante creşteri de producţie şi de factori de recuperare a ţiţeiului si gazelor din zăcămintele de petrol;
A elaborat numeroase lucrări de cercetare şi a prezentat rezultatele lucrărilor la colocvii şi simpozioane naţionale şi internaţionale.
În afara programului de la  ICPT Câmpina:
A predat lecţii de matematică pentru elevii de liceu cu care a avut rezultate remarcabile la admiterea în facultăţi precum şi la olimpiadele locale, judeţene şi naţionale;
A predat lecţii de introducere în programarea calculatoarelor numerice utilizând limbajul FORTRAN pentru  elevi de liceu, organizate la Casa de Cultură „Geo Bogza” din Câmpina;
A fost donator de cărţi la Biblioteca Municipala Câmpina, a finanţat şi antrenat echipe de handbal de elevi din Câmpina cu care a participat la competiţiile şcolare, obținând rezultate de excepție. 
Nicolae Viorel Popescu a fost un mare profesor de matematică. Personalitate remarcabilă și lider al modelării și simulării numerice în comunitatea științifică românească, era apreciat de toată lumea pentru înalta sa competență și generozitate. A contribuit la promovarea municipiului Câmpina în ţară şi în stăinătate. Discipoli ai d-lui Nicolae Viorel Popescu sunt acum pe toate meridianele globului, ducând faima României şi a municipiului Câmpina în toată lumea. 
In 2001, la pensionare, Nicolae Viorel POPESCU a lăsat „moştenire” colegilor săi din ICPT reușita următoarelor activităţi: Dezvoltarea software in-house, Managementul bazelor de date, Administrarea sistemelor hardware și Modelarea integrată a zăcămintelor de hidrocarburi. Modelarea integrată a zăcămintelor folosind Sistemul Software Integrat a fost o activitate remarcabilă în Petrom SA, companie  pe care au vizitat-o numeroase delegaţii din ţară şi străinătăte. În august 2004, la privatizarea ICPT, austriecii de la OMV Petrom SA au găsit un institut de cercetare la standarde europene și datorită muncii de cercetare a lui Viorel Popescu. Acesta a locuit pe strada Victoriei nr.4 în Câmpina împreună cu soţia sa Victoria, precum și cu copiii lor: Viorica, Victor Dumitru și Veronica. Nicolae Viorel Popescu s-a stins din viață în 16 iulie 2009, dar amintirea Nașului și a Meșterului nu se va stinge niciodată din inimile celor care l-au cunoscut. 
Adrian BRAD

Editorial. FRAZE

Scriam în articolul anterior despre modul de conducere al psd: „gestul unui autocrat de tip: fac pentru că pot.” Acum, inexprimabilul Codrin Ștefănescu, întrebat de ce psd-ul numește miniștri cu probleme penale răspunde: „pentru că putem”. QED. Nu știi ce să admiri mai mult: idioțenia sau tupeul? La fel, Dragnea deslușește cazul Rovana Plumb: e nevinovată pentru că parlamentul a decis să nu permită cercetarea penală. Frază strălucitoare, dezvăluind confuzia de planuri: legislativul își arogă funcțiile justiției. Ecaterina Andronescu e revoltată că manifestațiile strică imaginea României: nu corupția, nu legislația aberantă, nu incompetența unor miniștri aduși cu hîrzobul de partid să ne decidă viitorul, nu hemoragia de creiere din cauza unor conducători inepți, ci manifestațiile pro-democrație ne strică imaginea. Ministrul școalelor anunță, în ultima zi de guvernare, în sfîrșit, o realitate dură. „La 159 de ani de la Unirea Principatelor Române, avem 2.418 unității școlare cu grupurile sanitare în exterior. Prin programul de guvernare PSD-ALDE, în cel mult 3 ani, autoritățile locale, județene și centrale vor face ca toate unitățile școlare din România să aibă condiții decente pentru educația elevilor și preșcolarilor”. Cu alte cuvinte, avem de luptat în secolul XXI cu wc-urile din fundul curții. În care „republică” subsahariană o mai fi o asemenea situație? Devine normal ca un primar să taie panglica tricoloră la inaugurarea unor wc-uri. Asta chiar a devenit o realizare. 
Nu mai există fraze pentru a descrie stupiditatea situației din România. Să ai toate avantajele – istorice – de partea ta și să dai țara pe mâna unor loaze cleptomane, incapabile și sfidătoare, pentru a inaugura cîțiva metri de șosea sau o budă de școală, este totuși o „performanță” de inadecvare istorică. Dl. Andrei Pleșu scrie, apropo de doamna desantată în funcția de prim ministru, cu ironia-i devastatoare: „m-aș lăsa oricînd invitat la o porție de sarmale gătită de dînsa, dar n-am nici un argument să dorm liniștit, cu conștiința că țara e pe mîinile unui expert…”. Cineva făcea o observație foarte lucidă, mi se pare, apropo de acest tzunami de cinism și incompetență, spunând: comunismul a fost construit cu oameni educați în capitalism. Acum, vrem să construim capitalismul cu oameni educați în comunism. Aș face doar amendamentul că e vorba de „două comunisme” convergente: cel „vechi”, tradițional, marxo-leninist și stalinist, și cel „nou”, cunoscut sub numele de corectitudine politică, ambele s-au întîlnit în sistemul nostru de învățămînt; oamenii care ne conduc azi sînt reprezentativi pentru acest dezastru, au defectele din amîndouă. Nu au cunoștințe, nu au fibră morală, nu au principii. Nimic decît o neostoită lăcomie și un imens prost gust. Pleșu dixit: „la vîrful statului, avem un neîntrerupt spectacol de incompetență, insuficiență mentală, mulțumire de sine, mediocritate! Șah mat!”. Mai mult, după părerea numerelor 2 și 3 din statul român, liderii politici occidentali sînt proști (nu știu să citească niște legi, se iau după zvonuri etc.) și prost informați. Să le spui asta într-o scrisoare oficială  a statului român liderilor UE, este dovada unei nemărginite mărginiri în gîndire. Doamna care acum răspunde de „românii de pretutindeni” - lasă că era convinsă că Suedia e republică - declara în perioada cînd s-a afirmat ca mare stea a politicii noastre externe (Ponta să trăiască!) că românii care pleacă la muncă în străinătate sînt o pegră (nu știe dînsa cuvîntul ăsta, am sintetizat eu) pentru România. Acum e chemată de alți patrioți ca ea să aibă grijă de cei de afară. „Să stea în țară! Să-și ia trei meserii și să muncească”, asta este filosofia doamnei. Cine a crezut că ministrul „genunche” (încăpățînat, calculatorul îmi corectează) este ce e mai rău, nu-l știa pe actualul Valentin Popa. Nu trecuseră multe ore de la anunțarea guvernului și internetul era plin de culegeri din bogate dezacorduri ale domnului profesor. 
Statisticile spun că avem 42% analfabeți funcțional. Cîți sînt în foruri de conducere la diferite niveluri? Macron anunță o reformă radicală a  bacalaureatului francez. Adică a bazei culturale a formării individului. Nemții au pregătit și ei măsuri severe, pornind de la estimarea că au peste 7 milioane de analfabeți funcțional. Și nu dintre imigranți. Noi ce facem? Un guru al ortodoxismului, dl. Puric, crede că e mai bine să furăm, să rămînem necinstiți și puturoși sub oblăduirea ocrotitoare a Moscovei, decît să încurajăm cinstea și respectul legii și cultul muncii sub influența coruptului Occident care promovează homosexualitatea și ne distruge identitatea. Și oameni ca dl. Puric sînt lideri de opinie! O stare de disperare, o depresie generală par a fi dominanta psihismului național. Pe de altă parte, cei care au nevoie de libertate, sînt din ce în ce mai puțini. Cei mai mulți o socotesc o povară și nu dau o ceapă degerată pe ea, s-ar bucura din suflet să fie sclavi fericiți, primind un salariu mai mare. De fapt, deja sînt. România se îndreaptă cu pași mari spre o nouă subordonare rusească. Văd mulți comentatori care triumfă. 
Christian CRĂCIUN

Intersecția străzilor Toma Ionescu și Ana Ipătescu va fi semaforizată

Edilii orașului par din ce în ce mai interesați de rezolvarea zonelor în care se produc frecvent accidente de circulație. O zonă cu mare potențial de risc în traficul rutier, intersecția străzilor Ana Ipătescu și Toma Ionescu, a intrat de curând în faza finală a lucrărilor ce vor moderniza acest loc periculos atât pentru șoferii în trafic, cât și pentru pietoni. Zona a intrat în atenția reprezentanților administrației publice locale încă din toamna anului 2016, în ședința ordinară a Consiliului Local din luna octombrie a acelui an fiind aprobat un proiect de hotărâre vizând semaforizarea a trei intersecții cu probleme. Este vorba despre intersecția străzilor Bulevardul Culturii și Griviței, a intersecției Bulevardului Culturii cu Strada Plevnei și a intersecției străzilor Ana Ipătescu și Toma Ionescu.  Primăria Câmpina a demarat procedurile de achiziție publică în vederea elaborării documentației tehnice pentru semaforizarea celor trei intersecții. Documentație tehnică înseamnă proiectare și realizarea unui studiu de fezabilitate. 


Legislativul municipal a aprobat fonduri pentru documentația tehnică și apoi și banii necesari lucrărilor efective de amplasare a semafoarelor și de realizare a tuturor branșamentelor. Lucrările  au început abia la finalul anului trecut, dar mai bine mai târziu decât niciodată. Fiindcă suntem obișnuiți cu o astfel de fatalitate în derularea unor investiții publice; și încă a unora extrem de importante. Semafoarele de la intersecția pomenită mai sus au fost realizate în decembrie 2017, iar în următoarele zile vor fi racordate la rețeaua de energie electrică a orașului. Apoi se vor pune toate instalațiile în funcțiune și se va introduce softul de verificare a traficului. Ulterior, semaforizarea va deveni funcțională, însă până la aplicarea de sancțiuni celor care nu respectă noile reguli de trafic prin acest loc, va mai curge o perioadă de timp de acomodare cu noile semafoare, de câteva săptămâni. 
Metoda este de apreciat, pentru că a dat roade în cazul intersecției străzilor B.P. Hasdeu și Mihail Kogălniceanu. Chiar este de remarcat că pe lângă cele două intersecții semaforizate ce se vor realiza pe Bulevardul Culturii (conform proiectului amintit mai devreme), ar trebui făcută o semaforizare și la intersecția străzii Constantin Stere cu strada Conductelor, destul de aproape de calea ferată, unde anual se întâmplă patru-cinci accidente (mai mult sau mai puțin grave), ultimul petrecându-se în urmă cu doar câteva săptămâni și soldându-se cu dărâmarea unui gard și avarierea unei conducte de gaze.
Adrian BRAD

Câmpina cu steag, Câmpina fără steag

La ultima întâlnire a consilierilor municipali s-au purtat discuții aprinse despre steagul Câmpinei, care este, dar nu e. Mai exact, este, fiindcă există deja și este pus pe un suport așezat în spatele mesei ovale a consilierilor, alături de drapelul național și cel al Uniunii Europene, iar ani de zile a fost bun și în toată regula. Pe de altă parte, nu mai e, deoarece nu mai este valabil, căci reprezentanții executivului local și-au amintit într-un târziu, acum câteva luni, că pentru a fi oficial aprobat de guvernanții de la București, steagul urbei noastre trebuie validat numai după ce s-au parcurs etapele unei proceduri administrative, nu foarte complicate, dar nici de neglijat. 


Proiectul inițiat de consilierii Viorel Bondoc și Lucian Cercel privind aprobarea modelului de steag al municipiului a stârnit multe energii demne de o cauză mai bună, fiindcă modelul deja existent (stema municipiului pe un fundal alb) nu este aprobat printr-o hotărâre de Guvern, așa cum prevede legislația în vigoare, care impune aprobarea unui model de steag de către Consiliul Local, printr-un HCL la care să se atașeze documente ce atestă voința populară a respectivului model, iar abia apoi modelul cu pricina urmează fi trimis Guvernului spre aprobare. Legea care impune aprobarea steagului localităților a apărut în iunie 2015. 
Adrian BRAD

Municipalitatea câmpineană ar putea accesa fonduri europene pentru eficientizarea iluminatului public

La ultima ședință a Consiliului Local, consilierul municipal Andrei Duran și-a informat colegii că municipiul nostru ar putea primi fonduri de la Uniunea Europeană pentru eficientizarea iluminatului public. Totul este ca funcționarii Primăriei să depună la timp un proiect care să fie și eligibil, proiect destinat unei noi axe de finanțare din cadrul Programului Operațional Regional, axă destinată creșterii eficienței energetice prin modernizarea iluminatului public. 


Primarul Horia Tiseanu a declarat că știe despre existența acestei axe de finanțare, și că va iniția un proiect în acest sens la următoarea ședință ordinară a legislativului municipal.  Prin această nouă axă de finanţare cu fonduri europene se pot atrage până la 1,5 milioane euro pentru investiţii care contribuie la scăderea consumului de energie primară în iluminatul public. Printre investiţiile care se pot realiza amintim următoarele: înlocuirea lămpilor cu consum ridicat de energie electrică cu lămpi cu eficienţă energetică ridicată, durată mare de viaţă şi asigurarea unui confort sporit; reabilitarea instalaţiilor electrice; achiziţionarea şi instalarea de sisteme de telegestiune a iluminatului public; extinderea sistemului de iluminat public prin utilizarea surselor regenerabile de energie etc. Acum vreo opt ani, municipalitatea a modernizat sistemul de iluminat public, înlocuind vechii stâlpi din beton cu unii mai ușori, din tablă galvanizată, dar și realizând înlocuirea vechilor neoane cu becuri care consumă mai puțină energie electrică. Edilii au fost mulțumiți de investiție, dar după cum se vede, este loc de și mai multă economie de energie electrică pentru iluminarea domeniului public câmpinean.
Adrian BRAD

Câmpina în primul deceniu după Războiul pentru întregire națională (1919-1928)

Primul Război Mondial și-a pus amprenta asupra orașului considerat poarta Văii Prahovei. În perioada 1916-1918, Câmpina s-a aflat sub ocupație germană, având o importanță deosebită datorită schelei petroliere și rafinăriei. La exploatarea economică s-au adăugat privațiunile impuse populației, dar și distrugerile provocate de ocupanți. Castelul „Iulia Hasdeu”, neglijat, din păcate, de legatarii universali desemnați de marele cărturar, a fost transformat în grajd în timpul ocupației germane. Situația sa era descrisă într-un proces verbal încheiat de poliția orașului Câmpina: „Interiorul său astăzi este o ruină: pereții dărâmați, sobele și ușile sparte, candelabrele furate-atârnând numai câte un lanț ici și colo”. [1] Trupele de ocupație au incendiat și jefuit casa pictorului Nicolae Grigorescu. Ea va fi reconstruită de fiul pictorului și mobilată cu obiectele salvate. [2] A fost distrusă cea mai importantă bibliotecă a orașului, aflată la Școala de băieți nr. 1, dar și o parte din arhiva localității. [3] Comisia interimară care a condus orașul până când s-au organizat alegeri, a acționat pentru refacerea rețelei telefonice și a drumurilor, dar și pentru înlocuirea mobilierului distrus în școlile câmpinene. [4] 
Situația grea existentă în primii ani după război a dus la proliferarea mișcărilor sociale. În perioada mai-iunie 1919, ceferiștii din Câmpina s-au alăturat grevei declanșate la Atelierele CFR din București și care s-a generalizat la nivelul Vechiului Regat. În urma acestei acțiuni, ceferiștii au obținut sporuri salariale, indemnizații anuale pentru locuințe și ziua de lucru de 8 ore. [5] În perioada iulie-august 1919, muncitorii câmpineni au participat la greva care a afectat întreaga industrie a petrolului. În urma ei au obținut ziua de lucru de 8 ore și garantarea unui salariu minim pe zi. [6] Un impact puternic a avut greva declanșată la Societatea „Electrica” din Câmpina, în iulie 1920. Cea mai mare parte a sondelor productive au fost fie oprite, fie au funcţionat numai câte 4-5 ore. Au funcţionat regulat doar sondele care întrebuinţau motoare cu gaze de pe şantierul Buştenarii Vechi, aparţinând Societăţii „Concordia” şi cele ale Societăţii „Româno -Americane” care avea instalate maşini cu abur la toate sondele sale. Producţiile şantierelor au fost aproape înjumătăţite. Greva a luat sfârșit după ce muncitorilor le-au fost satisfăcute revendicările. [7].


Primii ani după război s-au caracterizat prin refacerea economiei câmpinene. Dacă în anul 1918 producția de petrol a Schelei Câmpina era de 94.842 tone, în anul 1918 aceasta era de 82.318 tone. [8] Declinul va continua, în anul 1925 înregistrându-se o producție de 56.632 tone. [9]
Rafinăria societății „Steaua Română” continua să dețină un loc de frunte la nivelul țării. În perioada de care ne ocupăm, capacitatea  ei anuală de distilare ajunge la 510.000 tone, deținând locul 4 pe țară, după rafinăriile Vega, Astra Română și Româno-Americană din Ploiești. În ceea ce privește capacitatea de rafinaj, aceasta era de 225.000 tone (locul 1 pe țară), iar capacitatea rezervoarelor era de 19.000 tone pentru petrol (locul 5 pe țară) și de 148.000 tone pentru produse finite (locul 1 pe țară). [10] Pentru deservirea rafinăriei exista și o fabrică de acid sulfuric, iar pentru reparații și confecționare de utilaj petrolier funcționau Atelierele Centrale Câmpina. Importanța societății „Steaua Română” reiese și din faptul că era listată la bursele din București, Paris, Amsterdam, Basel, Frankfurt și Zurich, fiind cotată cu 6.950 de lei/ acțiune, în anul 1923. [11]


O altă societate importantă din domeniul petrolului era Astra, care avea la Câmpina direcția tehnică și 11 servicii (contencios, formalităţi, administrativ, mecanic, topografic, materiale, producţie, convenţii, geologic, contencios, gaze) care coordonau activitatea schelelor Berca-Buzău, Piţigaia şi Boldeşti, Ochiuri, Târgovişte, Bucşani, Răzvad, Gura Ocniţei. [12] Din anul  1924, societatea petrolieră „Concordia” avea în Câmpina un atelier de reparații care ulterior va produce și cabine de distribuție pentru înaltă și joasă tensiune. [13]
Activitatea economică a localității nu se reducea doar la industria petrolieră. Uzina societății „Electrica” livra energie electrică atât pentru societățiile petroliere, cât și pentru populația orașului. Existau, de asemenea, Moara Ionaș, Fabrica de ceramică, Atelierul de turnătorie al lui Zipzer, Atelierul de lăcătușerie și turnătorie al lui Carol Saicovici, Fabrica de bijuterii a contelui de Blome, Tipografia lui M. S. Gheorghiu. [14]
În peisajul industrial al orașului se regăsea și industria textilă. În anul 1912, Nicolae Șerbănescu a înființat o fabrică de tricotaje care dispunea de 5 funcționari, 3 tehnicieni și 74 lucrători. Ca utilaje avea 90 războaie de tesut, maşini manşetă, urzitoare, maşini de fabricat ciorapi şi o instalaţie vopsit cu cazan aburi, tip Wolf. Sursele de aprovizionare proveneau din ţări ca Italia, Franţa, Anglia. Clienţii principali erau economatele, armata şi diverşi clienţi particulari. [15] În anul 1926, fabrica beneficia de avantajele legii pentru încurajarea industriei, adoptată în anul 1912. Decizia Consiliului de Miniștri, dată în ședința din data de 24 iunie 1926, prevedea: „Art. I. Se acordă fabricei de tricotage și jambiere ce d. Niculae Serbănescu posedă in comuna Câmpina, strada Brașoveni No. 2, înlesnirile foloasele legii pentru încurajarea industriei naționale specificate mai jos: 1. Scutire de vamă pentru părți de mașini și accesoriile lor necesare atât în cursul funcționării, precum și în cazuri de schimbare, completare sau adăugire a fabricii, în conformitate cu prevederile art. 3, alin.c din lege. 2. Reducere de transport pe C.F.R. conform dispozițiunilor referitoare din lege prevăzute la art. 3, punctul d precum și art. 11 punctul a. 3. Impozitul va fi cel ce rezultă din legile actualmente în vigoare și cele ce vor mai interveni pe viitor”. [16]
În anul 1925, Gheorghe Giuvelea și Gheorghe Moțoi înființau fabrica de tricotaje „Ancora”. Societatea avea un capital iniţial de 2.000.000 lei, iar ca personal 4 tehnicieni şi 120 de lucrători. Sursele de aprovizionare proveneau din ţări ca Egiptul (bumbac), iar din Italia, Franţa şi Germania importau lâna. Principalii clienţi erau economatele, armata şi diverşi clenţi particulari. [17] În domeniul financiar activau banca populară „România Mare”, în cartierul Slobozia, banca „Salvatorul”și sucursala băncii „Franco-Române”. [18] De asemenea, funcționau cooperativele „Munca”, „Vulturul român” și „Unirea”, din cartierul Slobozia. [19]
Refacerea economică a fost însoțită de creșterea demografică. Înainte de intrarea României în război, și anume în anul 1915, populația orașului Câmpina era de 8.953 locuitori. [20]. În anul 1924, populația localității era de 12.937 locuitori, din care 1.185 străini. [21] Unii dintre locuitorii de origine străină au făcut demersuri pentru obținerea cetățeniei române. O cerere sugestivă în acest sens se înregistra în anul 1926: „Subsemnatul losef Sidarowski, de naționalitate polonez, de religie catolică, născut în anul 1861 în cornura Gyangyö Statul austro ungar, venit în această țară de mică copilărie, adică din anul 1887 și domiciliat de mai bine de 15 ani în orașul Campine, județul Prahova, unde profesez meseria de ceasornicar-patron, având capital propriu și ucenici români, cari au ieșit de la mine buni meseriași, nebucurându-mă niciodată de protecțiunea Statului austro-ungar la care am renunțat și voind a dobândi calitatea de cetățean român.” [22]
În ceea ce privește mica industrie manufacturieră, existau, în anul 1924, 47 croitori cu 100 calfe și 80 de ucenici, 26 cismari cu 150 calfe și 100 de ucenici, 5 ferari și 7 bărbieri. [23]


Sectorul serviciilor era, de asemenea, bine reprezentat. În perioada anilor 1924-1925, erau înregistrați: 10 abagii, 11 avocați (între care Victor Rădulescu, primar în perioada 1926-1928, ulterior parlamentar), 4 avocați stagiari, 6 bărbieri (între care Rainovici Ioan, foarte cunoscut), 44 cârciumari (Adam M., Bălănescu Florea, Bârsan Vasile, Bercovici Ilie, Brebeanu Ioan, Ciupală Ion, Cofaru Ion, Cosmescu Nicolae, Drăgănescu Gh. Eufrosina, Dumitrescu Costică, Filcea Ion, Floroiu V, Frânculescu C., Georgescu Mitică, Gonțescu Nae, Iliescu Costică, Ionescu Gh, Ionescu Florian, Ionescu Victor, Ionescu Costică, Ionescu Tudorică, Lobel H & Frate, Manciu C., Marinescu Gh., Niculescu Gh., Nicolau Costică, Niculescu E & Vasilescu, Petrescu Gh., Postelnicu M., Preda Costică, Rosetti B. M., Stoianovici Vasile, Stănescu M. Ion, Stănescu N. I., Stroescu Radu, Șerbănescu P., Șerbănescu N. Răduș, Șeitan D. I., Șteflea A. Alex, Tomoșoiu P. Gh, Vasilescu Gh., Zidarofachy), 6 cismari, 15 ingineri, 8 măcelari, 9 medici, un fabricant de mezeluri, 5 moașe, 2 plăpumari, un tapițer, 2 tâmplari, 2 ceasornicari, un fotograf (Șt. I. Olteanu) [24]. În oraș își desfășurau activitatea 2 fabrici de ape gazoase (Constantinescu C, Palamida T.), 31 băcănii, 7 brutării, 2 drogherii, 3 magazine de încălțăminte, 2 cofetării ( Drăgănescu C. Eufrosina, Theodorescu Dinu), 2 farmacii (Dănescu Cornelui, Kessler) 3 hoteluri (Bulevard, proprietar Niculescu Enache, Central, proprietar Stănescu Marin, Regal, proprietar preot Provinceanu C.), 5 librării (Crăciun Ion, Eskenasy L.,Gheorghiu Mih., Șerbănescu Dumitru,  Popovici Frusina ), o plăcintărie (Zisopol Zisu S.). [25]
În ceea ce privește divertismentul și cultura, existau: cinematograful Bulevard, sălile de teatru Monovici, Domenica, Regal, Casa Poporului și 4 cluburi (Căminul funcționarilor petroliferi, Clubul negustorilor, Clubul Național Liberal,Clubul funcționarilor societății Steaua Română). [26]
Dintre lucrători și specialiști cei mai mulți lucrau în industria petrolieră. În acest domeniu, se înregistrau, în județul Prahova, următoarele salarii medii, în anul 1922: 8.930 lei pentru ingineri, 4.257 lei pentru maiștri  sondori șefi, 2.820 lei pentru maiștri sondori și ajutori, 46 lei și 20 bani pe zi pentru sondori și lăcari, 3096 lei pentru funcționari. [27]
În aprilie 1923, se înregistrau următoarele prețuri la produsele de bază: 33 lei și 45 bani o găină, 10 lei și 50 bani kg. carne de vacă, 16 lei și 15 bani kg. carne de porc, 91 lei și 70 bani 100 de ouă, 3, 65 lei litru de lapte, 5 lei și 40 bani o pâine categoria I, 3 lei și 80 bani o pâine categoria a II-a, 1 leu și 68 bani kg. cartofi și 1062 lei și 60 bani un costum de haine gata. [28]
Din cele prezentate rezultă că inginerii, maiștri și funcționarii aveau o situație bună care le permitea să-și asigure un nivel de trai destul de ridicat. Din salariu pe o zi a unui sondor se puteau achiziționa 1 kg carne de vacă, 1 kg carne de porc, 10 ouă, 1 litru de lapte, 1 kg de cartofi și o pâine categoria a II-a, ceea ce putea asigura un trai decent, situația depinzând și de numărul membrilor de familie. Condițiile de muncă erau, însă, grele.
În anul 1923 existau 30 de străzi, iar bugetul orașului era de 3.000.000 lei. [29] În anul 1925, bugetul era de 5.987.168 lei, fiind cel mai mare dintre orașele din Vechiul regat care nu erau reședințe de județ. Cheltuielile au fost egale cu veniturile, deci nu s-a înregistrat excedent bugetar. [30] 
Câmpina era reședință de plasă. Conform reformei administrative din 1925, în componența plășii Câmpina intrau 14 comune și anume: Băneşti, Bordeni, Brebu, Buştenari, Cocorăşti Misli, Cornu, Lunca Mare, Mărgineni, Poiana, Proviţa de Jos, Proviţa de Sus, Scorţeni, Şotrile, Telega. [31]
Localitatea se caracteriza printr-o viață socială bogată, existând numeroase organizații ale diverselor categorii ale populației. Sindicatele muncitorești au cumpărat cea mai mare clădire din oraș cu suma de 360.000 lei, strânsă prin contribuția benevolă a membrilor. Ca urmare, în luna noiembrie 1919, s-a inaugurat „Casa poporului”, prima de acest fel din țară. [32] Aici și-a avut sediul „Uniunea Sindicatelor din Petrol” care avea circa 25.000 de membri, din întreaga țară. [33] În anul 1920, a apărut la Câmpina și un sindicat „galben” (înființat cu sprijinul direct al Ministerului de Interne, pentru a sparge unitatea mișcării muncitorești), numit „Vulturul român”. [34]


La 17 aprilie 1921, se constituia la Câmpina secțiunea Asociației Inginerilor și Tehnicienilor din Industria Minieră, a patra din  țară după cele de la Buștenari, Băicoi-Țintea și Moreni. [35]
Implicarea femeilor în viața socială este dovedită de faptul că, din anul 1920, funcționa asociația cercurilor de gospodine din orașul Câmpina. [36]
Din anul 1921 funcționa în localitate și o societate de vânătoare numită „Cerbul”. [37]
Orașul se caracteriza și printr-o viață politică activă. La alegerile pentru Camera Deputaților, din 25 mai 1926, Partidul Național Țărănesc a obținut la Câmpina 1192 voturi, Partidul Poporului (aflat la guvernare) 395 voturi, iar Partidul Național Liberal 265 voturi. [38] La alegerile parlamentare din 1927, cele mai multe voturi sunt obținute la Câmpina de lista Partidului Național Liberal, cetățenii, în marea lor majoritate, simpatizând cu primarul Victor Rădulescu (șeful filialei liberale), după cum arată darea de seamă a Brigăzii speciale de siguranță din localitate. [39]
Caracterul pătimaș al vieții politice este atestat și de felul diferit în care este reflectată activitatea primarului Victor Rădulescu, în funcție de interesele politice. În ziarul „Ploieștii” se menționa că: „Victor Rădulescu a devenit odios prin faptele sale necinstite de la primărie și prin purtarea sălbatică a lui a ajuns să terorizeze pe toți și să le fie frică de el”. [40] Ziarul „Imparțialul” prezenta o cu totul altă situație: „Ca primar, domnul Victor Rădulescu a desăvârșit, completat și dezvoltat, pe o scară cu adevărat occidentală, programul de dezvoltare și de înfrumusețare a orășelului”. [41]
Un eveniment de mare importanță se produce, imediat după război, în domeniul învățământului. Prin decretul regal publicat în Monitorul Oficial din 8 septembrie 1919 se legifera înființarea unui gimnaziu la Câmpina. [42] Inițial școala a funcționat în clădirea dăruită de Marta Știrbey, contesă de Blome, condiția fiind ca unitatea de învățământ să poarte numele tatălui ei, Dimitrie Barbu Știrbey. Gimnaziul s-a transformat în liceu și va purta acest nume până în perioada comunistă. În anul 1927 a început construcția clădirii liceului de pe Calea Doftanei, după planurile arhitectului Toma Socolescu, cu fonduri de la primărie dar și strânse de comitetul școlar de la părinți. [43]
La 1 septembrie 1921 lua ființă Liceul de fete “Iulia Hasdeu”, având 3 clase extrabugetare și 114 eleve. Până în 1931 a funcționat în localul Școlii primare de băieți nr.1, din acel an funcționând în localul propriu.[44]
O instituție de învățământ de mare prestigiu era “Școala de Maiștri Sondori”, care avea 83 de absolvenți în 1923 și 151 în 1928. [45]


În afara școlilor amintite, în Câmpina mai funcționau 2 școli primare, în cătunele Broaște și Slobozia, 2 școli de băieți, 2 școli de fete, o școală de meserii, o școală de țesătorie casnică națională și o școală industrială pentru ucenici.[46]
Pe plan cultural, se remarcă activitatea lui Stoica Teodorescu, profesor de istorie și geografie la liceul Barbu Știrbey. Acesta publică, în anul 1921, volumul intitulat „Pământul și poporul românesc”, editat la Tipografia Gheorghiu, din localitate. Tot acolo, se tipărește în anul 1924, de același autor, „Monografia orașului Câmpina”, prima lucrare de acest tip, dedicată localității. Ulterior, Stoica Teodorescu va realiza și o monografie a comunei Telega.
Un rol important în activitatea culturală l-a avut presa. Din anul 1927, apare timp de doi ani revista „Câmpina”, redactată de poetul Al. Tudor Miu, definită drept publicație modernistă, social-literar-culturală. [47] În perioada ianuarie-iulie 1928, apare, în 5 numere, sub conducerea lui Geo Bogza, publicația intitulată „Urmuz”, revistă literară de avangardă. Scriitorul redacta în revistă rubrica intitulată „Piatră cubică”, prezentându-și filosofia literară și de viață. Redăm câteva fragmente:
„Un vultur poate fi oricând împușcat și făcut bucăți. Nu va putea fi însă niciodată prins într-o cursă de șoareci.
Dacă uneori port în piept o inimă, în schimb totdeauna am în buzunar o cutie cu prezervative.
Nu voi tipări o carte decât atunci când voi fi sigur că din filele ei am să mă pot desprinde întreg, spre a sări la cititor să-l strâng de gât.
Adeseori arta este dreptul suprem al artistului de a-și bate joc de orice”. [48]
Viața culturală era impulsionată și de activitatea asociației culturale intitulată „Ateneul popular B. P. Hasdeu”. Sub egida acesteia, a conferențiat în localitate marele istoric Nicolae Iorga, în anii 1925, 1926 și 1928. [49].
Sportul, își făcea, la rîndul său, prezența în viața orașului. Un loc important avea „regele sporturilor”, și anume, fotbalul. Cea mai veche echipă a fost „Libertas”, care reprezenta fabrica de bijuterii aflată în proprietatea contesei Marta de Blome și a soțului ei. [50] În anul 1924, s-a înființat Sub-comitetul regional de fotbal Ploiești, de care aparțineau echipele de fotbal din județele Prahova și Buzău. La campionatul de fotbal organizat de acest for fotbalistic au participat și două echipe din Câmpina, și anume Venus (filială a celebrei echipe bucureștene cu același nume, de mai multe ori campioană a României ) și Aquila. [51] În octombrie 1926, se constituie clubul „Sportul muncitoresc” care funcționa pe lângă „Casa Poporului” din localitate. [52]
În încheiere, prezentăm un punct de vedere referitor la perspectivele orașului, așa cum era el exprimat în anul 1927, în revista „Cultura poporului”: „Câmpina, deşi este astăzi un centru eminamente industrial, — să nu se uite că este şi un centru cultural, — a fost şi va fi un centru climateric. De ce? Pentru că este cea mai apropiată staţiune climaterică de Capitala ţării. Trei ore cu trenul, două ore cu automobilul, sunt distanţe cari—viitorul micşorându-le ca timp — vor contribui să facă din acest  oraş, astăzi cu 20.000 locuitori, un loc de recreare, de odihnă”. [53]
Prof. Marius ZAHARIA

Note:
1. Ion T. Șovăială, Câmpina, pagini dintr-o istorie în date, Editura Fundației Culturale Libra, București, 2015, p. 148.
2. Gabriela Pascu, Autoritățile românești din Câmpina în timpul Primului Război Mondial, 1916-1918, în Anuarul Societății de Științe Istorice, filiala Câmpina, nr. 6/2015, p. 209.
3. Ibidem, p. 204.
4. Ibidem, p. 203-204. 
5 . http://www.csnmeridian.ro/articol/ro, accesat la 12.06. 2017.
6. Monitorul Petrolului Românesc, 15 august 1919, p. 101.
7. Dan Ovidiu Pintilie, Istoricul societății Concordia, 1907-1948, Editura Universităţii Petrol și Gaze din Ploieşti,  2007, p. 43.
8. Mihail Pizanty, Aria exploatării petrolifere în România, Tiparul Cartea Românească, București, 1938, p. 35.
9. Ibidem.
10. Emil Severin, Petrolul, Studiu fizic, chimic, geologic, tehnologic și economic, Imprimeria națională, București, 1931, p. 80.
11. http://www.economica.net/bursa-romaniei-in-vremea-marii-uniri, accesat la 16.07.2017.
12. http://căutare-b.arhivelenationale.ro, accesat la 21.06.2017.
13. http://www.bvb.ro/info/Raportari, accesat la 14.06.2017.
14. Stoica Teodorescu, Monografia orașului Câmpina, Tipografia Gutenberg Mihail S Gheorghiu, Câmpina, 1924, p. 140.
15. DJAN Prahova, Fond Fabrica de Tricotaje Manole Șerbănescu Câmpina, 1934-1948, f.2.
16. Monitorul Oficial al României, nr 166, 28 iulie 1926, p. 8.
17. DJAN Prahova, Fond Fabrica de Tricotaje “Ancora” Câmpina,1927-1948, f.2.
18. Stoica Teodorescu, op. cit., p. 140.
19. Ibidem.
20. Anuarul statistic al României, 1923, București, Tipografia Curții Regale, 1924, p. 173.
21. Stoica Teodorescu, op.cit., p. 137.
22. Monitorul Oficial al României, nr. 166, 28 iulie 1926, p. 47.
23. Stoica Teodorescu, op. cit., p. 140.
24. Anuarul Socec al României Mari, Vol II, 1924-1925, Editura Socec & Co. S. A. București, p. 549-550.
25. Ibidem.
26. Ibidem, p. 550.
27. Anuarul statistic al României, 1923, București, Tipografia Curții Regale, 1924, p. 173.
28. Ibidem, p. 110.
29. Stoica Teodorescu, op.cit., p. 140. 
30. Anuarul statistic al României, 1924, Tipografia Curții Regale, 1925, p. 218.
31. http://căutare-b.arhivelenationale.ro, accesat la 03. 07. 2017.
32. Silviu Dan Cratochvil, Monografia orașului Câmpina, 1990, p. 95.
33. Ibidem, p. 96.
34. http:// www.csnmeridian.ro, accesat la 04.07.2017.
35. M. Baron, Oana Dobre Baron, Congresele Asociației Inginerilor și Tehnicienilor din Industria Minieră, în Annales Universitas Apulensis, Series Historica, 6/I, 2002, p. 229. 
36. http://cautare-b.arhivelenationale.ro, accesat la 03.07.2017.
37. Ibidem.
38. Constantin Dobrescu, Mihai Rachieru, Ion Șt. Baicu, Viața politică prahoveană, 1919-1938, Scrisul prahovean-Cerașu, 2000, p. 117.
39. Ibidem, p. 139. 
40. Ibidem, p. 165. 
41. Ibidem, p. 312.
42. http://www.admitereliceu.ro/instituție/colegiul-național-nicolae-grigorescu-campina, accesat la 12. 07. 2017.
43. Câmpina, anul II, nr.7-iulie 1928, p.2 
44. http://cautare-b.arhivelenationale.ro, accesat la 03.07. 2017.
45. Ion T. Șovăială, op. cit., p. 155.
46. Stoica Teodorescu, op. cit., p. 140.
47. Ion T. Șovăială, op. cit., p. 167.
48. Urmuz, nr.5,iunie-iulie 1928, p. 3
49. Ion T. Șovăială, op. cit., p. 162, 164, 169.
50. http://www.ziarulprahova.ro, accesat la 15.07.2017.
51. http://frf-ajf.ro/prahova, accesat la 17.07.2017.
52. Nicolae Postolache, Istoria sportului românesc în date, Editura Junimea, Iași, 1979, p. 148.
53. Cultura poporului, București, 24 iulie, 1927, Anul VII, nr. 205, p.2.

Bibliografie:

1. Anuarul Socec al României Mari, Vol II, 1924-1925, Editura Socec & Co. S. A. București.
2. Anuarul statistic al României, 1923, București, Tipografia Curții Regale, 1924.
3. Anuarul statistic al României, 1924, Tipografia Curții Regale, 1925.
4. Baron, M., Dobre-Baron, Oana, Congresele Asociației Inginerilor și Tehnicienilor din Industria Minieră, în Annales Universitas Apulensis, Series Historica, 6/I, 2002.
5. Cratochvil, Silviu, Dan, Monografia orașului Câmpina, 1990.
6. Dobrescu, Constantin, Rachieru, Mihai, Baicu, Șt. Ion, Viața politică prahoveană, 1919-1938, Scrisul prahovean-Cerașu, 2000.
7. Pascu, Gabriela, Autoritățile românești din Câmpina în timpul Primului Război Mondial, 1916-1918, în Anuarul Societății de Științe Istorice, filiala Câmpina, nr. 6/2015.
8. Pizanty Mihail, Aria exploatării petrolifere în România, Tiparul Cartea Românească, București, 1938.
9. Postolache, Nicolae,  Istoria sportului românesc în date, Editura Junimea, Iași, 1979.
10. Severin, Emil, Petrolul, Studiu fizic, chimic, geologic, tehnologic și economic, Imprimeria națională, București, 1931.
11. Șovăială, Ion T., Câmpina, pagini dintr-o istorie în date, Editura Fundației Culturale Libra, București, 2015.
12. Teodorescu, Stoica, Monografia orașului Câmpina, Tipografia Gutenberg, Mihail S Gheorghiu, Câmpina, 1924.
13. Câmpina, anul II, nr.7-iulie 1928.
14. Cultura poporului, București, 24 iulie, 1927, Anul VII, nr. 205.
15. Monitorul Oficial al României, nr. 166, 28 iulie 1926.
16. Monitorul Petrolului Românesc, 15 august 1919.
17. Urmuz, nr.5,iunie-iulie 1928.
18. DJAN Prahova, Fond Fabrica de Tricotaje “Ancora” Câmpina,1927-1948.
19. DJAN Prahova, Fond Fabrica de Tricotaje Manole Șerbănescu Câmpina, 1934-1948.
20. http://www.admitereliceu.ro/instituție/colegiul-național-nicolae-grigorescu-campina.
21. http://www.bvb.ro/info/Raportari.
22. http://cautare-b.arhivelenationale.ro.
23. http:// www.csnmeridian.ro.
24. http://www.economica.net/bursa-romaniei-in-vremea-marii-uniri.
25. http://frf-ajf.ro/prahova.
26. http://www.ziarulprahova.ro.

„Pacienţii politici” (11)

Anul 2012 va rămâne unul de referinţă în politica românească postdecembristă. Decăderea regimului portocaliu, patronat de Traian Băsescu şi apogeul alianţei social-liberale (USL) - victoria zdrobitoare în alegerile locale şi parlamentare - au adus importante modificări în mentalul colectiv al societăţii româneşti. Divizaţi brutal de ciocnirea celor două blocuri politice, românii au văzut doar ceea ce li s-a arătat, fără să poată înţelege în profunzime dimensiunea jocurilor politicianiste din culise.

Volumul „Pacienţii politici”*, pe care îl publicăm acum în serial, îşi propune să scoată la lumină aspecte importante din partea nevăzută a politicii locale, judeţene şi naţionale: jocurile din jurul puterii, camaraderiile de conjunctură şi, pe alocuri, impostura, care inevitabil vor duce, în anii următori, la prăbuşirea eşafodajului.

27 martie 2012. Mitul lui I.C. Petre s-a făcut ţăndări. Nu mă surprinde arestarea primarului din Băneşti. În ultima vreme se credea de neatins. Cu puţin timp înainte de momentul fatidic, am încercat să-l avertizez public, în gazetă, că este pe un drum greşit: „Pe Ion Costache, omul cu privire vicleană (iscoditor, gata oricând să te cumpere ori să te vândă), îl cunosc de aproape zece ani, de când era angajat al Consiliului Local Câmpina. Mult timp, până a dat de putere şi de bani, a fost un tip relativ în regulă (...) La scurta vreme, însă, aflat în mijlocul avuţiilor publice şi a meschinăriilor politice, şi-a arătat adevărata faţă, aceea a unui om al interesului, lipsit de scrupule, care a învăţat extrem de rapid arta manipulării. El ştie că oamenii simpli sunt uşor de păcălit şi tocmai de aceea, sub pretextul bunelor intenţii, îşi face de cap cu averea publică. Am să vă dau doar câteva exemple: compania de apă din localitate a intrat în faliment cu datorii de miliarde, groapa ecologică de gunoi a devenit o sursă de venit pentru diverşi politruci portocalii de la Câmpina, a vândut zeci de hectare de teren cu preţuri de nimic unor oameni din anturajul său şi multe altele, care vor ieşi la lumină probabil în curând. (...) Lumea vorbeşte despre conturi în euro, proprietăţi la Sinaia, aur şi maşini de lux. (...) Petre Ion Costache a demonstrat în ultimii ani că poate fi un bun gospodar, chestiune pentru care, de altfel, nu trebuie să-i mulţumească nimeni din moment ce pentru asta este plătit. Dar eu unul, dacă aş fi în situaţia să-i încredinţez o avere (cum ar fi, în cazul de faţă, una publică) nu aş dormi liniştit noaptea”. 
N-a înţeles (sau poate că era prea târziu) şi s-a dovedit că am avut dreptate! Mitul lui I. C. Petre, arestat pentru fapte de corupţie, s-a făcut ţăndări într-o clipă. 

29 martie 2012. Ne omoară stresul și aroganții. Suntem prea puţini pentru o campanie atat de grea! Totul trebuie făcut pe repede înainte şi asta ne duce de multe ori cu capul în zid. PSD-ul nu mişcă un deget! Vigu promite tot timpul că va rezolva situaţia cu „aliații”. Mirică se arată foarte dezamăgit și vrea să renunțe. Asta ne mai lipsea! La prânz a insistat să ne vedem în cafeneaua italienească din  zona notariatelor. După ani de activitate la vârful partidului, pare obosit şi demobilizat în faţa baricadei comunicaţionale  impusă de Vigu. Se simte inutil „într-o grupare politică aflată la discreţia unui singur om”. În plus, nu mai acceptă ordine transmise printr-un aghiotant dubios. Am încercat să-l calmez, dar orice argument pare de prisos. Sper să-şi revină. Delicată situaţie! 

30 martie 2012. Am visat că eram pe câmpul de luptă, în sinistra Siberie, alături de arogantul Napoleon, ce conducea o armată pustiită, hrănită cu iluziile sale de preamărire. Câştiga redute părăsite şi  bătălii cu vântul, fără să înţeleagă că adversarul îi desena răbdător înfrângerea. 
  
1 aprilie 2012. Prima zi de propagandă la „cină”. N-a fost o păcăleală! Vigu a avut astăzi 17 invitați din zone diferite ale oraşului și înainte să intre în discurs a ţinut să-mi spună că aghiotantul critică vehement noua metodă propusă de mine. Acelaşi Dănilă care în faţa mea s-a arătat foarte încântat de idee şi chiar a venit cu unele îmbunătăţiri. Un duplicitar, frustrat de propriile limite! Încerc o definiție pentru acest valet: zero-treabă, non-treabă, anti-treabă, sub-treabă. Cum bine spune C. Noica,  „bălăcească-se în mlaștina vieții cine nu vrea să fie om”.
După discuția cu cetățenii, Vigu a cerut programări zilnice și cât mai mulţi ascultători. 

2 aprilie 2012. Malaxorul întâlnirilor la „cină” funcţionează neașteptat de bine. Până şi PSD-ul recunoaște eficienţa găselniţei. Nu le convine situația și ne studiază toate mişcările din boscheți. Nea Nelu încă așteaptă ordine să intre în acțiune. Mai nou, mă ocup exclusiv de planificarea şi organizarea „cinelor”, spre disperarea aghiotantului, care nu vrea cu niciun chip să pună în aplicare o idee ce îmi aparţine. Jalnică creatură! Au ieşit scântei! Vigu l-a obligat să se ţină de căruţă. Altfel, dispare!
După-amiază am ajuns în Bucureşti, la cursuri. Masterul pe teme de conflicte şi crize se suprapune peste toate activităţile cotidiene şi mă simt foarte obosit. Am sperat ca în semestrul ăsta să avem un program mai lejer, cu mai puţine seminarii, examene şi proiecte ce necesită amplă documentare. Din păcate, exigenţa profesorilor, unii dintre ei somităţi în geopolitică/geostretegie, este în continuă creştere. Partea bună este că îmi place ceea ce studiez. După patru ore de curs cu profesorii Hlihor şi Coşea am ieşit la o cafea, în Centrul Vechi, cu doi colegi, unul dintre ei Walter, secretar doi la Ministerul de Externe. Un tip interesant, dar destul de alunecos. Nu ştiu cu ce se ocupă în diplomaţie şi nici n-am aflat mare lucru de la el. Susţine că plimbă hârţoage. Nu prea cred! Celălalt coleg, Romică, mult mai sociabil, lucrează în presă, la un cotidian central. E uns cu toate alifiile. După un ceas am părăsit stabilimentul sub privirile insistente ale unor fătuci fără sutiene, băutoare de tequilla. În Centrul Vechi se lăsa întunericul, iar noi nu mai aveam de cheltuit decât timpul. 

Florin Frăţilă
(va urma)

*) „Pacienţii politici”, Editura Fundaţiei Culturale Libra, 2015
Episodul anterior poate fi citit AICI

În disputa privind serviciul de gestionare a câinilor comunitari, Asociaţia Arca lui Norocel îşi cere dreptul la replică

În urma publicării articolului cu titlul „O asociație a iubitorilor de animale era să desființeze serviciul de gestiune a câinilor comunitari”, semnat de jurnalistul Adrian Brad şi apărut la data de 23 ianuarie a.c., am primit pe adresa redacţiei următorul drept la replică, pe care îl redăm integral mai jos, exact aşa cum a fost trimis de semnatar.


Drept la replică

Permiteti-ne sa explicam, punct cu punct de ce consideram afirmatiile din acest articol nefondate. Mentionam ca fiecare din aceste puncte poate fi probat atat cu documente justificative, dar si sustinut de persoanele prezente la sedinta pe care am avut-o cu Comisia nr. 2 din cadrul Primariei, la care a participat si dl Badulescu.

1. “acești tineri s-au organizat[...], care se obțin cu multă greutate.”
Plangerea penala nu a fost formulata de catre asociatie, ci de catre persoane fizice, unele dintre acestea facand parte din diverese asociatii de protectia animalelor, nu numai din Campina. Dorim sa precizam ca exista multe alte sesizari si plangeri facute in ultimii ani, de catre nenumarati membri ai societatii civile, dar si de catre membri ai asociatiilor de protectia animalelor, plangeri transmise catre Primaria Campina, ANSVSA, Parchet, Politie samd, care au semnalat neregulile ce se petrec in adapostul public Campina, administrat de firma lui Alexandru Chirobocea. Prin urmare, ne este greu sa intelegem de ce tocmai acum s-ar fi creat aceasta situatie ingrata, in conditiile in care polemici exista in jurul acestui contract de gestiune a cainilor comunitari, de multi ani. Insusi Dl Remus Badulescu a afirmat in cadrul intalnirii noastre de la sediul Primariei, ca a fost nevoit sa dea multe justificari de-a lungul timpului privind acest contract.

2. “Pe de altă parte, până la adoptarea bugetului local pe anul 2018[...], răstimp în care de câinii din adăpost nu s-ar mai ocupa nimeni.”
Ni s-a prezentat intr-adevar acest aspect la intalnirea cu Dl Badulescu si cu membrii Comisiei 2 din cadrul Primariei. Am intrebat atunci pe Dl Badulescu de ce a trebuit sa se astepte pana in ianuarie 2018 sa se inceapa elaborarea unui caiet de sarcini, in conditiile in care un contract atat de dezbatut public urma sa expire la sfarsitul aceleiasi luni. Acesta, dar si membrii Comisiei, ne-au explicat ca urma sa se schimbe legea achizitiilor publice. Argumentam nefondarea acestei afirmatii prin faptul ca legea achizitiilor publice s-a modificat in 2016, iar in ianuarie 2018 urmeaza sa se modifice doar anumite prevederi care se aplica numai contractelor cu valori foarte mici, unde nu se incadreaza contractul in cauza. Mai mult de atat, inca din luna noiembrie anul trecut, ne-am exprimat interesul si am si obtinut intrevederi cu Comisia 2, sa ajutam cu idei pentru elaborarea caietului de sarcini. Acest lucru poate fi probat de corespondenta pe care am avut-o cu membrii comisiei 2, de care chiar am fost felicitati pentru intiativa si pentru acuratetea celor propuse, toate fiind in spiritul legii. In acelasi timp, Dl Badulescu sustine ca are nevoie de consultanti pentru emiterea documentatiei de licitatie, insa stam si ne intrebam de ce, in conditiile in care Dl Badulescu sustine ca are o experienta larga in acest domeniu si ca de cand a preluat acest serviciu situatia s-a transformat din ‘dramatica’ in foarte buna. Insusi Dl Badulescu afirma in interviu ca “Regulamentul, caietul de sarcini și fundamentarea trebuie revizuite în urma unor modificări legislative apărute în anul 2014”, iata deci un alt motiv pentru care nu intelegem despre ce modificari legislative recente este vorba, astfel incat sa fi fost nevoie sa se astepte cu elaborarea acestei documentatii pana pe ultima suta de metri.
Nu in ultimul rand, observam ca pe site-ul Primariei sunt postate anunturi de invitiatie la participare pentru alte licitatii publice, chiar acum in luna ianuarie 2018, deci nu intelegem de ce tocmai pentru serviciul de gestionare caini comunitari nu s-a putut incepe licitatia din timp. In cadrul aceleiasi intalniri cu Dl Badulescu si Comisia 2, am venit chiar si cu cateva propuneri privind gestionarea cainilor din adapost, dar si de pe strazi, in cazul in care firma Alextib nu ar fi dorit sa semneze pentru extinderea valabilitatii contractului, iar in urma intalnirii urma sa primim un raspuns oficial in acest sens, dupa ce comisia s-ar fi consultat si cu juristii din Primarie. In schimb, in loc de un raspuns oficial din partea domnului Badulescu sau din partea comisiei, am avut surpriza sa gasim in presa acest interviu in care Dl Badulescu sustine ca Asociatia este total nepregatita sa preia serviciul de gestionare a cainilor comunitari.

3. ” - Investițiile făcute de către operator în adăpostul canin au fost corespunzătoare?[...] cerută prin caietul de sarcini.”
Aici trebuie mentionat faptul ca nu exista nicio obligativitate a firmei Alextib, conform contractului, sa faca investitii din fonduri proprii in acel adapost si, mai mult de atat, nu exista nicio obligativitate a primariei sa extinda acest contract pe considerentul unor investitii. Alexandru Chirobocea sustine ca a facut investitii de 80.000 EURO in acel adapost, insa, surpinzator, nu exista nicio detaliere sau o justificare a acestora, ci doar o evaluare a unei terte parti, despre care nu ni se dau prea multe detalii. Am facut si in acest sens o petitie la primarie, pentru a avea acces la aceste informatii care, in fond, sunt de interes public.

3. “Pusă într-o situație extrem de gravă, conducerea Primăriei [...], că nu se pricep, că e prea greu.”

Aceasta afirmatie este falsa. Dl Badulescu, si nu conducerea Primariei, a intrebat membrii Asociatiei Arca lui Norocel daca ar putea sa preia temporar serviciul de gestionare caini comunitari, iar raspunsul Asociatiei Arca lui Norocel a fost ca se pot gasi in timpul solicitat resursele necesare, prin colaborarile pe care asociatia le are cu alte entitati specializate in protectia animalelor. Nici autorizatia de functionare de la ANSVSA nu o consideram o problema fara rezolvare, deoarece aceasta se ia pe amplasament, in momentul preluarii acestuia. Verificati cu firma Alextib si veti vedea ca la fel s-a procedat si in cazul lor, atunci cand au preluat adapostul. De asemenea, Asociatia Arca lui Norocel a depus o scrisoare de intentie la Primaria Campina in care isi exprima interesul de a prelua adapostul si in care cere Primariei sa analizeze aceasta posibilitate, bineinteles in temeiul legal, scrisoare la care in acest moment inca asteptam un raspuns.

4.“- Credeți că asociațiile de protecție a animalelor, cum este bunăoară „Arca lui Norocel”, ar putea constitui o alternativă la actualul operator.
- Sunt convins că nu, deoarece nu au experiență și nu dețin logistica necesară, personalul medical sau tehnicienii necesari. Și, de altfel, au recunoscut singuri acest lucru.’
Nu am afirmat niciodata ca nu avem experienta si logistica necesare pentru a gestiona un asemenea serviciu. Din contra, ne-am exprimat intentia de a prelua gestionarea acestui serviciu, asa cum am mentionat anterior.
In concluzie, Asociatia Arca lui Norocel a dovedit, prin initiativele pe care le-a luat, ca este pregatita sa intervina pentru a imbunatati situatia cainilor comunitari in Campina. Am avut doua audiente programate cu Comisia nr 2, in care ne-am prezentat intr-un mod profesionist proiectele la care lucram si am primit numai aprecieri si laude din partea membrilor Comisiei, in sensul ca suntem pregatiti si informati despre legile in vigoare. In acest context, consideram ca atitudinea Dlui Badulescu este nepotrivita si nefondata. In acelasi timp, la fel de nepotrivite sunt si aprecierile personale ale Dlui Adrian Brad, conform carora “dragostea pentru animale a tinerilor pomeniți mai devreme nu se manifestă și prin îngrijirea efectivă a patrupedelor, ci doar prin protejarea lor de rele tratamente din partea oamenilor, precum și prin găsirea unor persoane gata să le adopte.”

Domnule Brad, membrii asociatiei sunt de toate varstele si au experienta de ani de zile in ingrijirea efectiva a patrupedelor. Aceiasi membri ai asociatiei au afirmat in nenumarate randuri ca nu isi doresc animale pe strazi si ca vor lupta sa contribuie, atat la bunastarea acestora, dar mai ales la bunastarea comunitatii. Va reamintim ca problema cainilor comunitari este o problema a societatii civile si este datoria noastra morala sa contribuim la rezolvarea acesteia. Va invitam sa ne contactati si sa va explicam care sunt proiectele la care lucram in acest sens.
Este pacat ca administratia locala nu profita mai mult de dorinta noastra de a colabora pro bono si, in schimb, prefera sa incurajeze o firma privata in gestionarea acestui serviciu, contra unei sume considerabile care, evident, nu este folosita in interesul animalelor, daca ne uitam la conditiile din adapostul public.

Burloiu Iuliana Cornelia, 
președinte al Asociației Arca lui Norocel

Spitalul SanConfind colaborează cu mari firme de asigurări private

(P) În ultima vreme, Spitalul SanConfind a intrat în colaborare cu mai multe case de asigurări de sănătate private, printre cele mai importante din țară. Astfel, pacienții interesați de servicii medicale decontate în sistem privat pot apela la recepțiile SanConfind sau pot suna în call-center-ul casei private de sănătate respective, pentru obținerea informațiilor necesare. În funcție de pachetul de servicii contractat de un pacient cu o casă de sănătate privată, acesta poate efectua investigații medicale SanConfind fără costuri adiționale. 
Centrul Medical SanConfind are relații contractuale cu următoarele case de sănătate private: Signal Iduna, Allianz Țiriac, MEDOC și Generali.

Cabinetul de Cardiologie al SanConfind se va deschide pe 1 februarie 2018

(P) Joi, pe data de 1 februarie 2018, la Spitalul SanConfind se va deschide în regim ambulatoriu Cabinetul Cardiologie, unde va acorda consultații doamna doctor Aura Elena Nica. Cel mai bun cardiolog câmpinean nu mai are nevoie de nicio prezentare pentru locuitorii municipiului nostru, dar pentru cei din Ploiești sau din alte localități ale județului Prahova mai îndepărtate de zona Câmpina putem preciza că doamna doctor Nica este un medic foarte bine pregătit şi devotat meseriei sale. Este un doctor care pune suflet în tratarea oricărui bolnav, un medic priceput care, în puţine cuvinte, ştie să ajungă la inima pacienţilor săi nu doar din punct de vedere fizico-medical, ci şi afectiv, pentru ca reuşita tratamentului respectiv să fie deplină, iar actul medical să fie realizat la cele mai înalte standarde. Pentru un aşa medic inimos, Cardiologia, disciplina care lecuieşte inimi, pare că i-a fost predestinată. Doamna doctor Nica vine de la Spitalul Municipal, unde a lucrat o lungă perioadă, răstimp în care a rezolvat multe cazuri dificile, ce păreau a fi de nerezolvat. În câteva luni, după obţinerea tuturor avizelor necesare, Cabinetul Cardiologie SanConfind va funcționa în relații contractuale cu CJAS Prahova, astfel că pacienții vor putea primi, în curând, consultații cofinanțate de Casa de Sănătate. Programul de lucru al Cabinetului Cardiologie: marți și joi, între orele 16.00 și 20.00.


- Doamnă doctor Aura Nica, bine ați venit în echipa medicală SanConfind. Vă rugăm să ne dezvăluiți câteva date biografice și o sinteză a CV-ului dvs profesional?
- Sunt născută în Piteşti. Aici am urmat şcoala generală şi Liceul Zinca Golescu (profil biologie-chimie). Ulterior, am absolvit Facultatea de Medicină din Craiova, după care a urmat rezidenţiatul: cinci ani de pregătire în Cardiologie în Centrul Universitar Bucureşti. După confirmarea în specialitate, în urma unui examen susţinut la Institutul de Boli Cardiovasculare Fundeni, am obţinut postul de medic cardiolog în Spitalul Municipal Câmpina.
- De ce ați optat pentru această profesie și această specializare?
- Am optat pentru Medicină încă din liceu, iar Cardiologia am simţit că este o specialitate fascinantă care mi s-ar potrivi cel mai bine. 
- De ce ați ales Spitalul SanConfind? Cu dotările acestui spital se poate face cardiologie de performanță, o cardiologie la standarde europene de calitate?
- Cabinetul de Cardiologie din Centrul Medical SanConfind este dotat cu un ecocardiograf performant, ceea ce permite o investigare completă şi complexă a inimii şi a vaselor mari. De asemenea, la SanConfind, prin aparatura Holter din dotare, avem posibilitatea monitorizării tulburărilor de ritm cardiac şi a variaţiilor tensiunii arteriale, ceea ce permite realizarea unui diagnostic corect în aceste afecţiuni. Aparatura existentă oferă posibilitatea depistării şi afectării subclinice de organ (înaintea apariţiei simptomatologiei), realizând în acest fel un program eficient de depistare a afecţiunilor cardiovasculare, precum şi un  tratament corect al acestora.
- Câți pacienți estimați ca ați tratat de-a lungul carierei dvs?
- Este o întrebare la care îmi este greu să răspund, pentru că nu am făcut niciodată statistici de acest fel. Dar dacă ne gândim că în decurs de 16 ani, cât am lucrat la Spitalul Municipal, am tratat atât pacienţii internaţi în spital, cât şi pe cei din Ambulatoriu ori pe cei consultaţi în Unitatea de primiri-urgenţe, cred că numărul pacienţilor cărora le-am acordat servicii medicale este semnificativ şi reprezentativ pentru activitatea mea.
- Spuneți-ne, vă rog, care au fost cele mai dificile cazuri medicale pe care le-ați rezolvat?
- Fiecare caz are particularitatea şi complexitatea sa, şi pentru fiecare trebuie acordată o atenţie specială.
- Care afecțiune este mai des întâlnită: infarcul miocardic (atacul de cord) sau accidentul vascular cerebral? Din ce cauză apar ele?
- Pentru cardiologi, infarctul miocardic este o afecţiune cu care ne întâlnim des. Însă nu trebuie să pierdem din vedere că atât infarctul miocardic (IM), cât şi accidentul vascular cerebral (AVC) sunt, de fapt, manifestarea aceleiaşi afecţiuni (boala aterosclerotică), în două  teritorii arteriale diferite (coronarian şi cerebral), cu mecanisme etiopatogenice similare, cu factori de risc comuni. Sunt afecţiuni care pot apărea separat, dar care se şi pot asocia la acelaşi pacient. Ambele sunt afecţiuni  grave, precocitatea diagnosticului şi a tratamentului fiind factori decisivi de prognostic.
 - Care este cea mai gravă afecțiune a inimii? 
- Vă gândiţi, probabil, la infarctul miocardic acut, care este forma cea mai severă de exprimare a cardiopatiei ischemice cornice. Nu trebuie să uitaţi însă că o mare parte din bolile cardiovasculare sunt afecţiuni cornice, în a căror evoluţie este implicat un continuum cardiovascular care duce, în final, la insuficienţa cardiacă în stadiul terminal. Acesta este motivul pentru care pacientul trebuie să înţeleagă că, odată diagnosticată boala, tratamentul ce trebuie urmat este unul permanent, pe toată viaţa, iar tratamentul acesta presupune ajustarea medicaţiei şi a dozelor în urma unor controale periodice.