20 martie 2018

Legislativul câmpinean va adopta Declaraţia de reunire şi de recunoaştere a actului unirii din 1918

100 de ani de la unirea Basarabiei cu România

Pe la finele acestei luni (dacă luăm în calcul calendarul pe stil vechi), se împlinesc 100 de ani de la unirea Basarabiei cu Vechiul Regat (România anului 1918). Provincie istorică românească veche de șase secole, Basarabia avea să se unească în data de 27 martie / 9 aprilie 1918 cu Regatul României după un secol de dominație rusească, teritoriul ce poartă numele primei dinastii de voievozi ai Munteniei fiind, după 1812, o gubernie rusească. De fapt, în urma unui război ruso-turc desfășurat între 1806 și 1812, terminat cu înfrângerea zdrobitoare a turcilor, Imperiul Otoman a cedat teritoriul dintre Nistru și Prut Imperiului Țarist, în ciuda Capitulațiilor – tratate diplomatice secrete încheiate cu domnitorii Țărilor Române, prin care Poarta garanta integritatea principatelor Moldova și Țara Românească. 

La începutul acestui an în care vom sărbători Centenarul Marii Uniri, zeci de localități din Republica Moldova, prin reprezentanții administrațiilor locale respective, au semnat declarații de recunoaștere a valabilității unirii Basarabiei cu România din 27 martie 1918. Printre aceste localități, primul oraș de peste Prut care a recunoscut actul acelei uniri a fost Cimișlia, oraș înfrățit cu municipiul Câmpina, lucru care nu face decât să apropie și mai mult locuitorii orașelor noastre înfrățite. Declarațiile respective de unire nu au valoare juridică din punct de vedere al dreptului public internațional, dar este bine ca flacăra românismului să rămână nestinsă peste Prut, mai ales că, în prezent, vâlvătaia sa nu este prea puternică. 

Trebuie să recunoaștem că unioniștii de peste Prut nu sunt nici pe departe majoritari, în orașe se vorbește în continuare foarte mult limba rusă (româna este preponderentă mai mult la sate), dar, pe de altă parte, nici guvernele care s-au perindat pe la conducerea României nu au catadicsit să întroducă pe agenda lor de lucru reunificarea Basarabiei cu România. Niciun guvern postdecembrist nu ar fi putut să rezolve problema, dar ar fi fost un punct de plecare, un început care se putea face, un început care să constituie sămânța fecundă care peste 20, 30, 50 de ani ar putea da roade. 

Ca un semn de sfântă recunoaștere a frăției etnice prin care istoria a legat de secole românii de dincoace și de dincolo de Prut, Consiliul Local Câmpina va adopta, în următoarea ședință a legislativului municipal, joi, 22 martie 2018, o declarație de reunire și de recunoaștere a Actului Unirii din 27 martie 1918. Un document asemănător a fost deja adoptat la Ploiești, pe data de 7 martie 2018, de către Consiliul Județean Prahova. 


Cum a fost posibilă unirea Basarabiei cu România

Oricât de naționaliști am fi, trebuie să recunoaștem că unirea Basarabiei cu România s-a putut înfăptui datorită unor conjuncturi internaționale extrem de favorabile românilor. Nu vrem să spunem că românii nu meritau să trăiască uniți în aceeași patrie, între granițe comune. Vrem doar să spunem că, judecând după cum au decurs lucrurile, Dumnezeu parcă ne-a iubit cel mai mult pe noi, românii, în anul de grație 1918. Armata română nu a făcut o figură frumoasă în Primul Război Mondial, cu excepția momentelor Mărăști, Mărășești, Oituz, insuficiente pentru a influența soarta războiului și pentru determina unificarea tuturor provinciilor românești într-un singur stat modern. Mai ales dacă ne amintim, dacă nu ne facem că uităm un eveniment rușinos: la puțin timp după intrarea României în Marele Război, în toamna anului 2016, bulgarii ne-au bătut la Turtucaia atât de tare, de le suna apa în bocanci soldaților noștri pe toată perioada retragerii umilitoare din fața inamicului. Nimeni nu s-ar fi gândit la începutul războiului că Imperiul Țarist va apune în 1917, iar pe ruinele sale revenirea Basarabiei la patria-mumă va fi posibilă. 

Conform wikipedia.org, declanșarea revoluției ruse (burghezo-democratice – n.red.) din februarie 1917 a însemnat și începutul destrămării Imperiului, naționalitățile ne-ruse revendicând autonomia. A urmat apoi Revoluția din Octombrie 1917 (pe stil vechi), în urma căreia partidul bolșevic (comunist) a preluat totalitatea puterii în Rusia. Revoluția comunistă, sprijinită din umbră de Imperiul german, a dus la armistițiul apoi pacea de la Brest-Litovsk, prin care Lenin le ceda germanilor țările baltice, Bielorusia și Ucraina. În acest context, liderii moldoveni de la Chișinău din Sfatul Țării nu mai puteau conta, pentru a garanta pacea civilă și recoltele în Basarabia, decât pe armata română, care, rămasă singură pe frontul de est după retragerea rușilor, fusese și ea nevoită în cele din urmă să accepte armistițiul cu germanii la 9 decembrie 1917. Aflată în retragere prin Basarabia, armata rusă a început să jefuiască, să violeze și să omoare populația civilă băștinașă, fruntașii basarabeni fiind asasinați de către organizațiile comuniste. În aceste condiții, la 22 decembrie 1917, Sfatul Țării a cerut guvernului român aflat la Iași să trimită armata ca să restabilească ordinea. Trupele aliate, conduse de generalii Broșteanu (român) și Berthelot (francez) au trecut Prutul în ziua de 10 ianuarie 1918 reușind eliberarea Chișinăului de jefuitori la 9-16 ianuarie 1918 pentru ca în câteva zile să elibereze complet Basarabia. Pe 24 ianuarie 1918, Sfatul Țării a votat în unanimitate pentru proclamarea independenței Republicii Democratice Moldovenești. În lunile ce urmează, pe lângă atacurile bolșevice venite din teritoriul de peste Nistru, controlat de germani, apar și pretenții teritoriale din partea Ucrainei, și ea proclamată independentă. 

Sfatul Țării începe atunci să manifeste intenții de unire cu România, care sunt exprimate și prin moțiuni de unire votate de diferite județe. În 26 martie/8 aprilie 1918, premierul Marghiloman s-a deplasat la Chișinău, însoțit de generalul Constantin Hârjeu, ministru de război, și de alți demnitari, delegația română fiind primită cu onoruri de autorități. Până la ședința din 27 martie 1918 a Sfatului Țării, comitetele ținuturilor din Bălți, Soroca și Orhei au fost consultate în privința Unirii cu Regatul României. La ședința solemnă a Sfatului Țării din 26 martie a fost prezent și Marghiloman care a rostit un discurs în care a reliefat necesitatea unirii. După discurs, Marghiloman a părăsit sala, lăsând Sfatul Țării să delibereze asupra propunerilor guvernului român. În numele Blocului Moldovenesc, deputatul Ion Buzdugan a dat citire declarației prin care se propunea unirea, documentul fiind citit și în rusește de deputatul Vasile Cijevski. 

Pe 27 martie, Sfatul Țării a votat prin vot nominal deschis în favoarea Unirii cu România, declarația Sfatului Țării menționând că: „Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Marea Neagră și vechile granițe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută și mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric și dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-și hotărască soarta lor, de azi înainte și pentru totdeauna SE UNEȘTE CU MAMA SA, ROMÂNIA”. 


În numele Sfatului Țării, Declarația Unirii a fost semnată de Ion Inculeț, președinte, Pan. Halippa, vicepreședinte, și Ion Buzdugan, secretar. Condițiile unirii, puse de majoritatea românească, menționate în declarația specifică a Sfatului Țării, au fost următoarele: 1. Sfatul Țării urma să ducă la bun sfârșit o reformă agrară, care trebuia să fie acceptată fără obiecțiuni de guvernul român; 2. Basarabia avea să rămână autonomă, având să aibă propriul său organ legislativ, Sfatul Țării, ales prin vot democratic; 3. Sfatul Țării avea să voteze bugetul local, urma să controleze consiliile zemstvelor și orașelor și avea să numească funcționarii administrației locale; 4. Recrutările aveau să fie făcute pe baze teritoriale; 5. Legile locale și forma de administrare puteau fi schimbate numai cu acordul reprezentanților locali; 6. Drepturile minorităților urmau să fie garantate prin lege și respectate în statul român; 7. Doi reprezentanți ai Basarabiei aveau să facă parte din guvernul central român; 8. Basarabia urma să trimită în Parlameantul României un număr de deputați proporțional cu populația regiunii; 9. Toate alegerile aveau să fie organizate pe baze democratice, urmând să se bazeze pe votul direct, egal, secret și universal; 10. Noua Constituție urma să garanteze libertatea cuvântului și a religiei; 11. Urma să fie proclamată o amnistie pentru toate persoanele care comiseseră infracțiuni politice în timpul revoluției. Aceste cerințe/ condiții însemnau o respingere a sistemului politic țarist și a politicii culturale de rusificare, precum și o hotărâre de așezare a provinciei pe un curs nou, democratic, de dezvoltare. Din cei 135 de deputați prezenți, 86 au votat în favoarea Unirii, 3 au votat împotrivă, iar 36 s-au abținut, în special în rândurile deputaților germani, bulgari și ucraineni, 13 deputați fiind absenți. Citirea rezultatului a fost însoțită de aplauze furtunoase și strigăte entuziaste „Trăiască Unirea cu România!”. După votare și citirea rezultatului au fost invitați în clădire prim-ministrul Alexandru Marghiloman și suita sa, cărora li s-a comunicat hotărârea adoptată. Prim-ministrul a luat cuvântul și a declarat că „în numele poporului român și al regelui său, Majestatea sa Ferdinand I, iau act de hotărârea Sfatului Țării și proclam Basarabia unită, de data aceasta pentru întotdeauna, cu România una și nedivizibilă.” 

Membrii Sfatului Ţării, sala în care s-a semnat Actul Unirii.
(Sursa foto: istoria.md)
La 30 martie/12 aprilie 1918, după întoarcerea premierului român la Iași, s-a sărbătorit Unirea Basarabiei cu România. Decretul regal de promulgare a actului Unirii Basarabiei cu România a fost datat 9/22 aprilie 1918. După ce, la data de 2 aprilie 1918, Ion Inculeț și-a dat demisia din conducerea Sfatului Țării, el a fost numit ca ministru fără portofoliu pentru Basarabia în guvernul Marghiloman. A fost numit ca președinte al Sfatului Țării omul politic Constantin Stere (2 aprilie 1918 - 25 noiembrie 1918) și apoi Pantelimon Halippa (25-27 noiembrie 1918). 
Cea de-a doua sesiune a Sfatului Țării și-a ținut lucrările între 25-27 noiembrie 1918. După aprobarea reformei agrare pentru Basarabia în noiembrie 1918, Sfatul Țării a votat o moțiune prin care aproba unirea fără condiții cu România, exprimându-și încrederea în viitorul democratic al noului stat, în care nu mai era nevoie de o protecție specială pentru Basarabia. La data de 27 noiembrie 1918, Sfatul Țării s-a autodizolvat. Trebuie menționat faptul că unirea Basarabiei cu România s-a făcut în condiții economice și politice total nefavorabile țării noastre. Era o perioadă în care sfârșitul războiului părea departe (intrarea SUA în război de partea Antantei avusese loc în 1917, dar abia pe la mijlocul anului 1918 trupele americane au crescut în numeric atât de mult, încât au înclinat balanța victoriei de partea Antantei), iar România încheiase cu Puterile Centrale (Germania, Austro-Ungaria), ”Pacea de la București”, în condiții înrobitoare. 

Declarația de la Cimișlia

Pe 16 februarie 2018, Consiliul Local Cimișlia a adoptat Declarația de Unire cu România, ca un simbol de reconfimare a adeziunii la valorile și spațiul românesc. Cu 11 voturi ”pentru” și 4 voturi ”împotrivă”, Declarația a fost votată. 


Totodată, anul 2018 devine Anul Centenarului în orașul Cimișlia, unde vor avea loc mai multe acțiuni pentru a marca 100 de ani de la formarea României Mari. Primarul orașului Cimișlia, Gheorghe Răileanu (foto), a rugat consilierii locali să dea dovadă de curaj azi și să înțeleagă acest moment istoric pentru oraș și pentru viitorul copiilor. 


Edilul le-a spus consilierilor că au tot dreptul să voteze acest document simbolic, amintindu-le despre faptul că aceste momente sunt comparabile cu acele momente istorice când s-a votat limba română și grafia latină, împrejurări în care nimeni nu-și punea întrebarea dacă au voie să voteze sau nu. ”Eu vă îndemn să aveți curaj, să nu vă fie frică. Acest moment este unul istoric pentru noi și este unul pentru viitorul copiilor noștri. Noi suntem o insulă. Și este o declarație care nu contravine nicidecum Constituției Republicii Moldova” a declarat Gheorghe Răileanu. Totodată, acest document a fost discutat cu reprezentanții societății civile din oraș, care și-au arătat bucuria pentru această inițiativă. Cimișlia a fost a treizecea localitate din Republica Moldova care a semnat Declarația de Unire. În total, până în prezent, peste 100 de localități din Republica Moldova au semnat un astfel de document.

Declarația de la Câmpina

Pe 22 martie 2018, deci peste două zile, în următoarea ședință a Consiliului Local Câmpina, aleșii câmpinenilor vor adopta, la rândul lor, un document de recunoaștere a unirii de la 27 martie 1918, precum și de reafirmare a dorinței ca românii de dincolo și de dincoace de Prut să trăiască din nou uniți între aceleași granițe. Documentul se numește ”Declarație de reunire și de recunoaștere a actului Unirii din 1918”. Dacă totul va decurge în mod firesc, documentul, semnat de primarul Horia Tiseanu, de viceprimarul Adrian Pițigoi și de ceilalți 18 consilieri (miniparlamentul câmpinean are 19 consilieri, cu tot cu viceprimarul, care este și consilier municipal, potrivit legii), va fi votat în unanimitate. 


Provincia istorică ce poartă numele Basarabilor (prima dinastie de domnitori munteni, cei care, de altfel, au și stăpânit sudul acestui teritoriu de aproape 50.000 km pătrați) a fost ruptă de la trupul țării-mumă în două rânduri: la 1812, în urma unui război ruso-turc încheiat cu Pacea de la București (noroc cu Napoleon, că pornise campania împotriva Rusiei, ca altfel, ne-ar fi luat muscalii toată Moldova), și la 23 august 1939, atunci când, în mare secret, s-a semnat un document important, dar şi controversat, respectiv Tratatul de Neagresiune Sovieto-German, cunoscut mai degrabă sub numele de Pactul Ribbentrop-Molotov, un document care a redefinit relaţiile germano-ruse cu puțin înainte de începerea Celui De-al Doilea Război Mondial, și care a lăsat cale liberă Uniunii Sovietice să invadeze Basarabia (și nordul Bucovinei) în data de 26 iunie 1940, după declararea unui ultimatum României, prin care țara noastră era amenințată cu războiul, dacă nu se retrăgea în patru zile din aceste teritorii străbune.
Adrian BRAD

Editorial. INEPȚII

Puteți citi acest titlu cu accentul pe E, și atunci el se referă la niște oameni, dar îl puteți citi și accentuând pe I, și atunci el se referă la isprăvile lor. Să vedem ce însemna ineptus în latină: care nu este la locul său, nepotrivit, stângaci, prost, obraznic, absurd, supărăcios, plictisitor, neplăcut. Nu se aplică toate acest etichete perfect lumii noastre politice? Iar ineptio înseamnă a fi nebun, a aiura, a bîigui. Adică exact ceea ce vedem în fiecare zi. Aflăm săptămîna asta chiar de la domnul președinte că nu avem încă aprobat cadrul legal pentru sărbătorirea Centenarului. Peste cîteva zile deja ar trebui să serbăm Unirea Basarabiei. Într-o țară bine condusă, tot cadrul legal ar fi fost gata cel puțin cu doi ani înainte și s-ar fi trecut la treabă. Noi încă nu știm ce vom face și însuși ministrul culturii se arăta îngrozit de „serbările școlare” trecute în programe ca celebrări ale Centenarului. Urmași declarați ai ceaușismului, politrucii actuali nu pot gîndi decît în termenii Cîntării României. Sigur, parlamentarii noștri sînt prea ocupați să inventeze comisii fantasmagorice de căutare a licornilor cu corn mov sau să organizeze congrese penibile, pentru a mai avea timp să dea și legile de care avem urgentă nevoie. Iar cele pe care le dau sînt din pornire proaste. 
Cum scriam într-un număr recent, nu este de acceptat să dai o lege care să trebuiască îndreptată apoi cu niște ordonanțe de urgențe. Care de multe ori sînt chiar mai proaste decît legea inițială sau intră în conflict cu ea complicînd pînă la haos situația. De exemplu, celebra declarație 600, așa zis eliminată, dar păstrată în fond pentru liber profesioniști (nu înțeleg de ce trebuie să dai bani statului înainte de a-i încasa, ca la bordel) sau ideea (cui i-o fi dat prin minte inepția?) de a cere certificatul de I.T.P. pentru mașinile din programul Rabla. Idee la care s-a renunțat, ca la multe altele. Practic, nu avem săptămînă să nu găsim astfel de cazuri de inepții. Degringolada financiară este un caz școală despre ce înseamnă cuplul fatidic incompetență – rea voință. Criza imunoglobulinei la fel. Își dau seama că au greșit, îndreaptă pe fugă. Nu avem lege pentru centenar, dar avem fotografie (pe care n-o avem, de fapt) din cramă, avem o figură sinistră de făcător de opinie precum Cristoiu, avem parlamentari ca Manda, avem miniștri precari ca Olguța sau Viorica. Nu mai dau iar liste. ICR a devenit cooperativă de confecții, la Târgul de carte de la Leipzig – unde sîntem țară invitată - ne trezim în situația ca nemții să ne ceară acțiuni, interviuri, prezențe, iar noi să nu avem un program pe măsura cererilor. Similar cu banii europeni, pe care nu sîntem în stare să-i folosim. Paradoxal, nu știm să cheltuim. De aia sîntem săraci și proști, vorba lui Brâncuși. 
În acest timp, televiziunea națională elimină aproape complet emisiunile culturale. Învățămîntul este lăsat pe mîna analfabeților și plagiatorilor. Cînd în Europa se fac reforme, Academia face „sesiuni” fără nici un impact social. Inerții. Puținii români care sînt intelectual și ca mentalitate cuplați la secolul XXI nu au nici un cuvînt de spus în politicile publice. Ceilalți sînt prizonierii unui ne-timp (nu aparțin nici unui ev mediu, cum acuză „progresiștii” de carton, nici interbelicului, cum acuză vigilenții neo-revoluționarismului pe FB), sînt pur și simplu de-sincronizați. Vîslim în smîrcuri. Șansele ca România să-și revină în timpul generației noastre sînt minime. Am avut prea multe răsturnări de sistem pentru o generație, în mod normal, ne-fataliști fiind, urmează o lungă perioadă de neagră stabilitate. La adăpostul nopții din creiere se petrec marile jafuri și violuri ale democrației. Singura speranță -  cu o rată de probabilitate însă deosebit de redusă – este un context geo-strategic în care România să devină o miză politică și să fie „luminată” cu forța. Dar încă mult mai probabil este exact scenariul opus: acela de a reintra cu cățel cu purcel sub aripa ocrotitoare a Moscovei. Cîți români nu ar sprijini cu entuziasm un președinte sau prim ministru ca Adrian Năstase (aflat „întîmplător” în aceste zile la Moscova, oare pentru a-și prelua firmanul?), prin comparație cu detestabilul Dragnea? Cîți n-ar aprecia „liniștea” unui regim de mînă forte, prin comparație cu absoluta degringoladă a lipsei de autoritate a unui stat fictiv? Astăzi românii s-ar bucura să fie ocupați, numai să nu fie lăsați singuri cu ei înșiși, în tradiționalul proces, venit din strămoși dar niciodată atît de acut, al unei autodevorări pînă la distrugerea definitivă. Dragnea și acoliții săi (mă întrebam în articolul trecut cum poate fi cineva pesedist?) reprezintă quintesențial românul nou. Adus la perfecțiune. Acum, întreg acest articol poate fi clasat, după mintea acestor ipochimeni, sub categoria defăimării de țară. Ei pun în lucru exact tipul de „logică” ceaușist-comunistă: partidul = țara; critici partidul = critici țara. Le răspunde, de dincolo de veac, omul aruncat la moarte în groapa săracilor la Palermo: patria este poporul, iar nu tagma jefuitorilor.
Christian CRĂCIUN

ZVONURI NECONFIRMATE. Elevii Şcolii Centrale vor învăţa în programul de dimineaţă cel puţin până la toamnă

Scandalul izbucnit la Şcoala Cetrală cu ocazia trecerii tuturor claselor unităţii de învăţământ în schimbul de dimineaţă, demers reuşit de fosta directoare a şcolii Gabriela Neagu (demisă de ISJ la data de 22 februarie) care a nemulţumit o parte din părinţi, pare să se stingă odată cu numirea noului director, profesoara de biologie Florentina Dumitraşcu, cadru didactic al Şcolii Centrale. 


Zilele trecute, pe reţelele de socializare a apărut un zvon potrivit căruia noul director al Şcolii Centrale ar  fi convocat pentru data de luni, 19 martie, ora 14.30, consiliul profesoral cu intenţia de a le cere cadrelor didactice să adopte o hotărâre în sensul reintroducerii învăţământului în două schimburi şi o alta prin care să se înlocuiască anumiţi membri din Consiliul de Administraţie al şcolii. Zvonul, care cel puţin în ceea ce priveşte convocarea consiliului profesoral s-a dovedit a fi adevărat, a provocat nedumirea şi reacţii vehemente în rândul părinţilor susţinători ai învăţământului într-un schimb, de dimineaţă, care ieri, începând cu ora 14.00, s-au adunat  în număr destul de mare la şcoală pentru a-şi susţine punctul de vedere în faţa conducerii şi a consiliului profesoral.  


Cu puţin timp înainte de închiderea ediţiei am aflat că prima parte a şedinţei consiliului profesoral s-a desfăşurat în prezenţa tuturor părinţilor aflaţi în acel moment în şcoală şi că reprezentanţii acestora au cerut menţinerea deciziei ca toţi elevii să înveţe în programul de dimineaţă. Se pare că atât noul director, cât şi reprezentanţii Inspectoratului Şcolar Judeţean (inspectorii Liliana Ţenescu şi Florea Mincu), i-au asigurat pe aceştia că învăţământul într-un singur schimb va fi menţinut cel puţin până la sfârşitul acestui an şcolar. 
Aşadar, dacă ar fi să nu luăm în calcul presiunea constantă şi legitimă a părinţilor, zvonurile nu se confirmă şi cel puţin deocamdată, lucrurile par să reintre pe un făgaş normal la Şcoala Centrală.

Părinții cer Poliției să le permită parcarea mașinilor proprii o oră pe zi în faţa Școlii Centrale

În ultimele luni, am primit la redacția publicației noastre numeroase reclamații ale părinților unor elevi de la Școala Gimnazială Centrală. Ce reclamă acești părinți?  Problema este veche de un deceniu, mai exact de la deschiderea noii clădiri a Școlii, de prin anul 2007. Părinții sunt nemulțumiți (în special, părinții celor mai mici școlari, din clasele primare, dar nu numai), deoarece nu pot opri la marginea trotuarului pentru a le permite celor mici să urce în mașinile care îi vor duce acasă. Părinții încearcă să oprească în zone apropiate de poarta școlii, pe care ies cei mai mici de la cursuri, în intervalul orar 12.00 – 13.00, dar agenții de poliție nu îi lasă să parcheze niciun pic, obligându-i să-și pună imediat în mișcare mașinile și să părăsească zona pentru fluidizarea traficului. 


Astfel, întâlnirile micilor școlari cu părinții care au venit să îi ia acasă se prelungesc în modalități nefericite, în care și unii, și ceilalți se urmăresc reciproc ca într-o comedie de prost-gust. Cei mici –  de pe trotuar, părinții – din mașini. Întânirea dintre copii și părinți are loc, într-un trist și epuizant târziu, după ce minorii se încarcă de spaime majore, iar adulții de nervi și înjurături rostite scâșnit, printre dinți, de teamă să nu îi audă progeniturile educate să nu vorbească urât în nicio împrejurare: nici acasă și, cu atât mai mult, nici la școală sau în vreun alt spațiu public. Acuma, părinții care ne-au solicitat ajutorul, contestatari ai metodelor practicate de polițiștii de la Rutieră, ar putea pune gaz pe foc în scandalul reaprins ieri la Școala Centrală, unde noua conducere încearcă reintroducerea învățământului în două schimburi, spre nemulțumirea marii majorități a părinților, care s-au pronunțat deja pentru învățământul numai de dimineață, într-un singur schimb, introdus la începutul acestui semestru. Părinții-șoferi, nemulțumiți de faptul că nu sunt lăsați să parcheze preț de un minut măcar, pentru a-și putea lua mai repede copiii de la Școala Centrală, susțin  învățământul de dimineață pentru toți elevii unității. Ei propun polițiștilor să le permită zilnic să parcheze mașinile pe partea cu Școala Centrală (unde parcarea este, de multă vreme, interzisă), dar numai preț de două ore, de exemplu, în intervalul 12.00 – 14.00. Permisiunea ar putea fi făcută publică prin înscrierea ei cu fonturi corespunzătoare pe plăcuțele-indicatoare dedicate circulației rutiere, mai exact, pe indicatoarele care interzic parcarea în zonă. Este un demers care s-ar putea face din mers (dacă ne este permis acest joc de cuvinte), iar implementarea rezonabilei propuneri ar putea arăta lumii întregi că Poliția din Câmpina este o instituție de forță numai în relația cu cei care încalcă legile. În rest, pentru ceilalți cetățeni de bună-credință și purtare, polițiștii câmpineni sunt ajutoare de un real folos, nu instrumente de amendat și de golit buzunarele oamenilor de sus, dar mai ales pe cele ale oamenilor de jos.
Adrian BRAD

20 martie – Ziua Școlii Gimnaziale „Alexandru Ioan Cuza”

Evocarea pesonalității lui Alexandru Ioan Cuza reamintește tuturor faptul că prima etapă, primul pas în constituirea României Moderne îl reprezintă Unirea Principatelor realizată de domnitor la 24 Ianuarie 1859, eveniment cunoscut și sub numele de Mica Unire. Așadar, Unirea Principatelor Române reprezintă un moment de răscruce al istoriei noastre naționale. Din această perspectivă, personalitatea domnitorului impune respectul și recunoștința generațiilor de astăzi și de mâine, pentru că faptele sale l-au așezat definitiv în familia glorioasă a voievozilor și domnitorilor patrioți. „Patriotismul” a devenit un cuvânt pe nedrept marginalizat, căruia însă i se potrivește foarte bine figura domnitorului care a înfăptuit Mica Unire. Născut pe 20 martie 1820, la București, Alexandru Ioan Cuza a devenit domnitor printr-un concurs favorabil de împrejurări. În timpul domniei, a dus o susținută activitate politică și diplomatică pentru recunoașterea unirii Moldovei și Țării Românești de către Puterea suzerană și Puterile Garante, iar apoi, pentru desăvârșirea Unirii  pe calea înfăptuirii unității constituționale și administrative. A fost obligat să abdice în anul 1866, de către o largă coaliție a partidelor vremii, din cauza orientărilor politice diferite ale membrilor săi. S-a stins din viață la 3 mai 1873. Reformele lui Alexandru Ioan Cuza (dintre care pe loc de frunte se află Reforma învățământului) vor asigura viitorul României Moderne, viitorul României Mari, țară pe care Alexandru Ioan Cuza a iubit-o și a respectat-o. Într-o frumoasă și constructivă tradiție ce se perpetuează în fiecare an, Școala „Alexandru Ioan Cuza” din municipiul Câmpina serbează pe 20 martie ziua domnitorului al cărui nume îl poartă, aceeaşi dată fiind decretată Ziua Școlii. În anul centenarului Marii Uniri, manifestările omagiale vor căpăta o mai mare amploare, pentru motive bine întemeiate, cunoscute tuturor iubitorilor de neam și țară, ce decurg din parcursul istoric. 


„Clădirea Şcolii Gimnaziale “Alexandru Ioan Cuza”, dată în folosinţă în 1972, are un aspect impozant, prin spaţiul generos de care dispune pe cele 4 niveluri, cu numeroase săli de clasă, sală de educație fizică, laboratoare, anexe. Prima oară a funcţionat ca Liceul „Ilie Pintilie” (cu clase de liceu şi școală generală), iar din anul şcolar 1973-1974 sub denumirea de Şcoala generalã nr. 8 (cu clase de liceu în lichidare până in 1978, când a rămas doar şcoală generală). Grav afectată în urma cutremurului din martie 1977, clădirea a necesitat câţiva ani de reparaţii complexe, fiind consolidată şi recondiţionată din temelie. Acest lucru s-a făcut fără întreruperea cursurilor şcolare, timp în care s-a învăţat în două schimburi. A rezultat un lăcaș de învățământ solid, funcțional, în incinta căruia ne simțim în siguranță. Suntem într-un permanent proces de reabilitare, clădirea şcolii fiind modernizată an de an prin sprijinul Consiliului Local Câmpina. Suntem o şcoală modernă, ce răspunde celor mai noi cerinţe ale învăţământului actual. De la 1 septembrie 2010, Şcoala cu clasele I-VIII, nr 8, Câmpina şi-a schimbat denumirea în Şcoala cu clasele I-VIII “ALEXANDRU IOAN CUZA”, Câmpina (prin Decizia I.S.J. Prahova şi prin reorganizarea reţelei şcolare). Aşa s-a ajuns ca unitatea noastră de învăţământ să aibă în componenţa ei şi alte structuri: Şcoala gimnazială sanatorială Voila, Şcoala gimnazială sanatorială nr. 3 Câmpina și Grădiniţa cu program normal nr.4. Grădinița funcţionând în incinta şcolii, a necesitat de asemenea lucrări de reamenajare a spaţiului şcolar, toate realizate prin colaborarea cu municipalitatea câmpineană şi prin forţe proprii (contribuția adusă de către angajaţii şcolii şi de părinţii elevilor noştri). Școala a devenit astfel unitate cu personalitate juridică de la 1 septembrie 2012, iar de la 1 septembrie 2013, în baza unei hotărâri a Consiliului Local Câmpina, am primit denumirea actuală, aceea de Școala Gimnazială ALEXANDRU IOAN CUZA, Municipiul Câmpina. Toate aceste eforturi cumulate: comunitate locală, profesori, părinți, ne obligă să ridicăm ştacheta şi  să ne implicăm în continuare pentru ca învăţământul câmpinean să fie de calitate şi să răspundă schimbărilor apărute în societatea contemporană. Consider că suntem o echipă unită și că împreună formăm o mare familie. Împreună construim, învăţăm, inovăm, însă păstrăm și tradiţiile în bunele practici ale învățământului românesc. Dovadă și serbarea omagială, ce reînvie patriotismul și dragostea pentru istorie în sufletul copiilor. Dorim, în numele colectivului de cadre didactice al Şcolii, ca elevii noștri să fie capabili să deţină şi să folosească informaţia, să caute şi să găsească soluţii pentru diferite probleme, să-şi imagineze alternative. Astfel, cred eu, pot să accepte viziunile altor culturi ale lumii și să promoveze valori europene specifice pentru societatea noastră democratică, iar în viitor să își găsească locul și rolul de cetățeni adevărați. Managementul şcolii se întemeiază pe transparenţă, profesionalism, responsabilitate şi eficienţă. Climatul este deschis şi stimulativ, atât pentru profesori cât şi pentru elevi şi părinţi și se bazează pe cooperare, respect şi ajutor reciproc. Şcoala dispune de clase amenajate corespunzător şi dotate cu aparatură modernă, necesară desfăşurării în cele mai bune condiţii a procesului didactic. Școala noastră oferă o paletă largă de materii opționale, posibilitatea elevilor de a dobândi competențe în utilizarea calculatorului și un climat de securitate, prin supravegherea video a spațiilor interioare și exterioare”, ne-a declarat prof. Felicia Turosu, directorul şcolii. 


„<Nu există artă mai frumoasă decât arta educației>, spunea Ioan Gură de Aur. Dorim să facem educație și prin activități culturale. Și anul acesta, pe 20 martie, în cadrul unor activități educative nonformale, omagiem printr-o paletă largă de manifestări, atât pe Domnul Unirii, cât și centenarul înfăptuirii României Moderne. Cadrele didactice ale școlii, împreună cu elevii noștri, de la mic la mare, adică de la grădiniță, trecând prin clasa pregătitoare, ciclul primar și ajungând la gimnaziu (e adevărat, cu participarea mai puțin numeroasă a elevilor claselor a VIII-a, care se pregătesc pentru un examen decisiv pentru ei), au organizat diverse concursuri tematice, au susținut simpozioane pe teme de istorie (fiecare după pricepere și puteri), au învățat să coasă semne de carte cu motive naționale, au învățat dansuri populare frumoase și emoționante, cum știm că am moștenit de la străbuni, iar în ultimele două săptămâni au pregătit compuneri, eseuri, desene și, bineînțeles, o serbare, ce cuprinde momente artistice bogate, din toate domeniile: recitare, muzică, teatru (scenete), dans. Serbarea se va încheia, bineînțeles, cu Hora Unirii. Avem în program scenetele „Ocaua lui Cuza”, „Moș Ion Roată și Vodă Cuza”, dansuri populare, multe cântece patriotice. Așa cum am mai observat, cei mici sunt foarte atrași de partea artistică, vizuală și emoțională a acestor manifestări  (cântă, interpretează, dansează). Am invitat să ne fie alături părinți, rude, prieteni ai școlii și, ca în fiecare an, pe foștii noștri colegi de la catedră, pe domnii profesori pensionari. Prin activități extracurriculare atractive, din care amintim proiectele înscrise în CAERI 2018, cum este Proiectul Regional „Porți și suflete deschise” și Proiectul-Concurs „Zâmbet de copil”, inițiate de d-na prof. înv. primar Badea Cristina, prin participarea la concursuri de teatru pentru elevi, la care an de an s-au obținut numeroase premii, prin participarea la multe excursii, serbări, activități sportive, Școala Gimnazială „Alexandru Ioan Cuza” se străduieşte să ţină pasul cu schimbările pe care le impune societatea modernă și să provoace altele, cât mai interesante, toate în beneficiul elevilor noștri”, ne-a precizat prof. Manuela Vintilescu, director educativ.
Adrian BRAD

„Pas cu pas” - un program european pentru dezvoltarea antreprenoriatului

Sala cancelariei profesorilor din Colegiul Național ”Nicolae Grigorescu” a găzduit în week-end o primă întâlnire de prezentare a unui nou start-up: un program european pentru dezvoltarea antreprenoriatului în mediul urban din Regiunea Sud Muntenia. Programul  are o cofinanțare majoritară de 14 milioane de lei, din partea Uniunii Europene, restul de două milioane fiind asigurate din fonduri guvernamentale. Proiectul este cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014 – 2020. La evenimentul organizat la Colegiul Naţional „Nicole Grigorescu” au participat zeci de elevi din ultimul an de liceu, dar și vreo 15-20 de persoane adulte, interesate de şansa de a deveni antreprenori și de a deschide afaceri pe care nu le pot finanța cu fonduri proprii. 


În județul Prahova, programul este gestionat de mai multe firme asociate în cadrul unui parteneriat: Eco Rural Consulting, Asociația ”Sf. Stelian” și Asociația ”Liga de utilitate publică”. Programul îşi propune realizarea unor cursuri de formare profesională în antreprenoriat pentru 500 de persoane (la nivelul întregii Regiuni SuD Muntenia). Se urmărește dezvoltarea unor competențe antreprenoriale pentru 500 de persoane din diverse categorii sociale, cu excepția pensionarilor , cu implementarea a 61 de planuri de afaceri, care să creeze un număr de minimum 122 de locuri de muncă. Înscrierile se pot face în serii succesive, până aproape de finalul anului, dacă până atunci nu se ocupă toate cele 500 de locuri. Cursurile se vor desfăşura la Buşteni, în serii a câte patru week-end-uri, iar cursanţii vor avea asigurate cazarea şi masa.  În decembrie 2018, la finalizarea cursurilor de către toţi cei 500 cursanți, cele mai bune 61 de planuri de afaceri vor fi finanţate cu 20.000 de euro sau 40.000 de euro, depinde de anvergura planurilor de afaceri. Astfel, 21 de planuri de afaceri vor primi fiecare o finanțare de  89.170 lei, iar 40 planuri de afaceri vor fi finanțate cu câte 178.340 lei. Persoanele care pot aplica la aceste granturi trebuie să îndeplinească mai multe condiții cumulative: să aibă reședința sau domiciliul în Regiunea Sud Muntenia; să fie persoane fizice sau PFA, ori persoane inactive (șomeri), ori elevi de liceu aproape de absolvirea liceului.  Pentru mai multe detalii accesați pagina web a proiectului www.pascupas.com sau luați legătura cu SC Eco Rural Consulting, persoană de contact Dorian Vorel, email: dorianvorel@yahoo.com
Adrian BRAD

„Hoinărind prin ţară. Câmpina – Telega”

1916, iulie, 24. 
În ultimul număr (58) din „Gazeta Câmpinei”, Victor Anestin [foto] publică reportajul cu subiect local „Hoinărind prin ţară. Câmpina – Telega”: 

„Spre Telega. 
Dar ţinta mea era Telega, nu judecătoria. De altfel, Câmpina are ca nici odată mai mulţi vizitatori. E destul să vă spun, că între alţii se află şi d. I. Simionescu, Secretarul general al ministerului de instrucţie cu familia.
Într’o obişnuită trăsură ne-am urcat prietenul Gheorghiu din Câmpina şi eu.
V’am vorbit despre drumul ce duce până la posomorâta gară din Doftana. Dar de pe şoseaua ce duce la gară se vede bine în partea opusă a gărei, turnul unui mândru castel situat în mijlocul unei păduri. 


- E castelul şi parcul din Voila, ne spune birjarul.
Ei da, acolo desigur că se poate trăi ca în rai.
Privii cu oare care melancolie drumul ce ducea la Brebu şi pe care trebuia de astă dată să-l lăsăm.
Mă rog, Telega e o comună mai însemnată, deci desigur, mai frumoasă, mai bine îngrijită, mai ales că acolo sunt acele minunate băi de sare.
Urcăm puţin, pe o şosea strâmtă pe ale cărei margini apar ici şi colo câteva case părăginite, părăsite. Părăsite cu totul, desigur nu, căci atunci când fug oamenii dintr’o casă, se instalează animale, păsări, insecte.
Nu suntem încă în Telega, dar drumul spre ea nu e plăcut deloc. Pe o şosea plină cu pietre mari prin mijloc şi cu praf pe cele două părţi, mergi închis ca între două ziduri urâte, fără să vezi nimic, fără nici o perspectivă.
Lasă, vom ajunge noi în Telega!
Şi în adevăr vedem cu ochii cum ne apropiem de băile Telega, erau parii pe tăbliţele cărora se arăta că mai sunt atâtea mii şi sute de metri.
Şi tot case strâmbe, tot case dărăpănate, case locuite şi neîngrijite.
Puteam să constat de la început că mai toţi locuitorii din Telega sunt cu totul lipsiţi de simţul estetic.


Ajungem într’o vale, pe fundul căreia curge molcom o apă neînsemnată, un pârâiaş. Cei din partea locului îi zic «gârlă», în realitate e râul Telega, cari pe vremuri de secetă e de o modestie exagerată, dar judecând dupe albia lui cea lată îţi închipui că atunci când vin ploile de la munte primăvara şi toamna, Telega vine ca un balaur. Şi cum dă numai peste terenuri cu sare, când scade lasă pretutindeni cristalele de sare.
Valea aceia, în adevăr are dealuri  mai prăpăstioase, aşa că locuitorii au şi mai mare scuză să aibă case şi curţi cum dă Dumnezeu.
Dincolo de văi dacă-ţi roteşti ochii, ai în adevăr ce să priveşti, peisagele sunt încântătoare, cu toate accidentele de teren. Ochii dau de verdeaţă, de pomi.
Am vorbit cu cineva din sat.
- De ce stă Telega aşa de prost în privinţa curăţeniei, a aşezărei şi construirea caselor. Oare primarii nu s’au îngrijit niciodată de această comună?
- Nu poate nici un primar să facă ceva deoarece sunt unii locuitori care refuză cu încăpăţânare orice schimbare.
În centrul orăşelului, suspendată deasupra râului, ţinându-se dreaptă doar printr’o minune de echilibru, o cocioabă de lemn, a cărei întrebuinţare... mirosea cale de o poştă.
Cocioaba aceia drept în nasul tuturor tronează. Noroc că sunt puţini vizitatori în Telega.
Veţi zice poate că poziţia comunei e aşa că locuitorii nu pot să facă nimic, că sarea usucă totul, murdăreşte. Da, e o parte de adevăr, dar s’ar  putea cu toate acestea, numai cu puţină bunăvoinţă, să se ia măsuri care să se poată aplica fără opunere, cu privire la construirea caselor, la curăţenia ce trebuie să domnească în toate curţile. Ar trebui să se renunţe la nenumăratele cocioabe de felul celor despre care am vorbit mai sus.


Băile Telega
Faimoasele băi Telega, băi de sare, renumite pentru vindecarea tuturor reumatismelor. Acolo unde înainte se exploata sarea au ţâşnit isvoare de apă [care] au umplut groapa cea adâncă (câteva sute de metri adâncime) şi iată că avem azi la Telega vreo trei lacuri sărate.
Îmi închipuiam că localul băilor Telega e un stabiliment modern, curat, cu tot ce-i trebue. Dar nu, băile sunt în conformitate cu tot ce vezi în comună.
Pe un deluleţ, pe marginea malului stâng al râului Telega, două barace de lemn, fiecare întrecând cu prea puţin dimensiunile unui cufăr mare, dar vechiu, urât la înfăţişare. Unul din cufere închidea în el tinereţea blondă a casieriţei, altul era supranumit Cabinet pentru consultarea medicală, sau ceva asemănător.
Spuserăm d-rei că vrem două bilete să facem câte o baie.
- Nu se poate, fără vizita doctorului.
- Apoi o singură dată, doar trecem pe aci!
[I]Eşi d-ra Casieriţă afară din cufăraş – e drept că se înăbuşea acolo şi se vârâse în el numai pentru ca să aibă un mic aer de oficialitate faţă de noi.
Constatarăm repede că opunerea aceasta era numai aparentă. Când află cine suntem şi ce vrem, ne invită chiar să facem baia cea sărată. Ne sfătui însă să vizităm mai întâi instalaţia.
Mai bine ne-ar fi refuzat intrarea.
Da. În Telega sarea e de vină, numai ea, sarea e cea mai mare criminală. Ea a nenorocit şi băile. 
Un corp de clădire de dimensiuni dreptunghiulare, în care se află vreo şease cabine. În fiecare cabină câte o cadă. Un pat alături, cam foarte primitiv.
- Sarea domnule, sarea e de vină, se văita o îngrijitoare, care vedea că prea ne uităm cu atenţie.
Sarea da, sarea, dar zidurile prea erau crăpate de mult, totul totul părea părăginit, neîntreţinut de nimeni.
Două inscripţii cu negru, pe un gard vânăt necăjit de vremuri, indicau pe unde să intre bărbaţii şi pe unde femeile.
O dispoziţie în pătrat, cu cabine celule, unele de clasa I şi altele de clasa II, în acelaş[i] hal. În faţă lacul, singurul lucru interesant. În lac vreo cinci bărbaţi şi băieţi bălăcăreau. O fi până la fundul lacului 3 – 400 de metri cât spun ei, dar nu rişti să te îneci, din cauza densităţii ei apa lacului ar ţine şi un om la suprafaţă. Omul n’are nevoie să înveţe, pluteşte ca lemnul. Câţiva trecură în partea opusă ţărmuită de un munte de sare. În vârful muntelui, o santinelă care te împiedică să iei sare dacă ţe-ar veni acest gust.
Am plecat de acolo la alte băi, pe malul ce[lă]lalt al râului. Acolo părăginirea e şi mai mare.
Stăpână peste tristeţea nemărginită a baracelor şi a lacului era o biată bătrână, care pentru un moment avu iluzia că suntem clienţi.
În faţa acestor băi, pe celălalt mal, un lac mai mic, acolo se scaldă poporul din sat şi fără plată.
Băile, băile cele cu baracele murdare şi înegrite de vremuri sunt ale primăriei, dar spre cinstea ei, nu ea le îngrijeşte ci un particular. Nu-l cunosc, n’am nimic cu acel particular, îmi exprim aci însă revolta de modul cum su[n]t întreţinute acele băi.
Nu vine lumea! 
Dar cum are să vie, când băile sunt aşa de neîngrijite!
Şi am auzit că sunt concedate pentru vreo 30 de ani. Cu alte cuvinte nu mai e nimic de făcut.
Am respirat, când scoborând de la Doftana, am văzut valea râului cu acelaş[i] nume, când mi-am îndreptat apoi privirile spre direcţiunile unde se află Breaza, Brebu, castelul Voila”.
Ion T. ŞOVĂIALĂ
Din volumul „Câmpina, pagini dintr-o istorie în date. Oameni, fapte, evenimente, ipostaze, secvenţe de viaţă” (II), Editura Fundaţiei Libra, 2017

În cadrul unui târg prahovean de turism, standul SanConfind a fost vizitat de cinci ambasadori

(P) În perioada 16-18 martie 2018, găzduit de unul dintre spațiile generoase ale mall-ului Ploiești Shopping City, a avut loc un târg prahovean de turism, aflat la a XI-a ediție, deci intrat de mult în tradiția fenomenului turistic prahovean. Evenimentul poartă numele ”Târgul prahovean de turism ExpoVacanța” și este organizat de către Asociația pentru Promovarea și Dezvoltarea Turismului Prahova (președinte Adrian Voican), în colaborare cu Camera de Comerț și Industrie Prahova (președinte Aurelian Gogulescu). APDT Ph este un parteneriat public-privat înființat în mai 2008, la inițiativa Asociației Naționale a Agențiilor de Turism și a Camerei de Comerț și Industrie Prahova, alături de alți cinci membri importanți din județul Prahova. Astăzi, APDT Ph numără zeci de mebri, printre care și Centrul Medical SanConfind, un promotor consecvent al turismului medical în întreaga țară. 


La festivitatea de deschidere a târgului, care a avut loc vineri dimineață, au fost prezenți ambasadori ai cinci țări întinse pe patru continente: Europa, Africa, America latină și Asia. Mai exact, au onorat evenimentul cu prezența lor șefi ai unor misiuni diplomatice reprezentând țări precum Belarus, Tunisia (doamna ambasador al acestei țări africane cu un potențial turistic de invidiat a fost, anul trecut, chiar oaspetele nostru, atunci când, făcând parte dintr-o delegație de ambasadori din mai multe state africane, a vizitat Spitalul SanConfind, dar și Uzina Confind), Cuba (o altă țară care, pentru o mai rapidă dezvoltare, joacă tot mai mult cartea turismului), Qatar și Palestina. Președintele CCI Prahova a primit din partea organizatorilor o diplomă de onoare. Târgul, care reprezintă unul dintre proiectele majore al APDT Prahova, s-a adresat nu doar agențiilor de turism din județ și din țară, ci și tour-operatorilor români și  străini, în special celor din țările reprezentate de ambasadorii prezenți, care vor fi, mai mult ca sigur, și ambasadori ai frumuseților și ai celor mai importante obiective turistice prahovene în ținuturile lor de baștină. Excelențele lor au discutat minute în șir cu Ioana Sultanii (director marketing SanConfind), de la care au aflat multe informații despre avantajele și beneficiile oferite pacienților de către Centrul Medical SanConfind, fiind plăcut surprinși de anvergura acestei investiții private în domeniul sănătății și al turismului medical, un reper al acestor domenii la nivel național. La eveniment au participat, de asemenea, doi reprezentanți importanți ai CCI Prahova: Alexandra Petre – director al Direcției Comunicare, Promovare și PR, precum și Mihaela Hristache – director Relații Interne și Internaționale. Totodată, din partea Universității Petrol- Gaze din Ploiești a participat prorectorul Mihail Minescu. 

„La Maternitatea SanConfind sunt cele mai bune condiții și cele mai bune prețuri”

- afirmă dr. Dan Mihalache, șeful Secției Obstetrică-Ginecologie SanConfind

(P) În cadrul unei emisiuni a televiziunii regionale „Valea Prahovei”, doctorul Dan Mihalache, medic primar, șeful Secției Obstetrică-Ginecologie SanConfind, a avut numai cuvinte de laudă pentru secția pe care o conduce, dar și pentru Spitalul SanConfind, în general. El a subliniat importanța Secției Obstetrică-ginecologie SanConfind, cea mai modernă din județul Prahova, îndemnând viitoarele mame să vină să nască la Maternitatea SanConfind, care este o opțiune mai atractivă decât unitățile cu același profil ale marilor spitale private din București și Brașov. Redăm mai jos o sinteză a susținerilor domnului doctor în interviul amintit.


Tot mai multe gravide din București nasc la SanConfind

„Secția Obstetrică - Ginecologie SanConfind are o capacitate de 12 paturi. Există opt rezerve de lux: patru rezerve cu două paturi și patru rezerve cu un singur pat. De la începutul anului și până acuma au fost  33 de nașteri (în prezent, cifra nașterilor a depășit 40 – n.red.). Anul trecut am avut în total 50 de nașteri. A fost un început mai lent, cum sunt toate începuturile de acest fel, până a aflat lumea de noi, dar anul acesta sunt convins că adresabilitatea pacientelor va fi mult mai mare decât cea din 2017. Noi sperăm că vom ajunge la câteva sute, până la sfârșitul anului. Avem multe paciente din zona Câmpina, dar și din Ploiești; de fapt, din toată Prahova. Vă asigur că spitalul are cea mai modernă secție de obstetrică-ginecologie din județ. Se poate compara și putem spune că este la același nivel cu spitalele private din Brașov și din București. Oferta financiară, costurile tuturor serviciilor medicale sunt mult mai avantajoase decât în alte părți. În ultima vreme, tot mai multe gravide din București vin să nască la noi. Personalul medical este foarte bine pregătit. Suntem trei medici destul de tineri și cu multă experiență, cu entuziasm. Eu am ajuns aici după 14 ani petrecuți în sistemul de stat, care este în mare suferință, dar să sperăm că se vor schimba lucrurile în bine și în acest sistem. Aici, la SanConfind, am găsit absolut toate condițiile pentru a putea profesa la nivel înalt. Adică, vă spun cu toată convingerea, partea hotelieră și dotările medicale sunt la standarde europene. Dacă ne referim strict la partea de nașteri din cadrul secției noastre, asigurăm toate condițiile pentru nașteri normale sau nașteri prin operația cezariană: intimitatea pacientei, accesul unui membru al familiei, care poate sta împreună cu pacienta tot timpul travaliului, dar și al nașterii propriu-zise, de asemenea, asigurăm o excelentă analgezie (combaterea durerii), pe toată perioada travaliului și a nașterii, astfel încât mamele să nască fără dureri. Aceleași condiții deosebite există și pentru nașteri prin cezariană.  Sala de operații este ultradotată, fiind prevăzută cu presiune pozitivă. La ieșirea din sala de operații, după cezariană, mama poate sta cu copilul la sân 15 minute. Ca să nu mai zicem că, dacă naște normal, copilul i se pune imediat la sân. Avem pachete de servicii diversificate, în funcție de preferințele fiecăreia. În principiu, avem trei pachete pe partea de naștere normală și trei pe cea de naștere prin cezariană. Pachetele diferă după cum conțin un număr mai mare sau mai mic de analize medicale, ori după perioada de cazare”. 


Aparatură de top pentru operații ginecologice minim invazive cu recuperare rapidă

„Eu sunt foarte mulțumit de ceea ce am găsit aici și sperăm ca lucrurile să continue în aceeași notă. Aș vrea să mă adresez acum viitoarelor mămici care locuiesc în Ploiești și se gîndesc să nască la București sau la Brașov, și să le spun cu toată sinceritatea că Maternitatea SanConfind poate reprezenta o opțiune foarte atractivă, chiar mai atractivă decât cele două variante menționate mai devreme. Vorbim aici despre cel mai mare spital privat din Prahova și despre cea mai mare și mai modernă maternitate privată din Prahova. Fără niciun dubiu, aici pacientele vor găsi cele mai bune condiții și cele mai bune prețuri. Pe lângă medicii ginecologi – angajați și colaboratori – care asigură permanența, avem partea de terapie intensivă acoperită de două colege excepționale, dar și un compartiment de neonatologie, care asigură o foarte bună continuitate,  coordonat de dna doctor Grumezescu, un medic excepțional, de asemenea. Noi, medicii din SanConfind, suntem foarte mulțumiți datorită faptului că spitalul funcționează ca un sistem integrat de servicii medicale. Plecând de la diagnostic, unde avem absolut tot ce ne trebuie, fiindcă Departamentul de Imagistică Medicală are o activitate remarcabilă. Imagistica SanConfind este un etalon pentru Prahova și deja avem multe paciente din Ploiești (unde, totuși, sunt alternative), și din tot județul. La SanConfind există aparate de ultimă generație foarte performante: RMN, CT, mamograf, osteodensitometru, RX digital, aparate pentru ecografie generală, ecografie mamară, ecografie de tiroidă, deci tot spectrul aparatelor de imagistică medicală. În cabinetul de obstetrică-ginecologie, precum și în celelalte cabinete de la parterul clădirii (Ambulatoriul de specialitate), sunt ecografe premium realizate de cei mai buni producători de aparatură medicală din lume. Trebuie să precizez că nu avem aici doar o maternitate, căci vorbim despre o întreagă secție de obstetrică-ginecologie, deci avem bine reprezentată și partea de ginecologie, unde realizăm operații ginecologice clasice, dar și minim-invazive, cu o aparatură de top. Nicăieri în Prahova nu există așa ceva. Se pot face operații laparoscopice și histeroscopice, folosindu-se echipamente medicale de cea mai bună calitate. Acoperim o gamă largă de operații laparoscopice pentru patologia ginecologică: fibroame, chisturi ovariene, sarcină extrauterină, infertilitate ș.a. Pe cale laparoscopică, recuperarea este mult mai rapidă, fiind necesară doar o zi de spitalizare, după externarea de a doua zi pacienta putând fi reintegrată rapid în societate. Pe de altă parte, avem operații histeroscopice, ca alternativă, un tip de operații endoscopice pentru fibroame, polipi etc., tot cu o recuperare foarte rapidă. Deci există aici toate dotările pe care și le-ar dori un medic. Avem, de asemenea, un feed-back foarte bun, ținând cont că toate pacientele noastre au fost foarte mulțumite de serviciile SanConfind”.